ICCJ. Decizia nr. 1598/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1598/2012
Dosar nr. 3550/1/2012
Şedinţa publică din 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 5081/30/2011 în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus, menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor C.M.A., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. X1 din 21 aprilie 2011 emis de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2769/30/2011 şi K.M.F. (născut la data de 2 septembrie 1979 în L., jud. Arad), arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. X2 din 21 aprilie 201 emis de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2769/30/2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpaţilor C.M.A. şi K.M.F. se situează pe coordonatele legalităţii, iar menţinerea acesteia este justificată.
S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa C.E.D.O., nefiind depăşit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpaţii C.M.A. şi K.M.F., solicitând punerea lor în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) art. 38514 C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea deosebită a acesteia, de consecinţa contând în pierderea unei vieţi omeneşti, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
În fapt, s-a reţinut în sarcina celor doi că, în cursul lunii noiembrie 2010, reprezentantulSC L.I.I. SRL (care are ca obiect de activitate prelucrarea cerelelor şi a seminţelor de floarea soarelui) a fost contactat de inculpatul C.M.A., care s-a prezentat sub numele de D.S., asociat şi administrator la SC S.I. SRL, care a oferit spre vânzare 110 tone floarea soarelui. În acest sens, a arătat că are cantitatea de seminţe de floarea soarelui depozitată la SC E.W. SRL din localitatea Valcani. Cumpărătorul, respectiv SC L.I.I. SRL, a trimis camioanele la depozitele SC E.W. SRL, unde a încărcat marfa, dar pretinsul D.S. a arătat că transportul poate pleca din depozite numai după efectuarea plăţii.
În data de 16 noiembrie 2010 a fost transferată suma de 225.000 RON din conturile P. Bank (aparţinând SC L.I.I. SRL) la I.S.P. Bank (aparţinând SC S.I. SRL). Împuternicitul SC S.I. SRL, singurul care avea drept de semnătură în banca, numitul B.R.A., a dispus transferul acestei sume din conturile SC S.I. SRL de la I.S.P. Bank, în conturile SC P.B. SRL de la R. Bank, de unde banii au fost ridicaţi de către inculpatul K.M.F.
Partea vătămată SC L.I.I. SRL nu a mai fost lăsată să plece cu marfa din depozitele SC E.W. SRL, întrucât reprezentantul acesteia a arătat că şi el a fost indus în eroare de aceeaşi persoană, care s-a prezentat însă sub numele de D.O. şi care nu a virat banii pentru cantitatea respectivă de seminţe de floarea soarelui.
Pe de altă parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaţilor C.M.A. şi K.M.F. prin sentinţa penală nr. 88/PI din 12 martie 2012 a Tribunalului Timiş, secţia penală, la pedeapse de 12 ani şi respectiv 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpaţi, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile C.E.D.O.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M.A. şi K.M.F. împotriva încheierii din 3 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5081/30/2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1602/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1597/2012. Penal → |
|---|
