ICCJ. Decizia nr. 1567/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1567/2012
Dosar nr. 403/122/2011
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 513 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în dosarul nr. 403/122/2011, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuientul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 551 din 23 decembrie 2009 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Instanţa de fond a constat că revizuientul condamnat a solicitat reducerea pedepsei, motivul invocat neputând fi încadrat în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel recurentul condamnat reiterând motivele expuse în cererea de revizuire.
Prin decizia penală nr. 30/A din 1 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 403/122/2011, s-a dispus respingerea apelului ca fiind nefondat.
S-a reţinut că, deşi revizuientul a susţinut că ancheta s-a desfăşurat în mod abuziv, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să confirme acest fapt, nu poate fi admisă o cerere de revizuire.
De asemenea, nici reinterpretarea probelor – eronată în opinia revizuientului - nu constituie un motiv de revizuire.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs revizuientul condamnat solicitând casarea acestora şi în rejudecare admiterea cererii de revizuire.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea – cale extraordinară de atac - se poate formula numai împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive şi numai în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Recurentul condamnat şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., susţinând că în timpul anchetei a fost bătut şi ameninţat de organele de urmărire penală şi că, în cauză, instanţele au dat o greşită interpretare a probelor.
Susţinerile revizuientului condamnat nu au corespondent în actele cauzei şi nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de lege.
Sub primul aspect se impune a fi reţinut că potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei”.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că acest caz, constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi „netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”.
Din analiza celor două texte rezultă că acest caz de revizuire subzistă numai dacă sunt îndeplinite două condiţii şi anume: a). sunt descoperite fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b). faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Cu privire la prima condiţie legea face referire la următoarele expresii : ";fapte sau împrejurări noi";, „s-au descoperit";; „nu au fost cunoscute de instanţă";.
Prin expresia „fapte sau împrejurări noi"; trebuie să înţelegem acele elemente de fapt (probe) pe baza cărora să se poată stabili eroarea judiciară săvârşită cu ocazia primei judecăţi. În acelaşi timp, faptele sau împrejurările noi, adică probele noi, să vizeze existenţa şi vinovăţia făptuitorului sau existenţa unei cauze de încetare a procesului penal. Prin urmare, faptele sau împrejurările, la care face referire art. 394 lit. a) C. proc. pen., trebuie să facă parte din categoria probelor principale.
A descoperi un anumit fapt sau o anumită împrejurare înseamnă că acele fapte sau acea împrejurare să fie, la un moment dat, pentru prima dată cunoscute. Această nouă împrejurare înseamnă cunoaşterea ei pentru, prima dată, după judecarea definitivă a cauzei iar, pe de altă parte, necunoaşterea împrejurării noi să privească instanţa, nu şi părţile.
În fine, expresia „nu au fost cunoscute de instanţă"; reprezintă esenţa condiţiei examinate în cauză şi constă în necunoaşterea de către instanţa care a soluţionat cauza, a unor împrejurări noi descoperite ulterior.
În cauza de faţă, revizuientul condamnat nu a invocat existenţa unor fapte sau împrejurări noi de natură a conduce la adoptarea unei soluţii diametral opuse.
Reaprecierea probelor nu este permisă în calea extraordinară de atac a revizuirii – în caz contrar s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecată a unei hotărâri judecătoreşti definitive - după cum nu este permisă nici o prelungire a probaţiunii.
Sub cel de-al doilea aspect, Înalta Curte reţine că incidenţa cazului de revizuire prev. de art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este condiţionat de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unei ordonanţe a procurorului ori în speţă se constată că acestea nu există.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat C.G. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.G. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 01 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1610/2012. Penal → |
|---|
