ICCJ. Decizia nr. 1695/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1695/2012
Dosar nr. 5860.3/30/2010
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 457/PI din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Timiş în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul K.I.R., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice în formă continuată.
În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată a fost condamnat inculpatul K.I.R. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul K.I.R. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1), (2) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului K.I.R.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 30 martie 2010 şi până în data de 08 octombrie 2010 inclusiv.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.R., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
În baza art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoarea aplicată prin sentinţa penală nr. 2904 din 02 noiembrie 2005 a Judecătoriei Timişoara definitivă prin neapelare, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar, inculpatul C.R. urmând să execute 5 (cinci) ani de închisoare în regim de libertate.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept la data de 25 iulie 2010 măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Timişoara luată de procuror faţă de inculpatul C.R.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 30 martie 2010, precum şi intervalul de timp executat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2904 din 02 noiembrie 2005 a Judecătoriei Timişoara începând cu data de 30 iulie 2005 până în data de 03 noiembrie 2005, inclusiv.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b), c) C. pen. s-a confiscat următoarele bunuri: 10 carduri emise sub diferite sigle, enumerate în procesul verbal de predare-primire din data de 07 iulie 2010; 16 carduri emise sub diferite sigle, enumerate la poziţiile 1-16 ale procesului verbal din data de 31 martie 2010; un suport de stocare a datelor de tip mini CD, ce are aplicat frontal un colant inscripţionat „Disk no.: DISK 5312 REV.C MODEL NO.: MINI 123 EX”; un suport de stocare a datelor de tip CD-rom, marca Datamaxx, inscripţionat frontal MAGELLAN; un suport de stocare a datelor de tip DVD-rom, marca Verbatim, inscripţionat frontal C.I.A.; un suport de stocare a datelor în format electronic, tip reportofon – MP3 Player, marca Philips, carcasă de culoare alb-albastră, capacitate 1GB; un laptop marca HQ, model Pavilion şi un suport de stocare a datelor de tip hard disk drive, marca TOSHIBA, precum şi dispozitivele enumerate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti.
S-a admis cererea de restituire formulată de inculpatul C.R., pentru bunurile enumerate în procesul verbal de predare-primire încheiat la data de 07 iulie 2010 şi trei telefoane mobile marca HUAWEI U120, Nokia 8600D şi ORTEL MOBILE.
S-a admis, în parte, cererea de restituire a bunurilor formulată de inculpatul K.I.R., bunuri enunţate în sentinţă.
S-a respins cererea de restituire a laptopului HP Pavillion TX 2500.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la cheltuielile judiciare avansate de stat.
Analizând faptele reţinute în rechizitoriu în sarcina celor doi inculpaţi, prima instanţă a reţinut că, în esenţă, faptele descrise pe larg, se confirmă, în sensul că, în data de 11 iulie 2009, în jurul orelor 1100-1200, pe bancomatul aparţinând BRD, amplasat în Timişoara, se afla montat un dispozitiv artizanal ce imita fanta de introducerea cardurilor bancare, în scopul citirii şi memorării de date stocate pe bandă magnetică a cardurilor magnetice.
Acest dispozitiv artizanal avea capacitatea de obţinere a informaţiilor, însă în momentul respectiv, anumite componente nu funcţionau corespunzător, astfel încât la testarea efectuată de specialistul ITA nu s-a reuşit transferul datelor de pe banda magnetică a cartelelor de test, în memoria dispozitivului.
La dosarul de urmărire penală ( vol.2 fil.6-139) sunt redate în scris, mai multe convorbiri telefonice purtate de cei doi inculpaţi în zilele de 10 iulie 2009 şi 11 iulie 2009 din care rezultă că cei doi discutau chiar despre dispozitivul menţionat anterior, respectiv de cititorul de carduri, în legătură cu faptul că a cest obiect este posibil să agaţe cardurile introduse în fantă, precum şi că există riscul ca dispozitivul să iasă din locul unde a fost introdus, dacă se mişcă de el.
În data de 31 martie 2010 inculpatul C. a fost audiat de către organele de poliţie (fila 10, vol.1 UP), declarând că în cursul lunii iulie 2009 împreună cu inculpatul K. s-au întâlnit cu o cunoştinţă pe nume P.Z. (sau Z.) care locuia în Zona Soarelui din Timişoara. P. le-a spus că are o gură de bancomat pentru citit datele de pe card şi că vrea ca ei să monteze pe bancomate din Timişoara pentru a vedea dacă funcţionează, iar dacă funcţiona urmau să plece în Italia împreună cu mai mulţi amici pentru a folosi dispozitivul la bancomatele de acolo. Inculpatul C. i-a spus şi prietenului său S.M. ce a stabilit cu P. şi K., iar S. a fost de acord să-i însoţească, rolul său fiind de a supraveghea zona, pentru a nu fi surprinşi de oameni, când montau dispozitivul pe bancomat. Astfel, la bancomatul BRD din piaţa Nicolae Bălcescu inculpatul C. a montat dispozitivul iar inculpatul K. şi S.M. au supravegheat zona. La bancomatul de lângă sediul Distrigaz inculpatul C. a montat dispozitivul, iar K. şi M. se aflau în autoturismul lui K. Inculpatul C. declară că a mai montat acel dispozitiv pe un bancomat de pe b-dul Dâmboviţa, tot împreună cu K. şi S., dar din cauza unei imperfecţiuni de proiectare dispozitivul s-a dezlipit şi a fost observat de o femeie. Precizează că în nici o situaţie nu a pornit dispozitivul în cauză, ci doar l-a probat, să vadă împreună cu ceilalţi doi, dacă este observat de oameni.
Aceste date sunt confirmate de inculpatul C. şi în declaraţia înseriată din data de 31 martie 2010.
În declaraţia din 23 iunie 2010 inculpatul C. îşi modifică parţial declaraţiile anterioare şi menţionează că în cursul anului 2008 a fost chemat de inculpatul K. care i-a arătat un dispozitiv denumit „gură de lup”. Inculpatul K. i-a cerut să meargă amândoi cu acel dispozitiv la ATM-uri din Timişoara pentru a verifica dacă dispozitivul stă pe fanta bancomatelor. Amândoi au mers la un bancomat situat în apropierea sediului „EON GAZ”. A fost instruit de K. cu privire la modul de instalare a dispozitivului. A constatat că dispozitivul nu stă pe gura bancomatului. Au luat obiectul şi au plecat la un bancomat din p-ţa Bălcescu. Amândoi au încercat să monteze dispozitivul dar nici aici nu au avut succes. Au renunţat să mai monteze dispozitivul şi după o lună au mers amândoi în zona Dâmboviţa din Timişoara unde inculpatul C. a montat obiectul pe un bancomat. A urmărit modul de funcţionare a acestuia. A văzut că a venit o femeie care a introdus cardul în fanta bancomatului prin dispozitivul de citire montat de el. A văzut că dispozitivul a căzut de pe bancomat, fiind luat de femeie. Precizează că dispozitivul nu era pornit, însă nu ştie de unde provin datele găsite în memoria acestuia.
Rezultă din aceste declaraţii că dispozitivul tip „gură de lup”, predat organelor de poliţie de către martora P.A.D., era deţinut de inculpatul C., iar provenienţa acestuia este incertă (fie de la numitul P.Z. – neidentificat până în prezent -, fie de la inculpatul K.). Pe lângă deţinerea dispozitivului inculpatul C. a încercat să vadă dacă montarea lui pe bancomate este sau nu observată de oameni, acţiune în care a fost sprijinit şi de coinculpatul K.
Deţinerea în cursul lunii iulie 2009, de către inculpatul C., a dispozitivului artizanal tip „gură de lup”, destinat citirii şi memorării datelor înscrise pe banda magnetică a cardurilor bancare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
În legătură cu obiectul material al acestei infracţiuni s-a menţionat că legea nu prevede condiţia ca aceste echipamente să fie perfect funcţionale, ci impune doar ca dispozitivele să fie astfel concepute şi realizate încât să permită (chiar prin modificări, adaptări, reparaţii) realizarea scopului de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. În caz contrar, infractorii ar fi încurajaţi să desfăşoare astfel de activităţi, ştiind că nu vor fi pedepsiţi decât dacă echipamentul pe care îl deţin funcţionează în toate situaţiile, lucru care, în mod cert, nu a fost în intenţia legiuitorului. Asemenea dispozitive pot fi incluse în două categorii: cele utilizate pentru obţinerea informaţiilor de pe cardurile deţinătorilor reali, în care se înscrie şi aparatul artizanal deţinut de inculpatul C.; cele folosite la clonarea cardurilor reale (inscripţionarea pe carduri blank a informaţiilor obţinute de pe banda magnetică a cardurilor reale).
Deţinerea de către inculpatul K. de echipamente hardware şi software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Falsificarea de către acelaşi inculpat a instrumentelor de plată electronică, prin clonarea în mod repetat de carduri bancare.
În data de 30 martie 2010, cu ocazia unui control efectuat pe Aeroportul Traian Vuia din Timişoara, s-a procedat la verificarea pasagerilor cursei Wizz Air, nr.706, care sosise la orele 1835 din direcţia Dortmund, ocazie cu care au fost identificaţi inculpaţii K. şi C., în calitate de pasageri ai cursei aeriene menţionate. La întrebarea organelor de poliţie, inculpatul K. a declarat că deţine un cititor şi un inscriptor de carduri bancare, mai multe cabluri şi dispozitive ce se montează pe bancomate şi folosesc la citirea şi copierea datelor de pe cardurile bancare. La controlul bagajelor numitului C. au fost găsite, printre altele, în buzunarul unei perechi de pantaloni blue-jeans 10 carduri (9 carduri cu inscripţia „a gift for you” şi un card inscripţionat pe numele V.V.). C. a declarat că pantalonii în care au fost găsite cardurile sunt ai lui K., care i-a dat lui deoarece nu mai avea loc în bagajul său. Ştia că în buzunar sunt carduri bancare, însă nu cunoştea ce informaţii se află pe acestea. În bagajul inculpatului K. au fost găsite, printre altele, două dispozitive din material plastic, de culoare neagră, ce imită două modele de fantă de ATM; trei CD şi un DVD; şapte carduri din material plastic; două role de bandă dublu adezivă; un cititor de carduri cu seria 06082251; un cablu cu înveliş de culoare albă, având la un capăt o mufă de racordare la PC şi la celălalt capăt o mufă improvizată cu patru ieşiri; un dispozitiv artizanal compus dintr-o cameră video miniaturală lipită pe un circuit integrat şi conectată prin conductori electrici la alţi doi acumulatori; un inscriptor de carduri bancare model MSR206-3HL, cu seria AO11134; un dispozitiv din material plastic de culoare gri, ce imită fanta de introducere a cardului în ATM; nouă carduri de plastic; un laptop marca HP Pavilion TX2500. Inculpatul K. a declarat că bunurile găsite în bagajele sale reprezintă dispozitive de citit şi inscripţionat carduri bancare, dispozitive artizanale ce se montează pe ATM-uri pentru copierea datelor de pe banda magnetică şi a codului PIN, iar pe carduri este posibil să se găsească numere de conturi bancare vechi. Aceste bunuri se folosesc la clonarea de carduri bancare şi le deţine din anul 2003 sau 2004, bunuri pe care le-a luat cu el în Germania, cu scopul de a le vinde în oraşul Hamburg, la o cunoştinţă. Pe laptop are programe de descărcare a datelor de card de pe dispozitivele menţionate anterior.
Informaţiile de pe cardurile găsite în bagajele celor doi inculpaţi au fost citite în data de 31 martie 2010, constatându-se că pe un număr de 12 carduri sunt inscripţionate, numele mai multor persoane.
Mediile de stocare a datelor în format electronic, ridicate de la inculpatul K., la controlul bagajelor, au fost verificate în data de 16 aprilie 2010 fiind obţinute şi în acest caz, date relevante şi anume: pe suportul de stocare a datelor de tip mini CD a fost identificat programul MINI 123, ce reprezintă o aplicaţie folosită pentru citirea şi inscripţionarea de date în format electronic pe suportul de tip bandă magnetică aferent cardurilor de plastic. Inculpatul K. a precizat că, deşi în program există o opţiune pentru inscripţionarea cardurilor, aparatul nu poate scrie date pe bandă magnetică, ci poate efectua doar operaţia de citire. Pe suportul de stocare a datelor de tip CD-rom, marca Datamaxx, a fost identificată o aplicaţie de numită „NSA0000”, despre care inculpatul K. a declarat că reprezintă un program pe care îl folosea pentru a descărca datele de carduri capturate. Tot el, a comunicat lucrătorilor de poliţie, parola de acces la acest program. Pe suportul de stocare a datelor de tip DVD-rom, marca Verbatim, a fost identificat, un fişier denumit „cia”, ce conţine o aplicaţie denumită „TS-2048”, despre care inculpatul K. a declarat că, reprezintă un program pe care ar fi trebuit să îl folosească pentru a descărca datele de carduri capturate, dar acesta nu a funcţionat niciodată. Pe reportofonul marca Philips au fost identificate un fişier tip arhivă ce conţine fişierele aplicaţiilor MINI123 şi MSR206, precum şi două fişiere text în care sunt copiate mai multe fişiere şterse, cu date de cărţi de credit, posesori, coduri PIN aferente. Pe laptop au fost identificate un număr de 3 fişiere cu extensia TXT, ce conţin date ale unor cărţi de credit şi liste de conturi pe siteul You Tube; un fişier tip arhivă ce conţine programele informatice necesare utilizării aparatului tip MSR; în spaţiul nealocat, de pe hard-disk au fost identificate urme ale unor fişiere ce conţin date de cărţi de credit.
În cauză s-a efectuat şi un raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, ce confirmă atribuţiile de utilizare a produselor informatice, aflate în discuţie, în dosarul de faţă.
Din coroborarea mijloacelor de probă aflate în dosar, a rezultat că inculpatul K. deţinea încă din cursul anului 2003, o parte din dispozitivele necesare pentru obţinerea informaţiilor confidenţiale înscrise pe benzile magnetice ale cardurilor bancare şi pentru inscripţionarea acestor informaţii pe carduri clonă, iar până la prinderea sa pe aeroportul Timişoara, acesta a achiziţionat şi restul aparatelor cu care a fost prins, precum şi a aplicaţiilor informatice necesare. O parte din această aparatură se găseşte şi în comerţ, iar o altă parte este confecţionată artizanal sau adaptată în scopul utilizării frauduloase. Toate dispozitivele menţionate în dosar, constituie un ansamblu de echipamente hardware şi software, deţinut în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. De asemenea, a rezultat că acelaşi inculpat a contrafăcut în repetate rânduri carduri bancare, prin inscripţionarea de date confidenţiale aparţinând unor terţe persoane, pe carduri oferite gratuit în magazinele comerciale.
În drept aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 25 din Legea nr. 365/2002.
La individualizarea pedepselor şi a regimului de executare instanţa a avut în vedere criteriile enunţate în prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, în special, conduita parţial sinceră a inculpaţilor, în cazul inculpatului C., starea de recidivă postcondamnatorie şi termenul de încercare a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2904/2005 a Judecătoriei Timişoara, astfel încât se impune revocarea beneficiului suspendării condiţionate şi executarea în întregime a celor două pedepse, iar în cazul inculpatului K., faptul că acesta a deţinut echipamentele pe o perioadă lungă de timp, perioadă în care, principala sa preocupare era să-şi adapteze şi să-şi perfecţioneze dispozitivele de fraudare a cardurilor bancare. Tot cu privire la acest din urmă inculpat s-a avut în vedere că recunoaşterea sa cu privire la fapte este de circumstanţă, având în vedere surprinderea sa în flagrant, cu întregul echipament, în bagaje; de asemenea s-a ţinut seama că acest inculpat, a dat sfaturi şi îndrumări coinculpatului C., făcându-l pe acesta mai îndrăzneţ şi încrezător, în încercările de a verifica fiabilitatea unor dispozitive.
Nemulţumirile inculpaţilor împotriva hotărârii primei instanţe, constând în atacarea acesteia, cu apeluri, au fost înlăturate, de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin decizia penală nr. 59/A din 21 martie 2011, prin care în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelurile declarate de inculpaţii C.R. şi K.I.R. împotriva sentinţei penale nr. 457/PI/2010 a Tribunalului Timiş, ca nefondate.
Instanţa de control judiciar a menţinut starea de arest a inculpatului K.I.R., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, arestul preventiv şi a obligat pe ambii inculpaţi, în parte, la plata cheltuielilor judiciare, datorate statului.
În examinarea apelurilor împotriva hotărârii primei instanţe, instanţa de control judiciare a constatat că sentinţa este temeinică şi legală şi nu există niciun motiv de desfiinţare a acesteia.
Din analiza actelor şi probelor dosarului curtea de apel a observat că prima instanţă a reţinut o corectă stare de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile comise, în conformitate cu probele administrate în timpul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.
În activitatea de individualizare a pedepselor, corect a fost avută în vedere şi gravitatea deosebită a faptelor rezultată din natura infracţiunilor comise de inculpaţi, acţiunile acestora vizând falsificarea cardurilor în vederea sustragerilor de bani, în mod fraudulos, din bancomate, ceea ce atrage neîncrederea colectivităţii, în sistemul bancar şi în asemenea mijloace electronice de plată.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.R. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen. şi a susţinut, în principal, că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă, iar în subsidiar că pedeapsa aplicată este prea mare, neţinând seama de prevederile art. 74 lit. b) şi c) C. pen., prevederi care ar fi trebuit să ducă la aplicarea art. 861 C. pen.
Prin dezvoltarea primul motiv de recurs invocat, inculpatul a cerut achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., susţinând că din probe nu ar rezulta că inculpatul recurent ar fi deţinut echipament în vederea falsificării echipamentelor electronice de plată.
S-a susţinut că prin raportul de constatare tehnico – ştiinţifică emis de organul de poliţie s-a arătat că obiectul dar de martora P.A. spre analiză şi testare, se demonstrează, că dispozitivul nu este apt tehnic, să producă rezultatul urmărit. Că în aceste condiţii, cum infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 este o infracţiune rezultat şi nu de pericol, se impune achitarea inculpatului, lipsind în mod obiectiv scopul mediat, ca urmare a defectuozităţii mijlocului tehnic folosit.
Motivul de recurs susţinut de inculpat, în principal, ca de altfel, recursul în întregul său, este nefondat.
Actele şi probele dosarului, inclusiv, recunoaşterile inculpatului au arătat că dispozitivul predat de martora P.A. a fost deţinut şi, chiar folosit, de către inculpat, încât, nu se poate pune problema defectuozităţii acestuia, cel puţin în momentul folosirii, ceea ce demonstrează fără nicio discuţie, existenţa infracţiunii şi deci atragerea răspunderii inculpatului, pentru aceasta.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat materialul probator demonstrând că instanţele au făcut o corectă individualizare a pedepsei ţinând seama de toate circumstanţele inculpatului, inclusiv de faptul că inculpatul lucrează şi a avut venituri licite cu care şi-a întreţinut familia şi copilul avut în întreţinere.
Având astfel, în vedere, cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 59/A din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, ca nefondat şi a-l respinge ca atare, menţinând hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 59/A din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1690/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 1703/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
