ICCJ. Decizia nr. 1699/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1699/2012

Dosar nr. 4988/89/2010

Şedinţa publică din 23 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 35 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul U.I.C. a fost trimis în judecată, respectiv din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. sau în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul U.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile A.M. şi A.N.

A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile suma de 16.000 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 80.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Profesor Dr. Nicolae Oblu" Iaşi.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă "Profesor Dr. Nicolae Oblu" Iaşi suma de 6.640,50 RON, sumă actualizată la data executării.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un par aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui şi înregistrat la poziţia nr. 86/2010 din Registrul de corpuri delicte a instanţei.

A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, la urmărirea penală şi la judecata cauzei, a fost suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 419/P/2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui la data de 10 decembrie 2010 şi înregistrat la această instanţă la data de 15 decembrie 2010 sub nr. 4988/89/2010, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul U.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că în seara zilei de 3 august 2010, în jurul orelor 22:00, inculpatul U.I.C. a lovit victima A.S.N. cu un par în cap, după ce, în prealabil, a fost abuzat de acesta, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la deces.

Prezent în instanţă, inculpatul a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut şi le-a însuşit.

Inculpatul U.I.C. a avut 20 de ani şi a locuit în satul T., com. R., jud. Vaslui.

De la începutul lunii august 2010, a început să lucreze la barul "X" situat în gara R.

În dimineaţa zilei de 3 august 2010, inculpatul U.I.C. a deschis barul în jurul orelor 5:30 iar, puţin mai târziu, a venit victima A.S.N. care şi-a cumpărat un pachet de ţigări spunând că va plăti în seara aceleiaşi zile.

Apoi, victima a plecat cu trenul, împreună cu martorul G.M.I., la Iaşi, pentru că aveau treabă. S-au întors, tot cu trenul, în jurul orelor 20:00.

Au intrat în barul "X" şi şi-au comandat câte o bere. În bar s-au aflat mai multe persoane printre care şi martorul I.B.

Inculpatul U.I.C. i-a cerut victimei să-i achite datoria ce a avut-o de dimineaţă, moment în care A.S.N. i-a adus aminte inculpatului că şi acesta a avut o datorie la el de 30 RON, astfel încât inculpatul i-a achitat datoria, oprindu-şi contravaloarea ţigărilor cumpărate de victimă înainte să plece la Iaşi.

Cât a stat în bar, A.S.N. a fost recalcitrant şi i-a adresat injurii inculpatului, fără ca acesta să spună ceva. A intervenit martorul I.B. care i-a spus victimei să se liniştească.

A.S.N., G.M.I. şi I.B. şi-au mai comandat câte o bere şi au ieşit din bar, oprindu-se în faţa porţii numitului R.I. şi au consumat berile împreună cu acesta.

În jurul orelor 21:00, inculpatul a făcut curat în bar şi a închis. Când a ieşit în drum, i-a văzut pe cei patru arătaţi anterior consumând bere şi i-a salutat, după care s-a dus la un alt bar din comună, unde vindea numita B.A., cu care inculpatul avea întâlnire.

Inculpatul U.I.C. şi-a comandat un suc şi s-a aşezat pe o bancă din curtea barului împreună cu B.A. şi au stat de vorbă. În bar s-a mai aflat martorul C.V. (cel care se ocupa de administrarea barului) împreună cu familia sa.

La scurt timp a venit la bar martorul I.B., iar, după el, au venit A.S.N. şi G.M.I.

A.S.N. s-a dus la masa unde stătea inculpatul şi l-a întrebat pe acesta, de 2 - 3 ori, unde este berea lui. Inculpatul i-a răspuns că el nu are nicio bere, pentru că abia intrase în bar şi nu a comandat nimic. Victima s-a aflat deja în stare de ebrietate.

A.S.N. s-a enervat şi a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit, astfel încât victima a lovit cu pumnul în gardul din spatele inculpatului.

Apoi, A.S.N. l-a prins pe inculpat cu mâna stângă de mâna dreaptă, a încercat să-l lovească cu pumnul în faţă, însă inculpatul a parat lovitura cu mâna stângă, victima lovindu-l în antebraţ.

Atunci au intervenit martorii G.M.I. şi I.B., care l-au scos pe A.S.N. afară din curte. După ei a ieşit şi C.V. care i-a reproşat victimei că face scandal în bar.

După ce au discutat în drum, A.S.N., G.M.I. şi I.B. au plecat.

Între timp, a venit în bar şi martorul D.D., căruia inculpatul i-a povestit ce s-a întâmplat. Martorul i-a spus inculpatului că o să-l însoţească până acasă, pentru ca A.S.N. "să nu se mai ia de el". Cei doi, oricum, aveau acelaşi drum.

Când au ieşit din bar, i-au văzut, în faţa Primăriei, pe A.S.N. şi G.M.I. stând de vorbă, precum şi pe martorul F.M. - paznic.

Până să ajungă inculpatul şi D.D. în dreptul Primăriei, martorul G.M.I. a plecat spre casă. A.S.N. a rămas pe loc. În momentul în care au ajuns în dreptul lui, A.S.N. a venit la inculpat şi a vrut să-l lovească cu pumnii, dar a intervenit D.D., care s-a băgat între ei şi l-a liniştit.

Cei doi şi-au continuat drumul, dar au fost ajunşi din urmă de A.S.N. care a încercat iar să-l lovească pe inculpat, intervenind şi de această dată D.D.

Acesta i-a spus inculpatului U.I.C. să o ia înainte, el urmând să mai rămână să discute cu A.S.N.

Inculpatul a procedat întocmai şi a luat-o înainte, însă victima l-a ajuns din urmă chiar în faţa porţii locuinţei sale.

Inculpatul a deschis poarta pentru a intra în curte dar, cum victima îl urmărea, a luat un par şi l-a împins pe A.S.N. pentru a nu intra în curte.

A.S.N. a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit şi a lovit victima cu parul peste piciorul stâng, în zona genunchiului. Atunci, A.S.N. l-a lovit pe inculpat cu pumnul în faţă. Acesta s-a întors pentru a intra în curte, însă A.S.N. l-a tras de tricou, rupându-i mâneca.

În acest moment, inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură cu parul, de data aceasta în partea dreaptă a capului, victima căzând la pământ.

Imediat a ajuns la faţa locului şi D.D. care a încercat să vorbească cu A.S.N., dar acesta nu mai răspundea, inculpatul a adus apă şi a udat victima, după care a sunat la serviciul "112".

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. Y/2010 întocmit de I.M.L. Iaşi, moartea numitului A.S.N. a fost violentă.

Ea s-a datorat comei cerebrale traumatice consecinţa contuziei cerebrale, dilacerării cerebrale, hematomului intracerebral şi hematomului subdural acut produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă şi bază craniene, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie.

Aspectul şi topografia leziunilor de violenţă constatate la examenul extern şi intern al cadavrului, coroborate cu elementele examenului local efectuat la internarea în spital, au pledat pentru posibilitatea producerii lor prin lovire cu corp contondent. Între leziunile cerebrale şi deces există o legătură directă de cauzalitate.

Sângele prelevat de la cadavru a aparţinut grupei 01.

Datorită perioadei lungi de spitalizare nu s-au prelevat probe pentru examenul toxicologic. Decesul a datat din 12 august 2010.

Fapta inculpatului U.I.C. de a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost provocat de acesta, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă, Raport de expertiză medico-legală de autopsie nr. Y/2010 întocmit de I.M.L. Iaşi, declaraţii părţi civile, declaraţii inculpat, declaraţii martori.

Verificând din oficiu şi constatând că actul de sesizare a instanţei a fost legal întocmit, că instanţa a fost competentă să judece cauza, că a fost legal sesizată, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând că fapta inculpatului a fost stabilită, că s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei, că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanţa a soluţionat latura penală în baza art. 320¹C. proc. pen.

Pentru fapta săvârşită, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, urmarea produsă, împrejurările săvârşirii faptei, vârsta inculpatului, conduita sinceră a acestuia, lipsa antecedentelor penale, limitele de pedeapsă fixate de partea specială a C. pen., reduse cu o treime conform dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

De asemenea, a fost reţinută scuza provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a săvârşit fapta de omor în condiţiile unei puternice emoţii şi tulburări cauzate de modul agresiv, insistent în care s-a comportat victima.

Aplicând o pedeapsă de 7 ani închisoare, instanţa a apreciat că se poate realiza prevenţia specială şi generală aşa cum sunt înscrise în dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul U.I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că sentinţa penală nu este motivată în raport cu apărările făcute în cauză cu privire la înlăturarea dispoziţiei lit. i) a art. 175 C. pen. şi reţinerea legitimei apărări.

Instanţa a urmat procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. care a avut în vedere recunoaşterea inculpatului cu privire la faptele aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu. Cu toate acestea instanţa de fond a adus modificări de esenţă evenimentelor, a scos din context fapta săvârşită de inculpat şi a modificat locul săvârşirii faptei. În rechizitoriu s-a reţinut că "s-a întors pentru a intra în curte", deci loc care nu era în stradă, public, ci la limita proprietăţii private, iar instanţa a translatat acest spaţiu în domeniu public.

Judecata s-a făcut fără a fi citate toate părţile nefiind citat Serviciul de Ambulanţă care a făcut cheltuieli cu privire la transportul victimei. Acest motiv de apel şi această împrejurare a trebuit sesizate de instanţa de apel, din oficiu.

Inculpatul a invocat nelegala citare a părţii civile la fond, iar instanţa de fond a trecut peste această situaţie.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, instanţa de fond a trebuit să reţină şi alte elemente de diferenţiere, şi anume împrejurările în care s-a săvârşit fapta, relaţiile dintre inculpat şi victimă anterior şi după săvârşirea faptei. Inculpatul şi victima au fost în relaţii foarte bune, au fost prieteni, iar acel incident a fost unul spontan şi nedorit de inculpat. S-a analizat şi atitudinea victimei. Inculpatul a lovit victima cu parul în zona capului după ce victima l-a tras de tricou în ideea de a-l opri să pătrundă în curte. În momentul când victima l-a tras pe inculpat de tricou, inculpatul s-a dezechilibrat şi a lovit victima prin răsucire. Inculpatul a intenţionat să lovească victima la picioare, dar dezechilibrându-se a lovit-o la cap. Inculpatul a încercat să-i acorde primul ajutor victimei, a anunţat salvarea. Decesul victimei s-a produs după 10 zile de la agresiune, coroborat fiind şi cu o afecţiune a victimei - bronhopneumonie.

Cu privire la încadrarea juridică în dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., ultima lovitură aplicată inculpatului nu a fost în loc public, ci în dreptul porţii pe calea de acces. Fiind o proprietate privată nu a fost accesibilă publicului oricând. Deşi oricine putea trece pe acea suprafaţă de teren, la momentul incidentului nu a fost nicio persoană prezentă.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 C. pen. privind legitima apărare. Atacul victimei a fost în desfăşurare. Victima a lovit pe inculpat, l-a tras de tricou, iar acesta nu a făcut altceva decât să se apere şi să înlăture agresiunea victimei.

A solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Deşi instanţa de fond a reţinut provocarea nu a stabilit gradul de vinovăţie în sarcina fiecăruia dintre cei doi participanţi la conflict.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în baza art. 76 lit. d) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. instanţa a putut reduce pedeapsa ce a putut fi suspendată condiţionat sub supraveghere.

În ce priveşte latura civilă nu a existat dovezi certe cu privire la daunele materiale şi morale.

Apelul a fost parţial fondat.

Hotărârea penală atacată a fost motivată, nu a modificat cu nimic datele de fapt şi împrejurările în care inculpatul a comis infracţiunea faţă de situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, nu a translat locul săvârşirii faptei, iar expresia invocată ca fiind conţinută în rechizitoriu şi nepreluată de instanţă este cuprinsă în considerentele hotărârii.

Faţă de inculpat s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că fapta inculpatului U.I.C. (învinuit la momentul întocmirii rechizitoriului) de a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost provocat de aceasta, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Văzând şi planşele fotografice întocmite cu ocazia cercetării la faţa locului, cât şi procesul-verbal de cercetare a locului faptei s-a reţinut că agresiunea fatală s-a produs în faţa porţii locuinţei inculpatului care este loc public şi care reprezintă circumstanţa ce califică infracţiunea în omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Potrivit art. 152 lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.

Circumstanţa care a calificat infracţiunea în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a fost săvârşirea omorului "în public". Atât definiţia săvârşirii unei infracţiuni în public, cât şi circumstanţa de calificare prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. nu s-au referit la săvârşirea infracţiunii în drumul public şi este indiferent pentru conţinutul infracţiunii natura proprietăţii atâta timp cât spaţiul situat între zona de siguranţă şi gardul, poarta proprietăţii inculpatului sau a părinţilor săi este prin natura lui un spaţiu totdeauna accesibil publicului. Consideraţia de mai sus s-a raportat la susţinerile apărătorului inculpatului privind aplicarea dispoziţiilor art. 7 şi art. 2, precum şi anexei 1 din O.G. nr. 43/1997, cuprinsă în motivarea în scris a apelului.

Aşadar, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat în dispoziţiile art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a fost legală şi temeinică.

Totodată, cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii din infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. în mod legal şi temeinic a fost respinsă motivat prin hotărârea atacată.

Infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. se săvârşeşte cu praeterintenţie, rezultatul letal produs imputându-se inculpatului în baza culpei.

Forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul s-a determinat analizând obiectul vulnerant folosit (în speţă un par) apt de a produce moartea, intensitatea loviturii, concretizată şi dedusă din natura leziunilor produse (în speţă a cauzat contuzie cerebrală, dilacerare cerebrală, hematom intracerebral şi subdural acut produs în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă şi bază craniene complicat în evoluţie cu bronhopneumonie) din zona vitală vizată prin lovire (în speţă, inculpatul a lovit victima în zona capului cu parul).

Inculpatul lovind victima cu un par în zona capului a avut intenţia de a ucide victima chiar dacă indirectă întrucât acţionând astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmărea, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Împrejurările de comitere şi modul de operare circumscrise acţiunii tipice a infracţiunii de omor analizate au condus instanţa la concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă în uciderea victimei.

Încadrarea juridică în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. a fost exclusă chiar în împrejurarea că decesul victimei nu a intervenit imediat după agresiune atâta timp cât coma cerebrală traumatică, cauză directă a decesului victimei, s-a datorat consecinţelor produse prin agresiunea inculpatului.

Din actele medico-legale, raportul de necropsie nu a rezultat că bronhopneumonia victimei a fost preexistentă agresiunii săvârşite de inculpat ca o cauză favorizantă concomitentă a decesului, ci dimpotrivă, s-a ivit ca o complicaţie în evoluţia comei cerebrale cauzate de inculpat prin acţiunea infracţională comisă.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a corespuns probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a reprezentat adevărul, fiind complet şi just apreciate şi examinate în cadrul procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

În cadrul acestei proceduri, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, recunoscând implicit vinovăţia aşa cum se precizează în nota marginală a art. 320¹, "judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei" şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Declaraţia de recunoaştere a inculpatului a putut fi folosită împotriva sa, aspect pe care inculpatul l-a cunoscut la data declaraţiei, conform dispoziţiilor art. 70 şi art. 322 C. proc. pen.

Apărările formulate de avocatul inculpatului privind alte elemente ale situaţiei de fapt care exced faptelor reţinute prin rechizitoriu, respectiv existenţa atacului material, direct, imediat şi injust din partea victimei nu pot fi primite în cadrul procedurii prevăzute de art. 320¹ întrucât sunt în afara faptelor reţinute în actul de sesizare şi sunt împotriva declaraţiei de recunoaştere totală a acestora formulată de inculpat prin voinţă proprie, cunoscând drepturile sale procesuale, conţinutul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi mai ales efectele acestei proceduri prin reducerea pedepsei prevăzute de lege cu 1/3, precum şi faptul folosirii declaraţiilor inculpatului şi împotriva acestuia.

Aşa fiind, toate probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declaraţia de recunoaştere totală a faptelor reţinute prin actul de sesizare au fundamentat şi au dovedit situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi au fundamentat şi întemeiat soluţia de condamnare a inculpatului dată prin sentinţa penală atacată.

În afara faptelor recunoscute reţinute prin rechizitoriu şi a declaraţiei inculpatului de recunoaştere a lor, apărătorul a invocat prin concluzii în cadrul procedurii simplificate cauza de achitare a inculpatului privind legitima apărare.

Instanţa de fond a motivat lipsa de temeinicie a cauzei care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare prev. de art. 44 C. pen., întrucât condiţiile impuse prin textul de lege nu sunt îndeplinite.

Acţiunile victimei constând în intenţia de a-l lovi pe inculpat, urmărirea acestuia şi apoi, după ce inculpatul l-a împins cu un par în faţa porţii locuinţei şi l-a lovit pe acesta peste picioare, acesta l-a lovit cu pumnul în faţă şi apoi l-a tras de tricou, rupându-i mâneca nu îndeplineşte condiţiile atacului material în curs de desfăşurare şi mai ales de natură să pună în pericol grav persoana atacată, respectiv de natură să producă o vătămare ireparabilă şi greu de înlăturat, ci se circumscriu sferei circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Mai mult apărarea, în contextul legitimei apărări, a trebuit să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului, respectiv să fi fost impusă de natura şi condiţiile agresiunii, constituind atacul, examinare ce trebuie făcută în funcţie de obiectul agresiunii (în speţă - pumni, tragere de haine), de intensitatea agresiunii (în speţă agresiune de intensitate redusă având în vedere şi starea de ebrietate în care s-a aflat victima, inculpatul nu consumase alcool) de caracterul imediat al agresiunii (în speţă pericolul eventual corect putea fi evitat în alt mod date fiind condiţiile de loc şi cele privitoare la persoana atacată şi starea în care se afla victima).

Nu a rezultat din probele cauzei că victima a intenţionat să intre în curtea locuinţei inculpatului astfel încât nu au fost aplicabile nici dispoziţiile art. 44 alin. (2¹) C. pen.

Inculpatul a lovit victima cu parul în zona capului după ce victima a tras-o de tricou rupându-i mâneca şi nu pentru a o opri să pătrundă în curte.

Faptele şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite în cauză dincolo de orice dubiu, iar soluţia de condamnare a fost legală.

Motivele de critică examinate mai sus au fost netemeinice.

În ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., căreia i-a dat eficienţă mai mare astfel încât pedeapsa să devină proporţională cu fapta şi persoana inculpatului, reducând cuantumul pedepsei în limite legale şi reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. cărora li se circumscriu lipsa de antecedente penale a inculpatului, recunoaşterea săvârşirii infracţiunii în mod constant şi în faza de urmărire penală, atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei constând în ajutorul dat victimei imediat după săvârşirea faptei, apelarea serviciului de urgenţă "112".

În ce priveşte latura civilă a cauzei, cuantumul culpei victimei rezultând din acţiunea de provocare, reţinut de instanţa de fond şi raportat asupra despăgubirilor materiale şi morale a fost raportat şi asupra despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Profesor Dr. Nicolae Oblu".

Cu privire la despăgubirile materiale şi morale în cauză s-a administrat proba cu martorii C.V. şi L.M. din depoziţiile cărora a rezultat că părţile civile, părinţii victimei, au suportat cheltuielile de înmormântare şi praznicele ulterioare în cuantum de aproximativ 20.000 RON. S-a adăugat probelor administrate declaraţia inculpatului privind acordul său de a despăgubi părţile civile cu sumele ce vor fi stabilite de instanţă.

Referitor la motivul de critică ce priveşte citarea în cauză a Serviciului de Ambulanţă Vaslui care a făcut cheltuieli cu privire la transportul victimei, acest motiv a fost nefondat.

S-a reţinut că Serviciul de Ambulanţă nu a fost citat în cauză prin rechizitoriu, nici părţile în cauză nu au solicitat introducerea în cauză a Serviciului de Ambulanţă Vaslui în cursul judecării cauzei până la citirea actului de sesizare. Apărătorul inculpatului a formulat această cerere în dezbaterea fondului cauzei.

Cazul de desfiinţare prevăzut de art. 379 pct. 2, lit. b) C. proc. pen. privind judecata în primă instanţă fără citarea legală a unei părţi a putut fi invocat de partea care a nu a fost legal citată. Inculpatul nu a dovedit niciun interes procesual pentru a invoca nelegala citare a Serviciului de Ambulanţă Vaslui, întrucât citarea şi constituirea de parte civilă a Serviciului de Ambulanţă Vaslui în apel nu a fost posibilă, fiind peste termenul legal de constituire ca parte civilă, situaţie echivalentă şi pentru procedura judecăţii în fond şi pentru motivul că apelul fiind declarat de inculpat, în baza principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac care s-a extins şi la judecarea cauzei în fond după desfiinţare cu trimitere, obligarea inculpatului şi la plata eventualelor despăgubiri rezultând din cheltuieli de transport efectuate de Serviciul de Ambulanţă, ce au echivalat cu agravarea situaţiei inculpatului în propria cale de atac.

Pentru considerentele expuse, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi civilă şi, rejudecând:

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.

A obligat inculpatul să achite părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă "Profesor Dr. Nicolae Oblu" Iaşi suma de 5.312 RON în loc de 6.640,50 RON, sumă ce a fost actualizată la data executării.

A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale şi a înlăturat dispoziţiile contrare prezentei decizii.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 133 din 1 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul formulat de inculpatul U.I.C. împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui, pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi civilă şi, rejudecând:

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.

A fost obligat inculpatul să achite părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. N. Oblu Iaşi, suma de 5.312 RON în loc de 6.640,50 RON, sumă actualizată la data executării.

S-au menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale şi a înlăturat din sentinţa penală dispoziţiile contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul U.I.C.

În recursul declarat de procuror, decizia recurată a fost atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică, arătând că în mod nejustificat instanţa de apel, deşi nu apăruseră împrejurări noi favorabile inculpatului, a reţinut circumstanţele atenuante.

În recursul declarat de inculpatul U.I.C., decizia atacată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 şi 14 C. proc. pen., arătând că în mod greşit s-au reţinut disp. art. 73 lit. a) şi nu art. 44 alin. (3) C. pen., că a existat un conflict spontan în cauză; cu privire la pct. 10 a arătat că în mod greşit instanţele nu au luat în considerare toate probatoriile.

Totodată, a mai fost solicitată schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen., arătând că nu rezultă cu certitudine că incidentul a avut loc în poarta inculpatului.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată, în raport de motivele de critică invocate de procuror şi inculpatul U.I.C. şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recursul declarat de inculpatul U.I.C. se priveşte ca fondat şi va fi admis ca atare în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.

A.a). Sub aspectul primului motiv de critică încadrat în cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen., din recursul declarat de inculpatul U.I.C. prin care se pretinde că instanţele de fond şi apel nu s-au pronunţat şi nu au luat în considerare unele probe administrate, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia, întrucât după învestirea instanţei de fond cu Rechizitoriul nr. 419/P/2010 din 10 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, prezent personal în faţa primei instanţe inculpatul U.I.C. a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Prin urmare, luând act de poziţia inculpatului U.I.C., s-a reţinut situaţia de fapt imputată prin rechizitoriul scris al procurorului, iar pe de altă parte ambele instanţe, de fond şi de apel, s-au pronunţat cu privire la toate probele administrate exclusiv în faza de urmărire penală şi că anume fapta inculpatului U.I.C. de a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost provocat de aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., concluzionându-se ca situaţie de fapt următoarele:

Inculpatul U.I.C. are 20 de ani şi locuieşte în satul T., com. R., jud. Vaslui.

De la începutul lunii august 2010, a început să lucreze la barul "X" situat în gara R.

În dimineaţa zilei de 3 august 2010, inculpatul U.I.C. a deschis barul în jurul orelor 5:30 iar, puţin mai târziu, a venit victima A.S.N., care şi-a cumpărat un pachet de ţigări spunând că va plăti în seara aceleiaşi zile.

Apoi, victima a plecat cu trenul, împreună cu martorul G.M.I., la Iaşi, pentru că aveau treabă. S-au întors, tot cu trenul, în jurul orelor 20:00.

Au intrat în barul "X" şi şi-au comandat câte o bere. În bar se aflau mai multe persoane printre care şi martorul I.B.

Inculpatul U.I.C. i-a cerut victimei să-i achite datoria ce o avea de dimineaţă, moment în care A.S.N. i-a adus aminte inculpatului că şi acesta are o datorie la el de 30 RON, astfel încât inculpatul i-a achitat datoria, oprindu-şi contravaloarea ţigărilor cumpărate de victimă înainte să plece la Iaşi.

Cât a stat în bar, A.S.N. a fost recalcitrant şi i-a adresat injurii inculpatului, fără ca acesta să spună ceva. A intervenit martorul I.B. care i-a spus victimei să se liniştească.

A.S.N., G.M.I. şi I.B. şi-au mai comandat câte o bere şi au ieşit din bar, oprindu-se în faţa porţii numitului R.I. şi au consumat berile împreună cu acesta.

Inculpatul U.I.C. şi-a comandat un suc şi s-a aşezat pe o bancă din curtea barului împreună cu B.A. şi stăteau de vorbă. În bar se mai afla martorul C.V. (cel care se ocupa de administrarea barului) împreună cu familia sa.

La scurt timp a venit la bar martorul I.B., iar, după el, au venit A.S.N. şi G.M.I.

A.S.N. s-a enervat şi a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit, astfel încât victima a lovit cu pumnul în gardul din spatele inculpatului.

Atunci au intervenit martorii G.M.I. şi I.B., care l-au scos pe A.S.N. afară din curte. După ei a ieşit şi C.V. care i-a reproşat victimei că face scandal în bar.

După ce au discutat în drum, A.S.N., G.M.I. şi I.B. au plecat.

Când au ieşit din bar, i-au văzut, în faţa Primăriei, pe A.S.N. şi G.M.I. stând de vorbă, precum şi pe martorul F.M. - paznic.

Cei doi şi-au continuat drumul, dar au fost ajunşi din urmă de A.S.N., care a încercat iar să-l lovească pe inculpat, intervenind şi de această D.D.

Acesta i-a spus inculpatului U.I.C. să o ia înainte, el urmând să mai rămână să discute cu A.S.N.

Inculpatul a procedat întocmai şi a luat-o înainte, însă victima l-a ajuns din urmă chiar în faţa porţii locuinţei sale.

Inculpatul a deschis poarta pentru a intra în curte dar, cum victima îl urmărea, a luat un par şi l-a împins pe A.S.N. pentru a nu intra în curte.

În acest moment, inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură cu parul, de data aceasta în partea dreaptă a capului, victima căzând la pământ.

Imediat a ajuns la faţa locului şi D.D., care a încercat să vorbească cu A.S.N., dar acesta nu mai răspundea. Inculpatul a adus apă şi a udat victima, după care a sunat la serviciul "112".

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. Y/2010 întocmit de I.M.L. Iaşi, moartea numitului A.S.N. a fost violentă.

Aspectul şi topografia leziunilor de violenţă constatate la examenul extern şi intern al cadavrului, coroborate cu elementele examenului local efectuat la internarea în spital, pledează pentru posibilitatea producerii lor prin lovire cu corp contondent. Între leziunile cerebrale şi deces există o legătură directă de cauzalitate.

Sângele prelevat de la cadavru aparţine grupei 01.

Datorită perioadei lungi de spitalizare nu s-au prelevat probe pentru examenul toxicologic. Decesul datează din 12 august 2010.

A.b). Nu este fondat nici motivul trei şi ultimul din recursul declarat de inculpatul U.I.C. prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în cea de omor simplu - chestiune ce se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., întrucât în mod legal şi temeinic s-a statuat de către ambele instanţe, de fond şi prim control judiciar, că fapta inculpatului U.I.C. de a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost provocat de aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Din acest punct de vedere este esenţial, cu referire la ceea ce pretinde recurentul-inculpat U.I.C. în sensul că incidentul ce a determinat decesul victimei A.S.N. s-a produs pe un teren proprietatea bunicilor inculpatului - că acest aspect este înfrânt indubitabil de probele administrate în cauză, inclusiv cu cele fixate în planşele cu fotografii judiciare întocmite cu ocazia cercetării la faţa locului, cât şi de procesul-verbal de cercetare a locului faptei din care rezultă că agresiunea fatală s-a produs în faţa porţii locuinţei inculpatului care este loc public şi care reprezintă circumstanţa ce califică infracţiunea în omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Or, potrivit art. 152 lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.

Circumstanţa care califică infracţiunea în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. este săvârşirea omorului "în public". Atât definiţia săvârşirii unei infracţiuni în public, cât şi circumstanţa de calificare prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. nu se referă la săvârşirea infracţiunii în drumul public şi este indiferent pentru conţinutul infracţiunii natura proprietăţii atâta timp cât spaţiul situat între zona de siguranţă şi gardul, poarta proprietăţii inculpatului sau a părinţilor săi este prin natura lui un spaţiu totdeauna accesibil publicului.

Se conchide că încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul-recurent în dispoziţiile art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., dată de instanţa de fond şi de apel este legală şi temeinică.

A.c. /B. Întrucât în cauza de faţă, prin recursul declarat de procuror, se tinde la menţinerea dispoziţiei stabilite de instanţa fondului a pedepsei aplicate de 7 ani închisoare; iar simetric inversat în recursul declarat de inculpatul U.I.C. se tinde, dimpotrivă, la reducerea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată de instanţa de apel, apreciată ca fiind prea severă, Înalta Curte va proceda la analiza comună a acestor critici de netemeinicie în tiparul unic al cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., statuând ca nefondată critica procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi în mod corelativ ca fiind fondată cea devoluată prin recursul inculpatului sus-menţionat.

Astfel, cu o primă premisă se are în vedere că pedeapsa de 5 ani închisoare, aşa cum a fost redusă prin decizia instanţei de prim control judiciar, este în continuare inaptă să satisfacă scopurile şi finalităţile definitive prin disp. art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului care să aibă drept consecinţă corijarea unei conduite de extremă violenţă, precum şi necesara sa reintegrare socială, cât şi pe de altă parte, prevenţia săvârşirii de noi infracţiuni îndreptate împotriva vieţii persoanelor.

Pe de altă parte, este indubitabil că în speţa de faţă, inculpatul-recurent a folosit un par apt pentru a ucide, i-a aplicat victimei în primă fază o lovitură peste genunchi şi apoi, în faza a doua, a lovit-o în partea dreaptă a capului, lovitură fatală, care a avut drept consecinţe o contuzie cerebrală, hematom intracerebral şi hematom subdural acut, cu fractură de boltă şi bază craniană.

Ceea ce este decisiv totuşi este existenţa circumstanţei atenuante a provocării, corect reţinută prin rechizitoriu, deoarece între părţi au existat anterior mai multe conflicte care au continuat datorită insistenţelor victimei, dar situaţia creată nu a putut să-l surprindă pe recurentul-inculpat nominalizat pentru felul în care s-au derulat evenimentele şi, în consecinţă, inculpatul a săvârşit fapta de omor calificat.

Faţă de cele de mai sus expuse, pentru o mai judicioasă conformare la criteriile legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen., Înalta Curte, reţinând în favoarea recurentului-inculpat U.I.C. existenţa circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., urmează să-i dea eficienţă mai mare astfel încât pedeapsa să devină proporţională cu fapta şi persoana inculpatului, reducând cuantumul pedepsei în limite legale şi reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. desemnate de lipsa de antecedente penale a inculpatului, recunoaşterea săvârşirii infracţiunii în mod constant şi în faza de urmărire penală, atitudinea inculpatului-recurent după săvârşirea faptei constând în ajutorul dat victimei imediat după săvârşirea faptei, apelarea serviciului de urgenţă "112".

Aşa fiind, admiţându-se recursul declarat de inculpatul U.I.C., se va casa în parte decizia recurată şi cu ocazia rejudecării în fond se va reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului U.I.C. pentru infracţiunea prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. şi art. 320¹C. proc. pen.

În aceste limite urmează a se menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de procuror să rămână în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Cu majoritate:

Admite recursul declarat de inculpatul U.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 1 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia atacată şi, rejudecând:

Reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului U.I.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. şi art. 320¹C. proc. pen.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 mai 2012.

Opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de inculpatul U.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 1 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a casării în parte a deciziei atacate şi reducerii pedepsei aplicate inculpatului U.I.C. de la 5 ani la 4 ani închisoare şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ - 86⁴ C. pen.

Judecător

G.B.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 957/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1101/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 1699/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1699/2012. Penal