ICCJ. Decizia nr. 1609/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1609/2012
Dosar nr. 4426/110/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 253/D din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4426/110/2011, s-a dispus condamnarea inculpatului C.D., născut la 17 iunie 1986 în B., jud. Bacău, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 din Legea nr. 202/2010 la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive din 9 august 2011 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a luat act ca partea vătămată C.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească suma de 524,85 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Bacău reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul victimei C.G. de la domiciliu la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi suma de 3.891,92 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei C.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău din 1 septembrie 2011 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.D. pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., deoarece în noaptea de 6 din 7 august 2011, în jurul orei 01:30, în timp ce se afla în discoteca aparţinând SC O. SRL, situată în cornuna B., sat B., jud. Bacău, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi rară a fi provocat de partea vătămată C.G., a lovit-o pe aceasta puternic cu o bâtă în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie.
La termenul din 18 octombrie 2011, inculpatul C.D. a declarat în faţa instanţei că ştie pentru comiterea cărei fapte a fost trimis în judecată, recunoaşte infracţiunea aşa cum este reţinută în rechizitoriu, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală şi, şi le însuşeşte, solicitând să fie judecat conform proceduri prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Prin încheierea din 18 octombrie 2011, instanţa a admis cererea inculpatului de soluţionare a cauzei conform art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa a constatat că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, rezultă că, în seara zilei de 6 august 2011, în jurul orelor 21:00-22:00, partea vătămată C.G., zis „B.”, s-a deplasat împreună cu fratele său C.P., zis „V.”, la discoteca aparţinând SC O. SRL, situată în comuna B., sat B., jud. Bacău.
Aceştia s-au aflat sub influenţa băuturilor alcoolice încă din momentul în care au ajuns la discotecă. În acelaşi loc se afla şi inculpatul C.D., zis „L.”, care de asemenea se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
În jurul orelor 01:00-01:30 numiţii B.O. şi B.C., fiii numitei B.T., administratorul discotecii, care, de asemenea, se aflau în interiorul localului, au fost anunţaţi de o persoană despre faptul că un băiat „a Iu B.” a lovit cu pumnul o altă persoană.
Cei doi fraţi s-au dus la locul incidentului pentru a vedea ce se întâmplă, moment în care a intervenit inculpatul C.D. şi a strigat ca băiatul lui B. să fie lăsat în pace pentru că este prietenul lui şi în acelaşi timp l-a tras pe acesta lângă el.
La locul incidentului veniseră şi numiţii C.G. şi C.P. să vadă ce se întâmplă.
Inculpatul C.D., când i-a văzut, fără nici un motiv, s-a repezit la C.P. să îl lovească cu pumnul, dar acesta s-a ferit. Atunci, au intervenit fraţii B., care i-au cerut inculpatului să părăsească discoteca. Acesta s-a împotrivit, a spart două sticle goale, cu care i-a ameninţat pe cei aflaţi de faţă. În cele din urmă, B.O. şi B.C. l-au convins pe inculpatul C.D. să iasă afară.
Acesta a ieşit din discotecă, dar a revenit în scurt timp, cu o bâtă în mână şi s-a dus direct Ia partea vătămată C.G., care se afla în mijlocul discotecii, cu intenţia de a o lovi, lucru pe care l-a şi făcut, aplicându-i acesteia o lovitură puternică în zona capului cu bâta din lemn pe care o avea asupra sa.
Victima a căzut la pământ, a început să sângereze, după care aceasta a fost ridicată de fratele său C.P. şi transportată la domiciliu.
Imediat după agresiune a intervenit numita B.T., administratorul discotecii, care l-a scos afară pe inculpat şi a mers cu acesta până la un pod situat la o distanţă de aproximativ 50-70m de discotecă, după care susnumita s-a întors în incinta localului.
Inculpatul C.D. a abandonat bâta cu care a lovit partea vătămată în zona podului menţionat anterior, iar aceasta nu a mai fost găsită de către organele de urmărire penală.
Victima C.G. a fost ţinută la domiciliu din noaptea de 6 din 7 august 2011 până în după-amiaza zilei de luni, 8 august 2011, când starea sa de sănătate s-a agravat, motiv pentru care C.P., fratele victimei, a chemat ambulanţa.
Victima a fost internată la Spitalul Judeţean Bacău, secţia neurochirurgie, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
Din raportul de constatare medico-legală din 9 august 2011 al S.M.L. Bacău a reieşit că numitul C.G. a prezentat diagnosticul: „traumatism cranio-cerebral acut, hematoame subdurale acute la nivel parietal drept şi temporo-fronto parietal stâng, plagă cranio-cerebrală parietală stângă, fractură craminutivă cu înfundare parietal stâng, contuzie hemoragică parietal stâng, edem cerebral difuz operat, eschilectomie. Leziunile au putut data din 6/7 august 2011 şi s-au putut produce prin lovire cu corp contondent în condiţiile stabilite de anchetă. Leziunile au fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei. Pentru leziunile menţionate, s-a concluzionat că necesită circa 45-50 (patruzeci şi cinci - cincizeci) zile de îngrijiri medicale, sub rezerva evoluţiei stării clinice a pacientului şi a prognosticului vital imediat, incert”.
La reţinerea situaţiei de fapt instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de conducere în teren, planşa foto, declaraţia părţii vătămate C.G., raportul de constatare medico-legală din 9 august 2011; depoziţiile martorilor B.T., C.P., B.L., B.O., B.C., S.A.R. şi C.G.A.; raportul de constatare medico-legală din 31 august 2011, caracterizările în favoarea inculpatului, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului care recunoaşte comiterea faptei.
Instanţa a reţinut că apărarea inculpatului, precum că a fost provocat şi că nu a încercat decât să se apere de cei doi fraţi C.P. şi C.G., nu poate fi primită deoarece din depoziţiile martorilor oculari B.O., B.C., B.T. şi C.G.A. a rezultat că inculpatul C.D. a avut o altercaţie cu fratele victimei (C.P.), lovindu-se reciproc cu pumnii, după care a părăsit incinta discotecii fiind condus afară de fraţii B., inculpatul devenind extrem de agresiv spărgând două sticle goale cu care a ameninţat pe toţi cei prezenţi.
Apoi inculpatul a revenit în discotecă având în mână o bâtă cu care s-a dus direct la partea vătămată pe care a lovit-o în cap. Aşadar, inculpatul nu a comis fapta datorită unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanelor vătămate, între inculpat şi partea vătămată neavând loc nici un conflict anterior momentului lovirii cu bâta. Conflictul a fost cu fratele părţii vătămate, nu cu partea vătămată.
Faţă de aceste motive, instanţa nu a putut reţine în favoarea inculpatului scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. cu consecinţele asupra cuantumului pedepsei.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, valoarea socială supremă ocrotită de lege căreia i s-a adus atingere, viaţa omului, periculozitatea inculpatului care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice (la fel ca şi victima), faptul că este infractor primar, o persoană muncitoare, harnică, a aplicat o singură lovitură cu bâta, a recunoscut săvârşirea faptei şi regretă sincer aceasta. Instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse principale privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. este necesară şi suficientă pentru reeducare inculpatului.
Faţă de modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul, gravitatea leziunilor cauzate victimei şi consecinţele ce se puteau produce dacă partea vătămată nu era transportată la spital şi nu se intervenea chirurgical, instanţa a considerat că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva sentinţei a formulat apel inculpatul C.D., iar prin decizia penală nr. 4 din 17 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de acesta.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.D., iar în baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 15 noiembrie 2011, la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi a stabilit o încadrare juridică corectă.
De asemenea, instanţa de apel a observat că pedeapsa aplicată în cauză, a fost judicios individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cât priveşte modalitatea de individualizare a pedepselor principale şi complementare aplicate inculpatului C.D. criticată de către acesta prin apărător, Curtea a considerat că aceste pedepse stabilite de prima instanţă sunt adecvate, corespunzând funcţiilor de constrângere şi reeducare precum şi scopului preventiv.
S-a arătat că, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, s-a menţionat că aceasta nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului în speţa de faţă, Curtea a constatat că s-a tăcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana sa (lipsa antecedentelor penale şi vârsta tânără).
Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput şi a săvârşit infracţiunea (prin lovirea puternică a victimei cu o bâtă în zona capului), Curtea a apreciat că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejată de legea penală, dreptul la viaţă al persoanei, motiv pentru care reducerea pedepsei aplicate de prima instanţă, astfel cum s-a solicitat, nu se justifică.
În aceste condiţii Curtea a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului de prima instanţă asigură intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptelor şi caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracţiunilor şi gradul de vinovăţie a acestora.
Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa principală aplicată în cauză este justă şi proporţională, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român, art. 52 alin. (1) potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.
Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul C.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei faţă de poziţia sinceră manifestată, lipsa antecedentelor penale şi faptul că a fost provocat de victimă.
Examinând horărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat şi prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Având în vedere motivarea prezentată în susţinerea recursului, Înalta Curte consideră că aceasta este proprie motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele legale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 74 C. pen., următoarele împrejurări, cu caracter exemplificativ, pot fi considerate circumstanţe atenuante:
a) conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii,
b) stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba produsă,
c) atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.
Cât priveşte conduita inculpatului înainte de comiterea prezentei infracţiuni, se reţine că acesta, într-adevăr nu este cunoscut cu antecedente penale, dar instanţa apreciază că circumstanţa trebuie privită în ansamblul datelor ce caracterizează atât persoana inculpatului, cât şi fapta comisă, nefind just ca o singură circumstanţă să influenţeze, într-un mod pregnant, procesul de individualizare a pedepsei.
Ca urmare, se constată că fapta recurentului inculpat constituie o infracţiune îndreptată împotriva vieţii, care îi conferă un grad ridicat de pericol social concret prin valoarea socială căreia i-a adus atingere şi urmările periculoase socialmente constând în vătămările corporale suferite de partea vătămată, respectiv traumatism cranio-cerebral acut, hematoame subdurale acute la nivel parietal drept şi temporo-fronto parietal stâng, plagă cranio-cerebrală parietală stânga, fractură craminutivă cu înfundare parietal stâng, contuzie hemoragică parietal stâng, edem cerebral difuz, eschilectomie, leziuni care au fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei. Nu lipsită de relevanţă sub aspectul în discuţie este modalitatea în care inculpatul a săvârşit fapta, şi anume prin lovire cu corp contondent, cât şi faptul că, pentru salvarea vieţii părţii vătămate, s-a intervenit chirurgical.
Înalta Curte mai arată că, devenind incidente, în cauză, dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (inculpatul a optat pentru procedura simplificată de judecată, iar instanţa de fond nu a găsit nici un impediment în admiterea cererii), nu s-ar putea da eficienţă juridică, concomitentă, prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. deoarece împrejurarea de fapt a recunoaşterii de către inculpat a săvârşirii faptei şi a modalităţii sale de comitere se evidenţiază prin aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., iar această atitudine procesuală a inculpatului nu poate fi valorificată ca reprezentând şi circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de fapt să i se acorde o dublă valenţă juridică, ceea ce, în opinia instanţei, nu a fost în intenţia legiuitorului.
Înalta Curte mai precizează că toate împrejurările enumerate de art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţe atenuante, fiind necesar ca acestea să fie analizate prin raportare la ansamblul faptei concrete şi la persoana inculpatului.
Ca atare, se apreciază că nu poate fi primită cererea recurentului inculpat de aplicare a dispoziţiilor art. 74 C. pen. A accepta cererea recurentului inculpat de diminuare a cuantumului pedepsei, înseamnă a identifica motive suficient de puternice, constând în circumstanţe atenuante judiciare care să conducă la acest efect juridic, situaţie care nu se regăseşte în speţă.
Cât priveşte cererea inculpatului de aplicare a circumstanţei atenuante legale a provocării, instanţa de recurs, în acord cu instanţa de fond, consideră că aceasta nu este incidenţă în cauză, în raport de datele concrete de săvârşire a faptei.
Astfel, la momentul aplicării loviturii prin care s-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate, inculpatul nu se afla sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare de partea vătămată, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Mijloacele de probă dovedesc că inculpatul a avut o altercaţie cu fratele victimei, respectiv C.P., lovindu-se reciproc cu pumnii, după care a părăsit incinta discotecii, inculpatul devenind extrem de agresiv, spărgând două sticle goale cu care a ameninţat pe toţi cei prezenţi. Ulterior, inculpatul a revenit în discotecă având în mână o bâtă cu care s-a dus direct la partea vătămată pe care a lovit-o în zona capului.
Înalta Curte mai precizează că, raport de cuantumul pedepsei aplicate recurentului inculpat, nu ar fi legală o altă modalitate de executare a pedepsei închisorii.
Analizând pricina şi din perspectiva cazurilor de casare care se iau in considerare intotodeuna din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea hotărârii criticate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 august 2011, la 16 mai 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 august 2011, la 16 mai 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3991/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1602/2012. Penal → |
|---|
