ICCJ. Decizia nr. 1725/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 1725/2012
Dosar nr. 75803/3/2011
Şedinţa publică din 24 mai 201.
Asupra recursului de faţa în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 50 din data de 23 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia I penală, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.R.G. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa stabilită în speţă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 508 din 30 martie 2011, pronunţată de Judecătoria S.5 Bucureşti în Dosarul nr. 2579/302/2011, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2146 din 04 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive şi perioada deja executată de la data de 20 ianuarie 2011 la 30 martie 2011 şi de la 15 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a anulat M.E.P.I. nr. 672 din 07 noiembrie 2011, emis în baza sentinţei penale nr. 508/2011 a Judecătoriei S.5 Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 17 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul P.R.G. la plata sumei de 20.000 euro către partea vătămată minoră C.A. (reprezentant legal C.R. - cu domiciliul în Bucureşti).
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond -analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, precum şi declaraţia dată de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti, conform art. 3201 C. proc. pen. - a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În data de 14 septembrie 2011, în jurul orei 19:00, partea vătămată C.A. a fost acostată în parc de inculpatul P.R.G., care i-a spus „să meargă cu el", apucând-o de braţul drept şi trăgând-o după el, fapt ce a determinat căderea părţii vătămate după circa 2-3 metri şi lovirea sa la ambii genunchi.
În continuare, inculpatul a prins-o pe partea vătămată de mâna stângă ridicând-o şi trăgând-o în continuare cu violenţă, circa 100 de metri, în direcţia unei clădiri dezafectate situată la marginea parcului.
Întrucât nu se afla în apropiere nicio persoană şi din cauză că îi era teamă, partea vătămată nu a strigat după ajutor. în momentul în care au ajuns în spatele clădirii dezafectate, partea vătămată a fost ameninţată şi agresată fizic pentru a nu striga după ajutor, după care prin constrângere, a fost forţată de inculpat să întreţină acte sexuale orale circa 5-7 minute şi acte sexuale anale circa 7-10 minute.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.R.G., criticând exclusiv cuantumul pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 69 din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins apelul declarat de inculpat.
În baza art. 383 alin. (11) şi art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2011 la 30 martie 2011 şi de la 15 septembrie 2011 la zi, 7 martie 2012.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor personale.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunea de viol (a constrâns prin agresare fizică şi psihică, pe partea vătămată în vârstă de 12 ani, pe care a obligat-o să întreţină raporturi sexuale orale şi anale), de consecinţele faptei asupra părţii vătămate, precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia (deşi a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând comiterea faptei, pe care a săvârşit-o la mai puţin de 6 luni de zile de la punerea sa în libertate din starea de arest preventiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, fiind condamnat în primă instanţă, la data de 30 martie 2011), rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţele au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, care s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi au valorificat procedural aceste dispoziţii, prin reducerea cuantumului pedepsei, care nu se mai impune a fi coborât, dată fiind gravitatea faptei săvârşite.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat P.R.G. împotriva deciziei penale nr. 69 din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.R.G. împotriva deciziei penale nr. 69 din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 20 ianuarie 2011 la 30 martie 2011 şi de la 15 septembrie 2011 la 24 mai 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1727/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1715/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
