ICCJ. Decizia nr. 1703/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1703/2012
Dosar nr. 10465/2/2009*
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 957 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 32832/3/2009 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.
S-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe condamnatul P.O. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a reţinut că prin contestaţia la executare înregistrată la data de 10 august 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr.32832/3/2009, Biroul Executări penale din cadrul Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a solicitat clarificarea situaţiei privind limita teritorială pe care a avut-o în vedere instanţa, limită pe care condamnatul P.O. nu a trebuit să o depăşească pe perioada termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, apreciind că s-a ivit un impediment la executare.
În motivarea contestaţiei la executare, s-au arătat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 255 din 22 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 25186/3/2005, inculpatul P.O. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzut de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.
Prin decizia penală nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A şi inculpatul P.O., urmând ca în final, inculpatul să execute 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani.
De asemenea, pe durata termenului de încercare, acesta a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. şi să respecte obligaţiile prevăzute la art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen.
Totodată, s-a dispus şi aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. şi s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada executată din pedeapsa de 2 luni închisoare, perioada de la 27 octombrie 2006 la 12 decembrie 2006.
Hotărârea penală anterior menţionată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a respins ca nefundat recursul declarat de inculpatul P.O. împotriva deciziei penale nr. 286 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Prin adresa nr. 1664 din 16 iulie 2009 Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat clarificarea situaţiei cu privire la limita teritorială pe care a avut-o în vedere instanţa la judecarea cauzei, limită pe care persoana supravegheată nu a trebuit să o depăşească pe perioada termenului de încercare, precum şi condiţiile.
La dosar au fost depuse: adresa nr. 1664 din 16 iulie 2009 a Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, copia adresei nr. 1663 din 16 iulie 2009 emisă de Serviciul de Probaţiune – Bacău prin care persoana condamnată a fost luat în evidenţele acestui serviciu din data de 03 iulie 2009, copia sentinţei penale nr. 255 din 22 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, copia minutei deciziei penale nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi copia minutei deciziei penale nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secţia penală.
La termenul din data de 27 octombrie 2009, din oficiu, Tribunalul a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale faţă de dispoziţiile art. 462 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.
Asupra excepţiei necompetenţei materiale invocate din oficiu, Tribunalul a reţinut următoarele:
Instanţa de apel a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 255 din 22 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, suspendând sub supraveghere pedeapsa aplicată condamnatului P.O. şi impunând acestuia obligaţia prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen. a cărei lămurire s-a solicitat.
Tribunalul a constatat că în cauză este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel că în raport de dispoziţiile art. 461 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, urmând a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţa care a pronunţat hotărârea care s-a executat.
II. Prin sentinţa penală nr. 133 din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 10465/2/2009 s-a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală.
S-a dispus ca persoana condamnată P.O. să nu depăşească, pe perioada termenului de încercare, stabilit prin decizia penală nr. 286/A din 25 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, limita teritorială a judeţului Bacău, decât în condiţiile fixate de instanţă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că după declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe condamnatul P.O. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii la data de 09 noiembrie 2009 sub nr. 10465.
La dosarul cauzei au fost depuse de către condamnatul P.O., prin apărător, un set de acte pentru a dovedi că cererea de contestaţia la executare a fost nefondată în condiţiile în care trebuie să depăşească limita teritorială a judeţului Bacău ca urmare a afacerilor pe care le-a avut atât în ţară cât şi în alte state ca: Austria, Ucraina şi Italia;
De asemenea la dosar s-a aflat adresa nr. 1664 din 16 iulie 2009 prin care Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat clarificarea situaţiei cu privire la limita teritorială pe care instanţa de judecată trebuia să o aibă în vedere ca urmare a îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 863 C. pen.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 255 din 22 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 25186/3/2005, inculpatul P.O. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzut de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art.19 din O.U.G. nr. 43/2002.
Prin decizia penală nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A şi inculpatul P.O., urmând ca în final, inculpatul să execute 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani.
De asemenea, pe durata termenului de încercare, acesta a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 86/3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. şi să respecte obligaţiile prevăzute la art. 86/3 alin. (3) lit. b) C. pen.
Hotărârea penală anterior menţionată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secţia penală, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.O. împotriva deciziei penale nr. 286 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În raport de cele constatate, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care prevăd că se poate face contestaţia contra executării hotărârii când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Or, omisiunea instanţei de apel de a trece în dispozitivul deciziei penale nr. 286/A din 25 decembrie 2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secţia penală, limita teritorială stabilită în condiţiile prevăzute de art. 863 alin. (39 C. proc. pen., poate constitui „o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută”, fapt dovedit şi prin adresa înaintată de Serviciul de Probaţiune Bacău.
Critica apărării în sensul că termenul de 8 ani stabilit prin decizia penală nr. 286 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost prea mare şi a dus la îngrădirea libertăţii de circulaţie a condamnatului a fost nefondată, atâta timp cât instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei la executare nu a avut competenţa pe această cale să reevalueze dispoziţiile art. 861 – 862 C. pen.
Cum în mod corect a constatat şi procurorul de şedinţă, motivele de recurs formulate de către condamnat împotriva deciziei penale nr. 286 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, nu au cuprins şi nemulţumirea acestuia referitoare la stabilirea termenului de încercare pe o durată de 8 ani, dispoziţii care au intrat în puterea lucrului judecat la data pronunţării deciziei penale nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secţia penală.
Aşa fiind, Curtea a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală.
Având în vedere că P.O. domiciliază pe raza judeţului Bacău, Curtea în raport de dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 863 alin. (3) C. proc. pen. a dispus ca acesta pe perioada termenului de încercare stabilit prin decizia penală nr. 286/A din 25 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 a Î.C.C.J., secţia penală să nu depăşească limita teritorială a judeţului Bacău, decât în condiţiile fixate de instanţă.
III. Prin decizia penală nr. 4384 din 06 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost casată sentinţa instanţei de fond şi cauza trimisă spre rejudecare în complet format din doi judecători, motivat de faptul că hotărârea al cărei dispozitiv se cere a fi lămurit prin contestaţia biroului executări penale a fost pronunţată ca instanţă de apel, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, (decizia penală nr. 286 din 25 noiembrie 2008).
IV. Dosarul a fost reînregistrat la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 13 septembrie 2011.
Examinând în rejudecarea cauzei şi, în compunerea completului de judecată, astfel cum s-a stabilit prin decizia instanţei supreme, contestaţia la executare formulată de Biroul Executări penale din cadrul Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, prin prisma disp. art. 462, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.
Contestaţia la executare formulată a fost întemeiată pe disp. art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care a avut în vedere situaţia „când se invocă vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare”.
În cauză, intimatul P.O. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 255 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
Prin decizia penală nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a fost desfiinţată sentinţa, în ce priveşte individualizarea pedepsei, stabilindu-se executarea unei pedepse de 3 ani închisoare în regimul suspendării sub supraveghere prevăzut de art. 861 C. proc. pen., cu un termen de încercare de 8 ani.
Instanţa stabilind obligaţiile de supraveghere la care a fost supus condamnatul, la cea prev. de art. 861 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., nu a concretizat limitele de supraveghere din punct de vedere teritorial ce trebuie respectate de către condamnat, ivindu-se astfel un impediment la executare ce se circumscrie disp. art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Din lucrările dosarului a rezultat că persoana condamnată îşi are domiciliul în judeţul Bacău, impunându-se ca limita teritorială pe care condamnatul nu o poate depăşi fără încuviinţarea instanţei, să fie cea a judeţului în care acesta îşi are domiciliul, respectiv judeţul Bacău.
Apărarea condamnatului în sensul că în acest mod s-ar îngrădi dreptul la liberă circulaţie nu poate fi primită, respectarea acestei obligaţii fiind impusă de condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea în regimul suspendării sub supraveghere, obligaţii impuse de art. 863 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.
Aşa fiind, potrivit art. 462 coroborat cu art. 461 lit. c) C. proc. pen. a fost admisă contestaţia la executare şi s-a lămuri dispozitivul deciziei penale nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în sensul ce preced.
Aşa fiind, prin decizia penală nr. 438 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a admis sesizarea formulată de Biroul Executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală.
S-a lămurit dispozitivul deciziei penale nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, (definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 9 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) în sensul că, a stabilit pentru condamnatul P.O. ca în respectarea obligaţiei prev. de art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen., pe perioada termenului de încercare, să nu depăşească limita teritorială a judeţului Bacău, decât în condiţiile fixate de instanţă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
V. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs contestatorul condamnat P.O., criticând-o ca netemeinică, întrucât în mod greşit judecătorul s-a referit numai la disp. alin. (3) lit. b) C. proc. pen., respectiv textul de lege unde există termenul ori; a arătat că nu există posibilitatea de completare cu altă alternativă, având în vedere că recurentul este reprezentant al unei întreprinderi care se află în Neamţ şi nu în Bacău; a arătat că nu se poate completa dispozitivul unei decizii şi faţă de această susţinere a solicitat respingerea sesizării Biroului executări penale al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul de faţă declarat de contestatorul condamnat P.O., în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de contestaţie la executare sus-indicat prev. de art. 461 lit. c) teza I C. proc. pen. se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis ca atare în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) teza a II-a C. proc. pen.
Într-adevăr, instanţa de apel a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ce a pronunţat decizia nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 – prin care a fost desfiinţată parţial sentinţa penală nr. 255 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin care recurentului nominalizat i-a fost aplicată o pedeapsă rezultată de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie – fiind modificată numai – în ce priveşte individualizarea pedepsei, stabilindu-se executarea unei pedepse de 3 ani închisoare în regimul suspendării sub supraveghere prevăzut de art. 861 C. proc. pen., cu un termen de încercare de 8 ani stabilind obligaţiile de supraveghere la care este supus condamnatul, la cea prev. de art. 861 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., nu a concretizat limitele de supraveghere din punct de vedere teritorial ce trebuie respectate de către condamnat, ivindu-se astfel un impediment la executare ce se circumscrie disp. art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Ceea ce este decisiv în speţa de faţă este chestiunea că prin decizia recurată nr. 438 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată ca instanţă de fond, deşi s-a admis, ca fiind întemeiată, contestaţia la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a statuat că, întrucât persoana condamnată îşi are domiciliul în judeţul Bacău, impunându-se ca limita teritorială pe care condamnatul nu o poate depăşi fără încuviinţarea instanţei, să fie cea a judeţului în care acesta îşi are domiciliul, respectiv judeţul Bacău.
Or, o atare dispoziţie a instanţei de fond a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, este indubitabil nu doar că îngrădeşte dreptul la liberă circulaţie al contestatorului condamnat P.O., ci face chiar sterilă soluţia de admitere a contestaţiei la executare adoptată de această instanţă, generând o nouă nelămurire cu privire la decizia penală nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ce se execută.
Faţă de cele mai sus expuse, Înalta Curte, admiţând recursul de faţă declarat de contestatorul condamnat P.O., va casa în parte decizia atacată şi cu ocazia rejudecării în fond va lămuri dispozitivul deciziei deja menţionată nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în sensul că stabileşte pentru condamnatul P.O., ca, în respectarea obligaţiei prevăzută de art. 86/3 alin. (3) lit. b) C. pen., pe perioada termenului de încercare, să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută, ori să nu depăşească limita teritorială a României fără să anunţe instanţa de executare şi Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
Urmează a menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Urmează ca onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul condamnat P.O. împotriva deciziei penale nr. 438 din 07 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Casează în parte decizia atacată şi rejudecând:
Lămureşte dispozitivul deciziei penale nr. 286/A din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2143 din 09 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în sensul că stabileşte pentru condamnatul P.O., ca, în respectarea obligaţiei prevăzută de art. 86/3 alin. (3) lit. b) C. pen., pe perioada termenului de încercare, să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută, ori să nu depăşească limita teritorială a României fără să anunţe instanţa de executare şi Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1695/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1723/2012. Penal → |
|---|
