ICCJ. Decizia nr. 1626/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1626/2012
Dosar nr. 10445/121/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din 7 noiembrie 2011 Tribunalul Galaţi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A.D. împotriva sentinţei penale nr. 317 din 20 iunie 1968 a Tribunalului Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Galaţi a reţinut că prin sentinţa penală nr. 317 din 20 iunie 1968 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin decizia penală nr. 2193 din 30 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., precum şi că odată cu judecarea cauzei în fond cât şi în căile de recurs, instanţele au analizat apărările condamnatului cu privire la participaţia acestuia la comiterea faptei.
S-a concluzionat că revizuientul nu invocă fapte şi împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dorind în realitate ca pe calea revizuirii să realizeze o prelungire a probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, cale de atac ce a fost respins ca nefondată prin decizia penală nr. 2/A din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi , întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire au fost deja examinate de prima instanţă şi instanţele de control judiciare care au fost investite cu judecarea fondului şi ca atare nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi în sensul normei procesual penale.
Decizia atacată cu apel a fost atacată cu recurs de către revizuientul A.D. care a arătat că din înscrisurile depuse la dosar cât şi din declaraţiile a doi martori rezultă că se face vinovat de infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte. De asemenea, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate şi a cazului de casare în care se încadrează formal, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel că în mod firesc nu poate fi promovată decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi numai în condiţiile prevăzute de lege (cu referire la termenul de introducere a cererii de revizuire, persoanele ce pot solicita revizuirea, etc.).
În cauză, petentul condamnat şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. invocând greşita încadrare juridică dată faptei pentru care a fost condamnat, împrejurare ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, s-a invocat omisiunea instanţei de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pot fi invocate atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi doar dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare [conform alin. (2) al aceluiaşi articol].
În speţă, aspectele ce ţin de încadrarea juridică dată faptei sunt chestiuni de fond ce au fost examinate şi soluţionate cu autoritate de lucru judecat de instanţa care a pronunţat condamnarea revizuientului A.D. Ca atare, acestea nu mai pot fi repuse în discuţie în calea de atac extraordinară a revizuirii.
De altfel, aceste temeiuri de fapt pentru care se solicită revizuirea nu au un caracter de noutate, ci constituie o reiterare a susţinerilor deja învederate de condamnat în cursul soluţionării în fond a cauzei, susţineri ce au fost analizate şi respinse motivat de instanţele competente.
În ceea ce priveşte audierea a doi martori se apreciază că pe calea revizuirii nu se poate ajunge la o prelungire a probatoriului pentru împrejurări de fapt deja cunoscute.
Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. nu este posibilă în procedura revizuirii, dispoziţiile acestui articol de lege fiind incidente în cauzele în care nu a început cercetarea judecătorească.
Pe de altă parte, nu este suficient că faptele sau împrejurările relevate să fi fost necunoscute instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, ci trebuie ca acestea să poată conduce la pronunţarea unei soluţii contrare.
Prin urmare, în mod corect instanţele de fond au considerat că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport de motivele pe care aceasta se întemeiază.
Faţă de cele reţinute în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuientul A.D. împotriva deciziei penale nr. 2/A din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Obligă recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat A.D. împotriva deciziei penale nr. 2/A din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1610/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1633/2012. Penal → |
|---|
