ICCJ. Decizia nr. 1734/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1734/2012
Dosar nr. 7262/121/2011
Şedinţa publică din 24 mai2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74 din 12 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 219/2001 a Tribunalului Galaţi, formulată de petentul condamnat B.G.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul condamnat la plata sumei de 60 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la nr. 7262 din 13 iulie 2011, petentul condamnat B.G. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 219/2001 a Tribunalului Galaţi, prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 C. pen.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul B.G. prin apărător a precizat că se impune admiterea cererii şi desfiinţarea hotărârii de condamnare, deoarece există dovezi care atestă faptul că victima O.G. ar fi avut afecţiuni şi traume fizice anterior loviturii aplicate de către inculpat.
Prima instanţă a apreciat cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G. ca fiind inadmisibilă.
S-a constatat că aspectele arătate de condamnatul B.G. nu pot fi încadrate la motivele legale de revizuire arătate mai sus şi prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi prin urmare prezenta cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 219/2001 a Tribunalului Galaţi este inadmisibilă.
S-a reţinut că în concret condamnatul B.G. a precizat că victima O.G. a fost lovită de el în luna noiembrie 2000, dar afecţiunile grave care au atras încadrarea juridică pentru tentativa la omor erau prezentate şi proveneau de la începutul anului 2000, când victima ar fi fost lovită de calul sau cu copitele.
Din verificarea dosarului de condamnare a petentului B.G. s-a constatat că acesta a recunoscut fapta comisă, iar leziunile constatate pe corpul victimei sunt datate din 07 noiembrie 2000 şi nu de la începutul anului 2000 aşa cum greşit susţine condamnatul.
S-a arătat că, raportul medico-legal a constatat un traumatism cranio- cerebral recent de câteva zile care a pus în primejdie viaţa victimei O.G. şi nicidecum afecţiuni şi traume care ar fi datate de la începutul anului 2000 aşa cum susţine condamnatul B.G.
S-a precizat faptul că petentul condamnat B.G. a mai formulat cerere de revizuire în anul 2004, cu un obiect şi motivaţie identică ca în precedent, revizuirea anterioară fiind respinsă prin sentinţa penală nr. 279/2004 a Tribunalului Galaţi.
Faţă de cele arătate mai sus, prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 219/2001 a Tribunalului Galaţi, formulată de petentul B.G., cu consecinţa obligării acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel condamnatul B.G. apreciind-o ca netemeinică şi nelegală.
A arătat că după condamnarea sa şi după executarea pedepsei a descoperit că partea vătămată suferise vătămări corporale în luna mai 2000, cauzate prin lovituri de copită de cal, aceasta fiind cauza lipsei de substanţă osoasă la nivelul craniului. A susţinut că expertiza medico-legală efectuată într-o revizuire anterioară nu a avut în vedere toate actele medicale şi în special protocolul operator nr. 165 din 19 mai 2000, astfel încât se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a se stabili dacă lipsa de substanţă osoasă la nivelul craniului se datorează vătămărilor din mai 2000 sau din octombrie 2000.
Prin decizia penală nr. 296/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Motivul invocat de revizuient - faptul că victima O.G. ar fi avut afecţiuni şi traume fizice anterior loviturii aplicate de către inculpat - nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât în cadrul soluţionării primei cereri de revizuire s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, prin care s-a concluzionat că respectivele leziuni se datorează vătămării produse în 07 noiembrie 2000 şi nu unor probleme medicale preexistente agravante, respectiv leziunile produse în urma accidentului din 16 mai 2000.
De altfel, criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul revizuent condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 296/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 296/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1723/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1756/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
