ICCJ. Decizia nr. 1946/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1946/2012
Dosar nr. 682/95/2012
Şedinţa publică din 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 21 februarie 2012, Tribunalul Gorj, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpata B.F. la 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor împotriva părţii vătămate S.V. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 noiembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată, după rămânerea definitivă a sentinţei în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată un cuţit cu mâner din plastic de culoare maron, cu lungimea totală de 17,5 cm. şi lungimea lamei de 9,5 cm., depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.
În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea următoarele obiecte inculpatei depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj: o miniagendă; un telefon mobil, un cuţit fără mâner; un cuţit cu plasele din textolit de culoare neagră şi un pahar de sticlă, după rămânerea definitivă a sentinţei.
S-a disjuns latura civilă a cauzei.
A fost obligată inculpata la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpata B.F. a trăit în relaţii de concubinaj până la 01 noiembrie 2011 cu martorul P.G., relaţie ce a durat aproximativ 8 ani. Inculpata a locuit la domiciliul concubinului său situat în comuna B., sat B., judeţul Gorj.
Victima S.V. a cunoscut-o pe inculpată înaintea martorului P.G. cu care, de asemeni, a trăit în relaţii de concubinaj circa 6 luni.
În data de 01 noiembrie 2011 victima a sunat-o pe inculpată, solicitându-i acesteia să se deplaseze în comuna B., sat P. la locuinţa sa pentru a-i da o sumă de bani, respectiv o datorie mai veche.
Inculpata s-a întâlnit seara cu martorul O.C. cu care s-a deplasat la locuinţa victimei. Ajunşi la locuinţa victimei, inculpata a discutat cu aceasta câteva minute şi întrucât S.V. nu a avut suma de bani promisă, inculpata a luat hotărârea să plece acasă, fiind însoţită de victimă. Când au ajuns la locuinţa concubinului său, P.G., martorul O.C. împreună cu victima S.V., au aşteptat afară, în timp ce inculpata a discutat cu concubinul său.
Între inculpată şi victimă au intervenit discuţii contradictorii cauzate de starea de gelozie a fostului concubin S.V. şi a încercării victimei de a relua relaţia de concubinaj, situaţie în care inculpata B.F. a luat de pe masă un cuţit şi i-a aplicat victimei S.V. o lovitură cu cuţitul în zona pectorală stângă producându-i o plagă înjunghiată, penetrantă, în cavitatea toracică, cu intersectarea cordului şi a plămânului stâng, ce a avut ca urmare decesul acestuia. Când a revenit în locuinţă, martorul P.G. a găsit inculpata în cameră având în mână cuţitul pe lama căruia se observa sânge iar victima se afla lângă sobă, în picioare, însă aceasta imediat s-a prăbuşit la podea.
Inculpata a aruncat cuţitul într-o cutie de carton aflată sub masa de lângă fereastră spunându-i concubinului său că l-a înjunghiat pe S.V. cu cuţitul.
La scurt timp, inculpata şi concubinul său, în scopul de a înlătura urmele infracţiunii, au transportat victima în marginea drumului comunal în dreptul locuinţei martorului U.C., în ideea de a incrimina alte persoane. Cei doi au rugat martorii O.D., iniţial, şi pe N.A., să apeleze serviciul unic de urgenţă 112.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, care a invocat critici de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate, referitoare la reţinerea dispoziţiilor art 13 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului. S-a motivat că reţinerea acestor dispoziţii legale nu se impunea, fapta fiind comisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Prin decizia penală nr. 121 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva sentinţei penale nr. 34 din 21 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 682/95/2012, privind pe inculpata B.F. (fostă Be.), a fost desfiinţată în parte sentinţa penală, în sensul că s-a înlăturat aplicarea dispoz. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A fost majorată pedeapsa la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A fost înlăturată dispoziţia privind restituirea către inculpată a unui telefon mobil.
În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea unui telefon mobil marca N., cu acumulator, fără cartelă, către moştenitorii victimei S.A., S.P.L., M.E.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus detenţia preventivă de la 21 februarie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
Prin recursul declarat, inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea art. 73 lit. a) C. pen.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatei, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
În ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că a fost just individualizat, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de apel având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpata a conceput şi realizat infracţiunea de omor (pe fondul unor relaţii conflictuale, a pătruns în curtea părţii vătămate, a strâns-o de gât, punându-i viaţa în primejdie prin insuficienţa respiratorie acută cauzată, supravieţuirea datorându-se tratamentului administrat imediat după agresiune), precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatei, care a avut o viaţă dezorganizată, în special din cauza consumului frecvent de alcool, prezentând mari dificultăţi de integrare socială, fără instrucţie şcolară şi loc de muncă şi fără o familie care s-o susţină. Instanţa a mai avut în vedere şi celelalte date care caracterizează negativ persoana inculpatei, ca fiind o persoană agresivă, cu reacţii violente, faţă de persoanele apropiate. De asemenea, din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpata a mai fost condamnată prin două sentinţe pentru infracţiuni de furt, pedepse pe care Ie-a executat în regim de detenţie, însă faţă de acestea s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească.
Raportat la toate aceste date, instanţa a apreciat în mod just că scopul pedepsei nu poate fi atins prin executarea pedepsei în cuantumul stabilit de prima instanţă şi că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatei a circumstanţelor atenuante, dată fiind gravitatea faptei săvârşite.
Cât priveşte atitudinea de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii, Curtea reţine că aceasta nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, în contextul existenţei probelor de vinovăţie, aceasta fiind însă valorificată prin aplicarea procedurii simplificate reglementată de art. 3201 C. proc. pen.
În ce priveşte solicitarea inculpatei, de reţinere în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. a) C. pen., Înalta Curte constată că o astfel de cerere este incompatibilă cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., raportat la poziţia procesuală a inculpatei de a recunoaşte fapta astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare. De altfel, hotărârea instanţei de apel nu poate fi supusă acestor critici omisso medio, dat fiind că inculpata nu a exercitat calea de atac a apelului.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurenta inculpată B. (fostă Be.) F. împotriva deciziei penale nr. 121 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată B. (fostă Be.) F. împotriva deciziei penale nr. 121 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 2 noiembrie 2011 la 7 iunie 2012.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1938/2012. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1987/2012. Penal → |
|---|
