ICCJ. Decizia nr. 234/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 234/2012
Dosar nr. 36907/3/2010
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 103 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi al inculpatului W.A.K. împotriva Sentinţei penale nr. 901 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului, de la 7 ani la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi 76 lit. a) C. pen.
Au fost aplicate disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi a fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 117 C. pen., privind expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale, inclusiv cea a obligării de a nu părăsi ţara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 901 din 21 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul W.A.K., zis „H.”, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată durata reţinerii de 24 de ore din data de 7 iulie 2010.
În temeiul disp. art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 550 RON provenită din vânzarea drogurilor, în vederea revenirii acesteia în fondurile speciale ale M.I.
În temeiul disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantităţii de 2,32 grame de heroină, de la inculpatul W.A.K.
În temeiul disp. art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului, după executarea pedepsei.
În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:
La data de 12 august 2010, în jurul orei 11:30, investigatorii sub acoperire cu numele de cod „P.M." şi „I.I.", împreună cu colaboratorul acestora, având nume de cod „M.M.", s-au deplasat în zona Academiei Militare, în apropierea căreia locuieşte învinuitul B.M., unde colaboratorul s-a întâlnit cu o persoană de sex bărbătesc, cunoscută sub porecla „C.", neidentificată până în prezent.
Acesta din urmă şi colaboratorul „M.M.", în continuare, s-au deplasat cu un autoturism spre Policlinica L., situată în cartierul Drumul Taberei, sector 6, unde s-au întâlnit cu un alt bărbat, cunoscut sub apelativele „L.A." sau „G.".
Cei trei au rămas în zonă şi după o perioadă de timp, către aceştia a venit inculpatul W.A.K.
După o scurtă discuţie, inculpatul, însoţit de „C." şi de „L.A.", au plecat în cartierul Ferentari, pentru ca cel dintâi să procure heroină, timp în care colaboratorul „M.M." a stat împreună cu investigatorii sub acoperire.
Ulterior, inculpatul şi însoţitorii săi au revenit în zona în care erau aşteptaţi de către colaboratorul „M.M.", acesta din urmă, împreună cu inculpatul şi cu „C." intrând, apoi, în apartamentul nr. 30 din blocul X, scara 1, unde se mai afla o persoană de sex bărbătesc, identificată în persoana martorului C.C., proprietarul respectivului imobil.
Inculpatul W.A.K., colaboratorul şi persoana cunoscută sub porecla „C." au urcat împreună în liftul blocului, iar inculpatul a coborât la etajul 5, lăsându-i pe însoţitorii săi să meargă spre apartamentul martorului C.C., unde, la scurt timp, a venit şi inculpatul.
În respectivul context, inculpatul şi-a administrat heroină şi, totodată a vândut colaboratorului „M.M." cantitatea de 2,41 grame heroină, pentru suma de 550 RON.
Substanţa primită de colaborator de la inculpatul W.A.K., în împrejurările mai sus descrise, a fost predată celor doi investigatori, aceştia, la rândul lor, trimiţând-o spre analiză la laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
În urma finalizării analizei substanţei în cauză, a rezultat că aceasta a reprezentat, potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 august 2009 al Inspectoratului General al Poliţiei Române, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, cantitatea de 2,41 grame heroină (diacetilmorfină), care face parte din Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.
Deşi inculpatul W.A.K. nu a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, vinovăţia acestuia a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti. Atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă, inculpatul a declarat că este doar consumator de droguri din anul 2009, dar nu a vândut niciodată heroină vreunei persoane. Inculpatul a precizat la instanţă că, în cursul verii 2009, s-a aflat în apartamentul unui vecin unde a consumat heroină pe care a cumpărat-o de la o persoană necunoscută, prin intermediul colaboratorului sub acoperire.
Referitor la viciul pe care-l dobândise în anul 2009, inculpatul a declarat că obişnuia să meargă des în Cartierul Ferentari, pentru a-şi procura drogurile necesare consumului, împreună cu alte trei persoane de sex masculin respectiv, C.A., G. şi L.A., după care le consumau împreună. Inculpatul nu şi-a explicat de ce colaboratorul sub acoperire a declarat că a cumpărat cantitatea de 2,43 grame heroină de la el şi, deşi i-a cunoscut pe martorii C.R.D. şi C.C., nu le-a furnizat niciodată droguri.
În finalul declaraţiei, inculpatul a mai declarat că a mai fost condamnat în România, în urmă cu 14 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
Din declaraţia martorului sub acoperire P.M. a rezultat că, la data de 12 august 2009, a asistat la o tranzacţie ce avea ca obiect o cantitate de heroină, tranzacţie ce a avut loc între colaboratorul sub acoperire M.M. şi inculpatul W.A.K. Astfel, conform declaraţiei martorului, cei doi s-au întâlnit în apropierea centrului medical L. şi au discutat cu privire la tranzacţia ce urma să aibă loc, iar colaboratorul i-a plătit inculpatului suma de 750 RON în schimbul heroinei. Martorul a mai declarat că nu cunoaşte dacă în momentul în care a venit la întâlnirea cu colaboratorul inculpatul avea heroina asupra lui, însă a observat că inculpatul a părăsit zona respectivă, după care acesta l-a sunat pe colaborator şi au stabilit să se întâlnească în zona Drumul Taberei. În acest scop, colaboratorul a plecat pentru a se întâlni cu inculpatul în Drumul Taberei, a intrat în blocul X, unde a avut loc tranzacţia, după care i-a predat investigatorului o punguliţă şi restul de 200 RON, restul de 500 RON rămânând la inculpat în schimbul cantităţii vândute.
În finalul declaraţiei, investigatorul a precizat că aceasta a fost singura tranzacţie la care a participat şi pe care a supravegheat-o.
Din declaraţia martorului C.C. a rezultat că-l cunoaşte pe inculpat de aproximativ 3 - 4 ani, fiind vecin de bloc cu acesta şi obişnuiau să fumeze împreună ţigări ce conţineau substanţe interzise. Martorul a mai precizat în declaraţia dată că, în vara anului 2009, inculpatul, o persoană cu porecla C. şi un alt bărbat blond ce purta barbă au venit la domiciliul său sub pretextul că doresc să-i vândă un scuter şi a observat când aceştia au împărţit conţinutul unei pungi, ce conţinea substanţe interzise.
Martorul a mai precizat că a observat când inculpatul şi-a injectat din substanţa din pachet şi, întrucât şi acele persoane au dorit să facă acelaşi lucru în locuinţa sa, le-a invitat să părăsească apartamentul.
Din comportamentul celor 3 persoane care veniseră în locuinţa sa, martorul şi-a dat seama că vânzarea scuterului era doar un pretext, pentru că în realitate aceştia doreau să împartă cantitatea de droguri conţinută de pachetul respectiv.
Din declaraţiile date de martorul sub acoperire M.M., atât în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti a rezultat că-l cunoaşte pe inculpat ca fiind o persoană care se ocupa cu traficul de droguri, iar la data de 12 august 2009, sub supravegherea investigatorilor, a cumpărat de la inculpat o cantitate de heroină în schimbul sumei de 550 RON.
În vederea realizării tranzacţiei, colaboratorul a luat legătura cu o persoană pe care a cunoscut-o sub porecla de C., căreia i-a dat suma de 550 RON în vederea cumpărării cantităţii de 5 grame heroină, la care C. trebuia să mai adauge suma de 200 RON în vederea întregirii sumei ce a reprezentat contravaloarea acestei cantităţi.
Astfel, martorul M.M. împreună cu numitul C. l-a aşteptat pe inculpatul W.A.K., C. fiind un mijloc de legătură între el şi inculpat. La solicitarea sa, inculpatul a coborât din bloc şi toţi trei au discutat despre cumpărarea cantităţii de 5 grame heroină, rămânând ca această persoană, pe care a cunoscut-o sub numele de C., să pună diferenţa de 200 RON pentru a-i plăti inculpatului pentru întreaga cantitate, suma de 750 RON. După aceste discuţii, inculpatul a luat un taxi şi s-a întors după aproximativ o jumătate de oră şi toţi trei s-au dus într-un apartament, vecin cu al inculpatului unde acesta a împărţit marfa, martorului revenindu-i o cantitate mai mare pentru să plătise o sumă corespunzătoare, iar numitului C. o bilă ce conţinea o cantitate mai mică.
În finalul declaraţiei, martorul a mai învederat că a mai cumpărat şi altă dată droguri de la inculpat, însă în cantităţi mici.
Referitor la martorul C.R.D., instanţa a făcut aplicarea disp. art. 327 C. proc. pen., întrucât din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie cu prilejul îndeplinirii mandatului de aducere a rezultat că acesta este plecat de la domiciliu şi nu se cunoaşte locul unde ar fi putut fi găsit, tribunalul urmând să ia în considerare declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale, întrucât s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.
Conform declaraţiei dată de acesta în cursul urmăririi penale, este consumator de heroină din anul 2001, iar în cursul anului 2009 consuma aproximativ 3 - 4 doze pe zi, pe care şi le procura de la numiţii „H.” (inculpatul W.A.K.) şi „C.B.” cu aproximativ 30 RON/doză.
Referitor la inculpatul W.A.K., martorul a declarat că-l cunoaşte din anul 2004, întrucât au locuit în apropiere şi au obişnuit să frecventeze aceleaşi anturaje şi de la cunoştinţe a aflat că „H.” a vândut heroină şi a cumpărat de la acesta încă din anul 2004.
Martorul a mai precizat că inculpatul vindea heroină cu intermitenţe, în sensul că vindea 3 - 4 luni, după care, alte câteva luni nu mai vindea heroină.
Tot în declaraţia dată de martor în cursul urmăririi penale l-a descris pe inculpat, pe care l-a cunoscut sub porecla de „H.” ca fiind o persoană cu constituţie astenică, brunet, de aproximativ 1.70 m înălţime şi de cetăţenie pakistaneză.
Probele mai sus analizate s-au coroborat şi cu Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 august 2009 al I.G.P.R., conform căruia „proba înaintată în cauză privind cumpărările autorizate efectuate la data de 12 august 2009 de la „H.” a fost constituită din 2,41 grame pulbere care a conţinut heroină.”
A concluzionat instanţa fondului că, în drept, fapta inculpatului W.A.K. - constând în aceea că, la data de 12 august 2009, a vândut colaboratorului „M.M." cantitatea de 2,41 grame heroină (conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 august 2009 al Inspectoratului General al Poliţiei Române, Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor), pentru suma de 550 RON - a constituit infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru infracţiunea săvârşită, instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie la individualizarea căreia au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, cantitatea de droguri traficată, dar şi circumstanţele personale ale acestuia.
Deşi inculpatul a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 7 din 28 ianuarie 1998 pentru infracţiunea prev de art. 312 C. pen., fiind arestat la 7 decembrie 1996 şi eliberat la 7 martie 2000, tribunalul a constatat că pentru această condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare. Reţinând aspectul că inculpatul are o familie organizată, iar pe parcursul procesului penal s-a prezentat la toate termenele de judecată, tribunalul a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, prin reţinerea dispoz. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul W.A.K., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Ministerul Public a criticat hotărârea pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, respectiv, reţinerea circumstanţelor atenuante prev de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, împrejurare ce a condus la aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare, sub minimul de 10 ani.
Inculpatul W.A.K. a criticat hotărârea instanţei de fond - în principal - sub aspectul greşitei condamnări, întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat, iar în subsidiar, sub aspectul greşitei individualizări în cuantum şi modalitate de executare. Totodată, a solicitat înlăturarea măsurii expulzării, având în vedere că inculpatul se află în România de 22 ani, are o familie întemeiată, o soţie cu cetăţenie română.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi probele noi administrate în calea de atac, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat că atât apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cât şi cel al inculpatului W.A.K. au fost fondate, în limitele şi pentru considerentele ce au fost expuse:
Astfel, s-a constatat că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, stabilind totodată şi vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina sa.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, s-a constatat că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită, rezultând cu certitudine şi fără echivoc că, la data de 12 august 2009, inculpatul W.A.K. a vândut colaboratorului M.M. cantitatea de 2,41 grame heroină pentru suma de 550 RON.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza unui amplu material probator administrat în cauză - în ambele faze ale procesului penal - drept pentru care solicitarea inculpatului de achitare nu a fost bazată pe probe care să le înfrângă pe cele deja reţinute şi, mai mult, ea (achitarea) a apărut ca fiind formală, atâta timp cât, în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei în cuantum şi modalitate, fiind fără sens ca odată ce s-a considerat nevinovat, cu toate acestea, să fi solicitat aplicarea unei pedepse mai mici.
Cu privire la apelul Ministerului Public, Curtea a reţinut că acesta a fost întemeiat, întrucât reţinerea circumstanţelor atenuante trebuie să fie motivată, iar în cauza de faţă - din actele dosarului - nu a rezultat împrejurările care au condus instanţa de fond la reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute la lit. a) şi c) ale art. 74 C. pen.
Astfel, inculpatul nu a avut anterior comiterii faptei un comportament ireproşabil, deoarece chiar dacă pentru condamnarea suferită a intervenit reabilitarea, s-a constatat că în prezent inculpatul săvârşeşte o infracţiune de aceeaşi natură cu cea pentru care a fost condamnat cu 12 ani în urmă (4 ani în temeiul art. 312 C. pen.). În plus, din fişa de cazier judiciar a rezultat că W.A.K. a mai suferit o condamnare, în anul 1996, pentru favorizarea infractorului.
Pe de altă parte, nici în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului după comiterea faptei nu s-au putut reţine elemente favorabile, întrucât acesta s-a prevalat, într-o primă fază a urmăririi penale, de dreptul de a nu face declaraţii, pentru ca ulterior, cu ocazia propunerii de arestare preventivă, să afirme (în pofida probatoriului) că nu a vândut niciodată heroină vreunei persoane, fiind doar consumator de droguri. Nici în fata instanţei inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, susţinând că a fost doar consumator.
Curtea a constatat că în mod greşit prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, a înlăturat aplicarea acestora şi a procedat la o nouă individualizare judiciară a pedepsei, în al cărei proces a avut în vedere atât dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi pe cele prevăzute de art. 52 C. pen.
Cu toate acestea, Curtea a constatat ca fiind întemeiat şi apelul inculpatului W.A.K., referitor la greşita luare a măsurii de siguranţă a expulzării, pe care a înlăturat-o, pentru următoarele argumente:
Este adevărat că, potrivit art. 117, alin. (1) C. pen., în teza I se prevede „Cetăţeanului străin care a comis o infracţiune”, însă tot atât de adevărat este că, potrivit tezei a II-a, se arată că „i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării”.
În cauză, Curtea a apreciat că - având în vedere infracţiunea comisă, rigorile legii din ţara de origine a inculpatului şi situaţia sa actuală locativă, familială etc - expulzarea acestuia ar încălca dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, interferând cu viaţa sa privată şi de familie.
Deşi legea permite expulzarea inculpatului, acesta a învederat că nu doreşte să se întoarcă în ţara de origine, că nu are legături cu cei rămaşi acolo, că locuieşte în România de 22 de ani, este căsătorit cu un cetăţean român, iar după executarea pedepsei doreşte să rămână cu soţia sa.
Amestecul autorităţilor publice este permis în ceea ce priveşte viaţa privată şi de familie atunci când este prevăzut de lege şi în măsura în care constituie o măsură care într-o societate democratică este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Curtea a apreciat că, deşi ingerinţa este prevăzută de lege, ea nu este necesară într-o societate democratică, astfel încât măsura privind expulzarea va fi înlăturată.
Pentru toate aceste argumente, Curtea a admis ambele apeluri (parchet şi inculpat), a desfiinţat - în parte - sentinţa atacată şi, rejudecând, a procedat conform celor ce preced.
Faţă de împrejurarea că hotărârea atacată a fost desfiinţată în parte, Curtea a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, inclusiv măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluţia ca netemeinică şi, solicitând reducerea pedepsei ca urmare a aplicării disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.
A invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazului de casare invocat, cât şi prin prisma cazurilor de casare care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu de către instanţă, constată următoarele:
Pedeapsa aplicată de instanţa de apel este adecvată gravităţii faptei săvârşite şi circumstanţelor personale ale inculpatului şi aptă să realizeze scopurile trasate pentru sancţiunea penală în art. 52 C. pen. - prevenţia generală şi prevenţia specială.
Având însă în vedere că parchetul nu a criticat cuantumul pedepsei şi că la dosar a fost depusă o adresă a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform căreia inculpatul a formulat un denunţ şi beneficiază de disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte va reduce la jumătate cuantumul pedepsei aplicate de instanţa de apel.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., făcând aplicarea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul-inculpat W.A.K., va casa în parte decizia atacată şi va reduce pedeapsa principală de la 10 ani la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a aplicării disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., statul va suporta cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-inculpat W.A.K. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, decizia atacată şi reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba urdu se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2346/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1964/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
