ICCJ. Decizia nr. 1678/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001), infracţiuni la reg
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1678/2012
Dosar nr. 6989/121/2011
Şedinţa publică din 22 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 606 din 12 septembrie 2011, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului V.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.
Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 270 alin. (1) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din 13 din 14 mai 2011), precum şi la 2 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (faptă din aceeaşi dată).
În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie pe perioada executării pedepsei închisorii.
Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 270 alin. (1) cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din 13 din 14 mai 2011), precum şi la 2 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 (faptă din 13 din 14 mai 2011).
În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) şi a art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe latură civilă s-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi.
În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a 5.000 pachete de ţigări W. şi a 13.125 pachete de ţigări P. (dovadă din 10 mai 2011).
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 169 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul D.C. a sumei de 1.350 RON (recipisă 770757/1 din 05 iulie 2011).
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit la 05 iulie 2011 privind autoturismul marca F.M. aparţinând inculpatului V.T. şi a aceleiaşi măsuri privind autoturismul marca S.O. aparţinând inculpatului D.C.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, a dispus, prin rechizitoriul din 07 iulie 2011 trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă şi la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei, fapte în concurs real.
Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus şi disjungerea cauzei privind pe făptuitorii cetăţeni moldoveni neidentificaţi şi alte persoane, cetăţeni români cunoscuţi ca numindu-se S., P. şi Pi. pentru aceleaşi fapte.
În ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi, actul de sesizare, în esenţă, a reţinut că în luna aprilie 2011 au constituit împreună cu alţii, neidentificaţi, un grup infracţional pentru a obţine foloase din contrabanda cu ţigări, ei, astfel, în noaptea de 13 spre 14 mai 2011 ajutând, astfel cum promiseseră anterior, şi realizată primirea ţigărilor pe malul românesc al râului Prut, să introducă în România, ilegal, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat cu Republica Moldova, 18.125 pachete P. şi W., valoare în vamă 13.610 RON, paguba cauzată bugetului de stat fiind 159.861,29 RON, în modalitatea arătată ajutând, moral şi alte persoane să treacă frontiera de stat prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul de frontieră.
În ce priveşte aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, urmărirea penală a reţinut că în Republica Moldova, mărcile de ţigări menţionate se vindeau cu preţuri mai mici de 70-80% faţă de cele practicate în România.
Profiturile obţinute din contrabanda cu ţigări erau mari şi pentru că, ilicit, ţigările erau sustrase de la plata taxelor vamale de import, a TVA-ului la import şi a accizelor, vinderea lor la „negru” însemnând şi eludarea plăţii impozitului pe profit şi a TVA-ului.
Din gruparea românească a grupului infracţional, actul de sesizare a reţinut că făceau parte făptuitori neidentificaţi (S. P., Pi.), precum şi cei doi inculpaţi, ambii lucrători de poliţie, D.C. din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Galaţi, V.T. din I.J.P.F. Galaţi, în timp ce din ramura moldovenească, cel puţin cinci, neidentificaţi.
Acuzarea, în ce priveşte rolurile lui S., P., P. a reţinut că ei organizau introducerea în România, fraudulos, a ţigărilor, ei contactând furnizorii moldoveni, cu aceştia stabileau cantităţile de livrat, data acţiunii de contrabandă şi locul de pe malul românesc al Prutului unde erau debarcate, ei fiind „palierul de comandă”, inculpaţii fiind atraşi pentru că fiind agenţi de poliţie puteau pătrunde uşor în zona de frontieră şi asigurau siguranţa transportului de la debarcare până la depozitarea în Municipiul Galaţi.
În ce-i priveşte pe inculpaţi, rechizitoriul a reţinut că ei aveau, în cadrul grupului, rolul de a stabili locul unde se livrau ţigările, de a de deplasa de-a lungul malului Prutului pentru a prelua cantităţile şi de a le transporta spre depozitare, de aici urmând a fi valorificate, pentru aceasta, având în vedere atribuţiilor lor de serviciu, ei dezvoltând şi un sistem de comunicare eficient şi securizat necesar împiedicării interceptărilor, îngreunării depistării lor şi probarea faptelor infracţionale, de regulă, comunicările fiind realizate prin sistemul de telefonie publică. În paralel, S., P., Pi. vorbeau între ei cu cartele prepay, iar grupul infracţional moldovenesc neidentificat, trebuia să procure ţigările, să le ambaleze să le transporte până la malul moldovenesc al Prutului şi să le traverseze peste frontieră cu ambarcaţiuni.
În ce priveşte locul de debarcare, rechizitoriul a reţinut că inculpaţii l-au depistat încă din toamna anului 2010 (octombrie - noiembrie) când, pretextând că pescuiesc, ei s-au deplasat cu un autoturism marca D.L., aici fiind observaţi în apropierea stâlpului de frontieră (SF) 1303, spre seară, de către martorii D.J. şi M.P., poliţişti în I.J.P.F. Galaţi - Serviciul Poliţie de Frontieră Folteşti.
Ca atare, atunci când, în mai 2011, grupul a decis introducerea de ţigări în România, respectiv ilegal, peste râul Prut, inculpaţii au stabilit că locul de debarcare cel mai bun era incinta Fermei Piscicole V., aceasta fiind situată între râul Prut şi DN 26, accesul fiind uşor şi pentru că unitatea era în reorganizare judiciară, deci paza ei era redusă, iar inculpaţii, dacă erau văzuţi în zonă, puteau susţine că investigau eventuale acţiuni de contrabandă, deplasarea cu vehicule fiind de asemenea facilă, iar malul împădurit oferea protecţie vizuală. De asemenea, conform actului de inculpare, inculpaţii, pentru efectuarea transporturilor de la locul de debarcare la cel de depozitare, au închiriat vehicule de la SC P. SRL Galaţi, în acest mod susţinându-se că dacă acestea ar fi fost verificate operativ pentru a se indica persoanele ce le închiriaseră, ei aveau timp să declare pierdute actele.
S-a mai reţinut că pentru ceea ce urma să se întreprindă, inculpatul V.T. a cerut învoire pentru serviciul de noapte 12 din 13 mai 2011 sub pretextul că trebuia să ia parte la o înmormântare pe raza judeţului Braşov, iar coinculpatul D.C. i-a solicitat tatălui lui să închirieze autoturismele marca O.A. şi S.O., ambele parcate la hotelul D. din Galaţi. În această reţinere, rechizitoriul a descris că tatăl inculpatului D.C., numitul D.P., împreună cu inculpatul V.T. s-a deplasat la societatea amintită şi a cerut să închirieze două vehicule, inculpatul motivând însă că nu are asupra sa actul de identitate, a reuşit numai închirierea autoturismului marca S.O., iar după-amiaza, în 13 mai 2011, ambii au închiriat şi autoturismul marca O.A., ulterior ei scoţând din cele două vehicule banchetele din spate pe care imediat le-au depozitat în maşina S.O., proprietatea inculpatului D.C.
S-a mai reţinut că inculpaţii, după preparativele descrise, au comunicat „palierului de comandă” al grupului infracţional ce tipuri de autoturisme au închiriat, cum scoseseră banchetele, au luat pături, cârpe pentru a acoperi ţigările şi au învelit spătarele scaunelor faţă cu saci din plastic de culoare neagră.
Spre orele 19:56, inculpatul V.T. conducând autoturismul marca O.A., iar coinculpatul D.C. marca S.O. s-au deplasat spre locul convenit cu grupul moldovenesc.
S-au dus pe digurile ce despărţeau bazinele piscicole până pe malul Prutului, în dreptul stâlpului de frontieră (SF) 1277, aici fiind aşteptaţi de trei moldoveni care trecuseră cu ambarcaţiuni, 30 baxuri de ţigări ambalate în saci din plastic de culoare neagră.
Toţi au încărcat ţigările în vehicule, aspectul fiind surprins de camera de supraveghere a Serviciului Poliţie de frontieră Oancea. Fiind alertat astfel dispozitivul operativ, s-a realizat prinderea în flagrant.
Procedându-se la controlul autoturismelor, din S.O. s-au ridicat 15 baxuri (8.875 pachete), ce aveau aplicate timbre de accizare emise de Republica Moldova, din acestea 2.000 pachete erau marca W. (4 baxuri), restul 6.875 pachete erau P. (11 baxuri). Din autoturismul O.A. s-au ridicat 16 baxuri (9.250 pachete) la fel accizate, 3.000 pachete fiind W. (6 baxuri) şi 6.250 pachete fiind ţigări P. (10 baxuri).
Cercetarea judecătorească a stabilit, astfel motivează instanţa de fond, că analiza coroborată a probatoriului a condus la reţinerea ca fiind parţial corectă, a situaţiei de fapt, respectiv suficient, convingător că există infracţiunile, sub forma complicităţii inculpaţilor la contrabandă şi la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, dar nu există infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Inculpaţii au participat la contrabandă, ei, de altfel, recunoscând-o (complicitate, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, faptic ei fiind de acord să transporte ţigările de contrabandă de pe malul românesc al Prutului până în Municipiul Galaţi, înainte însă ca infracţiunea să se fi săvârşit, promisiunea lor de a ajuta, determinând activitatea de contrabandă.
Concomitent, activitatea inculpaţilor, astfel cum a fost descrisă, realizează şi complicitatea la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, săvârşită de făptuitorii care au introdus ţigările de contrabandă în România, ei întărind rezoluţia infracţională, făptuitorii moldoveni punând în practică trecerea frauduloasă a frontierei României cu Republica Moldova, aspect de complicitate morală în vederea executării hotărârii de trecere frauduloasă.
În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, probatoriul administrat nu a susţinut, fără dubiu, existenţa unui grup infracţional organizat, astfel cum acesta este definit în art. 2 lit. a), respectiv, grup structurat, format din trei sau mai multe persoane împreună, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Teza a II-a a textului indicat precizând că nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multe infracţiuni şi care nu are conţinut sau o structură determinată, ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Analizând condiţiile textului, instanţa de fond a reţinut că activitatea infracţională a celor doi inculpaţi a fost ocazională, nu s-a dovedit că vreunul dintre ei au desfăşurat acţiuni similare celor de care au fost acuzaţi, simplele depoziţii ale martorilor D.J. şi M.P. că ei i-ar fi văzut pe inculpaţi într-o zi din octombrie sau noiembrie 2010, pe malul românesc al râului Prut, în zona stâlpului de frontieră 1303, nefiind coroborate şi nici suficiente pentru grup infracţional organizat.
De asemenea, pe plan subiectiv, membrii grupului infracţional trebuie să cunoască că fac parte dintr-o grupare constituită pentru comiterea unor infracţiuni grave şi rolul lor, acestea nefiind probate, nu s-a probat nici că s-a acţionat coordonat o anumită perioadă în cadrul unei ierarhii dinainte stabilită, situaţia de fapt din cauză fiind specifică complicităţii la contrabandă şi trecerii frauduloase a frontierei de stat. Nefiind dovedită existenţa grupului infracţional organizat, nu s-a dovedit nici aderarea la un astfel de grup.
Pe latură civilă, comparativ constituirii ca parte civilă a Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi pentru suma de 156.861,29 RON (drepturi vamale, taxe în vamă), instanţa a motivat că odată ce ţigările de contrabandă introduse fraudulos în România fiind confiscate, pentru aceeaşi activitate infracţională, inculpaţii nu pot fi şi obligaţi la plata taxelor vamale, a accizelor, TVA-ului aferent ce s-ar datora bugetului dacă ţigările, legal, ar fi fost introduse în ţară, nefiind deci îndeplinită condiţia existenţei prejudiciului material, infracţiunea de contrabandă, ca infracţiune de pericol, neantrenând cauzarea unui prejudiciu, ţigările nefiind comercializate, bugetul de stat nefiind fraudat prin confiscarea ţigărilor introduse ilegal în ţară, realizându-se stingerea datoriei vamale, în plus, fiind exclusă acordarea liberului de vamă, ţigările fiind încercat a fi introduse pe teritoriul României, inculpaţii fiind depistaţi de către autorităţile de frontieră, neproducându-se depăşirea zonei perimetrului birou vamal, ţigările nefiind nici distribuite, atunci ele fiind indisponibilizate pentru a fi confiscate.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, inculpaţii şi partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru netemeinicia pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, pentru netemeinicia reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi pe latură civilă, în sensul reţinerii, nelegal, că datoria vamală s-a stins prin confiscarea ţigărilor introduse prin contrabandă, de asemenea, greşita ridicare a măsurii asiguratorii a sechestrului.
Partea civilă şi-a motivat apelul pe nelegala soluţionare a laturii civile şi nelegala ridicare a măsurii asiguratorii a sechestrului privindu-i pe inculpaţi.
Inculpaţii au criticat hotărârea instanţei de fond numai în ce priveşte netemeinicia pedepselor, în cadrul acestei critici susţinând că scopul şi rolul pedepsei raportat şi la alte criterii favorabile persoanei lor, poate fi atins şi fără executare în regim de privare de libertate.
Curtea de Apel Galaţi prin decizia penală nr. 19 din 26 ianuarie 2012 a respins, ca nefondate, toate apelurile declarate împotriva sentinţei instanţei de fond.
Hotărârea instanţei de apel a fost recurată în termenul legal de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi şi de către cei doi inculpaţi.
Rezumând cazurile de casare susţinute de Parchet, acestea sunt cele prevăzute de art. 3859 pct. 18 (greşita achitare a inculpaţilor - eroare gravă de fapt - în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003), pct. 17/2 - greşita respingere a acţiunii civile, hotărârea fiind contrară legii sau s-a făcut o greşită aplicare a legii şi pct. 14 C. proc. pen. - pedepsele aplicate inculpaţilor au fost greşit individualizate în raport cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În cadrul cazului de casare prevăzut de pct. 17/2, Parchetul a criticat şi greşita ridicare a măsurii sechestrului şi restituirea unei sume de bani.
Partea civilă şi-a motivat recursul în scris, pe greşita respingere a acţiunii sale civile, ea susţinând că drepturile de import - taxă vamală + acciza + TVA-ul constituie prejudiciu, datoria vamală la import luând naştere inclusiv prin introducerea ilegală, pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse dreptului de import - datoria vamală nestingându-se prin confiscare, sens în care, se susţine, ar fi şi opinia procurorului general prezentată în recursul în interesul legii, soluţionat prin decizia nr. 21 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. - Partea I nr. 830/23.11.2011. De asemenea, partea civilă susţine că în cazul infracţiunii de contrabandă, obligaţia de plată a taxelor vamale, ca drept de creanţă al statului, instituie repararea pagubei, acţiunea civilă nefiind inadmisibilă, infracţiunea de contrabandă nu este, exclusiv, o infracţiune de pericol, iar dacă bunurile care au făcut obiectul contrabandei au fost confiscate, neperceperea sumelor legale cuvenite statului pentru trecerea frauduloasă a mărfurilor peste frontieră este prejudiciu la buget, taxele vamale, alături de realizarea veniturilor bugetare, fiind şi măsuri protecţioniste.
Partea civilă în susţinerea recursului, exemplifică şi opinia în ideea sa, că în interpretarea art. 233 parag. prim lit. d) din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a C. vam. comunitar, iar Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 02 aprilie 2009 în cauza C-459/2007 (Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, parag. 38 a stabilit că pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului.
Inculpaţii recurenţi şi-au motivat recursurile pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apărările lor în ce priveşte netemeinicia pedepsei referindu-se la modalitatea de executare, datele favorabile persoanei lor putându-le atrage suspendarea, sub supraveghere a executării pedepselor.
Recursurile declarate nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
În prealabil, Curtea subliniază că în integralitate, motivele recurenţilor sunt aceleaşi cu cele susţinute în faza apelurilor.
În ce priveşte recursul declarat de Parchet, referitor la greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, probatoriul administrat nu a susţinut, fără dubiu, existenţa grupului infracţional organizat aşa cum este definit de art. 2 lit. a) din lege.
Nu s-a probat că ar fi existat un grup structurat format din trei sau mai multe persoane, care să fi existat o perioadă şi să fi acţionat coordonat pentru comiterea uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, dimpotrivă, situaţia de fapt a conturat că inculpaţii au acţionat ocazional pentru a săvârşi infracţiunile, nu s-a evidenţiat, de asemenea, că un grup era constituit sau avea o structură determinată, ori roluri prestabilite, ipoteză înscrisă în Teza a II-a a textului indicat.
Acuzarea a descris numai indicii, presupuneri, dar nu a probat că acţiunile infracţionale ale inculpaţilor au fost mai mult decât complicităţi ocazionale la infracţiunea de contrabandă.
Subiectiv, pentru că membrii grupului trebuie să cunoască că fac parte dintr-o grupare, fiecare cu rol, atribuţii şi să acţioneze coordonat o perioadă într-o ierarhie prestabilită, nu s-a dovedit că inculpaţii, pe de o parte, şi persoanele neidentificate nici în ramura moldovenească, nici în cea românească, în afara inculpaţilor ar fi colaborat decât specific pluralităţii ocazionale, ca şi complici, deci nu organizat, existenţa grupului fiind numai prezumată, dar nedovedită, astfel că în ce-i priveşte nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care ei se bucură potrivit art. 52 C. proc. pen.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17/2 C. proc. pen., comun şi recursul declarat de partea civilă, instanţa de fond, soluţia, şi sub acest aspect, fiind menţinută de instanţa de prim control judiciar, legal şi temeinic a motivat considerentele pentru care acţiunea civilă a fost respinsă, ca nefondată.
Fără a relua, în detaliu, considerentele judicios motivate pe latura civilă a cauzei, considerente pe care Curtea şi le însuşeşte, relevând că Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi s-a constituit parte civilă cu 159.861,29 RON, drepturi vamale, alte taxe datorate în vamă, susţinut aferente cantităţii de 18.125 pachete de ţigări, din care 13.610,82 RON valoare în vamă, taxă vamală dacă ţigările ar fi fost importate legal 7.839,83 RON, 118.446,22 RON acciză, de asemenea dacă ţigările ar fi fost legal importate şi 33.575,25 RON TVA. În cauză, ţigările introduse fraudulos în ţară au fost confiscate, astfel că nu este îndeplinită condiţia privind existenţa unui prejudiciu, acesta trebuind să fie cert şi actual.
Introducerea în ţară fraudulos a unor mărfuri de contrabandă, neurmată de introducerea lor în circuitul comercial nu atrage existenţa, în bugetul de stat, a unei pagube - în cauză ţigările fiind confiscate de autorităţile abilitate, deci paguba bugetului nu a apucat să se producă, nevalorificarea ţigărilor, nici pentru viitor, deci după confiscare, nefiind de natură a cauza o pagubă.
Art. 277 din Legea nr. 86/2006 - C. vam. al României prevede că atunci când mărfurile care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, infractorul este obligat să plătească echivalentul lor în lei. Contrar, dacă astfel de măsuri de contrabandă se găsesc şi sunt confiscate, inculpatul nu va fi obligat la plata echivalentului lor în lei.
Regulamentul de punere în aplicare a C. vam. (H.G. nr. 707/2006) art. 654 prevede că la stabilirea echivalentului în lei a mărfurilor care au făcut obiectul infracţiunii şi care nu se găsesc, trebuie avută în vedere valoarea în vamă a acestora, la care se adaugă şi alte drepturi legal datorate care se stabilesc la punerea în circulaţie a mărfurilor.
Art. 256 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 prevede că datoria vamală se stinge, printre altele - lit. d) confiscarea, deci prin confiscare, se stinge datoria vamală pentru bunurile introduse ilegal pe teritoriul vamal.
Totodată, deşi în alin. (2) al textului se prevede că stingerea datoriei vamale şi în cazul de confiscare - operează numai dacă situaţia s-a produs înainte de acordarea liberului de vamă în cazul mărfurilor declarate pentru regimul vamal ce implică obligaţia de plată a drepturilor, aceasta, evident, nu se aplică în cazul mărfurilor sau bunurilor, introduse ilegal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal organizat, situaţie în care, logic, este exclusă acordarea liberului de vamă.
Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene amintită de partea civilă în motivarea recursului său a statuat, printre altele, că împrejurările în care mărfurile care sunt reţinute, în momentul introducerii pe teritoriul vamal comunitar, de autorităţile vamale şi fiscale locale în zona în care se află primul birou vamal şi care sunt simultan distruse sau ulterior, mărfurile rămânând în posesia autorităţilor, constituie „mărfuri puse sub sechestru şi confiscate simultan sau ulterior” (art. 233 parag. 1, lit. d) Regulament CEE nr. 2913/92 din 12 octombrie 1992 de constituire a C. vam. comunitar, modificat în 1999”, deci datoria vamală se stinge.
Directiva 92/12/CEE a Consiliului, din 25 februarie 1992 modificată prin Directiva 96/99/CE din 30 decembrie 1996 privind regimul vamal al produselor supuse accizelor şi deţinerea, circulaţia, monitorizarea acestora, înscriu că mărfurile puse sub sechestru în momentul introducerii pe teritoriul vamal al comunităţii, distruse simultan sau ulterior, fără ca ele să fi ieşit vreodată din posesia autorităţilor şi nu au fost importate în Comunitate, faptul generator al accizei în ce le priveşte, nu se produce, dispoziţii similare găsindu-se şi în ce priveşte taxa pe valoarea adăugată.
În cauză, situaţia de fapt a relevat că inculpaţii au încercat să introducă pe teritoriul ţării, ţigări, ei fiind depistaţi flagrant, în chiar momentul preluării lor după ce marfa fusese transportată, cu ambarcaţiuni, până la malul românesc al râului Prut, depistarea lor flagrantă fiind realizată de autorităţile de frontieră, zona teritorială aflându-se în aria acestora de supraveghere (flagrantul a fost surprins şi înregistrat cu camera de supraveghere pe principiul termoviziunii din dotarea I.J.P.F. Galaţi - SPE Oancea - stâlp frontieră 1277, Ferma Piscicolă V. - diguri ce despărţeau bazinele piscicole.
Ca atare, pentru că depăşirea zonei în care se afla primul birou vamal nu s-a produs, iar ţigările de contrabandă nu au fost comercializate sau intrate în circuitul comercial, ele fiind indisponibilizate, obligarea inculpaţilor la plata drepturilor de import (drept vamal, accize, TVA) ar însemna o dublă sancţiune materială, odată ce cantitatea totală de ţigări, 18.125 pachete a fost confiscată, infracţiunea de contrabandă fiind de pericol, introducerea în ţară fraudulos a mărfii de contrabandă, neurmată de introducerea în circuitul comercial necauzând pagubă bugetului de stat.
În ce priveşte motivarea recursului părţii civile, în sensul că acţiunea sa este întemeiată şi pe soluţia procurorului general al României din recursul în interesul legii, în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia nr. 21 din 17 octombrie 2011, hotărârea menţionată a reţinut că problema de drept supusă dezlegării prezintă interes practic, dar soluţiile relevante în interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale [art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată şi completată, art. 4 pct. 13, art. 4 pct. 18, art. 224 pct. 1 lit. a) din aceeaşi lege], nu au soluţionat în mod diferit problema luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale în cazul infracţiunii de contrabandă concomitent sau nu cu obligarea legală a inculpatului la plata sumelor reprezentând datoria vamală, instanţa supremă respingând, ca inadmisibil, recursul în interesul legii.
În plus, în cauză, acţiunea civilă a părţii civile nu a fost respinsă ca inadmisibilă, ci ca nefondată, pe considerentele deja enunţate.
Corelativ constatării inexistenţei unei pagube, în mod legal s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpaţilor şi restituirea către inculpatul D.C. a sumei de 1.350 RON, indisponibilizată în faza urmăririi penale, art. 163 C. proc. pen., precizând că acestea se iau în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., comun recursului declarat de Parchet şi recursurilor inculpaţilor, nici acesta nu este fondat.
Instanţa de fond, şi sub aspectul pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora, instanţa de prim control judiciar, constatând temeinicia aplicării lor, orientându-se, în ce-i priveşte pe ambii inculpaţi, la pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare, a considerat în integralitate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faptele infracţionale săvârşite fiind de pericol social mărit şi de împrejurările în care s-au produs, inculpaţii încercând să introducă în ţară o cantitate relativ mare de ţigări, ilegal, ei au acţionat noaptea, prin utilizarea, spre a nu fi lesne depistaţi, eventual, a unor vehicule închiriate, iar în ce priveşte persoana lor, lucrători de poliţie, nesinceri, reţinându-se însă că anterior au avut o conduită socială bună, just s-a reţinut în favoarea lor, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a cărei eficienţă a condus la cuantumuri mai mici decât limitele prevăzute de textele incriminatoare.
Referitor modalităţii de executare, considerându-se că infracţiunile săvârşite sunt periculoase pentru valorile sociale ocrotite de legile speciale care le incriminează, că inculpaţii, în calităţile profesionale avute trebuia să prevină şi să combată orice nesocotire a legii, prin implicarea personală, ei încălcând prestigiul relativ la datoria poliţistului, toate acestea nu duc la aprecierea că scopul pedepsei ar putea fi realizat şi fără executare prin privare de libertate.
Pentru cele ce preced, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, precum şi de către cei doi inculpaţi nefiind fondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Conform art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi Cod, partea civilă recurentă şi inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi inculpaţii V.T. şi D.C. împotriva deciziei penale nr. 19 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor V.T. şi D.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 mai 2011 la 22 mai 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1674/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1693/2012. Penal → |
|---|
