ICCJ. Decizia nr. 1693/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1693/2012

Dosar nr. 3467/99/2007

Şedinţa publică din 23 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 108 din 19 februarie 2010 Tribunalul laşi a dispus următoarele:

I. S-a respins cererea formulată de inculpatul Ş.C.G. privind restituirea cauzei la Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial laşi, în temeiul disp. art. 332 C. proc. pen., pentru refacerea urmăririi penale.

II. În baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor Ş.C.G. şi Ş.I., din infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor Ş.V. şi T.L., din infracţiunile de:

- trafic de persoane, prev. în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului D.R.G., din infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

III. S-a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. Ş.C.G., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- trafic de persoane prev. în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- trafic de minori prev. în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracţiunile concurente, inculpatul Ş.C.G. urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 (şase) luni închisoare, deci pedeapsa totală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute în art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului Ş.C.G. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului Ş.C.G., alături de pedeapsa principală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului Ş.C.G. prin prezenta sentinţă penală, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând din data de 19 aprilie 2007 şi până la 21 noiembrie 2007.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 145¹ C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei, dispusă prin încheierea de şedinţă din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului laşi şi s-a menţinut atenţionarea inculpatului Ş.C.G. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

În baza disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ş.C.G. a următoarelor sume de bani şi bunuri dobândite în urma comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori:

- suma de 344 RON ridicată la data de 19 aprilie 2007 de la inculpatul Ş.C.G. şi depusă la Trezoreria Municipiului laşi în baza chitanţei din 26 aprilie 2007;

- contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 123.000 euro, din care suma de 2.500 euro a fost ridicată la data de 19 aprilie 2007 de la inculpatul Ş.C.G. şi depusă la B.C.R. - Sucursala l., în baza ordinului de încasare din 26 aprilie 2007;

- autoturismul marca A., culoare gri, anul de fabricaţie 2001.

S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin Ordonanţa procurorului din 20 aprilie 2007 asupra sumelor de 2.500 euro şi 344 RON, şi asupra următoarelor bunuri: obiectele din metal de culoare galbenă şi albă, stabilite de instituţiile abilitate ca fiind din aur, identificate şi descrise în procesul verbal întocmit de organele de poliţie la data de 27 aprilie 2007; autoturismul marca A., culoare gri, anul de fabricaţie 2001.

S-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin Ordonanţa procurorului din 20 aprilie 2007 asupra imobilului înscris în Cartea funciară nr. AA a comunei M., judeţ laşi, identificat cu numărul cadastral al Corpului de Proprietari.

2. Ş.I., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracţiunile concurente, inculpatul Ş.I. urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 (şase) luni închisoare, deci pedeapsa totală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute în art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului Ş.I., alături de pedeapsa principală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În temeiul disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ş.I. a sumei 33.000 euro, dobândită în urma comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive dispusă de Tribunalul laşi la data de 29 iunie 2007 faţă de inculpatul Ş.I., în lipsa acestuia, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. EE din 29 iunie 2007.

3. Ş.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- complicitate la infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracţiunile concurente, inculpatul Ş.V. urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 (şase) luni închisoare, deci pedeapsa totală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute în art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului Ş.V., alături de pedeapsa principală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

4. T.L., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- complicitate la infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracţiunile concurente, inculpata T.L. urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 (cinci) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute în art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei T.L. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei T.L., alături de pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioada de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

5. D.R.G., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi a disp. art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute în art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului D.R.G. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului D.R.G., pe o perioadă de 6 (şase) ani, care, în conformitate cu disp. art. 86² C. pen., constituie termen de încercare.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul D.R.G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi, ca organ desemnat cu supravegherea acestuia pe perioada termenului de încercare;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului D.R.G. cu privire la dispoziţiile art. 86⁴ şi 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpatul D.R.G. a fost arestat preventiv în perioada 30 octombrie 2007 - 27 noiembrie 2007.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei T.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.R.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi înlătură aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat.

V. S-a luat act de retragerea acţiunii civile formulate în cursul urmăririi penale de către partea vătămată R.G.C.

S-a luat act că părţile vătămate I.D.G. şi P.A.A., s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Au fost respinse acţiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părţile civile C.A.A., A. (fostă B.) M., C.L.A., F.A. şi A.E.S.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial laşi dat în Dosarul nr. 67D/P/2006, s-a dispus la data de 13 iunie 2007 trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ş.C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, procurorul a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpaţii Ş.I., Ş.A.L., Ş.L., B.V.D., D.R.G., Ş.V., precum şi faţă de învinuita C.C.E., pentru continuarea urmăririi penale.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul Ş.C.G., împreună cu numiţii Ş.I., Ş.A.L., Ş.L., B.V.D., D.R.G. şi Ş.V., a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat specializat în săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, grupare în cadrul căreia atribuţiile de racolare, găzduire, obţinerea documentelor de identitate în scopul călătoriilor în străinătate, transport, asigurare cazare, supraveghere, încasare a sumelor de bani de la tinerele care practicau prostituţia şi expedierea acestora în ţară, au fost stabilite şi îndeplinite coordonat de fiecare dintre membri în raport de conjuncturile concrete, iar această activitate a fost desfăşurată în perioada februarie 2004 - aprilie 2006.

Prin acelaşi act de inculpare s-a mai imputat inculpatului Ş.C.G. că în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, prin fraudă, ameninţare sau înşelăciune a racolat victimele A.E.S. (februarie 2004), C.A.A. (iulie 2004), B.M. (februarie 2005 - minoră la acea dată), F.A. (martie 2006) P.A.A. (aprilie 2006), pe care, cu excepţia celei din urmă ce a reuşit să fugă, Ie-a transportat în Italia unde Ie-a determinat să practice prostituţia în folosul său, participând şi la exploatarea victimelor C.L.A. (minoră racolată în august 2004), I.D.G. (minoră racolată în decembrie 2004), R.G.C. (racolată în martie 2005), fie prin supravegherea acestora sau încasarea sumelor de bani obţinute din prostituţie, ori alţi factori de presiune.

Cauza a fost înaintată de procuror pentru competentă soluţionare la Tribunalul laşi, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3467./99/2007.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial laşi dat în Dosarul nr. 97D/P/2007, s-a dispus la data de 08 mai 2008 trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- Ş.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- T. (fostă Ş.) L., pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- Ş.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.R.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reţinut în sarcina inculpaţilor Ş.I., Ş.L., D.R.G. şi Ş.V. că, împreună cu inculpatul Ş.C.G., au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat specializat în săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, grupare în cadrul căreia atribuţiile de racolare, găzduire, obţinerea documentelor de identitate în scopul călătoriilor în străinătate, transport, asigurare cazare, supraveghere, încasare a sumelor de bani de la tinerele care practicau prostituţia şi expedierea acestora în ţară, au fost stabilite şi îndeplinite coordonat de fiecare dintre membri în raport de conjuncturile concrete, activitate ce a fost desfăşurată în perioada februarie 2004 - aprilie 2006.

Prin acelaşi act de sesizare a instanţei, s-au reţinut în sarcina inculpaţilor următoarele:

- în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, prin fraudă, ameninţare sau înşelăciune, inculpatul Ş.I. a racolat victimele R.G.C. (martie 2005), C.L.A. (august 2004), I.D.G. (minoră racolată în decembrie 2004) şi A.E.S. (februarie 2004);

- în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, inculpata T. (fostă Ş.) L. a găzduit victimele C.L.A. (minoră racolată în august 2004), C.A.A. (iulie 2004), I.D.G. (minoră racolată în decembrie 2004), R.G.C. (racolată în martie 2005) şi A.E.S., în vederea exploatării sexuale a acestora;

- în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, inculpatul Ş.V. Ie-a transportat în Italia, în vederea exploatării sexuale, pe victimele C.L.A. (minoră racolată în august 2004) şi C.A.A. (iulie 2004), participând şi la exploatarea victimelor R.G.C. (racolată în martie 2005) şi I.D.G. (minoră racolată în decembrie 2004), prin supravegherea acestora sau încasarea sumelor de bani obţinute de acestea;

- în anul 2006, inculpatul D.R.G. a racolat împreună cu inculpatul Ş.C.G. victimele F.A. (martie 2006) şi P.A.A. (aprilie 2006), în vederea exploatării lor sexuale, iar ulterior a mai transportat în Italia alte două tinere în acelaşi scop.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului laşi sub nr. 3155/99/2008, iar la data de 09 septembrie 2008, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei a dispus, în baza dispoziţiilor art. 32 C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) şi d) C. proc. pen., reunirea Dosarului nr. 3155/99/2008 al Tribunalului laşi la dosarul mai întâi înregistrat, respectiv la cel cu nr. 3467./99/2007 al Tribunalului laşi, constatându-se că ambele cauze au acelaşi obiect, privesc aceleaşi părţi vătămate şi fac referire la membrii aceleaşi grupări infracţionale organizate, iar pentru a se stabili, la momentul deliberării, existenţa infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, trebuie să se aibă în vedere activitatea imputată fiecăruia dintre membrii pretinsei grupări infracţionale organizate.

I. Examinând cererea formulată de inculpatul Ş.C.G., prin apărător, privind restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art. 332 alin. (1) C. proc. pen., instanţa constată - prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la prevederile art. 332 C. proc. pen. - următoarele:

Potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen., instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent; cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Inculpatul Ş.C.G. a susţinut că în cauză, urmărirea penală a fost realizată nu de procuror, aşa cum prevede Legea nr. 678/2001, ci de organele de urmărire penală prin delegare şi conform dispoziţiilor art. 135 raportat la 132 C. proc. pen., organul de urmărire penală poate delega atribuţia efectuării unui act de urmărire penală atunci când el nu are posibilitatea de a efectua actul respectiv. A arătat inculpatul că în volumul I al dosarului de urmărire penală există o rezoluţie a procurorului de caz prin care acesta a delegat în masă efectuarea tuturor actelor de urmărire penală către organul de cercetare şi prin urmare, nu au fost respectate prevederile legii în ce priveşte delegarea, nu a fost delegată efectuarea unui singur act de procedură, ci a tuturor actelor, neexistând totodată cauze obiective pentru care procurorul a dispus delegarea.

Referitor la aceste susţineri, instanţa a constatat că în cauză, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se desfăşoară în mod obligatoriu de procuror, raportat la infracţiunile cercetate, prevăzute în: art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1), alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 217 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care urmărirea penală se desfăşoară obligatoriu de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei judiciare.

Rezultă aşadar că, deşi urmărirea penală se efectuează de procuror, dispoziţia dată ofiţerilor de poliţie de a efectua unele acte de urmărire penală nu este contrară prevederilor legale, iar în speţă, în actul de dispoziţie al procurorului emis la data de 11 iunie 2006, au fost nominalizate actele ce urmau a fi îndeplinite, precum şi lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate laşi, cărora Ie-a fost delegată efectuarea lor.

Având în vedere că actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind afectate de vreun viciu care să atragă nulitatea lor absolută, a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului Ş.C.G. de restituire a cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

II. Analizând actele şi lucrările dosarului, după parcurgerea stadiilor procesuale ale judecăţii în fond, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt;

Partea vătămată A.E.S. (născută în anul 1984) a fost racolată, în Municipiul laşi, în luna februarie 2004, de inculpatul Ş.C.G. care, cunoscând că ea doreşte să lucreze în străinătate, i-a propus să meargă împreună cu el în Italia, urmând ca mama sa, aflată în acea ţară, să-i găsească un loc de muncă bine plătit.

Partea vătămată a acceptat, şi-a ridicat paşaportul pentru eliberarea căruia depusese cerere înainte de a-l cunoaşte pe inculpatul Ş.C.G., iar la data de 24 martie 2004 a plecat în Italia împreună cu acesta, cu un microbuz, cheltuielile aferente transportului fiind suportate de către inculpat.

Pe tot parcursul călătoriei, cu excepţia momentelor de prezentare a documentelor la punctele de frontieră, paşaportul părţii vătămate A.E.S. a rămas în posesia inculpatului, care l-a păstrat şi după ce au ajuns la destinaţie.

Ajunşi în Italia, în localitatea T., inculpatul a dus-o într-un apartament închiriat de la un cetăţean italian, unde i-a spus că, în realitate, nu va lucra într-o fabrică, aşa cum îi spusese în România, ci va practica prostituţia în beneficiul lui. Partea vătămată nu a fost de acord şi a cerut inculpatului să-i dea paşaportul, însă acesta a înjurat-o şi a lovit-o, spunând că-i datorează bani, iar practicarea prostituţiei este singurul mod de a-şi achita datoria.

După două zile, în care a fost închisă în apartamentul închiriat, partea vătămată A.E.S. a fost dusă de către Ş.C.G. pe o stradă în afara localităţii T., unde i-a spus să solicite clienţilor suma de 40 de euro pentru un act sexual.

Ulterior, în aceeaşi zi, partea vătămată a fost dusă de inculpatul Ş.C.G. în apartamentul aparţinând mamei sale, inculpata Ş.L., situat în localitatea V., pe strada V.A.F., unde a fost cazată aproximativ trei luni, partea vătămată neavând voie să părăsească apartamentul fără acordul inculpatului Ş.C.G., fiind supravegheată - în lipsa acestuia - de către inculpatul Ş.I., care locuia şi el în acel imobil, împreună cu concubina sa, H.O., sora acesteia şi C.C.

În această perioadă, A.E.S. era condusă la stradă (de către inculpatul Ş.C.G. ori de către un cetăţean italian, pe nume G.) între orele 09:00 - 20:00, interval de timp în care întreţinea relaţii sexuale cu 15-16 de clienţi zilnic, obţinând în acest mod circa 800 euro, însă de multe ori, partea vătămată era dusă de inculpat, după ora 20:00, în Torino, unde practica, de asemenea prostituţia în beneficiul şi sub supravegherea acestuia.

Partea vătămată A.E.S. a fost bătută de mai multe ori de către inculpatul Ş.C., care îi reproşa că nu câştigă suficienţi bani.

În cursul lunii iunie 2004, în timp ce racola clienţi, partea vătămată a fost luată de carabinieri şi predată unui centru de protecţie socială din Torino, iar după o perioadă de timp - în care a fost cazată într-un centru din Roma - a fost returnată în ţară, călătorind cu foaie consulară, întrucât paşaportul şi cartea de identitate îi fuseseră luate de către inculpatul Ş.C.

În perioada cât a practicat prostituţia pentru inculpatul Ş.C.G., partea vătămată a obţinut suma de 72.000 euro, bani pe care i-a luat în totalitate acesta.

Partea vătămată C.A.A. (născută la data de 05 martie 1979) a fost racolată în luna iulie 2004 de către inculpatul Ş.C.G. care i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra ca dansatoare într-un bar, unde va câştiga în jur de 500-600 de euro pe seară, dacă se va duce cu clienţii „pe cameră";, din sumele astfel obţinute inculpatul urmând să primească jumătate. Atrasă de posibilitatea obţinerii unor venituri considerabile, în contextul în care nu lucra şi avea în îngrijire un copil de 7 ani, partea vătămată a acceptat să se deplaseze în Italia, în condiţiile descrise de inculpat.

Inculpatul Ş.C.G. a facilitat obţinerea paşaportului de către partea vătămată, suportând toate taxele aferente, precum şi cheltuielile ocazionate de transportul părţii vătămate în Italia.

La data de 21 iulie 2004, partea vătămată C.A.A. a plecat împreună cu inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.V., ieşind din ţară, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac.

Ajunsă în Italia, partea vătămată C.A.A. a fost cazată în apartamentul aparţinând inculpatei T. (fostă Ş.) L., iar inculpatul Ş.C.G. i-a spus că barul unde urma să danseze este închis şi pentru a plăti contravaloarea transportului, trebuie să practice prostituţia. Partea vătămată a refuzat, situaţie în care inculpatul Ş.C.G. a ameninţat-o că o va vinde la albanezi, i-a luat paşaportul şi a ţinut-o sechestrată timp de o săptămână. În cele din urmă, partea vătămată C.A.A. a acceptat în cele din urmă să se prostitueze, pe o şosea situată între localităţile T. şi S., lângă o pădure, unde a întreţinut relaţii sexuale cu diferiţi clienţi, timp de aproximativ două luni şi jumătate.

Cât a practicat prostituţia, partea vătămată a încasat de la clienţi suma de 30 de euro pentru un raport sexual, tarif stabilit de Ş.C.G., iar pe perioada cât s-a prostituat în beneficiul inculpatului, C.A.A. a fost supravegheată atât de acesta, cât şi de inculpatul Ş.V., cei doi inculpaţi - împreună sau separat - ducând-o pe partea vătămată la stradă în jurul orelor 10:00 şi întorcându-se după ea pe la orele 19:00, (verificând, totodată, în acest interval de timp, dacă partea vătămată „face"; bani), iar la sfârşitul fiecărei zile, toate sumele obţinute din activitatea de prostituţie erau luate de inculpatul Ş.C.G., care îi spunea că banii ce i se cuveneau părţii vătămate, aceasta îi va primi la întoarcerea în ţară.

Partea vătămată C.A.A. a arătat că a practicat prostituţia împreună cu numita C.C.E., minoră (pe care inculpatul a adus-o în acel apartament după două săptămâni de la sosirea lor în Italia) şi cu numita F., care avea peste 20 de ani, inculpatul Ş.V. fiind cel care le ducea - singur sau împreună cu Ş.C.G. - dimineaţa la stradă şi seara, înapoi, la apartament.

A menţionat partea vătămată că după aproximativ 2 luni de la venirea sa în Italia, în apartamentul în care era cazată, a fost adusă - de către inculpatul Ş.I. - şi sora sa, partea vătămată C.L.A., care a fost şi ea determinată să practice prostituţia şi cu care ea nu avea voie să vorbească, în caz contrar fiind bătută de inculpatul Ş.C.G., precizând totodată partea vătămată C.A.A. că nu avea voie să dea nici măcar un telefon şi nu i se dădea vreun ban de către acesta.

Pe perioada cât a practicat prostituţia în folosul inculpatului Ş.C.G., partea vătămată C.A.A. a fost abuzată atât fizic, cât şi psihic, fiind bătută de acesta când nu câştiga - din perspectiva inculpatului - suficienţi bani şi totodată, era ameninţată de inculpat că-i omoară copilul.

În perioada de două luni şi jumătate cât s-a prostituat în beneficiul şi sub supravegherea inculpatului Ş.C.G., dar şi sub supravegherea inculpatului Ş.V., partea vătămată C.A.A. a obţinut beneficii de aproximativ 45.000 de euro, din care a primit de la inculpat doar suma de 300 de euro, pentru a reveni în România, la insistenţele sale.

Partea vătămată minoră C.L.A. (născută în anul 1987) a fost racolată în luna august 2004 de către inculpatul Ş.I., cu care i-a făcut cunoştinţă concubinul surorii sale. Inculpatul Ş.I. a propus părţii vătămate să meargă împreună cu el în Italia pentru a lucra ca dansatoare într-un bar, precizând că în acest mod va câştiga 1.500 de euro pe lună. Considerând tentantă această ofertă, partea vătămată minoră a acceptat, iar în cadrul discuţiilor purtate cu inculpatul, i-a spus acestuia că nu posedă paşaport şi că este minoră, având 17 ani.

În perioada imediat următoare, inculpatul Ş.I. a efectuat toate demersurile pentru eliberarea cărţii provizorii de identitate şi a paşaportului pe numele C.L.A., suportând toate cheltuielile legate de plata taxelor şi însoţind-o pe partea vătămată la instituţiile abilitate, iar după obţinerea paşaportului, acest act a rămas asupra inculpatului.

În ziua de 03 septembrie 2004, însoţită de inculpatul Ş.I., C.L.A. a plecat în Italia, ieşind din ţară, cheltuielile de transport fiind achitate de către inculpat. În localitatea de destinaţie, S., partea vătămată C.L.A. a fost cazată într-un imobil aparţinând mamei inculpatului Ş.I., unde i-a cunoscut pe inculpaţii Ş.V., Ş.C.G., pe numita C.C.E. şi pe o altă fată, din Bacău, pe nume F. În acelaşi apartament, partea vătămată C.L.A. a întâlnit-o pe sora sa C.A.A., care i-a spus că a fost forţată de către inculpatul Ş.C.G. să practice prostituţia, banii obţinuţi astfel fiind luaţi în totalitate de către acesta.

Inculpaţii Ş.I. şi Ş.C.G. i-au spus părţii vătămate că va trebui, de fapt, să se prostitueze, urmând ca sumele de bani obţinute în urma întreţinerii de relaţii sexuale cu clienţii să le primească ei.

Partea vătămată a refuzat, însă inculpatul Ş.I. a ameninţat-o că dacă fuge ori se va duce la poliţie, o vor bate şi o vor vinde la albanezi, care au un comportament violent şi „omoară fetele";.

În cele din urmă, partea vătămată - care nu avea asupra sa paşaportul (aflat la inculpatul Ş.I.), nu avea nici o sumă de bani pentru a se întoarce în ţară, nu avea un alt loc unde să stea şi nu cunoştea limba italiană - a fost nevoită să se prostitueze în beneficiul inculpatului Ş.I., sub supravegherea acestuia şi a lui Ş.V., pe şoseaua V. ce leagă localităţile S. şi T., loc în care era adusă de inculpaţii Ş.V. şi Ş.I., cu un autoturism condus de Ş.V.

Timp de aproximativ 2 luni şi jumătate, partea vătămată C.L.A. a practicat prostituţia împreună cu C.C., C.A.A. şi F., suma totală obţinută în acest interval de timp fiind de 25.000 de euro, pe care a predat-o integral inculpatului Ş.I., ea neprimind nici un ban.

A arătat partea vătămată că atât ea, cât şi celelalte fete nu aveau voie să iasă din imobilul unde erau cazate, decât însoţite de inculpaţii Ş.I., Ş.C.G. ori Ş.V.

După circa două luni şi jumătate, inculpaţii Ş.C. şi Ş.I., împreună cu numita C.C.E. au plecat în România, context în care partea vătămată a solicitat inculpatului Ş.I. să-i restituie paşaportul, ameninţându-l în mod repetat că îi va denunţa organelor de poliţie, situaţie în care partea vătămată a reuşit să intre în posesia paşaportului şi să se întoarcă în ţară.

În urma practicării prostituţiei aceasta a obţinut suma de 25.000 de euro, care a fost luată de către inculpatul Ş.I.

Partea vătămată minoră I.D.G. (născută în anul 1987, elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional O.B.), după ce s-a certat cu părinţii săi, a luat hotărârea să părăsească domiciliul părinţilor săi, sens în care, în luna noiembrie 2004 a plecat de acasă, fiind găzduită de o persoană, pe nume A., amic al unei prietene de-a părţii vătămate. Prin intermediul lui A., I.D.G. l-a cunoscut la scurt timp pe inculpatul Ş.I., care i-a propus să meargă în Italia să practice prostituţia în beneficiul şi sub supravegherea sa, sumele de bani astfel obţinute urmând a fi împărţite în mod egal. Acesta a menţionat că a mai avut fete pe care Ie-a ajutat să câştige bani în acest mod şi că părinţii lui sunt stabiliţi în Italia.

Obţinând consimţământul părţii vătămate, inculpatul Ş.I. a îndeplinit toate formalităţile necesare pentru obţinerea paşaportului de către I.D.G. (iniţial ajutând-o să obţină duplicatul certificatului său de naştere şi achitând toate cheltuielile ocazionate de obţinerea actelor părţii vătămate), pe care în toată perioada cât au durat aceste demersuri şi până la plecarea din ţară, a găzduit-o într-un apartamentul situat în laşi, cartierul A.B., în care el locuia împreună cu sora sa, A.

La data de 26 noiembrie 2004, partea vătămată a ieşit din ţară, prin punctul de trecere a frontierei Borş, însoţită de inculpatul Ş.I., cheltuielile de transport fiind suportate de inculpat.

În Italia, partea vătămată minoră a fost găzduită în localitatea V., într-un apartament aparţinând inculpatei T. (fostă Ş.) L., pe care minora a cunoscut-o ulterior în acel imobil, după care, o perioadă de două luni şi jumătate, a practicat prostituţia în localitatea T. unde era transportată zilnic, între orele 12:00 şi 18:30, de către inculpatul Ş.V. şi uneori, de către inculpatul Ş.I., căruia îi preda seara, banii câştigaţi, tariful - stabilit de Ş.I. - fiind de 25-30 de euro pentru un contact sexual.

În perioada cât a practicat prostituţia în beneficiul acestuia, partea vătămată minoră I.D.G. a obţinut suma de aproximativ 8.000 de euro, din care a primit de la inculpatul Ş.I. suma de 600 de euro.

La data de 14 februarie 2005, partea vătămată minoră s-a întors în ţară, pentru a face o întrerupere de sarcină şi a locuit tot în apartamentul inculpatului Ş.I., împreună cu sora acestuia, A. După aproximativ o lună, I.D.G., împreună cu inculpatul Ş.I. şi numita R.G.C. (pe care inculpatul o racolase tot în vederea practicării prostituţiei şi o adusese la locuinţa sa), au plecat către Italia, părţii vătămate I.D.G. nefiindu-i permis însă să părăsească teritoriul României, întrucât era minoră, iar părinţii săi făcuseră o plângere la poliţie.

Partea vătămată minoră B.M. (născută în anul 1987) l-a cunoscut pe inculpatul Ş.C.G., în cursul lunii februarie 2005, prin intermediul numitului P.D., pentru care a lucrat, ca damă de consumaţie, la Clubul M.

Întrucât partea vătămată nu a fost de acord să lucreze în continuare la club, a fost dusă de P.D. - care i-a spus că va merge împreună cu el în Franţa, pentru a practica prostituţia, câştigul urmând a fi împărţit în jumătate - într-un apartament din cartierul P., unde a locuit aproximativ o săptămână, iar ulterior a fost mutată în apartamentul inculpatului Ş.C.G., la solicitarea lui P.D. care, angrenat fiind în activităţi de trafic de minori, se temea ca minora să nu fie găsită în locuinţa sa.

Partea vătămată B.M. a fost găzduită în apartamentul folosit de inculpatul Ş.C.G., unde locuia şi C.C.E. (concubina inculpatului Ş.C.G.), şi unde partea vătămată a cunoscut-o şi pe Ş.A.L., sora inculpaţilor Ş.C.G. şi Ş.I., care venea des în vizită.

Inculpatul Ş.C. i-a propus părţii vătămate B.M. să meargă în Italia, pentru a practica prostituţia în localitatea T. împreună cu numita C.C., sumele de bani astfel obţinute urmând a fi împărţite în mod egal, inculpatul menţionând totodată că acolo el are strada lui.

În aceste împrejurări, B.M. a fost de acord cu propunerea făcută, iar la data de 12 februarie 2005 a plecat în Italia împreună cu inculpatul Ş.C.G. şi C.C.E., prin punctul de trecere a frontierei Borş, iar cheltuielile de transport fiind suportate integral de către inculpatul Ş.C.G. care, de asemenea, a prezentat organelor poliţiei de frontieră suma de 500 euro pe care partea vătămată ar fi trebuit să o posede pentru a-i fi permisă continuarea călătoriei în ţările din spaţiul Schengen.

După ce au ajuns în Italia, inculpatul i-a luat părţii vătămate paşaportul, iar aceasta a fost cazată la un hotel, în localitatea T., împreună cu C.C.E. Inculpatul Ş.C.G. i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că, începând de a doua zi, trebuie să iasă la stradă pentru a practica prostituţia, menţionând că trebuie să încaseze de la fiecare client suma de 30 de euro pentru un contact sexual (normal sau oral).

Aproximativ două luni de zile, partea vătămată B.M. - împreună cu C.C.E., care cunoştea zona - s-a prostituat în beneficiul inculpatului Ş.C.G. pe strada S.B., situată între localităţile S. şi V., toţi banii obţinuţi din această activitate fiind predaţi inculpatului Ş.C. (care nu a locuit împreună cu cele două tinere la hotel, ci la mama sa, în localitatea V., pentru a nu fi depistat de organele de poliţie), acesta venind zilnic la hotelul unde erau cazate cele două tinere pentru a colecta sumele încasate, spunându-i părţii vătămate că banii ce i se cuvin îi va da la întoarcerea în ţară.

În această perioadă, partea vătămată B.M. a obţinut suma totală de circa 24.000 euro, din care ea a primit în jur de 3.000 de euro, pentru mâncare, cazare şi ţigări.

Partea vătămată B.M. a arătat că îi era frică de inculpatul Ş.C.G., care a ameninţat-o în mai multe rânduri cu acte de violenţă şi care, a bătut-o de mai multe ori pe C.C.E., în prezenţa sa.

În perioada cât a practicat prostituţia, partea vătămată B.M. a fost în repetate rânduri depistată de carabinieri, însă de fiecare dată i se dădea drumul întrucât, la sugestia inculpatului Ş.C.G., declara date false de identitate şi faptul că este minoră.

Dându-şi seama că inculpatul o exploatează şi că nu va primi nici un ban de la acesta, partea vătămată a reuşit să-şi recupereze paşaportul de la inculpat şi a plecat de la acesta după aproximativ două luni, iar la data de 20 iunie 2006 a fost returnată în ţară, pentru şedere ilegală.

Partea vătămată R.G.C. (născută în anul 1979), a fost racolată, în luna martie 2005, de către inculpatul Ş.I. care i-a propus să îi faciliteze obţinerea unui loc de muncă în Italia, la un bar care ar fi aparţinut unei cunoştinţe a sale ori la o persoană în vârstă, pentru a o îngriji. În urma acceptului său, partea vătămată a fost cazată într-un apartament din laşi, Aleea M., unde Ie-a cunoscut pe I.D.G. şi H.O., prietena inculpatului.

La data de 23 martie 2005, partea vătămată R.G.C. s-a deplasat în Italia împreună cu inculpatul Ş.I. şi partea vătămată minoră I.D.G. (care însă nu a fost lăsată să treacă graniţa), numai inculpatul şi R.G.C. ieşind din ţară, prin punctul de trecere a frontierei Borş, cheltuielile de transport fiind asigurate de către Ş.I., asupra căruia a rămas şi paşaportul părţii vătămate. Ajunşi în oraşul Torino, ea a fost aşteptată de inculpatul Ş.V. care a cazat-o într-un apartament aparţinând inculpatei T. (fostă Ş.) L., pe care partea vătămată a cunoscut-o ulterior.

Inculpatul Ş.I. i-a spus părţii vătămate că, în realitate, va trebui să practice prostituţia, lucru refuzat iniţial de R.G.C. care însă, în cele din urmă, a fost nevoită să accepte, întrucât nu avea asupra sa paşaportul (aflat la inculpat), nu avea nici o sumă de bani pentru a se întoarce în ţară, nu avea un alt loc unde să stea şi nu cunoştea limba italiană.

În acest context, partea vătămată R.G.C. a fost condusă apoi la stradă de către inculpaţii Ş.V. şi Ş.I. pentru a practica prostituţia însă, după două ore a fost depistată de poliţie şi condusă la Chestură, unde a fost contactată telefonic de inculpatul Ş.I., care i-a spus să nu îşi declare datele de identitate reale, ci să spună că se numeşte F.M., partea vătămată conformându-se acestor indicaţii. Ulterior, R.G.C. a fost returnată în ţară, unde a fost căutată la scurt timp de către inculpatul Ş.C., care i-a restituit paşaportul.

Partea vătămată F.A. (născută în anul 1987, cu domiciliul în comuna Ş., judeţul laşi) a fost racolată dintr-o discotecă din comuna Ş., judeţul laşi, în luna martie 2006, de către inculpatul Ş.C.G., împreună cu care a plecat în aceeaşi seară în apartamentul din Municipiul laşi în care locuia acesta, însoţiţi şi de martora minoră M.G., prietena părţii vătămate şi de şoferul inculpatului. Acolo, după ce a consumat băuturi alcoolice, partea vătămată a întreţinut mai multe raporturi sexuale cu inculpatul, fiind a doua zi convinsă de acesta să se mute împreună cu el, context în care acesta urma să o însoţească la domiciliul ei din comuna Ş., pentru ca partea vătămată să-şi ia hainele şi actele de identitate, respectiv cartea de identitate şi certificatul de naştere.

Cei doi s-au deplasat împreună la locuinţa părţii vătămate, care I-a prezentat mamei sale pe inculpat drept prietenul său, după care F.A. a fost cazată de Ş.C.G. în apartamentul său timp de aproximativ trei luni şi jumătate. În acelaşi apartament, după o săptămână de la venirea părţii vătămate, a mai venit o tânără, pe nume C.C., care a fost prezentată de către inculpat drept verişoara lui, iar ulterior, inculpatul Ş.C.G. a mai adus în apartament o altă tânără, pe nume A. (recunoscută ulterior de F.A. ca fiind partea vătămată P.A.A.), care urma să fie dusă de către inculpat în Italia, pentru a practica prostituţia pentru acesta.

Cele două părţi vătămate - F.A. şi P.A.A. - erau supravegheate de numita C.C. (despre care între timp partea vătămată aflase că este concubina inculpatului), pentru a nu pleca din apartament, uşa de acces fiind tot timpul încuiată.

În luna iunie 2006, inculpatul Ş.C.G. i-a spus părţii vătămate că trebuie să-i facă paşaport pentru a pleca în Italia în scopul de a supraveghea fetele care practică pentru el prostituţia în Italia, sens în care cei doi s-au deplasat la Serviciul Paşapoarte laşi, împreună şi cu inculpatul D.R.G., unde inculpaţii au îndeplinit formalităţile necesare obţinerii paşaportului, taxele aferente fiind achitate de Ş.C.G., iar după obţinerea acestui document, acesta a fost păstrat de către inculpat.

A arătat partea vătămată F.A. că în mod similar, inculpaţii Ş.C.G. şi D.R.G. au întreprins toate demersurile legate de obţinerea paşaportului pentru partea vătămată P.A.A. (achitarea taxelor, completarea formularelor, depunerea dosarului) şi de asemenea, după ridicarea respectivului document, a rămas la inculpatul Ş.C.G. Acesta a propus părţii vătămate F.A. să meargă în Italia pentru a practica prostituţia, la fel ca P.A.A., însă partea vătămată nu a fost de acord, iar pe fondul acestui refuz inculpatul a devenit violent, lovind-o în mai multe rânduri.

Partea vătămată F.A. a declarat că şi P.A.A. a fost bătută de către Ş.C.G. şi a reuşit să fugă, profitând de absenţa din imobil a acestuia, dar şi a numitei C.C.

În perioada în care partea vătămată F.A. a fost cazată în apartamentul deţinut de inculpatul Ş.C.G., acesta a adus mai multe tinere în acel imobil (respectiv pe numitele P.L., H.A., H.B.) care urmau să fie trimise în Italia pentru a practica prostituţia pentru inculpat.

A arătat partea vătămată F.A. că inculpatul Ş.C.G., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a afirmat că din banii câştigaţi în Italia şi-a cumpărat un apartament şi o maşină, însă pe numele mamei sale, pentru a nu face obiectul unei eventuale confiscări.

Întrucât partea vătămată F.A. a continuat să refuze să plece în Italia, inculpatul Ş.C. a bătut-o în repetate rânduri, lăsând-o în cele din urmă să plece acasă.

Partea vătămată P.A.A. (născută în anul 1987), a fost racolată pe raza Municipiului laşi, în luna aprilie 2006, de către inculpatul Ş.C.G., care i-a propus să lucreze pentru el în Italia, în localitatea G., unde partea vătămată ar fi trebuit să supravegheze fetele pe care le avea „la stradă"; inculpatul, urmând a fi plătită pentru aceste servicii.

Inculpatul Ş.C.G. a cazat-o pe partea vătămată P.A.A. în apartamentul său din laşi, Aleea Ş.P., în care se mai aflau numitele C.C.E. şi F.A., de la care partea vătămată a aflat că este din localitatea Ş., judeţul laşi şi urma să se deplaseze în Italia pentru a practica prostituţia pentru inculpatul Ş.C.G., acesta facilitându-i obţinerea paşaportului.

După câteva zile, inculpatul Ş.C.G. i-a cerut părţii vătămate buletinul în vederea obţinerii paşaportului şi împreună cu inculpatul D.R.G., a întreprins demersurile necesare pentru eliberarea acestui document, taxele aferente (inclusiv taxa de urgenţă) fiind achitate de D.R.G., cu banii primiţi de la inculpatul Ş.C.G.

Inculpatul D.R.G. a însoţit-o pe partea vătămată P.A.A. la Serviciul Paşapoarte laşi, unde aceasta a completat cererea de eliberare a paşaportului, cu ajutorul inculpatului. După depunerea actelor, inculpatul Ş.C.G. a agresat-o pe partea vătămată, lovind-o peste faţă de mai multe ori cu palmele, nemulţumit de faptul că aceasta nu a cerut funcţionarilor de la ghişeu eliberarea paşaportului în regim de urgenţă într-o zi.

După obţinerea paşaportului de către P.A.A., inculpatul Ş.C.G. i I-a luat şi totodată, buletinul de identitate, spunând că le va ţine la el până ce vor pleca în Italia.

Pe perioada cât a locuit în apartamentul inculpatului Ş.C.G., atât partea vătămată, cât şi F.A. erau închise în locuinţă şi nu aveau voie să o părăsească fără acordul inculpatului, iar partea vătămată a văzut în repetate rânduri cum acesta a bătut-o pe F.A. şi de asemenea, P.A.A. a auzit cum C.C.E. - concubina inculpatului - o instruia pe F.A. cu privire la modul în care trebuie să procedeze când va practica prostituţia, respectiv cum să se comporte cu clienţii, ce tarife să ceară şi cum să procedeze dacă era prinsă de autorităţi, respectiv să declare date false de identitate.

Înainte de plecarea în Italia, inculpatul Ş.C.G. a spus părţii vătămate că va merge în localitatea G. şi va practica prostituţia împreună cu F.A., urmând ca sumele de bani astfel obţinute să le împartă pe jumătate însă, pentru că inculpatul a agresat-o fizic din nou pe partea vătămată, aceasta a luat hotărârea de a pleca de la inculpat, sens în care, după ce şi-a recuperat paşaportul, la data de 11 mai 2006 (dată stabilită pe baza procesului verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de inculpat şi F.A.), a fugit din locuinţa în care era cazată, profitând de faptul că a rămas nesupravegheată, şi s-a reîntors la domiciliul său.

A arătat partea vătămată că, pe parcursul şederii sale în apartamentul inculpatului Ş.C.G., acesta i-a arătat mai multe extrase de cont cu sume mari de bani depuse la B.C.R. despre care i-a spus că sunt câştigaţi pentru el de către tinerele duse în Italia de el pentru practicarea prostituţiei, spunând totodată că din acele sume de bani a cumpărat apartamentul şi maşina, însă pe numele mamei sale, pentru a nu putea fi confiscate aceste bunuri în cazul unei eventuale anchete a poliţiei.

Referitor la modalitatea de deplasare în Italia, partea vătămată şi numita F.A. urmau să treacă frontiera cu un microbuz, iar inculpatului Ş.C.G. urmând să vină ulterior, cu autoturismul său, împreună cu inculpatul D.R.G., în acest mod evitându-se depistarea părţii vătămate şi a inculpaţilor, împreună, la punctul de trecere a frontierei.

A menţionat partea vătămată P.A.A. că, în timpul cât a fost cazată în apartamentul inculpatului Ş.C.G., l-a auzit pe acesta discutând la telefon cu fratele şi tatăl său, aflaţi în Italia, cărora le spunea că are mai multe fete pe care urmează să le trimită în această ţară, cerându-le celor doi să se „ocupe de ele"; când vor ajunge acolo.

Audiat cu privire la faptele ce i-au fost imputate, după ce, în prealabil, i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul Ş.C.G. a negat săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost urmărit penal şi trimis în judecată, susţinând - în declaraţiile date în cursul urmăririi penale (Dosar urmărire penală 67/P/2007) - că nu le cunoaşte pe părţile vătămate P.A.A., B.M., C.A.A., C.L.A., I.D.G., R.G.C., F.A., M.A.E., T.A.R., ci doar pe A.E.S., pe care a cunoscut-o într-un microbuz, în timp ce se deplasa în Italia, în anul 2002 sau 2003. A arătat inculpatul că s-a întâlnit o dată cu ea după ce a ajuns în Italia însă, întrucât a fost implicat într-un incident, nu a mai păstrat legătura cu aceasta.

A declarat inculpatul că, începând din anul 2002 sau 2003, a început să meargă des în Italia, unde locuia atât mama, cât şi tatăl său, iar o dată s-a deplasat împreună cu inculpatul D.R.G. care, după ce a stat aproximativ 5 zile, a plecat înapoi, în România. A menţionat inculpatul că a transportat două tinere în Italia, împreună cu inculpatul D.R.G., al căror nume însă nu îl cunoaşte şi care au plătit pentru transport suma de 450 euro.

Inculpatul Ş.C.G. a susţinut că a avut o legătură cu C.C., însă după o perioadă s-au despărţit şi ulterior, a aflat că şi aceasta a fost în Italia, unde a practicat prostituţia, însă nu în beneficiul lui.

A declarat inculpatul că în Italia, în Torino, s-a întâlnit cu C.C. care însă nu i-a spus cu ce se ocupă, iar ulterior au reluat legătura, având un copil împreună.

A mai arătat inculpatul că a locuit în apartamentul din laşi, Aleea Ş.P., unde: „(...) au fost găzduite mai multe fete, însă acestea stăteau cu mine. Dacă o fată stătea la mine veneau şi alte prietene ale lor. Am fost vizitat şi de P.D. însoţit de două trei fete. Pe unele dintre acestea le-am lovit pentru că mi-au furat lucruri din casă”.

Audiat în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul Ş.C.G. a declarat că nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa, însă a revenit asupra declaraţiilor din cursul urmăririi penale, arătând că le cunoaşte pe părţile vătămate B.M., P.A.A., C.A.A., F.A. şi A.E., nu însă şi pe părţile vătămate R.G.C., I.D.G. şi C.L.A., susţinând că nu îşi explică de ce aceste din urmă părţi vătămate au declarat că, în perioada de timp petrecută în Italia, el a exploatat sexual anumite femei, că două tinere cu prenumele de F. şi C. ar fi practicat prostituţia în folosul său în Italia ori că ar fi căutat în România tinere pe care să le ducă în Italia în acest scop.

A relatat inculpatul că pe partea vătămată B.M. a cunoscut-o la Clubul M., care lucra în diverse calităţi (dansatoare, ospătar, dar care practica şi prostituţia cât a lucrat acolo), club în care, de altfel, lucra şi el fără însă să poată preciza instanţei de judecată care era ocupaţia sa. Ulterior, în cursul lunii februarie 2005, când a plecat în Italia împreună cu C.C. - despre care inculpatul a menţionat că are siguranţa că nu a practicat prostituţia - în microbuzul cu care se deplasau a călătorit şi partea vătămată B.M., care mergea să viziteze un cetăţean italian pe care îl cunoscuse în România, sens în care a coborât într-o localitate al cărui nume inculpatul nu a fost în măsură să îl indice. A arătat inculpatul că de atunci nu a mai văzut-o pe B.M. şi abia ulterior, în penitenciar, a aflat că aceasta a practicat prostituţia în Italia, iar declaraţiile părţii vătămate inculpatul şi le explică prin faptul că aceasta doreşte să obţină o sumă de bani de la el, iar pe de altă parte, consideră că numitul P.D. a determinat-o pe B.M. să facă declaraţii mincinoase în care să îl acuze, întrucât acesta, în timpul în care inculpatul se afla în Penitenciarul l., i-a cerut o sumă de bani pentru ca părţile vătămate B.M. şi P.A. să-şi retracteze declaraţiile.

A afirmat inculpatul că pe partea vătămată P.A.A. a cunoscut-o prin intermediul fratelui său care lucra la clubul M. şi a iniţiat cu aceasta o relaţie de prietenie, context în care partea vătămată l-a vizitat la locuinţa sa, împreună cu fratele ei. A susţinut Ş.C.G. că P.A.A. nu a locuit împreună cu el, ci de două ori a rămas peste noapte în apartamentul lui, relaţia de prietenie încetând, în principal datorită faptului că inculpatul dorea să se împace cu C.C. Inculpatul a negat că a mers împreună cu partea vătămată P.A.A. la Serviciul Paşapoarte laşi ori că a exercitat vreodată acte de violenţă asupra ei.

Cu privire la partea vătămată F.A., inculpatul Ş.C.G. a declarat că a cunoscut-o prin intermediul unui amic şi întrucât ea era interesată să îşi găsească o gazdă în Municipiul laşi, inculpatul a acceptat să o găzduiască, urmând ca aceasta în schimb să-i facă menajul. A arătat inculpatul că partea vătămată F.A. a locuit în apartamentul său circa 45 zile - având acordul părinţilor săi care discutaseră cu el - perioadă de timp în care C.C., concubina inculpatului, a locuit la bunica sa, întrucât era certată cu acesta. Inculpatul a susţinut că declaraţiile părţii vătămate F.A. sunt mincinoase şi făcute pentru a se răzbuna pe el întrucât a dat-o afară din casă, după ce a pălmuit-o, deoarece partea vătămată i-a sustras din locuinţă suma de 380 RON şi o bijuterie din aur aparţinând concubinei sale.

A arătat inculpatul că pe partea vătămată C.A.A. a cunoscut-o prin intermediul numitului C.N., aceasta fiind interesată să practice prostituţia în Spania şi la solicitarea lui C.N., inculpatul a transportat-o pe partea vătămată până în Italia, într-un oraş în apropierea localităţii T., primind pentru acest serviciu suma de 100 euro, iar ulterior a fost contactat telefonic de partea vătămată care i-a cerut să o ajute, întrucât nu are unde să locuiască, sens în care s-a întâlnit în Torino cu aceasta şi i-a dat 100 euro pentru a-şi plăti cazarea, după care, deşi a mai fost sunat în mod repetat de către partea vătămată pentru a o ajuta, nu a mai dat curs solicitărilor sale, pentru ca după aceea, întâlnindu-se cu partea vătămată, aceasta să-i spună că a lucrat la un club ca damă de consumaţie, la care însă ulterior nu a mai fost primită. Inculpatul a negat că a luat paşaportul părţii vătămate atunci când au ajuns în Italia şi că ar fi ameninţat-o pe aceasta cu uciderea copilului ei în cazul în care va sesiza poliţia, susţinând că declaraţiile părţii vătămate sunt neadevărate şi făcute în scopul de a obţine bani de la el.

În legătură cu partea vătămată A.E.S., inculpatul a arătat că a cunoscut-o prin intermediul numitului B.V.D., iar ulterior, pur întâmplător, în cursul anului 2003 sau 2004, a călătorit împreună cu partea vătămată în Italia, aceasta spunându-i că acolo urmează să practice prostituţia. A susţinut inculpatul că „declaraţia părţii vătămate o consider mincinoasă, făcută cu intenţia de a se răzbuna pe mine întrucât eu am depus o plângere la poliţie împotriva unor cunoştinţe de ale ei în care eu reclamam săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie asupra mea. În Italia, partea vătămată a locuit timp de 4-5 zile în apartamentul mamei mele în localitatea V., fără însă a practica prostituţia. În acel interval de timp, verişorii mei O.L., O.A., care au locuit în acelaşi apartament mi-au luat suma de 10.000 euro, aceasta fiind tâlhăria de care am vorbit anterior";.

Inculpatul Ş.C.G. a mai declarat că pe D.R.G. I-a cunoscut întrucât lucra pentru P.D. în calitate de şofer şi I-a rugat să îl transporte cu autoturismul său în Italia, lucru pe care acesta I-a făcut.

În apărare, inculpatul Ş.C.G. a solicitat proba cu martorii C.N., A.l.M., D.C. şi C.Cr., probă admisă şi administrată de instanţa de judecată, care a procedat la audierea lor - cu excepţia martorului C.Cr., plecat în străinătate - şi procedând la analiza declaraţiilor celor trei martori anterior menţionaţi, instanţa reţine că acestea nu conţin elemente de fapt concrete care să aibă legătură cu activitatea infracţională imputată inculpatul Ş.C.G. şi mai mult, contrazic susţinerile acestuia.

Astfel, martorul C.N. a declarat că I-a cunoscut pe inculpatul Ş.C.G. în luna iulie 2007, în Penitenciarul l., fără a-l întâlni anterior pe acesta vreodată, a arătat că nu cunoaşte vreo persoană cu numele de C.A. şi nu este adevărat că i-ar fi cerut inculpatului, în perioada 2003-2004, să o transporte pe aceasta în Spania.

Martorul A.l.M. a făcut referire în declaraţia sa la aspecte faptice ulterioare lunii aprilie 2006 - adică după momentul epuizării activităţii infracţionale imputate inculpatul Ş.C.G. - şi care vizează o discuţie pe care ar fi avut-o cu partea vătămată F.A., în perioada mai - iunie 2007, care i-ar fi relatat că a locuit în apartamentul inculpatului timp de două luni şi jumătate, efectuând menajul pentru acesta, şi că Ş.C.G. ar fi dat-o afară pentru că i-ar fi sustras o bijuterie şi o sumă de bani, declaraţie a cărei veridicitate este discutabilă, în condiţiile în care însuşi martorul declară că o cunoaşte pe martoră de aproximativ 15 ani, întâlnindu-se sporadic în discoteca din comuna Ş., şi o consideră o femeie de moravuri uşoare, întrucât aceasta a început să-l înjure prin sat, or, în astfel de circumstanţe, este puţin probabil ca partea vătămată să fi purtat o discuţie de natura şi cu conţinutul celor relatate de martor, susţineri care au, de altfel, un caracter singular, situaţie în care nici această declaraţie nu poate contribui la stabilirea adevărului.

Martorul D.C. a făcut referire la unele aspecte necontestate în cauză, arătând că a locuit în apartamentul inculpatului o tânără pe nume A. o perioadă de aproximativ 45-60 de zile, fără însă a putea preciza - deşi expres întrebat de instanţă - care au fost criteriile pe baza cărora a aproximat această perioadă de timp şi de asemenea, fără a putea răspunde la întrebarea dacă o tânără cu prenume C. despre care ştia că este soţia inculpatului, a locuit în apartamentul acestuia, în acelaşi timp cât acolo a locuit şi A., susţinerile martorului nefiind de natură să contribuie la aflarea adevărului în cauză.

Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.C.G., apreciindu-se că sunt întrunite cerinţele art. 117 alin. (1) C. proc. pen., iar prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 octombrie 2007, întocmit de Institutul de Medicină Legală laşi - Serviciul Medico-Legal, s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul: „Epilepsie Grand Mal cu tulburări psihice interparoxistice de tip depresiv reactiv";, iar faptele pentru care a fost învinuit au fost comise cu discernământ.

Inculpatul D.R.G. a fost audiat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, declarând în prima fază a procesului penal (Dosar urmărire penală nr. 97/P/2007) că, în luna martie 2006, l-a cunoscut pe inculpatul Ş.C.G. care i-a propus să lucreze pentru el, ca şofer, lucru cu care a fost de acord, iar după aproximativ două luni, s-a deplasat cu acesta în Italia. A arătat inculpatul că atunci când au ajuns la vama Nădlac, Ş.C.G. i-a prezentat două tinere, spunându-i că vor merge împreună cu ei în Italia, iar când au ajuns acolo, au mers în localitatea V. la locuinţa lui Ş.I., fratele inculpatului Ş.C.G., unde D.R.G. s-a culcat şi nu cunoaşte ce s-a întâmplat cu cele două tinere, care au rămas în autoturism, împreună cu Ş.C.G.

A relatat inculpatul D.R.G. că anterior plecării sale în Italia, împreună cu inculpatul Ş.C.G. s-a dus la un chioşc unde se efectuau copii xerox şi unde D.R.G. fusese anterior de mai multe ori şi astfel, o cunoştea din vedere pe tânăra care lucra acolo, şi cu care Ş.C.G. a intrat în vorbă şi pe care a invitat-o la un suc. După câteva zile, tânăra a ieşit împreună cu Ş.C.G. la un suc, iar inculpatul D.R.G. a dus-o la domiciliu, iar după 2-3 zile, la solicitarea lui Ş.C.G., s-a dus acasă la ea, a luat-o şi a dus-o la locuinţa acestuia.

A declarat inculpatul D.R.G. că a condus-o pe P.A. la Serviciul Paşapoarte pentru a-şi scoate paşaportul, iar pe F.A. a văzut-o în casa lui Ş.C.G. şi de asemenea, a dus-o şi pe aceasta la Serviciul Paşapoarte pentru a i se elibera paşaport.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a relatat că perioada martie-mai 2006 a condus, la solicitarea inculpatului Ş.C.G. (care nu avea permis de conducere), autoturismul proprietatea acestuia, urmând a fi remunerat pentru această activitate, fără însă ca, în concret, să fie plătit. A arătat inculpatul că în cursul luni aprilie 2006 a mers în cartierul P., unde lucra partea vătămată P.A.A., căruia Ş.C.G. i-a propus să meargă împreună în oraş. A arătat inculpatul D.R.G. că în aceeaşi seară i-a dus pe cei doi cu autoturismul la un restaurant şi în continuare, timp de circa două săptămâni, i-a transportat cu maşina pe inculpatul Ş.C.G. şi pe partea vătămată, inclusiv la locuinţa lui Ş.C.G. unde P.A. rămânea peste noapte, atunci când soţia acestuia mergea la părinţii săi. A susţinut inculpatul că, la solicitarea lui Ş.C.G., a transportat-o pe P.A. la Serviciul Paşapoarte laşi pentru a obţine paşaportul cu care vroia să călătorească în Italia, partea vătămată achitând la trezorerie şi CEC taxele pentru eliberarea paşaportului în regim de urgenţă cu banii primiţi de la Ş.C.G. Inculpatul D.R.G. a relatat că, personal, a însoţit-o pe partea vătămată la ghişeu, dar şi în incinta sediului Serviciului Paşapoarte laşi, unde aceasta a completat formularele pentru eliberarea paşaportului, el dictându-i datele din actul de identitate.

A declarat inculpatul că pe partea vătămată F.A. i-a prezentat-o Ş.C.G. ca fiind o persoană care o ajuta pe soţia sa la menaj şi a văzut-o de multe ori în locuinţa acestuia, iar la solicitarea lui Ş.C.G., care i-a dat o sumă de bani în acest sens, a achitat taxele necesare pentru eliberarea paşaportului părţii vătămate, pe care a transportat-o la Serviciul Paşapoarte laşi pentru a solicita eliberarea paşaportului, acolo formularele fiind completate de F.A., cu ajutorul său.

A arătat inculpatul că a fost şoferul numitului P. (fost Ş.) D. şi ştie că partea vătămată P.A. era sora soţiei acestuia. A mai menţionat inculpatul că pe inculpaţii Ş.I. şi Ş.L. i-a întâlnit în Italia, când a locuit două săptămâni într-un apartament din localitatea V., imobil despre care a înţeles că este proprietatea lui Ş.I., dobândit de la mama sa.

Inculpatul D.R.G. a susţinut că nu a avut vreo contribuţie la traficarea celor două părţi vătămate, ci doar a îndeplinit cele solicitate de inculpatul Ş.C.G.

În apărare, inculpatul D.R.G. a solicitat audierea martorilor C.V. şi D.V., probă admisă şi administrată de instanţă.

Inculpaţii Ş.I., Ş.V. şi T. (fostă Ş.) L. au avut o poziţie procesuală necorespunzătoare pe parcursul procesului penal, sustrăgându-se de la urmărirea penală şi de la judecată, neprezentându-se în faţa organelor judiciare, deşi au fost legal citaţi şi au avut cunoştinţă de faptul că au fost cercetaţi şi s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Procedând la analiza declaraţiilor pe care inculpaţii Ş.C.G. şi D.R.G. le-au făcut în prezenta cauză, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului şi li se poate recunoaşte o valoare probantă, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

În cauza de faţă, examinând declaraţiile inculpatului Ş.C.G. în coroborare cu toate celelalte mijloace de probă existente la dosar, instanţa a constatat că susţinerile sale nu sunt confirmate de niciuna dintre probele administrate în cauză, ci, dimpotrivă sunt infirmate de acestea.

Astfel, declaraţiile inculpatului Ş.C.G. nu pot fi primite, întrucât ele sunt înlăturate de declaraţiile pe care părţile vătămate C.A.A., F.A., B.M., A.E.S., P.A.A. le-au făcut pe parcursul procesului penal (şi care se coroborează atât între ele, cât şi cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate), de procesele-verbale şi planşele foto aferente întocmite cu ocazia recunoaşterilor pe bază de fotografii judiciare efectuate de acestea (părţile vătămate recunoscându-l pe inculpatul Ş.C.G., dar şi pe coinculpaţii Ş.I., Ş.V., T.L., D.R.G., cât şi pe alte persoane pe care le-au întâlnit în imobilele unde au fost cazate sau găzduite de către inculpatul Ş.C.G., iar unele dintre ele le-au recunoscut pe celelalte părţi vătămate împreună cu care au fost cazate ori constrânse să practice prostituţia de către acesta), de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate, de listingurile intrărilor şi ieşirilor în/din România a părţilor vătămate şi a inculpaţilor, de formularele Western Union care atestă împrejurarea că inculpatul a trimis în ţară diferite sume de bani în perioada în care s-a aflat în Italia, de declaraţiile inculpatului D.R.G. din cursul cercetării judecătoreşti, dar şi de declaraţiile martorilor M.A.E., M.M., T.A.R., M.G., F.F., C.S.F.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului D.R.G., acestea au fost combătute, în principal, de declaraţiile părţilor vătămate F.A. şi P.A.A. care se coroborează între ele, dar şi de procesele-verbale şi planşele foto aferente întocmite cu ocazia recunoaşterilor pe bază de fotografii judiciare efectuate de cele două părţi vătămate, acestea recunoscându-l atât pe inculpat, cât şi pe C.C.E., persoană pe care au întâlnit-o în locuinţa inculpatului Ş.C.G., în perioada de timp cât au fost acolo cazate.

Deşi inculpaţii Ş.C.G. şi D.R.G. nu au recunoscut comiterea faptelor ce le-au fost imputate, iar inculpaţii Ş.I., Ş.V. şi T. (fostă Ş.) L. nu au putut fi audiaţi, întrucât s-au sustras de la urmărirea penală şi de la judecată, în cauză există suficiente mijloace de probă care coroborate între ele, dovedesc, fără dubiu, situaţia de fapt, redată mai sus, respectiv:

- declaraţiile părţilor vătămate C.A.A., F.A. din ambele faze procesuale, dar şi ale părţilor vătămate B.M., A.E.S., P.A.A. din cursul urmăririi penale, în care au fost descrise amănunţit activităţile

inculpatului Ş.C.G. de racolare, de cazare şi găzduire, de transportare, de determinare a lor de a se prostitua în folosul său şi de şi colectare a banilor, precum şi ale inculpaţilor Ş.V. (de supraveghere şi însoţire a părţilor vătămate), D.R.G. (de înlesnire a obţinerii paşapoartelor pentru părţile vătămate F.A.

şi P.A.A., racolate de inculpatul Ş.C.G. şi care urma să le transporte în Italia, în scopul exploatării lor sexuale) şi T.L. (care a pus la dispoziţia inculpaţilor apartamentul său din localitatea V., în care au fost cazate victimele supuse exploatării sexuale);

- declaraţiile părţilor vătămate C.L.A., I.D.G. şi R.G.C. din ambele faze procesuale, în care sunt descrise activităţile de racolare a lor de către inculpatul Ş.I., de cazare şi găzduire a acestora, de

transportare şi determinare a părţilor vătămate să practice prostituţia în beneficiul său, precum şi contribuţia inculpatei T. (fostă Ş.) L. la derularea activităţii infracţionale de către inculpatul Ş.I. prin oferirea apartamentului său din localitatea V. pentru găzduirea părţilor vătămate exploatate sexual, dar şi sprijinul acordat de inculpatul Ş.V., care supraveghea şi controla victimele exploatate sexual, le ducea în locurile unde se prostituau şi le aducea în apartamentul unde erau cazate ori găzduite de către ceilalţi doi inculpaţi;

- procesele-verbale de recunoaştere după fotografie de către toate părţile vătămate, a inculpaţilor Ş.C.G., Ş.I., Ş.V., a altor victime, precum şi a altor persoane aflate în legătură cu inculpaţii (de ex. C.C.E.), dar şi a inculpatei T. (fostă Ş.) L.;

- procesele-verbale de citire a intrărilor şi ieşirilor în/din România, care confirmă susţinerile părţilor vătămate privind ieşirea sau intrarea lor în ţară, precum şi faptul că au fost însoţite, la plecarea în Italia, fie de inculpatul Ş.I., de inculpatul Ş.C.G. ori de inculpatul Ş.V.;

- procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice legal interceptate purtate de la posturile telefonice folosite de către inculpatul Ş.C.G., din conţinutul cărora rezultă implicarea acestuia în acţiuni ilicite circumscrise laturii obiective a infracţiunilor de trafic de persoane, precum şi manoperele şi procedeele utilizate de inculpat pentru racolarea victimelor şi determinarea lor de a fi obligate să se prostitueze;

- adresa emisă de Primăria Municipiului laşi din care rezultă că inculpaţii Ş.C.G., Ş.I., Ş.V. nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri mobile şi imobile declarate.

- adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă laşi din care rezultă că inculpaţii Ş.C.G., Ş.I., Ş.V. nu figurează înregistraţi în evidenţele I.T.M. laşi cu contracte de muncă la societăţi cu capital privat.

- procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la data de 03 august 2006, precum şi formularele Western Union care atestă faptul că inculpaţii Ş.C.G., Ş.I., Ş.V., în perioada în care s-au aflat în Italia, au trimis în ţară - prin oficiile Western Union - diferite sume de bani;

- procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la imobilul situat în comuna M., satul H., judeţul laşi, din conţinutul căruia rezultă că au fost identificaţi locuind în acest imobil inculpatul Ş.C.G., precum şi C.C.E., şi unde au fost găsite, printre alte bunuri (respectiv sume de bani, importante prin raportare la faptul că inculpatul nu presta nici o activitate producătoare de venit, diferite ordine de plată pentru sume mari în valută, chitanţe ce atestă încasarea de către inculpat a unor mari sume de bani în perioada 2004 - 2006), şi o declaraţie aparţinând părţii vătămate A.E.S., trimisă lui Ş.C.G. prin fax, împrejurare ce infirmă susţinerile inculpatului, în sensul că întâmplător a întâlnit-o pe aceasta;

- declaraţia martorelor T.A. şi M.A.E., care au relatat despre faptul că au fost racolate şi cazate de inculpatul Ş.C.G. în apartamentul său din laşi, iar acesta Ie-a spus că le va duce în Italia, pentru a practica prostituţia, sens în care a efectuat demersurile necesare (inclusiv achitarea taxelor) pentru eliberarea paşapoartelor martorelor, documente pe care acesta Ie-a păstrat după ce au fost obţinute, toate aceste aspecte ilustrând modul de operare al inculpatului Ş.C.G. în ceea ce priveşte recrutarea şi cazarea victimelor, în vederea exploatării sexuale, prin obligarea la practicarea prostituţiei, regăsit şi în cazul părţilor vătămate F.A. şi P.A.A.;

- declaraţia martorei M.M. care a confirmat integral susţinerile martorei M.A.E.;

- declaraţia martorei M.G. care a susţinut că, în cursul lunii martie 2006, l-a cunoscut pe inculpatul Ş.C.G. într-o discotecă din comuna Ş. şi împreună cu F.A., au plecat la domiciliul inculpatului, unde au rămas peste noapte, prilej cu care l-a auzit pe inculpat „(...) vorbind cu o persoană la telefon, iar în timpul convorbirii acesta îi reproşa persoanei respective că nu are grijă de fete şi că nu le determină să facă bani. Deoarece ne-a surprins vorbind, Ş.C. mi-a spus să nu-i bag prostii în cap lui A. şi m-a ameninţat că mă taie cu cuţitul dacă nu-mi văd de treaba mea";.

- declaraţia martorei F.F., mama părţii vătămate F.A., care a arătat că fiica sa a venit la locuinţa ei cu inculpatul Ş.C.G., pe care l-a prezentat ca pe viitorul ei soţ, acesta afirmând că are gânduri foarte serioase cu fiica ei, că are o situaţie materială foarte bună, că are rude în Italia, deţine un autoturism şi un apartament în laşi, invitând-o pe martoră să-l vadă, şi a insistat ca martora să-i dea fiicei ei cartea de identitate. A relatat martora că în perioada cât fiica sa a locuit la inculpat, aceasta nu a frecventat cursurile şcolii, nu a avut posibilitatea să ia legătura cu ea telefonic, iar când a revenit acasă, fiica sa i-a povestit că inculpatul nu o lăsa niciodată să iasă din casă şi o bătea foarte des, fără nici un motiv, martora menţionând totodată următoarele: „Ştiu de la A. că Ş.C. intenţiona să o transporte în Italia, lucru dovedit şi de faptul că i-a procurat paşaport, toate taxele fiind achitate de el";.

- declaraţia martorei C.S.F., care a relatat despre faptul că în cursul lunii noiembrie I-a cunoscut pe inculpatul Ş.I. şi pe prietena sa, H.O.E., cărora Ie-a relatat că intenţionează să plece la muncă în străinătate, inculpatul oferindu-se să o ajute, în sensul de a-i procura cartea de identitate şi paşaportul, menţionând totodată că fratele său se află în Italia şi i-ar putea găsi martorei un loc de muncă într-un club de noapte. Martora a mers împreună cu inculpatul şi prietena sa la locuinţa inculpatului, unde a rămas trei zile, iar inculpatul o asigura că problema sa se va rezolva, „(...) în sensul că va vorbi cu mama lui pentru a mă lua în spaţiu";, că-i va face carte de identitate şi paşaport şi că o va duce în Italia, la fratele său;

- declaraţiile inculpatului D.R.G., numai în ceea ce priveşte susţinerile care se coroborează cu celelalte elemente de ordin probator existente în cauză.

În concluzie, instanţa a reţinut că mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti - expuse mai sus - dovedesc pe deplin situaţia de fapt descrisă anterior în considerentele prezentei hotărâri şi implicit, vinovăţia inculpaţilor Ş.C.G., Ş.I., Ş.V., T. (fostă Ş.) L. şi D.R.G., iar probele administrate în apărare (declaraţiile inculpaţilor şi declaraţiile martorilor propuşi de inculpaţii Ş.C.G. şi D.R.G.) nu dovedesc lipsa de temeinicie a probelor care au răsturnat prezumţia de nevinovăţie care a operat în favoarea inculpaţilor.

În drept s-a reţinut că:

Faptele inculpaţilor Ş.C.G. şi Ş.I. care, în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, au recrutat pe părţile vătămate C.A.A., F.A., B.M. (minoră), A.E.S., P.A.A., C.L.A. (minoră), I.D.G. (minoră) şi R.G.C., le-au cazat şi găzduit - pe unele dintre ele - în locuinţele lor din laşi şi le-au transportat (cu excepţia părţilor vătămate F.A. şi P.A.A.) în Italia, în scopul exploatării lor sexuale, unde, prin constrângere - fizică şi morală - şi respectiv, prin înşelăciune, le-au determinat să practice prostituţia în beneficiul lor, cei doi inculpaţi fiind sprijiniţi în aceste activităţi ilicite de inculpaţii Ş.V. (care supraveghea, ducea şi aducea victimele din locurile unde se prostituau), T. (fostă Ş.) L. - care a pus la dispoziţia inculpaţilor apartamentul pe care îl deţinea în localitatea V., Italia, pentru cazarea, respectiv găzduirea victimelor - şi D.R.G. (care a contribuit la obţinerea paşapoartelor

pentru două dintre părţile vătămate, acte necesare transportării lor în Italia, în scopul exploatării sexuale), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, prev. în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Faptele inculpaţilor Ş.C.G., Ş.I. şi Ş.V. care, la începutul anului 2004, au constituit un grup organizat, în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave - trafic de persoane şi trafic de minori - pentru a obţine beneficii materiale (respectiv sumele de bani dobândite de către victimele supuse exploatării sexuale), fiecare dintre inculpaţi asumându-şi roluri bine determinate (constând în racolarea, transportarea şi cazarea sau găzduirea în Italia a victimelor minore şi majore de către inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.I., ce erau sprijiniţi în derularea activităţii infracţionale de către inculpatul Ş.V., care avea sarcina de a duce părţile vătămate în locurile unde erau obligate să se prostitueze şi respectiv a le aduce la apartamentul unde erau cazate ori găzduite de către ceilalţi inculpaţi, precum şi atribuţia de a supraveghea şi controla victimele exploatate sexual) şi coordonându-şi activităţile infracţionale pe parcursul unei perioade mari de timp, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatei T. (fostă Ş.) L. constând în aceea că, în perioada februarie 2004 - martie 2005, i-a ajutat pe inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.I. să cazeze părţile vătămate majore C.A.A., A.E.S. şi R.G.C. şi să le găzduiască pe minorele C.L.A. şi I.D.G. (victime recrutate şi aduse în Italia în scopul exploatării sexuale, şi care s-au prostituat în beneficiul inculpaţilor), contribuţia sa materializându-se în aceea că a pus la dispoziţia inculpaţilor apartamentul pe care îl închinase în localitatea V., Italia, imobil în care de altfel inculpata Ie-a cunoscut pe părţile vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Faptele inculpatului Ş.V. care, în perioada februarie 2004 - martie 2005, i-a sprijinit pe inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.I. să deruleze activitatea infracţională circumscrisă laturii obiective a infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prin contribuţia sa efectivă - constând în aceea că supraveghea şi controla victimele exploatate sexual (C.A.A., R.G.C. şi minorele C.L.A. şi I.D.G.), le ducea în locurile unde se prostituau şi le aducea în apartamentul unde erau cazate ori găzduite de către ceilalţi doi inculpaţi - consolidând şi întreţinând rezoluţia lor infracţională şi conferindu-le siguranţa că acţiunile lor ilicite, întreprinse în scopul exploatării sexuale a victimelor, au ca rezultat obţinerea beneficiilor financiare preconizate, tocmai datorită ajutorului astfel primit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Fapta inculpatului D.R.G., constând în aceea că, în luna aprilie 2006, a înlesnit obţinerea documentelor de călătorie în străinătate pentru părţile vătămate F.A. şi P.A.A., racolate de inculpatul Ş.C.G. şi care urma să le transporte în Italia, în scopul exploatării lor sexuale, prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin rechizitoriu, încadrarea juridică a faptelor incriminate în Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.V. şi T. (fostă Ş.) L. a fost de trafic de persoane, prev. în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), însă, raportat la contribuţia lor concretă şi la faptul că probatoriul administrat în cauză nu a relevat implicarea lor în activitatea infracţională în vreuna din modalităţile avute în vedere de legiuitor - respectiv racolarea, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane - inculpaţii neefectuând acte de autorat, iar aportul lor fiind de natură să înlesnească acţiunile ilicite ale inculpaţilor Ş.C.G. şi Ş.I., nu se poate reţine că inculpaţii Ş.V. şi T. (fostă Ş.) L. au comis în mod nemijlocit infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, aceleaşi considerente fiind pe deplin valabile şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.R.G., în raport de infracţiunea de trafic de minori reţinută în sarcina sa.

Faţă de aceste aspecte, prima instanţă a reţinut - în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii Ş.V., T. (fostă Ş.) L. şi D.R.G. - ca formă a participaţiei penale, complicitatea lor la săvârşirea infracţiunilor incriminate în prevederile Legii nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în consecinţă impunându-se, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor de trafic de persoane şi trafic de minori prin rechizitoriu, pentru inculpaţii Ş.V., T. (fostă Ş.) L. şi D.R.G., în sensul reţinerii art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)

Referitor la infracţiunea de trafic de minori, prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, de la momentul epuizării activităţii infracţionale (respectiv anul 2006) şi până în prezent, textul de incriminare a suferit mai multe modificări succesive, inclusiv prin O.U.G. nr. 79 din 14 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005 - act normativ prin care au fost modificate, în sensul majorării, limitele de pedeapsă pentru această infracţiune - instanţa a dat eficienţă în cauză dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în conformitate cu care a aplicat legea cea mai favorabilă pentru inculpaţi, sens în care, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin actul de inculpare faptei de trafic de minori, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Cu privire la infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, instanţa a reţinut forma continuată a acestor infracţiuni, întrucât recrutarea, cazarea/găzduirea şi transportul victimelor a avut loc, evident în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în aceleaşi condiţii şi prin aceleaşi modalităţi şi totodată, au vizat acelaşi scop, în sensul acestei concluzii fiind şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 678/2001 din care rezultă că infracţiunea de trafic de persoane are un obiect juridic special, având de regulă un subiect pasiv multiplu. În acest context, numărul subiecţilor pasivi relevă o rezoluţie infracţională unică, când se acţionează în aceleaşi condiţii.

În legătură cu aceleaşi infracţiuni (de trafic de persoane şi trafic de minori), se impune a fi precizat faptul că din întreg materialul probator administrat în cauză, ce a fost expus pe larg mai sus, rezultă că inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.l. au profitat de vulnerabilitatea tinerelor, datorată în primul rând vârstei (majoritatea aveau vârsta cuprinsă între 17 şi 19 ani, excepţie făcând victimele C.A.A. şi R.G.C.), lipsei experienţei de viaţă, gradului ridicat de sugestibilitate şi posibilităţilor reduse de a se apăra, nefiind lipsit de relevanţă faptul că inculpaţii au vizat şi recrutat, în general, doar tinere uşor de manipulat, ce proveneau din familii fără posibilităţi materiale ori care erau lipsite de autoritatea şi grija părintească, iar în raport de partea vătămată I.D.G., inculpatul Ş.l. a profitat de faptul că victima era fugită din cadrul familiei şi avea o situaţie conflictuală cu părinţii, iar oferta de găzduire în perspectiva exploatării sexuale, s-a constituit într-un mijloc de determinare fraudulos.

În cazul părţilor vătămate C.A.A., B.M. şi I.D.G., chiar dacă acestea au acceptat să practice prostituţia în Italia, înţelegerea avută cu Ş.C.G. şi Ş.I. nu a fost în sensul ca toate sumele de bani obţinute să revină inculpaţilor, ci numai jumătate, înţelegere ce nu a fost respectată de aceştia, în această situaţie fiind vorba de înşelăciune, ca modalitate alternativă prevăzută în art. 12 alin. (1) şi în art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Conform art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, consimţământul persoanei victimă a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Din perspectiva acestei dispoziţii legale, rezultă voinţa legiuitorului de a sancţiona infracţiunile de trafic de persoane, independent de consimţământul victimei, fiind lipsită de orice relevanţă exprimarea acestuia în contextul activităţii infracţionale a inculpaţilor.

În cazul infracţiunii prevăzute în art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, care sancţionează traficul de persoane majore, este subînţeleasă lipsa consimţământului victimei la vreuna dintre acţiunile desfăşurate de traficant, atâta timp cât existenţa infracţiunii este condiţionată de utilizarea unor procedee de natură a înfrânge libertatea de a hotărî şi acţiona a persoanelor faţă de care se exercită acestea, mijloacele de constrângere fiind susceptibile de a vicia un eventual consimţământ care, obţinut în aceste circumstanţe, este afectat de violenţă, doi sau eroare esenţială.

Dintr-o altă perspectivă, este cert şi faptul că părţile vătămate - chiar şi cele care au acceptat să se prostitueze, au fost supuse unor anumite presiuni şi abuzuri, ele fiind izolate, duse într-un mediu străin, unde nu cunoşteau pe nimeni, erau supravegheate tot timpul, iar o parte au fost abuzate fizic (fiind bătute, întrucât nu câştigau suficienţi bani), au fost lipsite de documente şi de orice resurse financiare, au fost exploatate din punct de vedere sexual, toate aceste mecanisme de constrângere având drept consecinţă alterarea consimţământului iniţial exprimat de victime.

În ceea ce le priveşte pe părţile vătămate F.A. şi P.A.A., din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că acestea au fost supuse exploatării sexuale, însă această împrejurare nu are relevanţă juridică în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii de trafic de persoane, în condiţiile în care pentru existenţa acesteia este necesar ca la momentul realizării acţiunii ce formează latura obiectivă - în speţă modalităţile alternative de racolare, cazare şi găzduire - să existe scopul exploatării victimei, fiind indiferent dacă scopul urmărit a fost sau nu realizat efectiv. Or, în cauza de faţă este pe deplin dovedit faptul că la momentul racolării şi adăpostirii părţilor vătămate F.A. şi P.A.A. în apartamentul în care locuia, din Municipiul laşi, scopul inculpatului Ş.C.G. era acela de a le exploata sexual pe aceasta în Italia.

În sarcina inculpaţilor T. (fostă Ş.) L. şi D.R.G. a fost reţinută prin rechizitoriu şi săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 însă, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa a apreciat că fapta nu există, în absenţa unor elemente faptice de natură să se circumscrie laturii obiective a acestei infracţiuni, reţinând că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.R.G., raportat la momentul când a contribuit la comiterea infracţiunilor de trafic de persoane de către inculpatul Ş.C.G., respectiv în cursul lunii aprilie 2006, nu a avut şi nu ar fi putut avea vreun aport la constituirea grupului, acţiune care s-a consumat la începutul anului 2004 (când D.R.G. nu a avut nici o legătură cu ceilalţi inculpaţi), iar în ceea ce o priveşte pe T. (fostă Ş.) L., chiar dacă a înlesnit activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi inculpaţi prin punerea la dispoziţie a unui imobil, această contribuţie nu a fost adusă din postura de membru a grupului infracţional organizat, nefiind relevată în plan probator o astfel de calitate şi apartenenţă a inculpatei la structura constituită de membrii familiei sale.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor T. (fostă Ş.) L. şi D.R.G. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor Ş.C.G., Ş.I., Ş.V., T. (fostă Ş.) L. şi D.R.G. în comiterea infracţiunilor expuse, instanţa a procedat la tragerea lor la răspundere penală, la individualizarea judiciară a pedepselor şi a modului lor de executare avându-se în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, regimul sancţionator mai sever al formei agravate a infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori săvârşite de inculpaţi, împrejurările concrete în care s-a desfăşurat activitatea infracţională - de mai multe persoane împreună, prin inducerea în eroare a victimelor pentru a le determina să accepte să călătorească în Italia, prin constrângere fizică şi morală pentru a le obliga să se prostitueze, caracterul continuat al faptelor, scopul săvârşirii infracţiunilor (obţinerea unor venituri ilicite, în contra dispoziţiilor legale), gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunilor comise, relevat de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi cărora li s-a adus atingere prin faptele inculpaţilor, de numărul relativ mare al persoanelor victime ale traficului de persoane şi de minori, de gravitatea consecinţelor efectiv produse, de impactul negativ puternic creat în comunitate de săvârşirea unor astfel de fapte.

Instanţa a ţinut seama şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, referitoare la conduita lor procesuală (necorespunzătoare în cazul inculpaţilor Ş.V., T.L. şi Ş.I., care s-au sustras de la judecată, nesinceră în ceea ce-l priveşte pe Ş.C.G. şi parţial sinceră a inculpatului D.R.G.), dar şi la lipsa antecedentelor lor penale, toţi inculpaţii aflându-se la prima încălcare a legii penale.

Faţă de aceste considerente, instanţa a aplicat inculpaţilor Ş.C.G., Ş.V., T. (fostă Ş.) L. şi Ş.I., pentru fiecare dintre infracţiunile comise, câte o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum ce a fost stabilit la nivelul minimului special prevăzut de normele incriminatoare, având în vedere că acesta este unul suficient de mare, şi prin executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante ca urmare a aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. - la care s-a adăugat un spor de pedeapsă, în considerarea dimensiunii activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi, această modalitate de executare a pedepsei fiind de natură a realiza scopul pedepsei, scontat în art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului Ş.C.G., prin apărător, de a se face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 ori a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, instanţa a constatat că aceste cauze de reducere a pedepsei nu operează în ceea ce-l priveşte pe inculpat întrucât, din conţinutul relaţiilor comunicate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial laşi, ca răspuns la adresa instanţei prin care s-au cerut informaţii privitoare la eventuala colaborare a inculpatului cu organele de urmărire penală, nu rezultă că Ş.C.G. a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a coinculpaţilor din prezenta cauză ori a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute în Legea nr. 678/2001, acestea fiind singurele ipoteze în care s-ar fi putut da eficienţă juridică dispoziţiile legale invocate, cu efect în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori în formă agravată, comise de aceştia, instanţa - raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, luând în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra oportunităţii interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) - a interzis inculpaţilor Ş.C.G., Ş.V., T. (fostă Ş.) L. şi Ş.I. exercitarea, pe o durată de 3 (trei) ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Consecinţă a condamnării inculpaţilor la o pedeapsă privativă de libertate, s-a aplicat acestora pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe durata şi în condiţiile stabilite în art. 71 C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.R.G., apreciind că săvârşirea faptei a fost un accident în viaţa acestuia, că reeducarea şi reinserţia sa socială pot avea loc şi fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abţină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanţa i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, dozată - în funcţie de circumstanţele reale şi personale menţionate, privind faptul că este infractor primar, este student şi totodată, încadrat în muncă - sub minimul special al pedepsei prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante facultative legale prevăzute în art. 74 lit. a) şi lit. c), cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., iar executarea pedepsei principale şi a celei accesorii, a fost suspendată sub supraveghere, în conformitate cu art. 86¹ C. pen.

Alături de pedeapsa principală cu închisoarea, a fost aplicată inculpatului D.R.G. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Apreciind că inculpatul D.R.G. prezintă perspective de integrare în societate, însă în condiţiile unei supravegheri adecvate a unei instituţii specializate, Tribunalul a dispus, în baza disp. art. 86³ C. pen., ca inculpatul, pe durata termenului de încercare stabilit în conformitate cu art. 86², să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi, ca organ desemnat cu supravegherea acestuia pe perioada termenului de încercare;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A fost atenţionat inculpatul asupra faptului că, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, instanţa a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., sancţiune ce intervine, şi în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 86³ C. pen.

În ceea ce priveşte măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpatul Ş.C.G. prin încheierea din 20 noiembrie 2007, asupra căreia instanţa este obligată să se pronunţe, conform art. 350 C. proc. pen., instanţa a constatat că această măsură a fost luată, prin înlocuirea măsurii arestării preventive, cu respectarea dispoziţiilor legale, iar revocarea ei ar putea interveni, în condiţiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen. numai atunci când din materialul probator administrat în cauză ar rezulta că nu mai există nici un temei pentru menţinerea acesteia. În speţă, a constatat instanţa că toate temeiurile ce au determinat înlocuirea măsurii preventive subzistă, respectiv cerinţele referitoare la existenţa unor probe privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, sancţionate de lege cu închisoarea într-un cuantum mai mare de 4 ani, dar şi cele privind scopul general şi special al măsurii preventive şi care, în conformitate cu art. 136 C. proc. pen., vizează inclusiv asigurarea executării pedepsei stabilite.

Reţinând că temeiurile care au condus la instituirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara subzistă în cauză, instanţa a dispus, în temeiul art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 145¹ C. proc. pen. menţinerea măsurii preventive în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.C.G.

Raportat la împrejurarea că în cursul urmăririi penale, faţă de inculpatul Ş.V. s-a dispus măsura arestării preventive, în lipsa acestuia, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. EE din 29 iunie 2007, instanţa a menţinut această măsură, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea ei subzistă şi în plus, în considerarea probelor administrate în cauză, s-a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea unor infracţiuni grave, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale cu privire la bunurile obţinute şi sumele de bani stabilite (pe baza declaraţiilor părţilor vătămate) că au fost dobândite de fiecare dintre inculpaţi în urma comiterii faptelor incriminate în art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, respectiv suma de 33.000 euro de la inculpatul Ş.I. (obţinută de la părţile vătămate C.L.A.: 25.000 euro şi I.D.G.: 8.000 euro) şi suma de 123.000 euro de la inculpatul Ş.C.G. (din suma totală de 138.000 euro dobândită de la părţile vătămate A.E.S.: 72.000 euro, C.A.A.: 45.000 euro) şi B.M.: 21.000 euro, reţinând însă că inculpatul Ş.C.G. a achiziţionat un autoturism marca A. în valoare de 15.000 euro, pentru care s-a dispus confiscarea), din care suma de 2.500 euro a fost ridicată la data de 19 aprilie 2007 de la inculpatul Ş.C.G. şi depusă la B.C.R. - Sucursala l.

În temeiul dispoziţiilor art. 353 cu referire la art. 163 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător luată prin ordonanţa procurorului în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani şi a bunurilor ce au o valoare economică, ridicate din locuinţa inculpatului Ş.C.G.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în acest act normativ ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel art. Sunt considerate bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum şi imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparţin făptuitorilor.

În ceea ce priveşte imobilul din laşi, Aleea Ş.P., judeţul laşi, folosit de inculpatul Ş.C.G. în activitatea sa infracţională, instanţa a reţinut că acesta nu era proprietarul respectivului imobil, care îi aparţinea mamei sale T. (fostă Ş.) L. şi care îl dăduse spre folosinţă inculpatului. Potrivit art. 118 alin. (3) C. pen., dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora. Or, în lipsa administrării de către acuzare a oricăror probe privind valoarea acestui imobil, instanţa a putut dispune confiscarea echivalentului bănesc, care nu este nici determinat, nici determinabil.

În plus, din probele administrate în cauză nu rezultă că imobilul din comuna M., satul H., judeţul laşi - proprietatea inculpatei T. (fostă Ş.) L. - ar fi fost utilizat de inculpatul Ş.C.G. în comiterea pluralităţii de infracţiuni şi în consecinţă, nu poate face obiectul confiscării speciale, situaţie faţă de care, instanţa a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin Ordonanţa procurorului din 20 aprilie 2007 asupra imobilului înscris în Cartea funciară nr. AA a comunei M., judeţul laşi, identificat cu numărul cadastral al Corpului de Proprietari.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că părţile vătămate I.D.G. şi P.A.A., nu s-au constituit părţi civile în cauză, iar partea vătămată R.G.C. şi-a retras acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal.

Celelalte părţi vătămate au formulat pretenţii civile în cauză, după cum urmează:

C.A.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal, iniţial, în cursul urmăririi penale cu suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, reprezentând despăgubiri materiale, respectiv suma de bani obţinută din practicarea prostituţiei şi care - susţine partea civilă - a fost însuşită de inculpatul Ş.C.G. În faza judecăţii, într-o primă declaraţie, partea vătămată a arătat că suma cu care se constituie parte civilă este de 10.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia, reprezentând banii pe care i-a câştigat din prostituţie şi pe care i-a luat inculpatul Ş.C.G., iar într-o declaraţie ulterioară, a menţionat că se constituie parte civilă cu suma de 30.000 euro.

C.L.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 euro despăgubiri materiale, reprezentând banii obţinuţi de ea din practicarea prostituţiei şi care au fost însuşiţi de inculpatul Ş.I., iar în cursul cercetării judecătoreşti a menţinut aceste pretenţii, modificând însă cuantumul lor, suma solicitată fiind de 200 euro sau echivalentul în lei a acestora.

A. (fostă B.) M., în declaraţia din cursul urmăririi penale a arătat doar că se constituie parte civilă cu suma de 5.000 euro, fără a preciza ce anume reprezintă această sumă, menţionând însă că formulează aceste pretenţii întrucât a câştigat din prostituţie suma de 24.000 euro. În faza judecăţii în primă instanţă, aducerea părţii vătămate A. (fostă B.) M. în faţa organelor judiciare nu a fost posibilă (fiind plecată în străinătate, fără a se cunoaşte adresa la care locuieşte efectiv), astfel că partea vătămată nu a făcut precizările ce se impuneau.

A.E.S. s-a constituit parte civilă în procesul penal - în faza urmăririi penale - cu suma de 72.000 euro despăgubiri materiale, reprezentând banii obţinuţi de ea din practicarea prostituţiei şi care au fost însuşiţi în totalitate de inculpatul Ş.C.G.

F.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal, iniţial, în cursul urmăririi penale cu suma de 5.000 RON (declaraţia fiind dată la 17 octombrie 2006) reprezentând daune morale (potrivit susţinerilor părţii vătămate, „pentru suferinţele îndurate, maltratarea, bătăile (...)"; la care a fost supusă), iar în faza judecăţii, cu 1.500 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, cu acelaşi titlu.

Cu privire la acţiunile civile formulate de aceste părţi civile, instanţa a dispus respingerea lor, motivat de împrejurarea că pretenţiile civile constând în despăgubiri materiale - solicitate de C.A.A., A. (fostă B.) M., A.E.S. şi C.L.A. sunt neîntemeiate, dat fiind că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, în conformitate cu care sumele de bani obţinute ca urmare a comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori sunt supuse confiscării speciale, iar în ceea ce priveşte pretenţiile civile constând în daune morale, acestea nu au fost dovedite de partea civilă care Ie-a solicitat (respectiv F.A.), în condiţiile în care prejudiciul moral - ca orice prejudiciu - trebuie dovedit, sarcina probei revenind celui care pretinde că i s-a pricinuit paguba.

Împotriva sentinţei penale nr. 108 din 19 februarie 2010 Tribunalul laşi au declarat apel în termen inculpaţii Ş.V., Ş.C.G., Ş.I., T. (Ş.) L. şi D.R.G., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.

În motivarea apelurilor promovate, apărătorul ales al inculpaţilor Ş.C.G., Ş.I., Ş.V., T. (Ş.) L. a susţinut că actele de urmărire penală întocmite în cauză sunt lovite de nulitate absolută întrucât nu au fost întocmite de procurorul D.I.I.C.O.T., ci de ofiţerii din cadrul B.C.C.O.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 197 alin. (2) şi (3), cu referire la art. 209 alin. (3) C. proc. pen. şi s-a solicitat admiterea apelurilor promovate, desfiinţarea sentinţei pronunţate şi restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

S-a mai subliniat că organul de urmărire penală a delegat lucrătorii de poliţie să efectueze şi acte despre care nu se poate susţine că întocmirea lor nu suferea amânare.

Apărătorul inculpaţilor a mai subliniat că pedepsele aplicate celor patru făptuitori pe care îi apără iar pe doi îi şi reprezintă, sunt individualizate necorespunzător.

Deşi în favoarea inculpatului Ş.C.G. s-a solicitat a fi aplicate disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, prin hotărârea pronunţată nu li s-a dat eficienţa cuvenită. Din această perspectivă, pedeapsa aplicată acestui inculpat trebuia să fie mai mică decât pedepsele aplicate fraţilor şi părinţilor săi.

S-a mai susţinut că în dosarul de urmărire penală nu există rezoluţie de începere a urmăririi penale faţă de învinuiţii Ş.V., Ş.I. şi T.L. şi nici dovada faptului că Ie-a fost adusă la cunoştinţă împrejurarea că s-a început procesul penal împotriva lor, pentru ce situaţie de fapt şi care este încadrarea în drept a acesteia.

S-a concluzionat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală întrucât a avut la bază doar acte premergătoare şi acte de urmărire penală întocmite de un organ necompetent material.

S-a mai susţinut că sentinţa pronunţată este şi netemeinică întrucât s-a dat valoare deosebită declaraţiilor date de părţile vătămate, în condiţiile în care acestea nu se coroborează cu alte mijloace de probă.

S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat şi în principal achitarea inculpaţilor cu privire la toate infracţiunile pentru care au fost condamnaţi la fond; în subsidiar s-a solicitat aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere faţă de inculpatul Ş.C.G. iar pentru ceilalţi trei inculpaţi s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea lor şi coborârea pedepselor aplicate sub minimul special.

În justificarea solicitărilor făcute s-a precizat că inculpata T. (Ş.) L. suferă de o boală incurabilă, inculpatul Ş.I. a avut o minimă implicare în activitatea infracţională, iar inculpatul Ş.V. este în vârstă şi bolnav.

Motivându-şi apelul, inculpatul D.R.G. a susţinut prin apărătorul ales că este nevinovat şi că nu a comis faptele reţinute în sarcina sa.

Apărătorul a subliniat că probele care au fost administrate în cauză dovedesc nevinovăţia sa; astfel, expertiza grafologică a concluzionat că scrisul de pe cererile de eliberare a paşapoartelor nu-i aparţine acestuia iar procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat şi care s-au purtat între membrii familiei Ş. nu-l arată ca fiind implicat în activitatea infracţională desfăşurată de aceştia, ori ca având cunoştinţă de preocupările infracţionale ale lor.

S-a precizat că inculpatul D.R.G., neavând un loc de muncă, a acceptat propunerea unuia dintre membrii familiei Ş. de a lucra pentru ei, în calitate de conducător auto, pe autoturismul acestora; totodată, i s-a promis că dacă merge în Italia i se va găsi un loc de muncă în acea ţară şi în aceste condiţii a acceptat oferta făcută.

Că inculpatul nu a fost implicat în activitatea infracţională a membrilor familiei Ş. mai rezultă şi din împrejurarea că la domiciliul său nu a fost găsit nici un bun, ori sume de bani, care să provină din săvârşirea unor infracţiuni.

Inculpaţii Ş. i-au reţinut paşaportul inculpatului D.R. când au ajuns în Italia, nu i-au asigurat loc de muncă iar acesta, pentru a se întoarce în România a solicitat ajutorul Poliţiei din Torino.

S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de Tribunalul laşi şi achitarea inculpatului şi cu privire la infracţiunea de complicitate la trafic de persoane.

Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 59/2011 din 22 martie 2011, a admis apelul formulat de inculpatul Ş.C.G., împotriva sentinţei penale nr. 108 din 19 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul laşi, hotărâre pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală, numai cu privire la acest inculpat.

Rejudecând cauza, a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului Ş.C.G.

A reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A redus de la 5 ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare fiecare dintre cele trei pedepse principale aplicate inculpatului.

A menţinut pedepsele complementare aplicate prin sentinţa apelată.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, inculpatul Ş.C.G., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, menţinându-se sporul de 6 luni.

A menţinut dispoziţiile vizând contopirea pedepselor complementare aplicate aceluiaşi inculpat.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 145¹ C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei, dispusă prin încheierea de şedinţă din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului laşi şi a menţinut atenţionarea inculpatului Ş.C.G. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

II. A respins ca nefondate apelurile promovate de inculpaţii Ş.I., Ş.V., D.R.G. şi T. (Ş.) L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive dispusă de Tribunalul laşi, la data de 29 iunie 2007, faţă de inculpatul Ş.I., în lipsa acestuia, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. EE din 29 iunie 2007.

A obligat pe inculpaţii Ş.I., Ş.V., D.R.G. şi T. (Ş.) L. să plătească statului câte 350 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel a reţinut că prima instanţă analizând amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti, a reţinut corect situaţia de fapt, dându-i o legală încadrare în drept, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.

Probele administrate în cursul urmăririi penale şi reconfirmate în faza cercetării judecătoreşti au relevat împrejurarea că în anul 2004 inculpatul Ş.C.G. împreună cu fratele său Ş.I. şi cu tatăl său Ş.V. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat şi specializat în săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, grupare în care atribuţiunile erau bine stabilite şi delimitate.

Astfel, unii se ocupau de racolarea, găzduirea şi obţinerea documentelor de identitate în scopul deplasării în străinătate, alţii se ocupau şi organizau efectiv transportul, cazarea, supravegherea părţilor vătămate în stradă, încasarea sumelor de bani de la acestea, la sfârşitul zilei şi expedierea banilor în ţară.

În esenţă, în baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor, ca fiind dovedită, următoarea activitate infracţională:

1) în luna februarie 2004 inculpatul Ş.C.G. a racolat pe partea vătămată A.E.S., în vârstă de 20 ani, despre care aflase că îşi doreşte să lucreze în străinătate.

I-a spus că mama lui lucrează în Italia şi o poate ajuta să-şi găsească un loc de muncă bine plătit. Inculpatul s-a oferit să-i plătească şi cheltuielile de transport până în Italia.

La data de 24 martie 3004 au plecat cu un microbuz spre Italia şi când au ajuns în oraşul Torino, inculpatul a condus-o într-un apartament închiriat şi i-a spus că în fapt va trebui să practice prostituţia; totodată, inculpatul i-a reţinut şi paşaportul.

Când partea vătămată i-a răspuns că nu este de acord să practice prostituţia, inculpatul a înjurat-o şi a lovit-o, spunându-i că acesta este singurul mod în care poate să-i achite suma pe care i-o datorează de la transport.

După două zile a fost scoasă pe o stradă, în afara localităţii T., unde a fost nevoită să practice prostituţia sub supravegherea inculptului.

Aşa a procedat timp de 3 luni, fiind supravegheată în lipsa inculpatului Ş.C.G. de fratele acestuia Ş.I. sau de un cetăţean italian, pe nume G.

Ulterior, partea vătămată a fost mutată de inculpatul Ş.G. în apartamentul mamei sale situat în localitatea V., strada V.A.F.

În repetate rânduri, partea vătămată a fost agresată fizic şi verbal de către inculpatul Ş.C.G. care îi reproşa că nu câştigă mai mulţi bani; partea vătămată întreţinea relaţii sexuale cu 15-16 clienţi pe zi între orele 9-20 şi obţinea aproximativ 800 euro, bani pe care îi lua inculpatul la sfârşitul fiecărei zile.

2) în luna iulie 2004, inculpatul Ş.C.G. a racolat pe partea vătămată C.A.A., în vârstă de 25 ani, căreia i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra ca dansatoare la un bar, spunându-i că poate fi cazată la mama sa care lucrează în acea ţară. Întrucât partea vătămată nu lucra şi avea un copil de 7 ani în întreţinere a acceptat propunerea inculpatului; acesta s-a ocupat de obţinerea paşaportului pentru partea vătămată plătind toate taxele aferente, precum şi contravaloarea transportului până în Italia.

Deplasarea spre Italia a avut loc la data de 21 iulie 2004; partea vătămată a fost însoţită de inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.V. care era şi şofer.

În Italia au mers direct la apartamentul inculpatei Ş.T.L. unde au cazat partea vătămată; totodată i-au spus că s-a închis barul la care urma să lucreze şi că va trebui să practice prostituţia.

Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul Ş.C.G. a ameninţat-o că o vinde la albanezi, i-a luat paşaportul şi a ţinut-o închisă timp de o săptămână. În cele din urmă a acceptat să practice prostituţia sub supravegherea inculpatului Ş.C.G. sau a lui Ş.V., pe o şosea situată între localităţile T. şi S. timp de 2 luni şi jumătate, împreună cu numita C.E. şi cu o altă tânără, pe nume F.

Şi cu această parte vătămată inculpatul se comporta violent, o lovea, o înjura, îi reproşa că nu câştigă mai mulţi bani.

La un moment dat, în acelaşi apartament a fost adusă şi sora sa C.L.A., în vârstă de 17 ani; aceasta din urmă se prostitua pentru inculpatul Ş.I. iar cele două surori nu aveau voie să discute între ele.

A mai precizat partea vătămată că în cele două luni şi jumătate cât a practicat prostituţia a realizat suma de 45.000 euro pe care i-a luat-o inculpatul la sfârşitul fiecărei zile; la plecarea în România, la insistenţele sale, inculpatul i-a dat doar 300 euro.

3) În cursul lunii februarie 2005 partea vătămată B.M., care avea la acea vreme vârsta de 17 ani, l-a cunoscut pe inculpatul Ş.C.G., fiindu-i prezentat de numitul P.D. care se ocupa cu trafic de minori.

Pentru că minora B.M. să nu fie depistată la domiciliul său de un eventual control al poliţiei, acesta a cazat-o la locuinţa inculpatului Ş.C.G. Aici minora a cunoscut-o pe C.C.E., concubina inculptului Ş.C.G. şi pe sora acestuia Ş.A.L.

Inculpatul Ş.C.G. i-a propus părţii vătămate B.M. să meargă în Italia pentru a practica prostituţia în localitatea T. împreună cu numita C.C.E., el oferindu-se să-i asigure protecţie, sub condiţia de a împărţi în mod egal sumele obţinute de minoră în urma serviciilor sexuale prestate.

Partea vătămată B.M. a fost de acord cu propunerea inculpatului şi în data de 12 februarie 2005 împreună cu acesta şi cu concubina lui C.C.E. au părăsit România prin punctul de trecere al frontierei Borş.

Cheltuielile de transport au fost suportate de inculpatul Ş.C. Ajunşi în localitatea T., cei trei s-au cazat la un hotel iar de a ll-a zi li s-a cerut să iasă la stradă pentru a practica prostituţia, încasând de la fiecare client câte 30 euro pentru un act sexual.

Timp de două luni şi jumătate partea vătămată B.M. împreună cu numita C.E. concubina inculpatului Ş.C.G. au practicat prostituţia pe strada S.B. situată între localităţile V. şi S.; toţi banii pe care i-au obţinut îi predau seara inculpatului urmând să-i predea partea ce i se cuvine la întoarcerea în ţară.

Partea vătămată a mai precizat că inculpatul se manifesta violent, o lovea pe concubina sa în prezenţa ei, pe ea o ameninţa cu acte de violenţă, inducându-i o stare de temere.

Inculpatul o învăţase pe partea vătămată să declare carabinierilor, dacă o vor prinde, că este minoră şi să se prezinte sub identitate falsă.

Partea vătămată şi-a dat seama că inculpatul nu-i va restitui nici un ban şi a fugit de la acesta după 2 luni şi jumătate.

4) În luna martie 2006 inculpatul Ş.C.G. a racolat pe partea vătămată F.A. care avea la acea vreme vârsta de 18 ani şi a invitat-o la el acasă; sub pretextul că doreşte o relaţie serioasă cu aceasta, a doua zi a însoţit-o la domiciliu pentru a-şi lua actele şi hainele de schimb.

Partea vătămată s-a mutat la inculpat în apartamentul din Municipiul laşi, Aleea Ş.P.

După o săptămână de la venirea părţii vătămate, în apartamentul inculpatului s-a întors şi concubina acestuia C.C. care i-a fost prezentată drept verişoara lui.

5) Ulterior, în acelaşi apartament a fost adusă de către inculpat şi partea vătămată P.A.A., în vârstă de 18 ani.

Cele două părţi vătămate erau supravegheate în lipsa inculpatului de către concubina acestuia şi nu aveau voie să părăsească apartamentul, uşa fiind încuiată.

În luna iunie 2006, inculpatul Ş.C.G. i-a propus părţii vătămate F.A. să-i facă paşaport şi să o ducă în Italia pentru a supraveghea fetele care se prostituează pentru el.

În acelaşi scop, inculpatul Ş.C.G. împreună cu inculpatul D.R.G. au însoţit partea vătămată la Serviciul Paşapoarte au îndeplinit formalităţile necesare pentru obţinerea acestui document, taxele aferente fiind plătite de Ş.C. După eliberarea paşaportului, documentul a rămas asupra inculpatului Ş.C.

În aceeaşi manieră, cei doi inculpaţi au procedat şi cu partea vătămată P.A.A. care a fost racolată tot de inculpatul Ş.C., în prezenţa inculpatului D.R.G. care îi transporta cu autoturismul prin oraş şi apoi la apartamentul inculpatului unde rămâneau peste noapte, până când, partea vătămată s-a mutat efectiv la inculpat.

După această dată, cei doi inculpaţi au întreprins demersurile cuvenite pentru ca partea vătămată P.A.A. să obţină paşaport spre a fi dusă în Italia pentru a supraveghea la stradă pe tinerele care practicau prostituţia în folosul lui.

Inculpatul D.R.G. a fost cel care a achitat taxele aferente obţinerii paşaportului, a însoţit partea vătămată la Serviciul de Paşapoarte laşi şi a ajutat-o în completarea formularelor.

Inculpatul Ş.C.G. s-a manifestat violent faţă de partea vătămată întrucât aceasta nu a solicitat eliberarea paşaportului în regim de urgenţă.

După obţinerea paşaportului de către partea vătămată P.A.A., inculpatul i I-a luat împreună cu buletinul de identitate, spunându-i că le păstrează el până vor pleca în Italia.

În timp ce părţile vătămate F.A. şi P.A.A. erau găzduite în apartamentul inculpatului din Municipiul laşi acesta se manifesta violent în limbaj, chiar le lovea exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul în care gătesc şi cum fac curăţenie.

Totodată, partea vătămată P.A.A. a surprins o discuţie între concubina inculpatului C.C.E. şi partea vătămată F.M.; cea dintâi o instruia cu privire la modul în care să procedeze când vor ajunge în Italia pentru practicarea prostituţiei, modul de comportare, tarifele solicitate şi reacţia pe care să o adopte în situaţia în care va fi depistată de carabinieri.

Întrucât inculpatul a continuat să se comporte violent, când Ie-a cerut să-şi facă bagajele pentru plecarea în Italia, cele două părţi vătămate, profitând de faptul că Ie-a trimis să facă nişte cumpărături, au fugit, mergând la domiciliile lor.

Inculpatul stabiliseră ca părţile vătămate să circule cu un microbuz până în vamă - pentru a nu trece prin vamă împreună, iar după aceea urmau a fi preluate în autoturismul inculpatului Ş.C., care circula cu inculpatul D.R.G. la volan.

Cele două părţi vătămate au mai declarat că inculpatul Ş.C.G. discuta des la telefon cu fratele său Ş.I. şi cu tatăl Ş.V. care se aflau în Italia, cărora le spunea că mai are fete pe care urmează să le trimită în Italia, cerându-le totodată „să se ocupe de ele"; când vor ajunge acolo.

Deşi părţile vătămate F.A. şi P.A.A. nu au fost scoase din ţară, pentru a practica prostituţia în Italia, în cauză este realizată latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. în privinţa inculpatului Ş.C.G. şi de complicitate la aceeaşi infracţiune în privinţa inculpatului D.R.G., întrucât la momentul săvârşirii de către aceştia a acţiunii ce constituie latura obiectivă a infracţiunii, realizată prin una din modalităţile alternative prevăzute de lege: racolare, cazare, găzduire, era stabilit scopul exploatării sexuale a acestor victime în Italia, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea dacă acel scop a fost sau nu realizat efectiv.

Important este că acest scop a existat în momentul racolării, cazării şi a găzduirii acestora în apartamentul inculpatului Ş. iar când a avut bănuiala că e posibil să fie percheziţionat de poliţie, inculpatul Ş.C. a mutat pe partea vătămată F.M. în apartamentul inculpatului D.R.G.

Inculpatul Ş.I. a racolat, găzduit, transportat în Italia în vederea exploatării sexuale următoarele părţi vătămate:

6) În luna noiembrie 2004 inculpatul Ş.I. a racolat-o pe partea vătămată I.D.G. care avea vârsta de 17 ani, era elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional O.B., era certată cu părinţii şi plecaseră de la domiciliu.

Inculpatul Ş.I. i-a propus să meargă în Italia să practice prostituţia sub supravegherea sa şi să împartă banii obţinuţi pe această cale.

Inculpatul i-a mai spus că are părinţii stabiliţi în Italia şi o poate ajuta în această manieră.

Partea vătămată a fost de acord; inculpatul a ajutat-o să-şi obţină duplicatul certificatului de naştere, paşaportul achitând taxele aferente; în această perioadă a cazat-o pe partea vătămată într-un apartament din cartierul A.B., împreună cu sora sa.

La data de 26 noiembrie 2004 partea vătămată a părăsit România prin punctul de trecere a frontierei Borş, împreună cu inculpatul Ş.I., cheltuielile de transport fiind suportate de inculpatul Ş.I.

Când au ajuns în Italia au mers în localitatea V.; aici partea vătămată a fost cazată în apartamentul inculpatei (Ş.) T.L. timp de două luni şi jumătate, perioadă în care era dusă zilnic să practice prostituţia în localitatea T. între orele 12-18:30.

Deplasarea o făcea cu un autoturism condus fie de inculpatul Ş.I., fie de tatăl acestuia Ş.V. Aceştia veneau seara să o recupereze din locul unde o lăsau la prânz şi îi luau toţi banii.

La data de 14 februarie 2005 partea vătămată a revenit în România pentru a face o întrerupere de sarcină şi a locuit în apartamentul inculpatului Ş.I. din laşi cu sora acestuia.

După o lună de zile, inculpatul Ş.I. a venit în ţară, a racolat-o şi pe minora R.G.C. care a acceptat să meargă în Italia pentru a practica prostituţia şi împreună cu partea vătămată I.D.G. s-au prezentat în vama Borş pentru a trece graniţa.

Părţii vătămate I.D.G. nu i s-a permis să părăsească teritoriul României întrucât părinţii ei formulaseră o plângere la poliţie.

7) Partea vătămată R.G.C. care avea atunci vârsta de 17 ani, a părăsit teritoriul României prin vama Borş, împreună cu inculpatul Ş.I., condus de acesta.

În Italia, partea vătămată R.G.C. a fost condusă de inculpatul Ş.V. care i-a aşteptat, în apartamentul inculpatei Ş.T.L.

În ţară, inculpatul Ş.I. i-a spus părţii vătămate că va trebui să lucreze la un bar sau să îngrijească o persoană în vârstă; când au ajuns în Italia inculpatul i-a spus acesteia că va trebui să se prostitueze, lucru pe care I-a acceptat întrucât nu cunoştea limba, nu avea nici un ban, iar actele erau asupra inculpatului.

În momentul în care a fost scoasă la stradă de inculpaţii Ş.V. şi Ş.I. pentru a practica prostituţia a fost depistată de carabinieri care au condus-o la Chestură iar de aici a fost retumată în ţară.

8) În luna august 2004 inculpatul Ş.I. a racolat pe partea vătămată C.L.A. care avea atunci vârsta de 17 ani şi i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra ca dansatoare într-un bar, unde va primi 1.500 euro lunar.

Partea vătămată a fost de acord iar inculpatul s-a ocupat de obţinerea actelor de stare civilă: carte de identitate provizorie şi paşaport suportând toate taxele. După obţinerea acestora, inculpatul i-a oprit actele părţii vătămate asupra sa.

La data de 03 septembrie 2004 inculpatul Ş.I. a părăsit România împreună cu partea vătămată C.L.A. şi suportând toate cheltuielile de transport.

Ajunşi în Italia, inculpatul a condus-o pe partea vătămată în apartamentul din localitatea V. unde i-a cunoscut pe fratele inculpatului şi pe părinţii acestuia.

Tot aici partea vătămată a întâlnit-o pe sora sa, C.A.A., care practica prostituţia pentru inculpatul Ş.C.G.

Când i s-a spus că trebuie să practice prostituţia, partea vătămată C.L.A. a refuzat însă a ameninţat-o că o vor vinde albanezilor care au un comportament şi mai violent.

În cele din urmă, partea vătămată a acceptat să se prostitueze în favoarea inculpatului Ş.I. În acest scop era scoasă zilnic pe şoseaua V. ce face legătura între localităţile S. şi T.; aici acosta bărbaţi cu care întreţinea acte sexuale sub supravegherea inculpaţilor Ş.I. sau Ş.V. care, la sfârşitul zilei îi luau toţi banii obţinuţi.

După aproximativ 2 luni şi jumătate, în urma ameninţărilor cu sesizarea poliţiei, inculpatul Ş.I. i-a restituit actele şi i-a permis să se întoarcă în ţară.

Pe parcursul celor două luni şi jumătate cât a practicat prostituţia, partea vătămată a realizat potrivit propriilor declaraţii şi aprecieri suma de 25.000 euro, care i-a fost luată în întregime de inculpatul Ş.I.

Aşa cum a subliniat şi prima instanţă în motivarea sentinţei pronunţate, chiar dacă părţile vătămate C.A.A., B.M. şi I.D.G. şi-au dat acordul de a practica prostituţia în Italia; sub protecţia inculpaţilor Ş.C.G. şi Ş.I., condiţia era ca sumele obţinute să fie împărţite în mod egal; inculpaţii le-au obligat să le înmâneze lor banii la sfârşitul fiecărei zile, spunându-le că le vor acorda partea ce li se cuvine la sfârşit, însă în fapt nu le-au mai dat decât doar bani de drum, la unele dintre ele; altele au fugit fără a mai primi măcar bani pentru întoarcerea în ţară.

Aşa fiind, Curtea a constatat că racolarea părţilor vătămate s-a făcut prin fraudă şi înşelăciune, fiind realizată latura obiectivă a infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Mai mult, în art. 16 din Legea nr. 678/2001 este stipulat expres faptul următor: consimţământul persoanei victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

S-a mai avut în vedere şi faptul că inculpaţii au profitat de vulnerabilitatea tinerelor, majoritatea aveau vârsta cuprinsă între 17-19 ani, de lipsa experienţei de viaţă, de gradul ridicat de sugestibilitate, de posibilităţile reduse de a se apăra, şi nu în ultimul rând de împrejurarea că acestea proveneau din familii cu posibilităţi materiale modeste, unele fiind lipsite de grija şi de autoritatea părintească.

Concluzionând, Curtea a reţinut că în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, inculpatul Ş.C.G., în baza unei rezoluţii infracţionale unice a recrutat pe părţile vătămate: A.E.S., C.A.A., B.M., F.A. şi P.A.A., Ie-a cazat şi găzduit în apartamentul familiei din Municipiul laşi, pe primele trei Ie-a transportat şi în Italia după ce a întreprins demersuri ca acestea să-şi obţină paşapoartele, Ie-a cazat în Italia şi prin constrângere morală şi fizică, ori prin înşelăciune, Ie-a determinat să practice prostituţia în folosul său.

În aceeaşi perioadă de timp, inculpatul Ş.I., în baza unei rezoluţii infracţionale unice a recrutat pe părţile vătămate I.D.G., R.G.C. şi C.L.A., în vârstă de 17 ani, Ie-a cazat şi găzduit în apartamentul familiei din Municipiul laşi, Ie-a ajutat să-şi obţină paşapoartele, achitând taxele aferente şi apoi Ie-a transportat în Italia, suportând cheltuielile de deplasare; aici Ie-a cazat şi găzduit în apartamentul pe care mama sa îl avea în localitatea V. şi Ie-a constrâns fizic şi moral să practice prostituţia în beneficiul său.

Deşi Ie-a promis părţilor vătămate că vor împărţi banii pe care acestea îi vor obţine, în fapt el sau tatăl său adunau banii la sfârşitul fiecărei zile şi îi foloseau în interes propriu; unele părţi vătămate au scăpat cu fuga, altele au fost prinse de carabinieri şi returnate în ţară.

Inculpatul Ş.V., tatăl celorlalţi doi inculpaţi, în perioada februarie 2004 - martie 2005 i-a sprijinit pe inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.I. să deruleze activităţile circumscrise laturii obiective a infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, în sensul că se ocupa de transportul şi supravegherea părţilor vătămate în locurile unde acestea practicau prostituţia şi de recuperarea acestora la sfârşitul zilei şi aducerea la apartamentul în care erau cazate. Edificatoare sunt în acest sens declaraţiile părţilor vătămate C.A.A., R.G.C. şi minorele C.L.A. şi I.D.G.

Prin contribuţia sa efectivă, inculpatul Ş.V. a consolidat şi întreţinut rezoluţia infracţională a celor doi fii ai săi, conferindu-le siguranţă în activităţile lor infracţionale derulate în scopul exploatării sexuale a tinerelor traficate pentru obţinerea unor beneficii financiare deosebite.

Faţă de cele expuse, în mod corect în sarcina celor trei inculpaţi a fost reţinută şi infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Inculpata T. (fostă Ş.) L. - mama inculpaţilor Ş.C.G. şi Ş.I. i-a ajutat pe cei doi fii ai săi în activitatea infracţională pe care aceştia o derulau, în sensul că Ie-a pus la dispoziţie apartamentul pe care ea îl închinase în localitatea V. - ltalia iar aici inculpaţii au cazat şi găzduit părţile vătămate aduse din România şi care erau obligate să practice prostituţia în beneficiul lor.

În acest apartament al inculpatei au fost cazate şi găzduite părţile vătămate C.A.A., A.E.S., R.G.C., precum şi minorele C.L.A. şi I.D.G., persoane pe care inculpata Ie-a cunoscut în mod direct.

Inculpatul D.R.G. în luna aprilie 2006 a ajutat pe inculpatul Ş.C.G. să obţină paşapoartele pentru părţile vătămate F.A. şi P.A.A., racolate de inculpatul Ş. şi care urmau a fi transportate în Italia pentru practicarea prostituţiei şi obţinerea de beneficii financiare.

Când inculpatul Ş.C. avea temerea că s-ar putea ca poliţia să-i facă o percheziţie, a cazat pe partea vătămată F.A. la locuinţa inculpatului D.R. pentru o noapte şi o zi.

Faţă de această situaţie de fapt, s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a situaţiei de fapt reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.V., (Ş.) T.L. şi D.R.G. din coautorat în complicitate la infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori; cu privire la această ultimă infracţiune, în mod legal s-a dispus a fi reţinute şi dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât de la momentul săvârşirii faptelor şi până la data judecăţii au intervenit numeroase modificări legislative, inculpaţilor urmând a li se aplica legea penală cea mai favorabilă.

Curtea de Apel a reţinut că, criticile formulate de apărătorul ales al inculpaţilor Ş.C.G., Ş.I., Ş.V. şi T. (Ş.) L. vizând nulitatea actelor de urmărire penală întocmite în cauză de organele de cercetare B.C.C.O., urmare a delegării de către procuror, este neîntemeiată.

Deşi, potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în art. 217 alin. (4) C. proc. pen. se arată că atunci când urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei judiciare.

În cauza de faţă, la data de 11 aprilie 2006 procurorul şef al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial laşi a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie judiciară: inspector principal A.N., inspector principal S.C., sinsp. Ş.B., sinsp. R.D.N. şi ag. şef adj. B.B., din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate B.C.C.O. laşi pentru efectuarea unor activităţi de urmărire penală şi întocmirea unor acte de urmărire penală precizate în concret: audieri de părţi vătămate; obţinerea de la punctele de trecere a frontierei de stat a datelor privind intrările şi ieşirile din ţară a inculpaţilor; obţinerea de date privind transferuri de sume de bani prin unităţi bancare sau de tip Western Union, de către prezumtarii autori, din Italia în România; efectuarea de recunoaşteri după fotografii, de către părţile vătămate a prezumtivilor făptuitori; identificarea şi audierea martorilor care cunosc date cu privire la săvârşirea faptelor care fac obiectul prezentei cauze.

Aşa fiind, Curtea de Apel a constatat că actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind afectate de vreun viciu care să atragă nulitatea lor.

Mai mult, după întocmirea acestor acte procurorul de caz a procedat personal la audierea părţilor vătămate, relevante fiind amplele declaraţii luate părţilor vătămate: B.M., P.A.A., C.L.A., C.A.A., I.D.G., R.G.C., F.A., A.E.S.

Procurorul a audiat personal şi martorii cei mai importanţi, care au relevat împrejurări esenţiale vizând activitatea infracţională a inculpaţilor şi anume martorele M.M., T.A.R., M.G., F.F. şi C.S.E.

Faţă de această situaţie de fapt, Curtea de Apel a constatat că motivul de apel invocat pentru cei 4 inculpaţi este nefondat, iar cererea de restituire a dosarului la Parchet pentru refacerea urmăririi penale este neîntemeiată, fiind astfel respinsă.

S-a mai constatat că nici critica formulată de apărătorul ales al inculpaţilor vizând lipsa rezoluţiei de începere a urmăririi penale împotriva inculpaţilor este nejustificată.

La fila dosarului de urmărire penală volumul I se află rezoluţia dată de procuror la data de 04 august 2006 şi prin care a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen., începerea urmăririi penale faţă de Ş.C.G., Ş.I., Ş.V., Ş.L. şi D.R.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva inculpaţilor T. (Ş.) L., Ş.V. şi Ş.I., s-a dispus la data de 19 aprilie 2007 punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori.

Inculpaţii nu au putut fi audiaţi la acea dată, întrucât, din actele aflate la dosar rezultă că aceştia nu se aflau în ţară, fiind plecaţi în Italia.

La data de 19 aprilie 2007,prin Ordonanţa nr. RR, procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi împotriva inculpatului D.R.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi aderare la un grup infracţional organizat, fapte prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Nici acest inculpat nu a putut fi audiat înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale, întrucât era plecat din ţară.

Învinuitul Ş.C.G. s-a prezentat la D.I.I.COT. - Serviciul Teritorial laşi la data de 19 aprilie 2007, asistat fiind de un apărător ales; i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea în fapt şi în drept, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul de urmărire penală precum şi dispoziţiile art. 70 C. proc. pen.

Cu acel prilej, inculpatul a declarat în prezenţa apărătorului ales că se prevalează de dreptul la tăcere.

În final, inculpatul a acceptat să dea declaraţie susţinând că este nevinovat. La aceeaşi dată, procurorul a dispus reţinerea învinuitului Ş.C.G. şi punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva acestuia cu privire la săvârşirea celor trei infracţiuni menţionate mai sus.

Faţă de cele expuse, rezultă că nici această critică formulată de apărătorul ales al inculpaţilor nu este întemeiată.

În cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a audiat pe inculpatul Ş.C.G. la termenul din 25 septembrie 2007, precum şi pe părţile vătămate I.D.G., R.G.C., F.A., C.L.A., C.A.A.

De asemenea, prima instanţă a depus toate diligenţele pentru audierea martorilor F.F., M.G., M.M., C.N., T.A.

Atât părţile vătămate cât şi martorii şi-au menţinut declaraţiile făcute în faza de urmărire penală şi au relatat împrejurările în care i-au cunoscut pe inculpaţi, modul în care au fost racolate de aceştia, cum au obţinut paşapoartele, cum au fost transportate în Italia, cazate la imobilele închiriate de membrii familiei Ş. şi obligate să se prostitueze în favoarea acestora.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat şi inculpatul D.R.G.

Acesta a precizat că nu recunoaşte nici una din faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi a subliniat că în perioada martie-mai 2006 a lucrat pentru inculpatul Ş.C. în calitate de conducător auto, pe autoturismul acestuia întrucât inculpatul nu avea permis de conducere auto.

În această calitate a perceput direct condiţiile în care inculpatul Ş.C.G. a racolat-o pe partea vătămată P.A.A., cum îi transporta în oraş la restaurant şi apoi acasă la inculpat unde rămâneau peste noapte.

Tot la solicitarea inculpatului Ş.C. a transportat pe partea vătămată la trezorerie şi apoi la Serviciul Paşapoarte laşi, pentru obţinerea acestui document.

A mai declarat cu acel prilej inculpatul D.R.G. că a cunoscut-o şi pe partea vătămată F.A. care i-a fost prezentată tot de inculpatul Ş.C.G.; acesta din urmă i-a dat o sumă de bani şi i-a cerut să o însoţească pe victimă la Serviciul Paşapoarte şi să plătească taxele aferente pentru obţinerea paşaportului, lucru pe care l-a făcut. La solicitarea instanţei, inculpatul a mai precizat că a locuit timp de 2 săptămâni într-un imobil pe care Ş.I. îl avea în localitatea V. - ltalia; cu acel prilej l-a cunoscut pe inculpatul Ş.I. care lucra în calitate de muncitor la o fabrică de papetărie şi pe mama acestuia Ş.L. care muncea ca îngrijitoare în aceeaşi fabrică.

Faţă de cele prezentate mai sus Curtea de Apel a constatat că în cauză s-a efectuat cercetarea judecătorească cu respectarea dispoziţiilor art. 322-329 C. proc. pen., iar prima instanţă şi-a fundamentat hotărârea pronunţată atât pe probele administrate în cursul urmăririi penale, cât şi pe cele administrate nemijlocit, în şedinţă publică.

Declaraţiile părţilor vătămate, date în cursul urmăririi penale au fost menţinute de toate părţile vătămate care s-au prezentat în faţa instanţei de judecată.

S-a reţinut că, conţinutul acestor declaraţii se coroborează cu procesele-verbale de recunoaştere după fotografie a inculpaţilor, cu datele consemnate în procesele-verbale de ieşire şi intrare în ţară, cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate legal şi purtate de inculpatul Ş.C.G. din cuprinsul cărora rezultă implicarea sa activă în acţiuni circumscrise laturii obiective a infracţiunilor de trafic de persoane şi de minori, precum şi procedeele folosite de inculpat pentru racolarea victimelor şi pentru obligarea lor la practicarea prostituţiei.

Pentru toate aceste considerente, criticile formulate de apărătorul ales al inculpaţilor au fost apreciate ca fiind nejustificate.

Inculpaţii Ş.V., Ş.I. şi (Ş.) T.L. nu au putut fi audiaţi de instanţa de fond întrucât nu s-au prezentat la nici un termen de judecată, iar din actele întocmite de organele de poliţie, ca urmare a mandatelor de aducere emise de instanţă, a rezultat că aceştia erau plecaţi în Italia.

În faţa instanţei de apel s-au prezentat inculpaţii Ş.C.G., Ş.V. şi D.R.G. care s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea a constatat că apelurile promovate de inculpaţii Ş.I., Ş.V. şi (Ş.) T.L. sunt nefondate fiind respinse în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Pedepsele aplicate acestor inculpaţi au fost corect individualizate, la nivelul minimului special, instanţa manifestând suficientă clemenţă, cu toate că aceştia nu s-au prezentat în instanţă; s-a avut în vedere lipsea antecedentelor penale, modul de săvârşire a faptelor şi durata în timp a activităţii infracţionale.

Aşa fiind, Curtea a constatat că pedepsele aplicate inculpaţilor Ş.I., Ş.V. şi (Ş.) T.L. sunt suficiente şi necesare atât ca durată, cât şi ca modalitate de executare, pentru realizarea reeducării şi nu se justifică reducerea acestora.

S-a mai apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepselor sub minimul special, întrucât au fost lezate relaţii sociale deosebite, activitatea infracţională s-a desfăşurat pe durata a doi ani, în cadrul ei au fost antrenate şi părţi vătămate minore, iar unii dintre inculpaţi au refuzat să se prezinte în instanţă, reţinându-se că din această perspectivă, singura modalitate de executare a pedepsei care poate realiza funcţiile prev. de art. 52 C. pen., este cea în regim de detenţie.

Faţă de inculpatul-apelant Ş.I. a fost menţinută dispoziţia vizând arestarea preventivă a acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., măsură dispusă în lipsa inculpatului, de către Tribunalul laşi la data de 29 iunie 2007 când a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. EE din 29 iunie 2007.

Curtea a constatat că apelul promovat de inculpatul Ş.C.G. este fondat, şi a fost admis reţinându-se că atât în faţa primei instanţe, cât şi în apel inculpatul a susţinut prin apărătorul ales că a colaborat cu organele de urmărire penală şi a furnizat acestora informaţii importante care au fost de natură a contribui la identificarea unor infractori ce au comis fapte grave. A susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a solicitat a li se da eficienţa cuvenită, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

La relaţiile solicitate de Curte, Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial laşi a comunicat faptul că inculpatul Ş.C.G. a oferit informaţii şi date cu caracter determinant care au contribuit la aflarea adevărului într-o cauză ce a avut ca obiect săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 şi pe cale de consecinţă, poate beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Curtea, văzând dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, potrivit cărora: persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înainte sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, a constatat că apelul promovat de inculpatul Ş.C.G. este fondat.

S-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 2 lit. a) pct. 2 din aceeaşi lege, potrivit cărora: „persoana care, fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni, ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză.

Din coroborarea dispoziţiilor legale sus-menţionate s-a reţinut că inculpatul Ş.C.G. este îndreptăţit să beneficieze de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pe cale de consecinţă şi în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul Ş.C.G. împotriva sentinţei penale nr. 108 din 19 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul laşi, hotărârea a fost desfiinţară în parte, în latură penală, numai cu privire la acest inculpat.

Rejudecând cauza, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat şi au fost reţinute în favoarea acestuia dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Au fost reduse cele trei pedepse principale aplicate inculpatului, de la 5 ani închisoare la câte 4 ani închisoare.

Au fost menţinute pedepsele complementare la cuantumul stabilit de prima instanţă.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. proc. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale de câte 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, deci pedeapsa unică de 4 ani şi 6 luni închisoare.

A fost menţinută dispoziţia vizând deducerea perioadei executate, precum şi cea vizând contopirea pedepselor complementare aplicate aceluiaşi inculpat.

În baza dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 145¹ C. proc. pen. a fost menţinută faţă de inculpatul Ş.C.G. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei, măsură dispusă de Tribunalul laşi prin încheierea de şedinţă din data de 20 noiembrie 2007.

Totodată, a fost menţinută şi dispoziţia vizând atenţionarea inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., precum şi toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Verificând acelaşi material probator administrat în cauză, Curtea a constatat că şi apelul promovat de inculpatul D.R.G. este nefondat.

Vinovăţia acestui inculpat a rezultat fără putinţă de tăgadă din declaraţiile părţilor vătămate F.A. şi P.A.A. care se coroborează cu declaraţiile martorei M.G., prietena numitei F.A. care a însoţit-o pe aceasta în locuinţa inculpatului Ş.C.G. unde a şi rămas pentru o noapte, precum şi cu procesele-verbale şi planşele foto aferente, întocmite cu ocazia recunoaşterilor pe bază de fotografii judiciare efectuate de cele două părţi vătămate.

Din conţinutul acestor declaraţii, a rezultat că în cursul lunii aprilie 2006, la solicitarea inculpatului Ş.C.G., inculpatul D.R.G. a însoţit pe fiecare din cele două părţi vătămate la Serviciul Paşapoarte şi Ie-a ajutat în obţinerea acestor documente în vederea deplasării în Italia unde urmau să se prostitueze în favoarea inculpatului Ş.C.G.

Inculpatul cunoştea împrejurarea că cele două părţi vătămate au fost racolate de către coinculpatul Ş.C.G. care Ie-a găzduit în imobilul în care locuia şi le-a plătit taxele pentru obţinerea paşapoartelor, urmând ca apoi să le transporte în Italia pentru practicarea prostituţiei.

Inculpatul D.R.G. conducea autoturismul proprietate personală al inculpatului Ş.C.G. întrucât acesta din urmă nu poseda permis de conducere auto; în această calitate l-a transportat pe inculpatul Ş.C. şi pe partea vătămată F.A. la domiciliul acesteia în comuna Ş., judeţul laşi, pentru a-şi lua certificatul de naştere, buletinul de identitate şi hainele; această parte vătămată a rămas în apartamentul inculpatului timp de trei luni, perioadă în care inculpaţii au întreprins măsurile apreciate oportune pentru a-i obţine paşaportul, în vederea deplasării în Italia.

După aproximativ o săptămână de la aducerea părţii vătămate F.A. în apartamentul din Municipiul laşi, inculpatul Ş.C.G. a racolat-o pe partea vătămată P.A.A., în prezenţa inculpatului D.R.G.

După ce a invitat-o în câteva seri la restaurant, unde a fost transportată tot cu maşina condusă de inculpatul D.R.G., partea vătămată P.A.A. a fost cazată în apartamentul inculpatului Ş.C.G. din Municipiul laşi, strada Ş.P.

Aici a cunoscut-o pe partea vătămată F.A. şi pe concubina inculpatului Ş., C.C.E.

În apartamentul inculpatului se discuta deschis despre deplasarea pe care urmau să o facă în Italia şi de faptul că părţile vătămate urmau să se prostitueze în favoarea inculpatului Ş.C.G.; concubina inculpatului le instruia cu privire la modul în care trebuiau să se comporte cu clienţii, ce tarife să solicite şi cum să procedeze în situaţia în care vor fi depistate de autorităţi, adică să declare date false de identitate.

Cu privire la modalitatea de deplasare în Italia, inculpaţii stabiliseră ca părţile vătămate să se deplaseze până la vamă cu un microbuz, spre a ieşi din ţară şi apoi să fie preluate de cei doi inculpaţi cu autoturismul şi erau conduse în localitatea V. - ltalia în apartamentul pe care-l ocupa Ş.I., fratele inculpatului Ş.C.G.

Aflând ce urmau să facă în Italia şi profitând de un moment în care au rămas nesupravegheate, cele două părţi vătămate au părăsit apartamentul inculpatului Ş. şi nu au mai fost transportate în Italia.

Cu toate acestea, din declaraţiile inculpatului D.R.G. a rezultat că atunci când s-a deplasat cu inculpatul Ş.C.G. în Italia, cu autoturismul acestuia, când au ajuns în Vama Nădlac, Ş. s-a întâlnit cu două tinere pe care le-au luat în maşină şi le-au transportat până în localitatea V., unde locuia Ş.I.

Faţă de această situaţie de fapt, susţinerile inculpatului D.R.G. potrivit cărora nu a ştiut cu ce se ocupau inculpaţii nu i-a ajutat cu nimic în săvârşirea infracţiunilor; s-a reţinut că nu sunt justificate rămânând la stadiul de simple afirmaţii.

În declaraţia dată în instanţă la data de 15 ianuarie 2007, partea vătămată F.A. a arătat că în timp ce era găzduită în apartamentul inculpatului, într-o noapte a bătut cineva în uşă şi atunci inculpatul a dus-o la locuinţa inculpatului D.R.G., şoferul său, unde a rămas până a doua zi, pentru a nu fi găsită de poliţie la un eventual control.

Toate aceste aspecte au dovedit contribuţia şi ajutorul pe care inculpatul D.R.G. a înţeles să-l acorde coinculpatului Ş.C.G. în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aşa cum de altfel a reţinut în mod corect şi instanţa de fond.

Fiind verificată legalitatea şi temeinicia sentinţei penale nr. 108 din 19 februarie 2010 a Tribunalului laşi, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat şi apelul promovat de inculpatul D.R.G.

Împotriva deciziei penale nr. 59/2011 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.I., Ş.V., T.L. şi D.R.G.

Inculpatul Ş.I. în motivele de recurs formulat în scris a criticat hotărârea instanţei de apel pentru greşita apreciere a probatoriilor, susţinând că instanţa s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor art. 289 şi art. 290 C. proc. pen. referitor la administrarea de probe şi încălcarea dreptului la apărare, solicitând achitarea sa.

A mai invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei şi coborârea sub minimul special al limitelor prevăzute de textul incriminator, precum şi să se dispună aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

De asemenea, a mai invocat disp. art. 385¹ lit. e), art. 385⁹ pct. 9 Teza a ll-a, art. 385⁹ pct. 12, art. 385⁹ pct. 14, art. 385⁹ pct. 17, art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., motive pe care, cu excepţia disp. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., nu Ie-a argumentat, neprecizând considerentele în baza cărora susţine solicitarea acestor motive, menţionându-le, în fapt, printr-o frază.

La data de 23 aprilie 2011, moment la care cauza a rămas în pronunţare, inculpatul a transmis la dosarul cauzei, prin apărător ales, declaraţia sa autentificată la Consulatul General al României la Torino prin care a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., susţinând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa astfel cum au fost descrise în actul de sesizare şi nu solicită administrarea de alte probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le-a depus la dosar.

În cadrul dezbaterilor apărătorul ales al inculpatului a invocat motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi art. 20 C. proc. pen. şi aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită aplicarea disp. art. 81 sau art. 86¹ C. proc. pen.

Inculpatul Ş.C.G. în motivele de recurs formulate în scris, a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel pentru greşita apreciere a probelor solicitând audierea, de instanţa de recurs, a părţilor vătămate C.A., P.A.A., B.M., A.E.S. şi F.A., invocând, în fapt nevinovăţia sa pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

În cadrul dezbaterilor soluţionării recursului, apărătorul inculpatului a invocat motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi pct. 20 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei şi aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi aplicarea art. 86¹ C. pen.

La data de 23 aprilie 2011, moment la care cauza a rămas în pronunţare, inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., susţinând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa astfel cum au fost descrise în actul de sesizare şi precizând că nu solicită administrarea de alte probe, declaraţie ce a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Recurenta inculpată T.L., în motivele de recurs formulate în scris, criticând hotărârea pronunţată de instanţa de apel pentru greşita apreciere a probelor din dosar, invocând motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c)-e) C. proc. pen. În subsidiar a invocat motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând aplicarea art. 86¹ C. proc. pen.

În faţa instanţei de recurs inculpata, prin apărător ales, a invocat motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat D.R.G. în motivele de recurs formulate în scris a invocat motivele de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, pct. 12, pct. 14, pct.18 C. proc. pen. susţinând că inculpatul nu a avut cunoştinţă de activitatea inculpatului Ş.I. al cărui şofer a fost, solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi în subsidiar a solicitat înlocuirea suspendării sub supraveghere şi aplicarea disp. art. 81 C. pen.

În cadrul dezbaterilor recursului apărătorul inculpatului a invocat motivele de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, pct. 10, pct. 12, pct. 14 şi pct. 18 C. proc. pen., iar la solicitarea Înaltei Curţi a arătat că motivele de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, pct. 10, pct. 12, C. proc. pen. sunt invocate formal iar instanţa urmează să ia în considerare numai motivele de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi pct. 18 şi în motivele invocate în scris.

Recurentul inculpat Ş.V. în concluziile susţinute în cadrul dezbaterilor recursului, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat de ambele instanţe şi în subsidiar, a invocat motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi aplicarea art. 86¹ C. pen.

I. Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.I., în ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt fondate pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor Ş.I. şi Ş.C.G. exprimate neechivoc, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpaţi este admisibilă.

Se reţine sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.

Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, adică sunt apreciate neconstituţionale în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţiile procesuale ale inculpaţilor exprimate în declaraţiile date la termenul de judecată din 23 aprilie 2011 şi respectiv cea a inculpatului Ş.I. din data de 18 aprilie 2011 dar depusă în faţa instanţei la data dezbaterilor, s-a procedat potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de o persoană. Atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpaţilor precum şi elementele de circumstanţiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanţă şi respectiv de instanţa de apel.

Având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpaţii au solicitat să fie judecaţi pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi faţă de criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptelor comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acestora şi a celor personale ale inculpaţilor, pedepsele de 3 ani închisoare în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.C.G. şi respectiv de 4 ani închisoare în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.I. sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaţilor, la formarea unei atitudini pozitive a acestora faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale. Faţă de poziţiile procesuale ale inculpaţilor se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor şi reţinerea stării de fapt.

De asemenea nu se vor analiza nici motivele de casare art. 385⁹ pct. 9 Teza a ll-a, art. 385⁹ pct. 12, art. 385⁹ pct. 17, art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. invocate în scris de inculpatul Ş.I., acestea fiind invocate formal dar şi în raport cu solicitarea inculpatului în sensul celor precizate anterior.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii Ş.I. şi Ş.C.G. vor fi admise, va fi casată decizia recurată şi sentinţa pronunţată la prima instanţă numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpaţilor.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi se va reduce cuantumul sancţiunilor aplicate pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în ceea ce-i priveşte pe ambii inculpaţi.

II. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpaţii T.L., D.R.G. şi Ş.V., Înalta Curte constată că nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se pericolul social al faptelor comise şi conduita bună a inculpaţilor T.L., Ş.V. şi D.R.G. anterior comiterii faptelor, aceştia fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului penal de către inculpaţii T.L. care s-a sustras de la judecată şi atitudinea parţial sinceră a inculpatului D.R.G., dar şi faptul că acesta din urmă este student are loc de muncă, iar săvârşirea faptei pentru care este condamnat fiind una pasageră în viaţa acestuia, dar şi limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, regimul sancţionator mai sever al formei agravate a infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori săvârşite de inculpaţi, caracterul continuat al faptelor, scopul săvârşiri infracţiunilor, şi anume de a dobândii venituri materiale ilicite, prin constrângere de a determina părţile vătămate la practicarea prostituţiei, numărul mare de părţi vătămate, instanţele aplicând pedepse pentru inculpaţii T.L. şi Ş.V. într-un cuantum ce a fost stabilit la nivelul minimului special prevăzut de normele de incriminare, iar pentru inculpatul D.R.G. aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reţinerii în favoarea acestuia a disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen. şi cu aplicarea disp. art. 86¹ C. pen., soluţie care a fost adoptată şi de instanţa de apel.

De asemenea s-a reţinut în cadrul individualizării pedepselor pentru infracţiunile săvârşite de către inculpaţi şi atingerea adusă de către aceştia valorilor sociale protejate de legiuitor, respectiv libertatea de voinţă şi acţiune a părţilor vătămate, integritatea acestora, conduita bună a inculpaţilor presupunând nu numai lipsa antecedentelor penale ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpaţii le-au dovedit.

Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond şi menţinute şi de instanţa de apel, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la convingerea instanţei de recurs că reducerea limitelor de pedeapsă stabilite de prima instanţă şi menţinute de instanţa de apel faţă de gravitatea faptelor săvârşite, nu este posibilă, întrucât aplicarea pedepselor la limita minimului special stabilit de textele incriminatoare pentru inculpaţii T.L. şi Ş.V. şi o pedeapsă sub limita minimului special aplicată pentru inculpatul D.R.G., satisfac pe deplin justa individualizare a pedepselor de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului Ş.V., pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatei T.L. şi pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.R.G., pedepsele deja stabilite fiind menite să satisfacă şi scopul acestora instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpaţilor T.L. şi Ş.V., Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii executării pedepsei în regim de detenţie, astfel încât dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante este nejustificată, neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

De asemenea, Înalta Curte apreciază corectă şi modalitatea de executare a pedepsei de suspendare sub supraveghere aplicată inculpatului D.R.G., aşa încât nu se impune reducerea pedepsei la o limită care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Împrejurarea că infracţiunile de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşite de inculpata T.L., dar şi infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 săvârşită în plus, de inculpatul Ş.V., pe lângă infracţiunile reţinute şi în sarcina inculpatei, sunt infracţiuni care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpaţii au săvârşit aceste fapte în formă continuată şi asupra mai multor persoane părţi vătămate aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii, însă având în vedere argumentele precizate anterior instanţa de recurs constată că nu pot fi aplicate celor doi inculpaţi dispoziţiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aşa cum sunt prevăzute la art. 86¹ C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepselor rezultante de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpatul Ş.V., 5 ani închisoare pentru inculpata T.L. şi 4 ani închisoare cu aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. pentru inculpatul D.R.G., subliniind caracterizările evidenţiate în persoana inculpaţilor, apreciindu-se că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare nu se mai impune.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpaţii T.L., Ş.V. şi D.R.G., întrucât în cauză pedepsele aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât şi cea rezultantă, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor.

Înalta Curte are în vedere şi gravitatea faptelor săvârşite de trafic de persoane, infracţiune care este în totală contradicţie cu regulile de convieţuire socială, cu demnitatea umană care provoacă o gravă tulburare în desfăşurarea relaţiilor de convieţuire socială şi constituie un teren favorabil pentru săvârşirea altor fapte sociale periculoase, astfel că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

III. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. invocat de inculpaţii T.L., D.R.G. şi Ş.V., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Vinovăţia inculpatului D.R.G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), rezultă din declaraţiile părţilor vătămate F.A. şi P.A.A., care atestă în concret implicarea directă a inculpatului de a face demersuri în România pentru a obţine paşaport părţilor vătămate.

De asemenea implicarea inculpatului în realizarea activităţii infracţionale rezultă şi din planşele foto aferente, întocmite cu ocazia recunoaşterii acestuia de către părţile vătămate după fotografie precum şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate, rezultând că acesta i-a sprijinit pe inculpaţii Ş.I. şi Ş.C.G. de a racola tinere în special de pe raza Municipiului laşi pentru a fi transportate în Italia în vederea practicării prostituţiei.

Vinovăţia inculpatului Ş.V. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rezultă din declaraţiile părţilor vătămate C.A.A. şi F.A., declaraţii în care acestea au arătat că inculpatul se ocupa de supravegherea şi însoţirea părţilor vătămate la locurile unde acestea urmau să se prostitueze şi le aducea la apartamentul unde erau cazate sau găzduite de către ceilalţi inculpaţi.

De asemenea din procesul verbal întocmit de organele de poliţie la data de 03 august 2006 dar şi din formularele Western Union rezultă că inculpatul Ş.V. pe perioada şederii sale în Italia acesta a trimis în România importante sume de bani prin oficiile Western Union.

Prin „grup organizat"; se înţelege, aşa cum este precizat în mod clar în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave [prevăzute de art. 2 lit. b) din lege], pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În cauza de faţă complicitatea inculpatului Ş.V. la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat cerută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost concretizată, în cauza de faţă, prin sprijinirea adusă inculpaţilor Ş.I. şi Ş.C.G. care în perioada februarie 2004 - martie 2005 a contribuit la desfăşurarea activităţii infracţionale de trafic de minori şi trafic de persoane inculpatul îndeplinind rolul - în contextul organizării grupului, de a supraveghea, controla şi transporta victimele de la locul unde acestea se prostituau la apartamentul unde erau cazate.

Vinovăţia inculpatei T.L. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de complicitate la infracţiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rezultă din declaraţiile părţilor vătămate C.A.A., A.E.S., R.G. şi din declaraţiile minorelor C.L.A. şi I.D.G. din care rezultă că inculpata a găzduit părţile vătămate în vederea exploatării sexuale, în apartamentul pe care inculpata îl deţinea în Italia, în localitatea V., atestă implicarea acesteia în derularea activităţii infracţionale.

De asemenea, inculpata a fost recunoscută de părţile vătămate din planşele fotografice, fiind astfel întocmite procesele-verbale de recunoaştere după fotografie.

În analizarea acestui motiv de casare invocat de inculpaţii T.L., Ş.V. şi D.R.G., Înalta Curte nu poate omite poziţia inculpaţilor Ş.I. şi Ş.C.G. adoptată în faţa instanţei de recurs prin solicitarea aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., aceştia declarând că recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor aşa cum au fost descrise în actul de sesizare al instanţei, context în care faptele săvârşite de cei din urmă doi inculpaţi au fost săvârşite cu complicitatea inculpaţilor T.L., Ş.V. şi D.R.G.

Din toate aceste mijloace de probă se constată elemente de fapt care au servit ca probe în stabilirea activităţii infracţionale desfăşurate de cei trei inculpaţi pe o perioadă îndelungată de timp respectiv, complicitate la infracţiunea de trafic de persoane şi trafic de minori prin exploatarea părţilor vătămate în vederea practicării prostituţiei cu scopul obţinerii de către inculpaţi de venituri ilicite precum şi complicitate la infracţiunea de iniţiere, constituire de grup infracţional organizat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.V.

Săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile privind traficul de persoane sau în legătură cu traficul de persoane ori în legătură cu traficul de minori a fost posibilă prin realizarea de către inculpaţi a mai multe acţiuni care au constituit fiecare elementul material al infracţiunii pentru care au fost condamnaţi de ambele instanţe.

Inculpaţii în forma complicităţii la infracţiunile deduse judecăţii s-au folosit de aceleaşi mijloace de înşelăciune pentru transportul, cazarea părţilor vătămate, supravegherea şi controlul acestora mijloace de înşelăciune ce au constat în promisiunile făcute părţilor vătămate de a le găsi un loc de muncă şi aceleaşi mijloace de constrângere, (luarea actelor de identitate respectiv, paşaportul), exploatând părţile vătămate amintite anterior şi determinându-le să practice prostituţia.

În mod just au reţinut ambele instanţe că inculpaţii au acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, acţiunile lor, care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleaşi infracţiuni, chiar dacă s-au consumat la diferite intervale de timp, au avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională.

De asemenea inculpaţii au profitat de vulnerabilitatea victimelor, datorată în primul rând vârstei acestora - două dintre ele fiind minore, lipsei experienţei de viaţă, gradului ridicat de sugestibilitate şi posibilităţilor reduse de a se apăra, în cazul minorelor, precum şi altor factori în cazul persoanelor adulte (situaţia familială, lipsa oportunităţilor de angajare, poveştile de succes din partea celor care au plecat la muncă în străinătate, lipsa educaţiei sau a oricărei alte forme de instruire, sărăcia extremă, lipsa unei culturi a migraţiei, etc.) Ie-a plasat pe victime într-o situaţie de inferioritate care au fost exploatate de către traficanţi, context în care este exclusă exprimarea unui consimţământ liber în cunoştinţă de cauză de către victime.

Totodată, Înalta Curte constată că infracţiunile săvârşite de inculpaţi au fost comise cu intenţie, ca formă de vinovăţie. În modalităţile normative prevăzute la art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, intenţia nu poate fi decât directă, deoarece acţiunile care compun elementul material al laturii obiective - recrutarea, transportarea şi cazarea părţii vătămate astfel cum au fost reţinute prin actul de trimitere în judecată - au ca finalitate subiectivă scopul exploatării unei persoane. Inculpaţii au avut reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora s-au implicat în mod conştient şi au prevăzut consecinţele lor, urmărind producerea acestora.

Instanţa de recurs mai reţine că apărările inculpaţilor sunt total nefondate, vinovăţia acestora fiind indubitabilă în săvârşirea faptelor deduse judecăţii. Astfel, inculpaţii T.L., D.R.G. şi Ş.V. nu au recunoscut activităţile infracţionale desfăşurate, dar această împrejurare nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere penală, în contextul probator existent la dosarul cauzei.

Aceste conduite materiale, de netăgăduit, în raport de probele administrate, nu pot configura nicio eroare în reţinerea stării de fapt, după cum nici nu pot justifica lipsa unui element constitutiv al infracţiunilor deduse judecăţii, de natură să atragă o soluţie de achitare a inculpaţilor.

Curtea va reţine corect vinovăţia celor trei inculpaţi în desfăşurarea activităţii infracţionale, având ca obiect exploatarea părţilor vătămate în scopul practicării prostituţiei, activitate realizată în cooperare de inculpaţi.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ş.V., T.L. şi D.R.G. împotriva aceleiaşi decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.l. împotriva deciziei penale nr. 59/2011 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 108 din 19 februarie 2010 a Tribunalului laşi, secţia penală, numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor inculpaţii Ş.C.G. şi Ş.I. şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ş.C.G. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul Ş.C.G. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul Ş.C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul Ş.C.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ş.I. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul Ş.I. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul Ş.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul Ş.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ş.V., T.L. şi D.R.G. împotriva aceleiaşi decizii.

Suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ş.C.G., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ş.I. până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi T.L. şi D.R.G. la plata sumelor de câte 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând cotă parte din onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate R.G.C., I.D.G., P.A.A., C.A.A., A. (fostă B.) M., C.L.A., F.A. şi A.E.S., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei şi sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat Ş.V. la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând cotă parte din onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate R.G.C., I.D.G., P.A.A., C.A.A., A. (fostă B.) M., C.L.A., F.A. şi A.E.S., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei şi suma de 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1678/2012. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1706/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1693/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1693/2012. Penal