ICCJ. Decizia nr. 1545/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1545/2012
Dosar nr. 218/36/2012
Şedinţa publică din 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 ianuarie 2012, prin cererea înregistrată la Ministerul Justiţiei (din 20 ianuarie 2012), ulterior la data de 24 ianuarie 2012 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel şi înaintată acesteia la 25 ianuarie 2012, Departamentul de Justiţie al SUA a solicitat extrădarea cetăţeanului român O.A.T. în vederea judecării de către Tribunalul Districtual New Hampshire pentru săvârşirea infracţiunilor de „conspiraţie în scopul comiterii de fraudă legată de calculatoare - „hacking”, cu încălcarea Titlului 18 C. pen. american §§ 371, 1030 (Capătul de acuzare nr. l), „conspiraţie în vederea comiterii de fraudă prin transfer” cu încălcarea Titlului 18 C. pen. american §§ 1343 şi 1349 (Capătul de acuzare nr. 2), „conspiraţie în vederea comiterii de fraudă legată de dispozitive de acces-criminalitate informatică” cu încălcarea Titlului 18 C. pen. american, §§ 1029 (b) (2); 1029 (a) (2) şi 1029 (a) (3), prin aceea că a conceput schema de „hacking”, a pătruns neautorizat în numeroase sisteme informatice „point of sale („POS”)” ale comercianţilor, a creat multiple („dump sites” [centre de colectare]) şi a transferat datele legate de card-urile de credit furate la acele „dump sites”, l-a instruit pe prietenul său I.D. să-l ajute să facă acest lucru, capetele de acuzare 3-4 constând în aceea că, împreună cu I.D., F.R. şi C.I.B.:
- au participat într-o schemă internaţională online, de mai multe milioane de dolari, pentru a pătrunde în mod neautorizat în sistemele informatice „point of sale („POS”)” [punct de vânzare] sau checkout ale comercianţilor din SUA, pentru a fura datele legate de card-uri de credit, debit şi card-uri cadou ale clienţilor acestora (împreună cu „card-uri de credit”);
- din anul 2008 şi până în prezent, membrii conspiraţiei au scanat internetul pentru a găsi sisteme comerciale POS, care aveau instalate anumite programe de acces de la distanţă;
- au pătruns neautorizat, de la distanţă, în sistemele informatice „point of sale („POS”)”, folosind spargerea parolelor şi alte instrumente;
- au instalat în secret software „keystroke logging” care, la rândul său, înregistra si stoca datele legate de card-urile de credit ale clienţilor;
- au transferat electronic datele legate de card-urile de credit la câteva servere de calculator bazate în S.U.A. („dump sites” [centre de colectare]), iar apoi pe un server aflat în Cipru, pentru stocare;
- au folosit datele furate pentru a crea card-uri de plastic false şi a face cheltuieli neautorizate pe conturile compromise şi/ sau au vândut sau transferat în alt mod datele legate de card-urile de credit furate unor alţi coparticipanţi pentru a face acelaşi lucru; C.I.B. a obţinut date legate de card-urile de credit furate de la O.A.T. şi, lucrând cu alţi coparticipanţi, a folosit datele furate pentru a crea card-uri de plastic false pe care le-a folosit pentru a face cheltuieli neautorizate pe conturile compromise, mai ales în Franţa, Belgia şi în alte zone ale Europei, iar F.R. a obţinut, sute de date legate de card-uri de credit furate de O.A.T..Prin activitatea infracţională, împreună cu I.D., F.R. şi C.I.B., O.A.T. au pătruns neautorizat în sistemele informatice „point of sale („POS”)” a peste 150 de franşize ale lanţului de restaurante „S.”, inclusiv în una sau mai multe franşize situate în New Hampshire, precum şi a peste 50 de alţi comercianţi identificaţi din SUA, au compromis peste 100.000 de conturi de card de credit numai la restaurantele „S.” şi au făcut cheltuieli de peste 10.000.000 dolari S.U.A., folosind aceste conturi compromise.
Au fost comunicate instanţei, în original, cererea de extrădare şi documentele pe care se întemeiază acuzaţiile aduse persoanei extrădabile O.A.T. de către autorităţile americane (rechizitoriul, mandatul de arestare, extrase privind legislaţia americană relevantă).
Prin sentinţa penală nr. 3/ P din 26 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 1334/36/2011 a fost admisă cererea formulată de SUA, Departamentul de Justiţie şi s-a dispus extrădarea cetăţeanului român O.A.T.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep., a fost menţinută arestarea persoanei extrădabile O.A.T. pe o perioadă de 30 zile cu începere de la 26 ianuarie 2012 până la 24 februarie 2012, în vederea predării.
Prin decizia penală nr. 358 din 10 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Constanţa şi persoana extrădabilă O.A.T., a fost casată sentinţa penală nr. 3/ P din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa şi cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe, pentru a se verifica dacă există motivul legal al respingerii cererii de extrădare pentru identitate de acuzaţii (în raport de rechizitoriul nr. 1/D/P/2012 al D.I.I.C.T. - Serviciul Teritorial Oradea), ori dacă este oportună amânarea predării sau predarea temporară a persoanei extrădabile cu obligaţia de remitere a extrădatului.
După casare cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 218/36/2012.
Pentru soluţionarea cauzei în raport şi de limitele casării, instanţa a solicitat relaţii de la Tribunalul Bihor cu privire la acuzaţiile aduse persoanei extrădabile, prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2012 al DIICOT- Biroul Teritorial Oradea, în vederea verificării eventualei identităţi de acuzaţii între cele reţinute de autorităţile române prin actul de inculpare amintit, respectiv de autorităţile americane prin rechizitoriul ataşat cererii de extrădare.
Totodată s-a cerut comunicarea unei copii de pe procesul verbal de predare primire a celor aproximativ 200 de card-uri ce există in rechizitoriul nr. 1/D/P/2012, cu menţiunea de a fi indicate datele de identificare ale titlurilor card-urilor emise de American Express şi conturile acestora, instanţa conformându-se în sensul înaintării proceselor verbale încheiate la datele de 20 octombrie 2011 şi 28 aprilie 2012 de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Oradea.
S-a cerut iniţial Biroului Naţional Interpol si Ambasadei SUA în România, să comunice de urgenţă numărul card-urilor şi datele de identificare ale acestora ce au făcut obiectul cercetărilor numitului Oprea Adrian, în SUA, in rechizitoriul CR-64-04-01(SM) al Tribunalului Districtual al statului New Hampshire - S.U.A., acestea răspunzând că informaţiile solicitate nu pot fi furnizate.
De asemenea, s-a solicitat Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară Internaţională, pentru ca în contextul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 111 din 15 mai 2008, pentru ratificarea tratatului de extrădare încheiat între România si SUA semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007, să se facă demersuri la Ministerul Justiţiei din SUA, şi să se comunice numărul de card-uri bancare şi date de identificare care reprezintă obiectul anchetei penale efectuate în SUA, cu privire la persoana extrădabilă O.A.T.
Prin adresa de la fila 214, s-a comunicat că numărul de card-uri bancare care constituie obiectul anchetei penale din SUA cu privire la persoana solicitată este mai mare de 145.787, dintre care 112.543 sunt V. şi M.C., iar 33.244 sunt A.E. şi D.
S-a mai solicitat prin Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, să se comunice dacă numărul card-urilor care face obiectul rechizitoriului din România se regăseşte printre cele care fac obiectul rechizitoriului privind persoana extrădabilă O.A.T., la dosarul Tribunalului Districtual al statului New Hampshire – S.U.A.; dacă statul american oferă garanţii sau asigurări că, în situaţia condamnării persoanei extrădabile aceasta va putea să execute pedeapsa în România, precum şi dacă agreează predarea temporară a persoanei extrădabile în raport de împrejurarea că aceasta are pe rolul unei instanţe naţionale, un dosar penal aflat în faza cercetării judecătoreşti.
Din corespondenţa avută cu Ministerul Justiţiei din SUA, rezultă că acele card-uri care fac obiectul rechizitoriului nr. 1D/P/2012 al DIICOT- Serviciul Teritorial Oradea, nu se regăsesc în cele ce fac obiectul rechizitoriului CR-64-04-01(SM) al Tribunalului Districtual al statului New Hampshire - S.U.A., că despre asigurări sau garanţii privind executarea eventualei pedepse cu închisoarea la care va fi condamnat în S.U.A., se poate discuta numai după condamnarea acestuia, urmare a solicitării persoanei condamnate şi că nu agreează predarea temporară, câtă vreme instanţele române au condamnat persoana extrădabila cu suspendare sub supraveghere, existând riscul ca acesta să se sustragă predării.
Prin sentinţa penală nr. 2/ P din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins opoziţia la extrădare a persoanei extrădabile O.A.T., ca nefondată.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep., art. 1 din Tratatul de extrădare dintre S.U.A. şi România, a admis cererea formulată de S.U.A., Departamentul de Justiţie şi a dispus extrădarea cetăţeanului român O.A.T.
A respins cererea persoanei extrădabile privind predarea temporară.
A respins cererea persoanei extrădabile privind amânarea predării.
În baza art. 57 din Legea nr. 302/2004 rep., art. 13 din Tratatul de extrădare dintre S.U.A. şi România, hotărârea s-a comunicat prin Ministerul Justiţiei, după rămânerea definitivă, statului solicitant.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a menţinut arestarea persoanei extrădate O.A.T., pe o perioadă de 30 zile cu începere de la 27 aprilie 2012 până la 26 mai 2012, inclusiv, în vederea predării.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs persoana extrădabilă O.A.T., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Cererea de extrădare îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., respectiv că persoana solicitată este urmărită penal de către autorităţile americane pentru infracţiuni care dau loc la extrădare, prev. de art. 2 alin. (1) din Tratat, întrucât infracţiunile imputate sunt pedepsite în ambele state cu închisoarea mai mare de 1 an şi nu există nici unul din cazurile de refuz prevăzute de art. 3-4 din Tratat.
În cauză, se constată că, persoana extrădabilă a fost judecată şi condamnată de către o instanţă naţională, respectiv Tribunalul Bihor, prin sentinţa penala nr. 77 din 6 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul penal nr. 899/111/2012, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. 7 C. proc. pen. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 861 C. pen. cu suspendarea sub supraveghere. Hotărârea nu este definitivă, fiind atacată de inculpat cu apel.
La data de 6 martie 2012, persoana extrădabilă O.A.T. a formulat opoziție la extrădare invocând următoarele motive:
- nu s-a făcut dovada de către autorităţile statului emitent, că i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil aşa cum este reglementat în art. 6 din CEDO;
- faptele care îi motivează cererea de extrădare fac obiectul unui proces penal în curs în România;
- nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei suplimentare prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind asigurările pe care statul solicitant înţelege să le dea în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, în sensul că va fi transferat pentru executarea pedepsei în România.
Art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că „opoziţia nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată (în vederea predării) nu este persoana urmărită sau nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare”.
În raport de aceste prevederi, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa a constatat că opoziţia la extrădare este neîntemeiată.
Referitor la cererile persoanei extrădabile privind amânarea predării şi predarea temporară, Înalta Curte are în vedere că dispoziţiile din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează aceste situaţii au caracter facultativ, instanţa putând aprecia în raport de datele fiecărei cauze.
În speţa de faţă, raportând dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că instanţa a reţinut corect că nu se justifică amânarea sau predarea temporară a persoanei solicitate, deşi aceasta are o afacere judiciară în România pentru care a fost condamnat, nedefinitiv, la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendare sub supraveghere, inculpatul recunoscând faptele deduse judecăţii şi beneficiind, astfel, de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Pentru a aprecia astfel, Înalta Curte are în vedere gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat de autorităţile judiciare americane, valoarea mare a prejudiciului cauzat, numărul mare al părţilor vătămate pe teritoriul statului american, necesitatea efectuării unor cercetări ample.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul declarat de persoana solicitată O.A.T. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă O.A.T. împotriva sentinţei penale nr. 2/ P din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1532/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1567/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
