ICCJ. Decizia nr. 1934/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1934/2012
Dosar nr. 2048/1/2012
Şedinţa publică din 6 iunie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 14 martie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Contestaţia în anulare formulată de Organizaţia de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea şi Eradicarea Corupţiei împotriva Sentinţei nr. 200 din 14 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 8207/1/2011.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că făptuitorii nu au fost citaţi pentru termenul de judecată şi s-a solicitat rejudecarea cauzei, fiind invocate dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Sentinţa nr. 200 din 14 februarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 8207/1/2011, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta Organizaţia de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea şi Eradicarea Corupţiei împotriva Ordonanţei din 10 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
S-a menţinut ordonanţa atacată şi a fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând contestaţia în anulare formulată de Organizaţia de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea şi Eradicarea Corupţiei sub aspectul admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, respectiv anularea pentru vicii sau nulităţi privind actele de procedură.
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.
Art. 386 C. proc. pen. prevede expres şi limitativ cazurile în care se poate formula contestaţie în anulare, precum şi hotărârile care pot fi atacate pe această cale, respectiv hotărârile penale definitive pronunţate de către instanţa de recurs.
În speţă, petenta a formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri având ca obiect plângere împotriva Ordonanţei din 10 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În raport de soluţiile care pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, întrucât niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 345 C. proc. pen., respectiv condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac fiind inadmisibilă.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Organizaţia de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea şi Eradicarea Corupţiei împotriva Sentinţei nr. 200 din 14 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 8207/1/2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Organizaţia de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea şi Eradicarea Corupţiei împotriva Sentinţei penale nr. 200 din 14 februarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 8207/1/2011.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 6 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1933/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1961/2012. Penal → |
|---|
