ICCJ. Decizia nr. 1715/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1715/2012
Dosar nr. 10107/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 10107/1/2011 la data de 22 decembrie 2011, contestatorul H.V.F. a formulat cerere de contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 477/1/2011.
Contestatorul, în conţinutul cererii, a arătat că, la momentul soluţionării recursului, era împlinit termenul de prescripţie cu privire la infracţiunile pentru care a fost condamnat, iar partea civilă S.N.P. P. S.A. s-a transformat pe parcursul procesului în O.P. S.A. Bucureşti, arătând că limita maximă prev. de disp. art. 2481 C. pen., se reduce prin efectul legii cu o treime de la 15 la 10 ani, aceasta din urmă fiind limita de pedeapsă pentru faptele săvârşite de către contestator în cursul anului 1999 şi a considerat că termenul de prescripţie a fost împlinit la data de 1 septembrie 2011, deci anterior soluţionării recursului.
Verificând actele dosarului şi constatând, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., că cererea de contestaţie în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege, că motivele pe care se întemeiază contestaţia se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc. pen., prin încheierea din 11 aprilie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de susnumitul contestator împotriva deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 477/1/2011 şi a fixat termen pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei la data de 23 mai 2012.
II. Examinând contestaţia în anulare formulată, prin prisma cazului prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocat de contestator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată.
1. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia penală nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 477/1/2011, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 91/A din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimaţii inculpaţi C.A.A., H.V.F. şi D.G.D.I.; s-a casat în parte susmenţionata decizie şi s-au menţinut dispoziţiile sentinţei penale nr. 212/P din 11 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 4177/111/2003, în ceea ce îl priveşte pe intimatul inculpat H.V.F.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.D. împotriva aceleiaşi decizii.
S-a reţinut, în esenţă, că inculpatul H.V.F., în calitate de şef al depozitului P. Oradea, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu şi a măsurilor dispuse de S.N.P. P. S.A., a încheiat contracte cu cele 4 societăţi comerciale, respectiv, S.C. R.I. S.R.L. Oradea, S.C. O.I. S.R.L. Oradea, S.C. M.C. S.R.L. Bucureşti şi S.C. M.&M.T. S.R.L. Oradea şi a avizat livrări de produse petroliere către S.C. R.I. S.R.L. Oradea şi S.C. M.&M.T. S.R.L., fără a verifica bonitatea acestora, fără a solicita garanţii asigurătorii şi fără a sista livrările în caz de depăşire a termenului de plată, cauzând sucursalei un prejudiciu în sumă de 14.129.232.138 RON, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza acestei situaţii de fapt, prin sentinţa penală nr. 212/P din 11 iulie 2007, Tribunalul Bihor, în baza art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c şi 76 lit. b) C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii: H.V.F., D.D.I., C.A., la câte o pedeapsă de câte:
- 3 ani închisoare fiecare şi interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. fiecare, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus precum şi a pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. au fost obligaţi inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Bihor;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lor de existenţă.
A atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii B.C.D., H.V.F., D.D.I., C.A., în solidar, la despăgubiri civile în sumă de 14.678.232.138 RON către partea civilă S.N.P. P. S.A. Bucureşti.
În baza art. 348 C. proc. pen. a menţinut sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului B.C. asupra autoturismului marca Peugeot 405, precum şi sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului H.V.F. asupra imobilului situat înOradea, judeţul Bihor.
În baza art. 348 şi 445 C. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
2. Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i)1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
În speţă, contestatorul a invocat cazul de la lit. c), susţinând că la calcularea termenului de prescripţie, instanţa de recurs a omis a lua în considerare dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. pen. ce prevăd că maximul pedepselor prevăzute la art. 246-250 C. pen. se reduc cu 1/3 în cazul celorlalţi funcţionari, alţii decât cei publici, iar inculpatul era angajatul unei societăţi comerciale care nu poate fi asimilată uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 C. pen.
Examinând Decizia contestată, Curtea constată că nu există menţiuni exprese sub aspectul cercetării împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea reţinută în sarcina contestatorului şi nici o analiză a calităţii subiectului activ – respectiv dacă la data comiterii faptelor era funcţionar public sau alt funcţionar în sensul art. 147 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 392 alin. (1) C. proc. pen. se va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.V.F. împotriva deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 477/1/2011, se va desfiinţa în parte Decizia penală susmenţionată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul H.V.F. şi se va fixa termen pentru rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în ceea ce priveşte pe acest inculpat – la data de 20 iunie 2012.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei contestaţii rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.V.F. împotriva deciziei penale nr. 4091 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 477/1/2011, pe care o desfiinţează în parte, numai în ceea ce priveşte pe inculpatul H.V.F.
Fixează termen pentru rejudecarea recursurilor declarate de inculpatul H.V.F. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 20 iunie 2012, cu citarea părţilor interesate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1725/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1660/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
