ICCJ. Decizia nr. 1534/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1534/2012
Dosar nr. 2104/122/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 148 din 30 martie 2011, Tribunalul Giurgiu în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată cu aplicarea art. 41alin. (2) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.R., la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 4 ani- pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc.
În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată) cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 (unu) an şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi, în baza art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 4 (patru) ani.
În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 17 alin. (1)din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată) a confiscat de la inculpat, cantitatea de 0,31 grame pulbere care conţine heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, ambalată şi sigilată cu sigiliul tip MAI cu nr. 4179, aflată la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1.100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 07 iunie 2007, în urma unei înţelegeri anterioare, colaboratorul „R.M." s-a întâlnit cu inculpatul G.R., la locuinţa acestuia din urmă, situată în Giurgiu.
În jurul orei 02:45, colaboratorul „R.M.", împreună cu investigatorul sub acoperire „C.S.", s-au deplasat în zona Bl. 75 Garsoniere. Colaboratorul „R.M.", a primit de la investigator suma de bani necesară cumpărării drogurilor, după care a urcat la locuinţa inculpatului. În timpul întâlnirii dintre colaboratorul „R.M." şi inculpatul G.R., acesta din urmă i-a înmânat o bilă, în care se afla heroină, la preţul de 65 RON/bilă. Inculpatul G.R. l-a asigurat pe colaborator că „marfa" este de calitate foarte bună, că şi el a consumat şi că „s-a făcut praf”.
În jurul orei 02:55, colaboratorul a părăsit locuinţa inculpatului G.R., s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „C.S.", căruia i-a înmânat bila cumpărată de la inculpatul G.R.
Întâlnirea dintre inculpatul G.R. şi colaboratorul „R.M." a fost înregistrată audio-video şi se află pe suport tip DVD, inscripţionat 51 D/P/2007/1/, iar procesele-verbale de redare integrală a înregistrărilor se află la filele 27 - 29 dos. urm. pen., fiind autorizată, în condiţiile legii.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332315 din 07 iunie 2007, a rezultat că bila vândută de inculpatul G.R. colaboratorului „R.M.", este constituită din cantitatea de 0,04 grame heroină în amestec cu cofeină.
La data de 08 iunie 2007, în jurul orei 1900, colaboratorul „R.M." (sub supravegherea investigatorului sub acoperire „C.S."), a plecat împreună cu inculpatul G.R. la Bucureşti, la o verişoară a acestuia din urmă, care locuieşte în str. L. nr. 18, pe nume R.G.
La solicitarea inculpatului G.R., numita R.G. a acceptat să-i procure acestuia droguri de la persoane care au în preocupare asemenea activităţi.
Numita R.G. nu a reuşit să procure droguri, ceea ce l-a determinat pe inculpatul G.R. să apeleze la o altă cunoştinţă „L.".
Acesta din urma s-a deplasat la adresa unde se afla inculpatul şi i-a vândut acestuia o bilă conţinând heroină. Din această bilă, inculpatul G.R. a consumat o parte, prin fumare, iar diferenţa i-a dat-o colaboratorului „R.M.", care-i înmânase anterior suma de 300 RON, pusă la dispoziţie de investigatorul sub acoperire „C.S.".
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332345 din 11 iunie 2007, a rezultat că bila vândută de inculpatul G.R. colaboratorului „R.M.", este constituită din cantitatea de 0,31 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol.
Discuţiile avute de colaboratorul „R.M." şi inculpatul G.R. şi alte persoane la data de 08 iunie 2007 au fost înregistrate audio-video şi se află pe suport tip DVD, inscripţionat: 51 D/P/2007/2, iar procesele-verbale de redare integrală a înregistrărilor se află la filele 23-26 dos. urm. pen.
Deşi martorul sub acoperire R.M. a susţinut, cu ocazia audierii, în instanţă că verişoara inculpatului (R.G.) a plecat în altă parte să aducă heroină şi a adus, din înregistrarea audio-video rezultă că aceasta nu a reuşit să aducă droguri, ceea ce l-a determinat pe inculpatul G.R. să apeleze la o altă cunoştinţă „L.".
Acesta din urma s-a deplasat la adresa unde se afla inculpatul şi i-a vândut acestuia o bilă conţinând heroină.
Din această bilă, inculpatul G.R. a consumat o parte, prin fumare, iar diferenţa i-a dat-o colaboratorului „R.M.", care-i înmânase anterior suma de 300 RON.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332345 din 11 iunie 2007, a rezultat că bila vândută de inculpatul G.R. colaboratorului „R.M.", este constituită din cantitatea de 0,31 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu înregistrările audio-video, procesele-verbale de audiere a colaboratorului cu identitate protejată R.M., proces-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire C.S., rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, inculpatul G.R. nu a recunoscut comiterea faptelor, arătând că doar a consumat droguri şi nu a efectuat acte de comercializare a drogurilor.
Reţinând că din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul G.R. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu se face vinovat de comiterea faptelor iar soluţia care se impune este cea de achitare pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.
Inculpatul G.R. a formulat şi critici vizând netemeinicia pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanţele personale.
Prin Decizia penală nr. 329/A din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inculpatul G.R. împotriva Sentinţei penale nr. 148 din 30 martie 2011 a Tribunalului Giurgiu.
A desfiinţat în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.R. în pedepsele componente, pe care le-a repus:
- pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului G.R. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
A redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 4 ani la 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa principală de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, urmând ca inculpatul G.R. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. a dedus perioada reţinerii de 24 ore începând cu data de 27 iunie 2007.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că sunt întemeiate doar criticile referitoare la netemeinicia pedepsei apreciind în acest sens că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Apreciază Curtea de Apel Bucureşti că vinovăţia inculpatului a fost stabilită în baza unor probe evidente din care rezultă că sunt întrunite în cauză elementele constitutive atât ale infracţiunii de trafic de droguri cât şi ale infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul G.R. pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi pentru a-l susţine oral, însă apărătorul desemnat din oficiu pentru a-l apăra pe inculpat a formulat critici referitoare la netemeinicia pedepsei solicitând stabilirea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.
În susţinerea recursului a fost invocat cazul de casare prevăzut art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai sub aspectul motivelor de casare prevăzute art. 3859 C. proc. pen. cât şi din perspectiva dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a di respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză atentă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost corect încadrate juridic, în mod just stabilind că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa.
Astfel, rezultă din materialul probator administrat în cauză că la data de 7 iunie 2007 inculpatul G.R. a vândut fără drept colaboratorului R.M. cantitatea de 0,04 gr heroină în amestec cu cafeină iar la data de 8 iunie 2007 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 0,43 grame heroină în amestec cu cafeină şi paracetamol. O parte din această cantitate de droguri a fost folosită de inculpat pentru consumul propriu iar cantitatea rămasă de 0,31 grame heroină în amestec cu paracetamol şi cafeină a vândut-o colaboratorului R.M.
Vinovăţia inculpatului G.R. a fost dovedită în mod indubitabil şi rezultă din declaraţiile colaboratorului sub acoperire, declaraţiile investigatorului sub acoperire, interceptările din mediul ambiental ale întâlnirilor pe care inculpatul le-a avut cu colaboratorul R.M. cât şi din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică care au relevat prezenţa heroinei în dozele oferite spre vânzare de către inculpat către colaborator.
De altfel, chiar inculpatul G.R. a recunoscut în declaraţiile date în faza de urmărire penală că a luat droguri de la numitul L. din care şi-a preparat două ţigări iar cantitatea rămasă i-a dat-o colaboratorului, situaţie ce se încadrează în una din modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii de trafic de droguri astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 143/2000.
Ca atare rezultă, mai presus de orice dubiu, că inculpatul a comis faptele de trafic de droguri şi consum de droguri, poziţia manifestată de acesta de nerecunoaştere a faptelor fiind lipsită de fundament.
Şi pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, instanţa de apel având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale reglementate de disp. art. 72 C. pen., fiind realizată o proporţie justă între gradul de pericol social al faptelor şi pedeapsa aplicată.
Naturii infracţiunilor comise, respectiv trafic şi consum de droguri, modalităţii de comitere a acestora, săvârşirea mai multor acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni împrejurare ce a determinat reţinerea caracterului continuat al infracţiunii de trafic de droguri, cantitatea mică de droguri traficată, fapt pentru care s-au reţinut dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., sunt aspecte ce au fost analizate temeinic de instanţele inferioare care au aplicat inculpatului o pedeapsă cu mult sub minimul prevăzut de lege.
Înalta Curte observă că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru consum de droguri beneficiind de dispoziţiile art. 81 C. pen. însă el nu a înţeles clemenţa de care dat dovadă instanţa şi a perseverat în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu există elemente care să conducă la aplicarea unei sancţiuni penale mai blânde.
Înalta Curte aminteşte că inculpatul a dat dovadă de nesinceritate pe parcursul procesului penal, nu a recunoscut faptele şi de asemenea nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs şi nici nu a dat dovezi că regretă faptele reţinute în sarcina sa, toate aceste împrejurări justificând regimul sancţionator aplicat inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, fiind în acelaşi timp în măsură să asigure finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen.
Faţă de toate argumentele prezentate, întrucât nu mai există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R. împotriva Deciziei penale nr. 329/A din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1531/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1536/2012. Penal → |
|---|
