ICCJ. Decizia nr. 1633/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1633/2012
Dosar nr. 3533/1/2012
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 martie 2012 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de petentul D.C. în temeiul art. 51 alin. (3) şi art. 51 alin. (2) C. proc. pen. având în vedere că nu s-a invocat în concret nici un caz de incompatibilitate dintre cele prevăzute de lege cu privire la membrii completului de judecată.
Împotriva dispoziţiei de respingere ca nefondată a cererii de recuzare petenţii D.C. şi D.M. au formulat recurs, solicitând Înaltei Curţi casarea încheierii şi în rejudecare admiterea cererilor de recuzare.
Examinând recursurile formulate, având în vedere prevederile art. 52 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că Curtea de Apel Suceava la termenul din 16 martie 2012 a fost investită cu judecarea cererii de recuzare formulată de petentul D.C., care şi-a manifestat nemulţumirea faţă de un judecător, făcând o serie de afirmaţii cu privire la rezervele pe care le are în legătură cu o judecată obiectivă, a constatat că nu s-a indicat vreun caz de incompatibilitate a membrilor completului de judecată, context în care cererea de recuzare a fost respinsă ca fiind nefondată.
Recursurile formulate la acest moment procesual împotriva dispoziţiei de respingere a cererilor de recuzare sunt inadmisibile pentru următoarele argumente:
Dispoziţiile art. 52 alin. (6) C. proc. pen. prevăd că încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac.
Încheierea prin care s-a respins recuzarea era supusă iniţial unui recurs separat însă prin O.U.G. nr. 55/2004 a fost abrogat textul care prevedea un asemenea recurs, respectiv dispoziţiile art. 52 alin. (7) C. proc. pen., astfel încât devin aplicabile dispoziţiile generale ale art. 385 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora această încheiere poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea dată asupra fondului.
Prin urmare, în raport de momentul procesual actual, Înalta Curte apreciază inadmisibile recursurile formulate cu referire la recursurile astfel cum au fost exercitate împotriva încheierii curţii de apel nu şi la recursul prevăzut de art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petiţionarii D.C. şi D.M. împotriva încheierii din 16 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii petenţii sunt obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii D.C. şi D.M. împotriva încheierii din 16 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1690/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
