ICCJ. Decizia nr. 1690/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1690/2012
Dosar nr. 14574/325/2011
Şedinţa publică din 22 mai 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 2846 din 17 octombrie 2011 Judecătoria Timişoara, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuient.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut următoarele:
La data de 15 iunie 2011 pe rolul Judecătoriei Timişoara, a fost înregistrat, sub nr. 14574/325/2011, referatul nr. 467/VIII/ 6/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul K.I. prin mandatar I.L., cu privire la s.p nr. 333 din 01 martie 2010 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin d.p nr. 247/A din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Timiş şi d.p nr. 1319/R din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara.
Au fost ataşate: dosarele nr. 297/220/2008 al Judecătoriei Deta, dos. nr. 297/220/2008 al Tribunalului Timiş, dos. nr. 297/220/2008 al Curţii de Apel Timişoara, dos. nr. 551/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta.
În motivare s-au reţinut următoarele: La data de 24 februarie 2011, numitul K.I. a formulat prin mandatarul I.L. o cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 333 din 01 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 297/220/2008, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 247/A din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Timiş şi decizia penală nr. 1319/R din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara. Cererea de revizuire a fost adresată Curţii de Apel Timişoara, care a înaintat-o Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta.
În motivarea cererii, s-au reţinut următoarele:
Prin ordonanţa din 09 martie 2011 emisă în dosarul nr. 31/III/6/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, cererea de revizuire înregistrându-se la acest parchet sub nr. dosar 467/III/6/2011.
Prezent în faţa procurorului în data de 18 mai 2011, numitul I.L. - mandatar al revizuentului, a declarat că îşi întemeiază cererea de revizuire pe existenţa unor fapte şi împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, depunând la dosar o serie de înscrisuri. Mandatarul revizuentului a mai arătat că este nemulţumit de soluţia instanţei de recurs, care a dispus achitarea inculpatului F.G. pe motiv că fapta săvârşită de acesta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Instanţa de fond a reţinut că:
În speţă, prima instanţă a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă reţinând că, potrivit disp. art. 394 C. proc. pen. „revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 333 din 01 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 297/220/2008, instanţa de judecată - sesizată în urma admiterii plângerii petentului K.I. împotriva rezoluţiei procurorului şi reţinerii cauzei spre judecare - a dispus în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen. condamnarea inculpatului G.F. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, dispunând în baza art. 81 şi art. 82 C. pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
De asemenea, s-a reţinut că prin decizia penală nr. 247/A din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Timiş s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi s-a desfiinţat sentinţa penală apelată doar în ce priveşte latura civilă, în rejudecare dispunându-se anularea notificării nr. 165 din 14 august 2001 înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc J.C. şi a dispoziţiilor Primarului comunei Gătaia nr. 338 din 19 noiembrie 2002, nr. 332 din 19 aprilie 2004, nr. 333 din 19 aprilie 2004 şi nr. 310 din 19 noiembrie 2004 şi s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul G.F. si numitul I.L., mandatarul numitului K.I.
S-a mai constatat că prin decizia penală nr. 1319/R din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara s-a dispus în baza art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. coroborat cu art. 181 C. pen. achitarea inculpatului recurent pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., iar în baza art. 181 alin. (3) C. pen. rap. la art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat inculpatului recurent sancţiunea amenzii administrative de 1000 lei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., temeiul pe care revizuentul a declarat că îşi întemeiază cererea de revizuire a s.p nr. 333 din 01 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Timişoara, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Acest caz constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Constituie „fapte şi împrejurări noi” orice întâmplare, situaţie, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii pronunţate.
Prima instanţă a constatat că în cererea formulată, numitul I.L. - mandatar al revizuentului K.I. - nu a indicat în concret nicio faptă sau împrejurare care să se încadreze în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi nici probe care să evoce acest caz de revizuire, exprimându-şi doar nemulţumirea cu privire la soluţia de achitare a inculpatului G.F. pe motiv că fapta săvârşită de acesta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
S-a reţinut că revizuirea este reglementată ca o cale extraordinară de atac ce are menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conţine erori esenţiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanţei.
De asemenea, s-a reţinut că pe calea revizuirii nu este posibilă readministrarea probelor sau prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat şi nici reaprecierea gradului de pericol social al faptei, întrucât toate acestea au fost analizate cu putere de lucru judecat de instanţele care au soluţionat cauza în fond, neputând forma obiect al revizuirii.
Împotriva acestei sentinţe, revizuientul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii învederând faptul că judecarea a avut loc în camera de consiliu, deşi a fost citat pentru termen. A mai criticat motivarea soluţiei şi a prezentat succesiunea derulării litigiilor şi starea de fapt apreciată ca reală de acesta.
Prin decizia penală nr. 39/R din 12 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs corect a soluţionat cauza în cameră de consiliu, pronunţându-se asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, iar pe fond că împrejurările de fapt invocate de petent au fost verificate de instanţele de fond, şi reprezintă critici asupra modului de apreciere a probatoriului şi a gradului de pericol social al faptei, ceea ce este inadmisibil în această procedură.
Împotriva acestei decizii pronunţate de instanţa de recurs, revizuientul a declarat un nou recurs, deşi instanţa a menţionat expres că aceasta nu este supusă unei căi de atac (fiind înserată menţiunea „definitivă”).
Recursul va fi respins, ca inadmisibil.
Reglementarea căilor de atac în materia revizuirii este prevăzută de art. 407 C. proc. pen.
Or, revizuientul a formulat cerere de revizuire care a fost analizată de instanţa de fond prin sentinţa pronunţată susmenţionată şi ulterior atacată cu recurs.
În aceste condiţii se constată că, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara ca şi instanţă de recurs nu se mai putea ataca şi în consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil recursul recurentului revizuient.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul K.I. prin mandatar I.L. împotriva deciziei penale nr. 39/R din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1633/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1695/2012. Penal → |
|---|
