ICCJ. Decizia nr. 1756/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1756/2012
Dosar nr. 45/753/2011
Şedinţa publică din 25 mai 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa nr. 47 din 18 noiembrie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, în baza dispoziţiilor art. 401, art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi a Deciziei de îndrumare nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea condamnatului P.Ş. de revizuire a sentinţei penale nr. 154 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 613 din 31 ianuarie 2006 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Revizuentul - condamnat a fost obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Condamnatul P.Ş. a formulat cerere de revizuire a sentinţei nr. 156 din 14 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dosarul nr. 267/2002, rămasă definitivă prin retragerea apelului.
Prin această sentinţă P.Ş. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (2) C. pen. şi a fost confiscată suma de 200 de dolari primită de la denunţătorul T.A. Prin decizia nr. 2083/2005 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis recursul în anulare al procurorului general şi casată hotărârea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi a Curţii Militare de Apel sub aspectul greşitei confiscări a sumei de 200 de dolari.
Condamnatul a formulat mai multe cereri de revizuire. Cererea care face obiectul prezentei cauze, este întemeiată pe dispoziţiile art. 394 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., fiind invocate următoarele împrejurări de fapt:
- neluarea în considerare de către instanţa de fond a unor procese-verbale încheiate de U.M. 0962 Bucureşti din care rezultă că surprinderea sa în flagrant a fost o provocare a denunţătorului, situaţie contrară art. 68 alin. (2) C. proc. pen. Susţine că suma de bani nu a fost primită de către dânsul ci a fost pusă de denunţător în torpedoul maşinii;
- inadvertenţa intervalelor orare din cuprinsul acestor procese-verbale, sub aspectul desfăşurării situaţiei de fapt;
- urmele fluorescente menţionate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii, ca găsite pe mâinile sale, nu s-au datorat contactului cu substanţa fluorescentă de marcaj a banilor, ci unei afecţiuni dermatologice, vitiligo, aspect invocat dar neluat în considerare de instanţa de fond, cu ocazia cercetării judecătoreşti.
Prima instanţă a constatat că noua cerere de revizuire se referă la aceleaşi aspecte de fapt cu cele din memoriul trimis Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în data de 25 februarie 2005, conţinând detalii referitoare la cererea de revizuire nr. 347/111/2005 din 11 octombrie 2005, soluţionată prin sentinţa penală nr. 73 din 04 decembrie 2007, în dosarul nr. 21/753/2007 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti (f.37-40). Prin această sentinţă (nr. 73 din 04 decembrie 2007) au fost analizate, în amănunt, toate cele patru puncte invocate (f.38-39), iar actuala cerere este o reluare a celor susţinute anterior şi asupra cărora instanţa s-a pronunţat conform deciziei nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererile de revizuire în care există identitate de persoane, temei legal, motive şi apărări cu altă cerere de revizuire soluţionată, sunt inadmisibile.
Pentru acest considerent noua cerere de revizuire a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel condamnatul revizuient, motivele fiind formulate în scris (filele 2-3, 10-13 dos.inst.apel).
Prin decizia penală nr. 1 din 25 ianuarie 2012, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul P.I.Ş. împotriva sentinţei nr. 47 din 18 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că, în urma deciziei nr. XXXVI a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Legea nr. 202/2010 a fost introdus art. 403 alin. (3)1 în C. proc. pen., potrivit căruia : „Cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări”, condiţii în care cererea de revizuire este inadmisibilă, iar apelul împotriva sentinţei pronunţate este nefondat.
Referitor la necompetenţa după calitatea persoanei a instanţei care a judecat în primă instanţă cererea de revizuire, aspect invocat de apelantul condamnat, instanţa a constatat că potrivit art. 401 C. proc. pen. cererea de revizuire intră în competenţa de soluţionare a instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, situaţie statuată şi prin decizia nr. XXX/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, cu precizarea „chiar dacă, în momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu avea competenţa de a judeca fondul cauzei”.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea Militară de Apel, în termen legal, a formulat recurs revizuientul P.Ş., solicitând, prin apărătorul ales, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la o instanţă civilă, competentă să soluţioneze.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Judecarea cererii de revizuire în primă instanţă este condiţionată de verificarea motivelor invocate care se circumscriu dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., prin procedura admisibilităţii în principiu.
Cu alte cuvinte, trebuie analizat dacă faptele şi împrejurările invocate sunt noi sau au fost cunoscute de instanţa care a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă.
Pe de altă parte, potrivit art. 403 alin. (3)1 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, ca urmare a deciziei nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări.
Or, cum prima instanţă a constatat că cererea de revizuire analizată este identică cu cea soluţionată prin sentinţa nr. 73 din 4 decembrie 2007, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, potrivit reglementărilor susmenţionate.
Prin urmare, soluţia pronunţată de instanţa de apel în soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, nu putea fi decât de respingere a apelului, ca nefondat.
În motivele de apel formulate s-a mai invocat necompetenţa, după calitatea persoanei, a instanţei care a judecat în primă instanţă cererea de revizuire întrucât, ulterior condamnării, categoria profesională din care făcea parte revizuientul a fost demilitarizată, iar poliţiştii au dobândit calitatea de funcţionari publici cu statut special.
Or, sub acest aspect, corect a constatat instanţa de control judiciar că prima instanţă nu a judecat fondul cauzei şi că se putea pune problema competenţei instanţei după calitatea persoanei numai dacă se aprecia că cererea de revizuire este admisibilă în principiu.
De asemenea, art. 401 C. proc. pen. prevede că este competentă să judece cererea de revizuire instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, iar prin decizia nr. XXX/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, s-a stabilit că această situaţie persistă chiar dacă, în momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este temeinică şi legală, iar recursul declarat de revizuient este nefondat, urmând a fi respins ca atare, cu obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.Ş. împotriva deciziei penale nr. 1 din 25 ianuarie 2012 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1734/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1771/2012. Penal → |
|---|
