ICCJ. Decizia nr. 1964/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1964/2012
Dosar nr. 9397/2/2011
Şedinţa publică din 7 iunie 2012
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 531 din 11 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Au fost recunoscute efectele Sentinţei penale nr. 9 Hv.9/2011y din 17 martie 2011, pronunţată de Tribunalul de Land St. Polten, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dispus transferarea petentului persoană condamnată T.M.Ş. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv 12 noiembrie 2010, ora 13:05 - 17 martie 2011, ora 10:15 şi prevenţia acestuia la zi.
S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 320 RON s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Adresa nr. 2234/II-5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat, în temeiul prev. de art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004, modificată, Curtea de Apel Bucureşti, pentru ca, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 145 sau art. 146 din Legea nr. 302/2004, modificată, să recunoască şi să pună în executare Sentinţa penala nr. 9Hv. 9/2011y din data de 17 martie 2011 a Tribunalului de Land St. Polten, în procedura soluţionării cererii de transferare a condamnatului T.M.Ş. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, cerere formulată de către autorităţile judiciare din Austria.
Din examinarea actelor, Curtea a constatat că, la data de 14 septembrie 2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 2234/II-5/2011 Adresa nr. 76143/2011 a Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin care a transmis unităţii de parchet cererea formulată de autorităţile austriece, însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie certificată de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, înscris conţinând expunerea situaţiei de fapt, decizia Direcţiei Poliţiei Federale St. Polten, privind aplicarea interdicţiei de şedere pe termen nelimitat pe teritoriul Republicii Austria a condamnatului, document din care rezultă dezacordul la transferare al persoanei condamnate.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul T.M.Ş. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Prin Adresa nr. 2020550 din data de 5 octombrie 2011, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că în evidenţele deţinute, numitul T.M.Ş. este fiul lui M. şi F., născut în municipiul C., judeţul Olt, cu domiciliul în municipiul C., judeţul Olt.
De asemenea, acesta a fost titularul paşaportului nr. X emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al Judeţului Olt la data de 8 septembrie 2006.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 18 decembrie 1997, a rezultat că prin Sentinţa penală nr. 9.Hv.9/2011y din data de 17 martie 2011, numitul T.M.Ş. a fost condamnat de către Tribunalul de Land St. Polten la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt grav, parţial prin efracţie, în formă consumată şi tentativă prev. de art. 127, 128 alin. (1) cif. 4, 129 cif. 1 şi art. 15 C. pen. austriac.
Această sentinţă a fost definitivă din data de 22 martie 2011, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep.
Din datele comunicate de autorităţile austriece a rezultat că numitul T.M.Ş. a fost arestat preventiv începând cu data de 12 noiembrie 2010, ora 13:05, până la data de 17 martie 2011, ora 10:15, când a început executarea pedepsei, aceasta urmând a se va împlini la data de 10 mai 2013. În consecinţă, a fost îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În fapt, prin Sentinţa 9.Hv.9/2011y din data de 17 martie 2011 a Tribunalului de Land St. Polten, s-a reţinut că:
„În noaptea de 4/5 noiembrie 2010, aflându-se în localitatea Ebersberg, inculpatul T.M.Ş., în complicitate premeditată cu alţi complici, a sustras un autoturism marca F.M., aparţinând numitului K.D. În aceeaşi noapte, prin efracţie, a sustras din incinta unei clădiri situată în localitatea Neulengbach suma de 300 euro. Aflându-se în localitatea Boheimkirchen, în data de 9 noiembrie 2010, inculpatul a sustras prin efracţie suma de 1.450 euro şi 50 cartuşe de ţigări, iar în noaptea de 9/10 noiembrie 2010 în localitatea Pressbaum a sustras de la diferiţi proprietari articole de îmbrăcăminte, sume de bani, alimente, DVD-playere şi case de bani.”
„În perioada 4 noiembrie 2010 - 11 noiembrie 2010, inculpatul împreună cu celelalte persoane a încercat să sustragă bunuri din posesia unor persoane neidentificate, fapta rămânând în fază de tentativă, întrucât făptaşii au fost surprinşi şi au fugit.”
Examinând materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1, lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reţinută în sarcina numitului T.M.Ş. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) român, pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 15 ani.
Astfel cum a rezultat din Declaraţia din data de 6 iulie 2011, numitul T.M.Ş. şi-a manifestat dezacordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, în prezent aceasta fiind încarcerat în Penitenciarul Ried im Innkreis.
La data de 17 mai 2011, împotriva persoanei condamnate s-a luat de către autorităţile judiciare austriece, prin Decizia nr. 1-1026159/FP/l1, măsura definitivă şi executorie a interdicţiei de şedere pe termen nelimitat pe teritoriul austriac, fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate din 18 decembrie 1997.
La dosar s-au aflat anexate înscrisurile prevăzute de art. 155 şi art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, rep., privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana transferabilă T.M.Ş.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în conformitate disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană transferabilă T.M.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 531 din 11 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1684/2012. Penal → |
|---|
