ICCJ. Decizia nr. 1706/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1706/2012
Dosar nr. 73986/3/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1006/F din 16 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă de omor.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 4 iunie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost confiscat briceagul metalic folosit de inculpat la săvârşirea faptei, primit de la acesta potrivit dovezii din 3 iunie 2011, întocmită de D.G.P.M.B. - secţia nr. Y poliţie - Biroul Ordine Publică.
S-a luat act că partea vătămată M.R., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.992,18 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă B.A.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata a 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul din data de 24 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în judecată inculpatul P.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că la data de 3 iunie 2011, în jurul orei 23.00, aflându-se în Bucureşti, pe un teren viran situat între gardul despărţitor al complexului comercial S.P. şi Lacul V., unde familia inculpatului şi-a improvizat o baracă de locuit, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a înjunghiat-o de două ori cu un briceag pe partea vătămată M.R., în zona toracelui, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
În fapt, Tribunalul a reţinut că pe terenul viran mărginit de gardul despărţitor al complexului comercial S.P. şi Lacul V., se aflau improvizate la data de 03 iunie 2011 câteva barăci în care locuiau inculpatul împreună cu concubina sa, martorul C.V. cu concubina şi copii săi, martorul G.M. cu concubina sa - martora M.L., zona barăcilor nefiind accesibilă publicului, accesul pe terenul viran putând fi efectuat printr-o despărţitură în gardul complexului comercial, ori pe calea apei - mai puţin probabil.
În jurul orei 22.30, în zona barăcilor, martorii C.V., G.M. şi partea vătămată M.R. consumau băuturi alcoolice şi ascultau muzică folosind bateria auto împrumutată de la concubina inculpatului. La circa 30 de minute şi-a făcut apariţia inculpatul P.C.M. care a început să-şi manifeste nemulţumirea că partea vătămată, în principal, şi persoanele prezente, ascultă muzică utilizând acumulatorul său, destinat iluminării barăcii pe timp de noapte, discuţie care a degenerat într-un schimb de înjurături între inculpat şi partea vătămată.
În continuare, partea vătămată i-a aplicat inculpatului mai multe lovituri, continuând cu acestea şi după ce l-a doborât la sol, după care a fugit.
Inculpatul, ridicându-se de la sol şi scoţând din buzunarul pantalonilor un briceag cu lama de circa 6 cm, a fugit după partea vătămată, şi profitând de faptul că aceasta s-a dezechilibrat, a sărit asupra acesteia şi a înjunghiat-o de două ori cu briceagul în zona toracică.
Urmare agresiunii, partea vătămată a fost internată în perioada 04 iunie 2011 - 09 iunie 2011 în Spitalul Clinic de Urgenţă B.A., cu diagnosticul la internare: „plagă înjunghiată abdominală penetrantă, hemoperitoneu minim, plagă înjunghiată parasternal stânga";.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. DD/2011, la partea vătămată M.R. au fost constatate următoarele leziuni: 1 pectoral stânga, la 5 cm. supero-medial de mamelonul stâng, cicatrice violacee orizontală de 0,8/0,2 cm; 2. supraombilical paramedian stânga (la 5 cm superior de ombilic şi 2 cm lateral stânga de linia mediană) cicatrice violacee orizontală de 1,2/0,2 cm, cu urma unui fir de sutură; 3 cicatrice postoperatorie xifo-ombilicală mediană, de 6 cm lungime. Partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit sau similar). Leziunile pot data din 03 iunie 2010, au necesitat 22-25 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei. Leziunile traumatice nu constituie infirmitate.
Fiind audiată, partea vătămată M.R. a declarat că la data de 03 iunie 2011 se afla în zona barăcilor improvizate din spatele complexului S.P. , unde locuieşte cu familia. La venirea inculpatului, acesta şi-a manifestat nemulţumirea că partea vătămată, în principal, şi persoanele prezente, ascultă muzică utilizând acumulatorul său, şi a început să profereze înjurături, la care, partea vătămată, i-a aplicat un pumn în faţă inculpatului, după care, văzând că inculpatul a scos un cuţit a fugit, împiedicându-se, a fost ajuns din urmă de către inculpat, care i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit, una în abdomen şi una în zona inimii.
Martorul C.V. a declarat că în seara de 3 iunie 2011, aflându-se în zona barăcilor improvizate aflate între complexul comercial S.P. şi Lacul V. şi consumând băuturi alcoolice împreună cu victima M.R., la un moment dat a venit inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi a întrebat de ce se ascultă muzică la bateria sa. În dialog a intervenit partea vătămată M.R., după care discuţiile au degenerat într-un schimb de înjurături între victimă şi inculpat. În continuare partea vătămată i-a lovit pe inculpat cu pumnul de două ori în zona feţei, iar acesta a ripostat lovind-o cu palma peste faţă. Partea vătămată a fugit fiind urmată de către inculpat. La momentul la care partea vătămată s-a împiedicat şi a căzut la sol, martorul l-a văzut pe inculpat cum a sărit pe aceasta şi cum i-a aplicat două lovituri. Martorul a precizat că nu a văzut dacă loviturile au fost aplicate cu cuţitul, însă după ce partea vătămată s-a ridicat de la sol, l-a văzut pe inculpat că are un cuţit în mâna dreaptă şi că victima se ţinea cu mâna de piept şi că îi curgea sânge.
Martorul G.M. a declarat că inculpatul şi partea vătămată s-au înjurat reciproc de la faptul că aceasta ascultă muzică la bateria auto a inculpatului. Martorul a precizat că a văzut cum, după ce inculpatul şi partea vătămată M.R. s-au lovit reciproc, partea vătămată a fugit, iar după ce a căzut la sol a fost ajuns din urmă de către inculpat care „l-a fixat cu mâna stângă şi l-a lovit de două-trei ori cu cuţitul în zona pieptului";.
Martora M.L. a declarat că partea vătămată l-a lovit pe inculpat de două ori cu pumnul în zona feţei, la care inculpatul a ripostat, lovind-o la rândul său. Imediat partea vătămată a fugit, fiind urmată de către inculpat care avea un cuţit în mână. După circa 30 de metri partea vătămată s-a împiedicat şi a căzut la sol, asupra acesteia a sărit inculpatul care a lovit-o cu cuţitul în zona pieptului.
Conform procesului-verbal de percheziţie corporală, asupra inculpatului a fost găsit un briceag cu privire la care acesta a afirmat că este cuţitul cu care a înjunghiat-o pe victimă.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei precizând totodată că a predat organelor de poliţie cuţitul cu care a înjunghiat-o pe partea vătămată, în apărarea sa, inculpatul a declarat că a acţionat sub o puternică tulburare cauzată de acţiunea părţii vătămate, care, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a aplicat mai multe lovituri de pumn, când în mod justificat a solicitat restituirea bateriei auto care îi aparţinea şi cu care intenţiona să-şi ilumineze locuinţa improvizată.
În drept, fapta inculpatului P.C.M. care, la data de 3 iunie 2011, în jurul orei 23.00, aflându-se în Bucureşti, pe un teren viran situat între gardul despărţitor al complexului comercial S.P. şi Lacul V., unde familia inculpatului şi-a improvizat o baracă de locuit, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o de două ori cu un briceag pe partea vătămată M.R., în zona toracelui, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 22-25 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Fapta a fost comisă în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faţă de condamnarea de 4 ani şi 3 luni închisoare suferită de inculpat prin sentinţa penală nr. 1056 din 7 mai 2007 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1101 din 25 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 22 decembrie 2009, cu un rest rămas neexecutat de 414 zile închisoare.
Tribunalul a apreciat că fapta a fost săvârşită în condiţiile circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi anume, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, anterior acţiunii inculpatului partea vătămată, după un schimb de înjurături cu inculpatul, aplicându-i acestuia din urmă mai multe lovituri, continuând cu acestea şi după ce l-a doborât la sol, fugind după aceea.
Prima instanţă a apreciat că, dacă potrivit art. 3201 alin. (6) C. proc. pen., instanţa poate proceda la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, în condiţiile prevăzute de art. 334 C. proc. pen., cu atât mai mult poate proceda la reţinerea unei circumstanţe, cum este şi cea prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Împrejurările privind săvârşirea faptei şi datele referitoare la persoana inculpatului, cum sunt recidiva, provocarea, minoritatea şi altele, nu pot fi considerate ca privind încadrarea juridică, ci corecta aplicare a legii, prin încadrarea juridică trebuind să se înţeleagă aplicarea acelor dispoziţii legale ce caracterizează infracţiunea sub aspectul elementelor sale constitutive, aşa cum acestea se regăsesc în Partea specială a C. pen., în legi penale speciale, ori aplicarea unor prevederi referitoare la trăsături caracteristice ale infracţiunii, menţionate în Partea generală a Codului.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a reţinut pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.), având în vedere în acest sens că fapta este îndreptată împotriva vieţii persoanei, rămasă însă în faza de tentativă, dar comisă în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), astfel că, dând eficienţă dispoziţiilor art. 80 alin. (2) C. pen., nu coboară pedeapsa sub minimul special redus ca urmare a aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Inculpatul a suferit alte 5 condamnări, pentru infracţiuni de furt calificat, care, deşi executate parţial în penitenciar, nu au dus la formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, din partea inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.C.M., fără să expună motivele.
Prin decizia penală nr. 80/A din 7 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 1006/F din 16 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 04 iunie 2011 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. referitoare la procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Cu ocazia declaraţiei dată în faţa instanţei de fond, inculpatul a precizat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, iar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, prima instanţă a stabilit în mod corect încadrarea juridică, dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.
S-a arătat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, neexistând temeiuri pentru a dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunile indicate de către apărătorul inculpatului.
Intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei rezultă din modalitatea în care acesta a acţionat.
Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor C.V., G.M. şi M.L., inculpatul şi victima şi-au adresat injurii şi s-au lovit reciproc, după care victima s-a îndepărtat în fugă, inculpatul a pornit în urmărirea acesteia, iar în momentul în care victima s-a împiedicat, inculpatul a imobilizat-o şi i-a aplicat două lovituri în zona toracică şi abdominală (zone vitale ale organismului uman), folosind un briceag de 6 cm, creându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
Numărul redus de zile de îngrijiri medicale nu are relevanţă la stabilirea încadrării juridice, căci acţiunea violentă a inculpatului a fost întreruptă prin intervenţia martorilor oculari C.V. şi G.M., aşa încât rezultatul letal nu s-a produs, infracţiunea rămânând în forma tentativei.
Drept urmare, nu sunt întrunite condiţiile de incriminare prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. şi nici cele prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
S-a arătat că schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nici nu poate fi luată în discuţie întrucât dispoziţiile art. 183 C. pen. prevăd ca şi urmare imediată moartea victimei, iar în speţă, victima nu a decedat.
De asemenea, s-a reţinut că sunt nefondate şi criticile referitoare la individualizarea pedepsei.
Instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., căreia i-a dat cuvenita relevanţă la stabilirea pedepsei.
Potrivit art. 80 C. pen. şi având în vedere că inculpatul a comis infracţiunea în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) - ce constituie o stare de agravare a pedepsei, instanţa nu era obligată să reducă pedeapsa sub minimul special.
Stabilirea pedepsei sub acest minim, astfel cum a fost redus în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., nu ar fi justificată, prin raportare la gravitatea faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Numărul mare al condamnărilor anterioare, faptul că a executat aceste pedepse în regim de detenţie, ultima condamnare fiind de 4 ani şi 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, din care a fost liberat condiţionat, pun în evidenţă faptul că atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen. nu se poate realiza prin aplicarea, pentru o infracţiune mult mai gravă, a unei pedepse inferioare celor executate anterior.
În raport de toate aceste elemente, având în vedere şi faptul că instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special, Curtea de Apel a apreciat că nu există temeiuri pentru modificarea sentinţei în sensul diminuării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o consideră exagerată.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul P.C.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 3 iunie 2011, în jurul orei 23.00, aflându-se în Bucureşti, pe un teren viran situat între gardul despărţitor al complexului comercial S.P. şi Lacul V., unde familia inculpatului şi-a improvizat o baracă de locuit, pe fondul unui conflict spontan, acesta a înjunghiat-o de două ori cu un briceag pe partea vătămată M.R., în zona toracelui, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
Situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite de instanţa de apel pe baza materialului probator existent la dosar, coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul preventiv şi educativ al pedepsei.
Având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, gravitatea deosebită a infracţiunii comise şi datele care caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte constată că nu sunt motive care să justifice redozarea pedepsei.
Astfel, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor C.V., G.M. şi M.L., inculpatul şi victima şi-au adresat injurii şi s-au lovit reciproc, după care victima s-a îndepărtat în fugă, inculpatul a pornit în urmărirea acesteia, iar în momentul în care victima s-a împiedicat, inculpatul a imobilizat-o şi i-a aplicat două lovituri în zona toracică şi abdominală (zone vitale ale organismului uman), folosind un briceag de 6 cm, creându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
În ce priveşte persoana inculpatului, acesta se află în stare de recidivă, faptele pentru care a fost condamnat anterior dovedind că este o persoană violentă şi deşi a executat mai multe pedepse privative de libertate, scopul acestora nu a fost atins.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică şi nu sunt motive care să conducă la casarea acesteia, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 4 iunie 2011 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C.M. împotriva deciziei penale nr. 80/A din 7 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 4 iunie 2011 la 23 mai 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1693/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1746/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
