ICCJ. Decizia nr. 1969/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1969/2012
Dosar nr. 4054/107/2011
Şedinţa publică din 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 409/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 4054/107/2011, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul G.G. privind Sentinţa penală nr. 468/2009 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 5521/107/2008.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul a invocat greşita reţinere a stării de fapt, legitima apărare şi împrejurarea că a fost judecat în mod discriminatoriu.
În considerente, prima instanţă a reţinut că revizuentul, în cererea formulată, solicită reaprecierea probelor din dosar, însă revizuirea are menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conţine erori esenţiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanţei, deci faptele probatorii să fie noi, ceea ce înseamnă că în revizuire nu este posibilă readministrarea probelor sau prelungirea or interpretarea probatoriului administrat.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul G.G. şi a solicitat admiterea cererii de revizuire, având în vedere că pedeapsa i-a fost majorată ca urmare unei declaraţii mincinoase şi sunt incidente dispoziţiile privind aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 8/A din 24 ianuarie 2012, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor atacate, pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii.
Recursul revizuentului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului rezultă că hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa constatând în mod corect că motivele invocate de revizuent nu se înscriu între cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Astfel, împrejurările invocate de revizuent - greşita reţinere a stării de fapt, legitima apărare şi împrejurarea că a fost judecat în mod discriminatoriu - nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât pe de o parte, criticile invocate de revizuent au fost avute în vedere de instanţe în toate fazele procesului penal, iar, pe de altă parte, acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuentului G.G. împotriva Deciziei penale nr. 8/A din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limba italiană desemnat pentru revizuent se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent G.G. împotriva Deciziei penale nr. 8/A din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1968/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1971/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
