ICCJ. Decizia nr. 1688/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1688/2012
Dosar nr. 14718/63/2011
Şedinţa publică din 22 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 25 mai 2011 s-a înregistrat la Tribunalul Dolj (în urma trimiterii la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj) cererea condamnatului I.C.F., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 272 din 28 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj. Cum condamnatul a mai formulat o nouă cerere de revizuire, aceasta a fost conexată la cauza de faţă.
Prin cererea de revizuire, condamnatul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat, că cea care a omorât victima A.M. este fiica sa, P.E. şi că a luat fapta asupra sa, întrucât aceasta i-a promis suma de 500 milioane ROL, sens în care are de propus alţi martori sau alte mijloace de probă şi cere reaudierea aceloraşi martori.
Analizând actele dosarului, Tribunalul a reţinut că în ziua de 21 din 22 iulie 2008, pe fondul unui conflict generat de plata unei sume de bani pe care i-a cerut-o victimei pentru un transport de lemne, acesta a refuzat să i-o remită şi a lovit-o cu o bucată de lemn de salcâm în zone vitale ale corpului, leziuni ce au condus la deces.
Pentru această faptă, inculpatul a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 212 din 29 octombrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins recursul inculpatului, ca nefondat, prin decizia penală nr. 413 din 4 februarie 2010.
Analizând cererea de revizuire, instanţa de fond a respins-o ca inadmisibilă, prin sentinţa penală nr. 488 din 2 noiembrie 2011.
S-a motivat că probatoriul administrat a condus la situaţia de fapt reţinută de instanţă, că instanţele au avut în vedere aceleaşi mijloace de probă propuse şi în cererea de revizuire, instanţa reţinând că în fapt, se tinde la o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute.
Împotriva acestei hotărâri, revizuientul a formulat apel, respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 8 din 19 ianuarie 2012.
La 27 ianuarie 2010, revizuientul a declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menţionate.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
La data de 15 februarie 2012 a fost înaintată la dosarul instanţei de către Penitenciarul Craiova, cererea condamnatului prin care acesta a solicitat să se ia act de retragerea recursului.
Faptul că, condamnatul a înţeles ca la termenul de judecată să revină asupra solicitării de renunţare la recurs, se impunea precizarea că, această manifestare de voinţă contravine dispoziţiilor art. 3854 C. proc. pen. cu referire la art. 368 C. proc. pen., întrucât revenirea poate fi făcută înlăuntrul termenului de 10 zile, termen cu mult depăşit de recurent.
În aceste condiţii, având în vedere manifestarea de voinţă a recurentului, Înalta Curte va lua act în baza art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuientul I.C.F. împotriva deciziei penale nr. 8 din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1687/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1710/2012. Penal → |
|---|
