ICCJ. Decizia nr. 1610/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1610/2012
Dosar nr. 12380/86/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 161 din 24 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava, în temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 347 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C. în sensul că inculpatul S.A.F. a fost obligat să plătească părţii civile menţionate suma de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale, şi suma de 5000 Euro – echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, rezultate ca urmare a săvârşirii infracţiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 134 din 26 septembrie 2011 – dosar penal nr. 9756/86/2011, victimă fiind B.G.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a constatat că prin sentinţa penală nr. 134 din data de 26 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 9756/86/2011, inculpatul S.A.F. a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte”, prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatul a fost privat de exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie. În considerarea disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 19 iulie 2011 la zi, iar conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.A.F.
În conformitate cu art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.937,93 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2.737,93 lei în fondul Ministerului Public şi suma de 200 lei în fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa soluţia de condamnare, instanţa a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 407/P/2011 din 02 august 2011 inculpatul S.A.F. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru a răspunde penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., acuzat fiind că la data de 22 iunie 2011, pe fondul unui conflict spontan, a exercitat acte de violenţă, de intensitate ridicată, asupra victimei B.G., care au condus la decesul acesteia. Această situaţie de fapt a fost reţinută şi de către instanţă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., probe pe care inculpatul a declarat că le cunoaşte şi le însuşeşte, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia dată la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2011, consemnată în procesul-verbal separat ataşat la dosar.
Cum inculpatul a apelat în planul acţiunii penale la beneficiile procedurii simplificate reglementate de art. 3201 C. proc. pen. instanţa, dat fiind că partea civilă B.C. a propus, prin apărătorul său ales, administrarea probatoriului testimonial şi a celui cu înscrisuri în dovedirea pretenţiilor băneşti emise, prin încheierea de şedinţă din data de 19 septembrie 2011, cu luarea în considerare a disp. art. 347 C. proc. pen. corob. cu art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a dispus disjungerea acţiunii civile. Pe cale de consecinţă, ţinând cont de prevederile. art. 99 alin. (4) din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare a fixat termen în vederea soluţionării acţiunii civile la data de 17 octombrie 2011, cauza formând obiectul prezentului dosar, înregistrat pe rol sub nr. 12380/86/2011.
Analizând materialul probator administrat în cauză, sub aspectul laturii civile, astfel cum a fost disjunsă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Acţiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege. Acţiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispoziţiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularităţi ce derivă din săvârşirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu faţă de acţiunea penală. Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) infracţiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.
S-a constatat că partea vătămată B.C. şi-a valorificat dreptul de a alătura acţiunea civilă celei penale cu respectarea condiţiilor prevăzute de legiuitor, încadrându-se în termenul limită la care se face trimitere în art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Ca subiect activ al acesteia, fiind persoana în dauna căreia s-a produs prejudiciul material şi moral, prin cererea formulată în scris şi reiterată oral prin apărătorul său la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2011 şi-a exprimat manifestarea de voinţă de a se constitui parte civilă împotriva inculpatului S.A.F., solicitând, în concret, obligarea acestuia la plata daunelor materiale în cuantum de 15.000 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu organizarea ceremoniei de înmormântare şi a praznicelor, emiţând în acelaşi timp pretenţii băneşti echivalent al sumei 20.000 Euro, cu titlu de daune morale.
Instanţa de fond a apreciat că pretenţiile părţii civile de acordare a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale au fost dovedite de probele administrate în cauză, iar în ceea ce priveşte daunele morale s-a apreciat că suma de 5000 Euro este rezonabilă faţă de suferinţa părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.A.F., care a criticat-o pentru netemeinicie în ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale şi morale acordate părţii civile B.C., pe care le-a apreciat ca fiind prea mari, în raport de culpa inculpatului, dar şi cu vina care trebuia reţinută în sarcina victimei.
Instanţa de apel a apreciat criticile ca nefondate, reţinând că despăgubirile materiale au fost dovedite prin probele administrate (martori şi înscrisuri), iar daunele morale în cuantum de 5000 Euro-echivalentul în lei reprezintă o compensare corespunzătoare a prejudiciului nepatrimonial cauzat părţii vătămate în calitate de soţie a victimei.
În consecinţă, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 106 din 14 decembrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.A.F., care a reiterat criticile formulate în apel, solicitând reducerea despăgubirilor materiale şi morale acordate, în raport cu probele administrate, dar şi cu vina ce trebuia reţinută în sarcina victimei.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Inculpatul nu a precizat cazurile de casare în cadrul cărora a înţeles să critice hotărârile pronunţate.
Înalta Curte apreciază că solicitarea acestuia de reducere a daunelor materiale poate fi analizată în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondată.
Cuantumul despăgubirilor civile acordate de 15.000 lei, nu este rezultatul niciunei erori grave de fapt ci, dimpotrivă, a rezultat din materialul probator administrat în cauză.
Instanţele au avut în vedere cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei şi praznicele aferente acestei ocazii, iar întinderea acestora a fost dovedită, pe de o parte, cu bonuri fiscale depuse la dosar, de aproximativ 4.363,57 lei, iar pe de altă parte prin depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, care au completat proba cu înscrisuri, totalul cheltuielilor efectuate de partea civilă rezultând că s-a ridicat la cuantumul de 15.000 lei.
Cât priveşte cuantumul daunelor morale, acesta nu poate fi cauzat de instanţa de recurs în cadrul nici unuia din cazurile de casare expres şi limitativ enumerate în disp. art. 3859 C. proc. pen.
Cel mult, se poate verifica legalitatea acordării acestora (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.), dar din acest punct de vedere Înalta Curte constată că în mod legal s-a procedat la repararea unui prejudiciu de afecţiune invocat de victima indirectă, soţia părţii vătămate decedată.
Înalta Curte nu poate reţine nici solicitarea inculpatului de a reduce cuantumul despăgubirilor în raport de culpa victimei, o atare solicitare nefiind admisibilă atâta vreme cât latura penală a procesului a fost rezolvată în cadrul procedurii simplificate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar în sarcina victimei, nu s-a reţinut nicio culpă privind săvârşirea infracţiunii în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.F. împotriva deciziei penale nr. 106 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1567/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1626/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
