ICCJ. Decizia nr. 1993/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1993/2012
Dosar nr. 3355/97/2011
Şedinţa publică din 8 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 241 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.C.A., cu privire la sentinţa penală nr. 17/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 3024/97/2009. A fost obligat condamnatul să plătească suma de 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerente că:
Prin sentinţa penală nr. 17/2010 a Tribunalului Hunedoara, pronunţată în Dosarul nr. 3024/97/2009, revizuientul P.C.A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. Consecutiv, în baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 18 noiembrie 2010 prin decizia penală nr. 4110/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
- când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În speţa de faţă, Tribunalul Hunedoara a constatat că nu a fost incident niciunul din cazurile enumerate anterior. Chiar dacă formal revizuientul a indicat incidenţa dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., instanţa a constatat că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, De altfel, cererea de a se constata nulitatea absolută a actului de sesizare, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror, pe motiv că Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu s-a pronunţat cu privire la toate faptele pentru care revizuientul a fost urmărit penal, a fost invocată în calea de atac a apelului şi analizată de Curtea de Apel Alba Iulia, în cadrul deciziei penale nr. 36/A/2010.
Faţă de aceste considerente, soluţia adusă a fost una de respingere a cererii de revizuire formulată de condamnatul P.C.A., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel, în termenul prev. de art. 363 C. proc. pen., condamnatul-revizuent P.C.A., prin apărător ales, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, rejudecând, reanalizarea situaţiei invocate prin cerere. A solicitat ca instanţa să dea eficienţă art. 403 C. proc. pen., să admită de principiu cererea de revizuire astfel cum a fost formulată. A precizat că este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre competentă cercetare organelor de urmărire penală.
Aşa cum a rezultat din actele rechizitoriului, întreaga etapă de cercetare a vizat trei acte materiale, iar instanţa a omis să se pronunţe asupra unui act material. Este evidentă nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., singura modalitate de îndreptare a acestei erori fiind admiterea apelului.
Prin decizia penală nr. 23/A din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul P.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 241 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
A obligat apelantul să achite statului suma de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
S-a constatat a fi invocată ca motiv de revizuire împrejurarea că actele de urmărire penală vizează trei acte materiale de trafic de influenţă, iar instanţa de judecată a omis să se pronunţe asupra unui act material.
Curtea a constatat că această împrejurare a constituit una dintre criticile analizate de Curtea de Apel Alba Iulia în apelul inculpatului P.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 17/2010 a Tribunalului Hunedoara.
Astfel, instanţa de apel în procedura judiciară vizând fondul dosarului pentru care inculpatul P.C.A. a fost trimis în judecată reţine că la pct. 2 şi 4 din ordonanţa de extindere a cercetărilor emisă în 24 iulie 2008, reprezintă o singură faptă, împrejurare faţă de care nu era posibilă adoptarea a două soluţii distincte.
De asemenea, arată că în rechizitoriu este menţionată expres împrejurarea că fapta expusă la pct. 4 din ordonanţă este parte a infracţiunii de trafic de influenţă, expusă la pct. 2.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin soluţia adoptată în recursul inculpatului, a constatat legalitatea şi temeinicia deciziei penale nr. 36/A din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a încheiat ciclul procesual în legătură cu actele materiale pentru care a fost judecat inculpatul P.C.A.
Curtea a constatat că în cauză nu este incident vreunul din cazurile de desfiinţare a soluţiei adoptate de Tribunalul Hunedoara.
Împotriva deciziei penale nr. 23/A din 21 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a declarat recurs revizuientul P.C.A.
Recursul este nefondat.
Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi sunt sigurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă în raport de dispoziţiile procesual penale ce reglementează revizuire, dar şi cu principul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Cererea de a se constata nulitatea absolută a actului de sesizare cu consecinţa restituirii cauzei la procuror, pe motiv că Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu s-a pronunţat cu privire la faptele pentru care revizuientul a fost urmărit penal a fost invocată în calea de atac a apelului şi a fost analizată de Curtea de Apel Alba Iulia în cadrul deciziei penale nr. 36/A/2010 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin soluţia adoptată în recursul inculpatului, a constatat legalitatea şi temeinicia deciziei penale nr. 36/A din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a încheiat ciclul procesual în legătură cu actele materiale pentru care a fost judecat inculpatul P.C.A.
Aşa fiind, se constată că nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen. Chiar dacă formal revizuientul a indicat disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., se constată că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Cum în cauză motivele de revizuire invocate de recurentul-revizuient nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare şi aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat din care suma cuvenită apărătorului desemnat din oficiu, reprezentând onorariu parţial, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.C.A. împotriva deciziei penale nr. 23/A din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1996/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
