ICCJ. Decizia nr. 1971/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1971/2012
Dosar nr. 222/43/2011
Şedinţa publică de la 7 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 27 iulie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B.E. împotriva Rezoluţiei din 10 mai 2011 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosarul nr. 142/P/2011, menţinând rezoluţia atacată. S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Cererea înregistrată la data de 23 iunie 2011, petenta B.E. a formulat plângere la instanţă împotriva Rezoluţiei din 10 mai 2011 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş.
În motivarea plângerii a arătat că soluţia dată de procuror în Dosarul nr. 192/P/2011 este nefondată şi netemeinică întrucât în mod eronat s-a cercetat făptuitoarea S.I.S. pentru o faptă penală care nu a fost reclamată, în realitate făcându-se vinovată de tăinuirea unui înscris, respectiv a declaraţiei dată de numitul B.V.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, la data de 25 ianuarie 2011, numita B.E. s-a adresat organelor de urmărire penală cu o plângere penală împotriva făptuitoarei S.I.S., notar public în cadrul biroului notarial care îşi are sediul în mun. S. În plângerea penală pe care a formulat-o sus-numita a arătat, în esenţă, că făptuitoarea a falsificat la data de 11 octombrie 2007 „acte oficiale";, mai exact o declaraţie a numitului B.V., fiul său, declaraţie în care se arăta că acesta a primit de la ea suma de 104 milioane ROL.
Instanţa a constatat că în mod corect s-a reţinut în rezoluţia procurorului că numitul B.V., fiul petentei, la data de 11 octombrie 2007, s-a prezentat la biroul notarului public S.I.S. şi a solicitat autentificarea unei declaraţii.
Acesta a declarat în faţa notarului public că a primit de la petentă suma de 10.400 RON, reprezentând sultă, privind ieşirea din indiviziune cu privire la apartamentul situat în S. Declaraţia pe proprie răspundere dată de B.V. a fost autentificată de notarul public.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut în rezoluţia procurorului faptul că inculpata nu a comis infracţiunea de fals intelectual, întrucât nu a atestat unele fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi nici nu a omis să insereze unele date sau împrejurări, ci doar a autentificat o declaraţie dată pe proprie răspundere de către B.V.
Susţinerile petentei că procurorul a cercetat-o pe făptuitoare pentru o altă faptă, care nu a fost indicată în plângere, nu pot fi reţinute, întrucât încadrarea juridică dată unei fapte comisă de către o persoană este atributul exclusiv al organului de urmărire penală, şi nu a părţii care formulează plângerea sau denunţul.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs petiţionara.
Recursul declarat de petiţionară împotriva sentinţei este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. 8.
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714/26.10.2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionară a fost pronunţată la data de 24 iulie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta petentă B.E. împotriva Sentinţei penale nr. 14 din 27 iulie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 300 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1969/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1990/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
