ICCJ. Decizia nr. 2025/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2025/2012

Dosar nr.61132/3/2011

Şedinţa publică din 11 iunie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 864/F din 02 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 61132/3/22011, s-au dispus următoarele:

1. în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului M.S. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b), art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul M.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

 În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului M.S.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului I.S. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.S. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 924/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2373 din 21 mai 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a fost contopit restul de 1295 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin această hotărâre şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului I.S..

3. în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei B.D. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată inculpata B.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatei B.D.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

4.150 RON ridicată de la inculpatul I.S. şi consemnată la C. Bank - agenţia P. cu recipisa nr. X din 26 iulie 2011;

3.900 RON ridicată de la inculpatul M.S. şi consemnată la C. Bank - agenţia P. cu recipisa nr. Y din 26 iulie 2011.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, cu obligaţia de a păstra contraprobe potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, următoarelor cantităţi de droguri:

- 3,72 grame pulbere conţinând heroină, ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0021430 din 28 iulie 2011;

- 285,28 grame; 7,70 grame şi 5,0 grame pulbere conţinând heroină ridicată potrivit dovezii seria H nr. 0021431 din 28 iulie 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.S. a cântarului electronic de precizie ridicat potrivit dovezii seria H nr. 0051552 din 27 iulie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul M.S. a telefonului mobil marca N. cu acumulatorul şi cartela SIM ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0051551, precum şi a sumei de 31.400 RON din suma de 35.300 depusă la C. Bank - agenţia P. cu recipisa nr. 22915812/1 din 26 iulie 2011.

 În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata B.D. a telefonului marca N. cu acumulator aferent şi cartela SIM ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0051553 din 27 iulie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul I.S. a telefonului marca N. şi cartela SIM ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0051563 din 09 august 2011.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pena., au fost obligaţi inculpaţii M.S. şi I.S. la câte 2.150 RON flecare, iar inculpata B.D. la 2550 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

Din luna iunie 2011 până la data de 20 iulie 2011, inculpatul M.S. a vândut în mod repetat la interval de câteva zile inculpatului I.S. cantităţi de câte 5 grame heroină, pentru suma de câte 600 RON, uneori cantităţile fiind chiar de 10 grame (pentru care primea suma de 1.200 RON).

La rândul său, inculpatul I.S. o contacta pe inculpata B.D., şi se întâlnea cu aceasta, în general în zona „E.", „P." sau „L.", ocazie cu care îi înmâna drogurile achiziţionate de la inculpatul M.S.

Aceasta din urmă, după ce intra în posesia heroinei, o porţiona în „doze" sau „bile", pe care le vindea apoi către diverşi consumatori pentru suma de câte 50 RON. Tranzacţiile cu droguri de mare risc erau realizate de către această inculpată chiar în imobilul unde aceasta locuia, situat în Bucureşti.

După ce vindea o cantitate de 5 sau 10 grame de heroină, la un interval de câteva zile, după caz, inculpata B.D. îl contacta telefonic pe inculpatul I.S., pentru a-i înmâna sumele de bani datorate, şi anume 1.000 RON pentru 5 grame heroină, cât şi pentru a primi o nouă cantitate destinată vânzării.

Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor efectuate prin telefon, interceptate în baza autorizaţiilor emise în cauză de Tribunalul Bucureşti a rezultat legătura dintre cei trei inculpaţi, modul şi locurile în care se stabileau întâlnirile, cât şi faptul că aceştia purtau frecvent discuţii în legătură cu diferite sume de bani.

Urmare a punerii în executare a autorizaţiilor de interceptate a convorbirilor telefonice de către Tribunalul Bucureşti, organele judiciare au luat la cunoştinţă de efectuarea unei posibile tranzacţii, procedând la organizarea unui flagrant.

Astfel, din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante a reieşit că la data de 20 iulie2011, lucrătorii de poliţie au format un dispozitiv de supraveghere în zona str. P.G., la intersecţia cu str. G. de pe raza sectorului 5 al capitalei, fiind depistat făptuitorul minor R.F.Z., în vârstă de 14 ani, fiul inculpatului M.S., care fusese sunat în prealabil de către tatăl său - inculpatul M.S. - care îi solicitase să aducă „un milion" din locuinţă, urmând a se întâlni în zona mai sus menţionată; acesta s-a întâlnit în jurul orei 15:45 cu tatăl său, ce se afla într-un autoturism marca M.

S-a procedat la legitimarea şi imobilizarea celor două persoane, iar cu ocazia controlului corporal, asupra făptuitorului R.F.Z. a fost găsită o punguţă ce conţinea cantitatea de 3,85 grame heroină, aşa cum a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 143677 din 22 iulie 2011.

Cu privire la această cantitate de heroină, inculpatul M.S. a declarat că provenea din locuinţa sa şi îi solicitase fiului său minor să i-o aducă, întrucât intenţiona să i-o predea în aceeaşi zi inculpatului I.S. în vederea punerii în vânzare.

Imediat după realizarea prinderii în flagrant a inculpatului M.S., tot la data de 20 iulie 2011, s-a procedat la efectuarea percheziţiilor domiciliare, atât la locuinţa acestui inculpat, cât şi la cea a inculpatei B.D., cu privire la care Tribunalul Bucureşti a emis la data de 18 iulie 2011 autorizaţiile de percheziţie nr. 527/2011 şi 528/2011.

Astfel, din procesul verbal de percheziţie domiciliară a rezultat că în imobilul situat în Bucureşti, str. C., sector 5, unde locuieşte inculpatul M.S., au fost găsite 6 punguţe din material plastic ce conţineau cantitatea de 292,100 grame heroină (proba nr. 1) şi alte două punguţe din acelaşi material, ce conţineau 7,91 grame heroină (proba nr. 2), aşa cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 143678 din 25 iulie 2011.

În aceeaşi zi, 20 iulie 2011, lucrătorii de poliţie l-au depistat pe inculpatul I.S. în zona staţiei de metrou „G.", asupra acestuia fiind găsit un telefon mobil marca N., cât şi suma de 4.150 RON.

Audiat fiind, inculpatul M.S. a recunoscut că în urmă cu 4-5 luni a luat hotărârea de a vinde heroină, motiv pentru care a luat legătura cu inculpatul I.S., căruia i-a propus să distribuie drogurile pe care urma să le procure. În continuare, inculpatul a relatat că l-a cunoscut pe numitul „V." prin alte persoane şi că a stabilit cu acesta să-i procure heroina, iar în urmă cu 4 luni a achiziţionat circa 400 grame din această substanţă, achitând suma de 40.000 RON şi a depozitat-o în imobilul în care locuieşte.

Inculpatul a precizat că din această cantitate de heroină a vândut succesiv inculpatului I. cantităţi de 5-10 grame, contra sumei de 600-1.200 RON, drogurile fiind vândute de acesta la rândul său.

Inculpatul a relatat că era contactat telefonic de către I.S. pe numărul său de pe mai multe numere de telefon, deoarece acesta le schimba foarte des şi se întâlneau la interval de câteva zile sau o săptămână, în general în zona P.G., arătând că a vândut în această modalitate 70-80 grame heroină.

Cu privire la infracţiunea flagrantă din data de 20 iulie 2011, acelaşi inculpat a arătat că la data respectivă a fost contactat telefonic în jurul orei 15.00 de I., urmând să se întâlnească pentru a cumpăra heroină, motiv pentru care l-a sunat pe fiul său R.F.Z., de 14 ani şi i-a solicitat să-i aducă „un milion", respectiv o punguţă cu 5 grame de heroină, fiind surprinşi de lucrătorii de poliţie.

Declaraţia inculpatului M.S. cu privire la acest ultim aspect s-a coroborat şi cu procesul verbal de audiere a minorului R.F.Z. în calitate de făptuitor.

Inculpatul a recunoscut că drogurile găsite cu ocazia percheziţiei, circa 300 de grame, urmau a fi vândute.

De asemenea, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpata B.D. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul I.S. în februarie 2011, prin intermediul numitei P.M., ca fiind persoana pe care o aproviziona pe aceasta cu droguri, iar după arestarea acesteia din urmă, în mai 2011, s-a înţeles cu inculpatul ca acesta să-i procure ei drogurile şi să-i dea banii proveniţi din vânzare după valorificarea acestora, ceea ce s-a şi întâmplat. Inculpata a precizat că îi dădea acestuia suma de 200 RON pentru un gram de heroină.

Inculpata a arătat că heroina o porţiona ea însăşi acasă şi că vindea câte trei, patru „bile" de heroină zilnic la diferiţi consumatori pentru suma de 50 RON „bila", consumatori ce veneau la locuinţa acesteia şi că, în funcţie de cum vindea drogurile, îl contacta pe inculpatul I. pentru a-i plăti heroina achiziţionată şi a-i procura o altă cantitate, întâlnirile cu acesta având loc în zona „L.", „P." sau „E." şi că acesta i-a solicitat de câteva ori să o trimită pentru efectuarea tranzacţiilor pe fiica sa B.A.C., în vârstă de 17 ani, despre care acesta ştia că este minoră.

În declaraţia dată în calitate de învinuită, B.A.C. a confirmat susţinerile inculpatei B.D., relatând că din luna februarie-martie 2011 şi până la data arestării numitei P.L. primea, prin intermediul acesteia, droguri procurate de inculpatul I.S. pe care le porţiona şi la vindea mai departe la diferiţi consumatori, care veneau chiar la locuinţa sa şi tot prin intermediul acesteia îi dădea aceluiaşi I. banii proveniţi din vânzare. Învinuita a arătat că după arestarea numitei P.L. în mai 2011, a continuat să primească droguri pe care le vindea mai departe direct de la inculpatul I., primind de la acesta câte o punguţă de aproximativ 5 grame pentru care îi achita după vânzare câte 1.000 RON, iar în funcţie de cum vindea drogurile la 4-5 zile, îl contacta telefonic pe inculpat pentru a primi altă cantitate de heroină.

Inculpata a mai arătat că şi mama sa, B.D. a procedat în aceeaşi modalitate şi că de câteva ori s-a întâlnit cu inculpatul I. pentru a primi drogurile pe care aceasta le vindea mai departe.

De asemenea, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul I.S. a recunoscut că, în cursul lunii mai 2011 inculpata B.D., i-a propus să îi procure heroină, pe care aceasta urma să o revândă la diverşi consumatori, motiv pentru care, la rândul său, i-a propus inculpatului M.S. să îi furnizeze heroina pe care să o vândă mai departe. Declaraţia inculpatului s-a coroborat în privinţa modalităţii de operare cu declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi, acesta precizând că M.S. şi B.D. nu se cunoşteau, el fiind intermediarul acestor tranzacţii, din declaraţiile sale rezultând că îi revenea dintr-o tranzacţie de 5 grame de heroină suma de 200 RON.

Astfel, acesta a relatat că se întâlnea cu M.S. în cartierul D.T., primea de la acesta câte 5 grame de heroină, doar de două ori câte 10 grame, droguri pe care le dădea mai departe lui B.D. care la revindea şi îl contacta ulterior pentru a-i înmâna banii proveniţi din vânzare, cât şi pentru a-i procura o altă cantitate de droguri, inculpatul precizând că, de câteva ori, B.D. a trimis-o la întâlnire pe fiica sa „C.".

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.S., de a deţine heroină în vederea vânzării şi de a vinde în mod repetat, la intervale de câteva zile, în perioada iunie – 20 iulie 2011, inculpatului I.S., diverse cantităţi de heroină cuprinse între 5 şi 10 grame, cu ocazia ultimului act material din data de 20 iulie 2011, l-a folosit pe fiul său minor R.F.Z. cerându-i să-i aducă o punguţă ce conţinea 3,85 grame heroină, precum şi de a deţine fără drept, în vederea punerii în vânzare, cantitatea de 299,91 grame heroină, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (1), (2) cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Având în vedere că încadrarea juridică a faptei impune reţinerea normei de incriminare cadru, prevăzută în alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, instanţa a dispus schimbarea încadrării în acest sens.

Întrucât tranzacţiile de droguri au avut loc în mod repetat, la intervale de câteva zile, în aceeaşi modalitate, pe întreaga perioadă în care s-a reţinut desfăşurarea activităţii infracţionale şi în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul I.S., s-a reţinut că actele materiale distincte au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, infracţiunea fiind săvârşită în formă continuată.

Totodată, avându-se în vedere că la momentul executării ultimului act material, inculpatul l-a folosit pe fiul său minor R.F.Z., cerându-i să-i aducă o punguţă ce conţinea 3,85 grame heroină, s-a apreciat că se impune şi reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială reduse potrivit art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea mare de droguri vândută şi deţinută), forma continuată a infracţiunii, frecvenţa actelor materiale şi perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracţională, circumstanţa agravantă reţinută şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.

În considerarea faptului că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanţa a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă văzând disp. art. 80 alin. (2) C. pen. şi apreciind că în considerarea incidenţei agravantei reţinute nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special redus potrivit disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., i s-a aplicat inculpatului M.S. pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul special, respectiv 7 ani închisoare, apreciindu-se că astfel va fi atins scopul preventiv, educativ, dar şi coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.

Văzând disp. art. 65 C. pen. şi dispoziţiile textului incriminator, instanţa de fond a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., având în vedere natura şi gravitatea faptei, cât şi faptul că inculpatul l-a folosit pe fiul său minor, în vârstă de numai 14 ani şi având probleme de sănătate, suferind de tulburare hiperchinetică cu deficit atenţionai şi retard mintal, (potrivit înscrisului medical), expunându-l pe acesta riscului de a consuma droguri şi i-a periclitat integrarea socială prin transmiterea unor valori negative, comportament apreciat de instanţă ca deosebit de nedemn în calitatea sa de părinte şi care a întemeiat convingerea că interzicerea drepturilor părinteşti este în interesul copilului minor şi are ca scop protecţia sănătăţii, moralei şi educaţiei acestuia.

Aceleaşi drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie. Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudenţa CEDO cu privire la aplicarea art. 3 Protocol 1 stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii şi Calmanovici c. României, nu se impune şi interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative, iar în privinţa interzicerii exercitării celorlalte drepturi, aceasta se impune pentru aceleaşi motive ca şi în cazul pedepsei complementare.

Tot astfel s-a reţinut că faptele inculpatului I.S., de a procura în vederea vânzării, în mod repetat, la intervale de câteva zile, în perioada iunie – 20 iulie 2011, inculpatei B.D., cantităţi de heroină cuprinse între 5 şi 10 grame provenind de la inculpatul M.S., iar la câteva tranzacţii cu droguri, a predat heroina şi a primit banii de la minora B.A.C., de 17 ani, cunoscând vârsta acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Având în vedere că încadrarea juridică a faptei, s-a apreciat că se impune reţinerea normei de incriminare cadru prev. în alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 şi s-a dispus schimbarea încadrării în acest sens.

Întrucât tranzacţiile de droguri au avut loc în mod repetat la intervale de câteva zile, în aceeaşi modalitate pe întreaga perioadă în care s-a reţinut desfăşurarea activităţii infracţionale şi în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii, s-a reţinut că actele materiale distincte au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, infracţiunea fiind săvârşită în formă continuată.

Totodată, avându-se în vedere că inculpatul a înmânat în mai multe rânduri heroina numitei B.A.C., primind de la aceasta banii ce-i reveneau din vânzările anterioare, cunoscând că aceasta este minoră, s-a apreciat că se impune şi reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului, coroborat cu referatul întocmit de Biroul executări penale al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi referatul telefonic al grefierului de şedinţă, a rezultat că acesta a fost liberat condiţionat la data de 26 august 2008 din executarea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 924/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală 794/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu un rest de pedeapsă de 1295 zile închisoare, pedeapsă ce nu a fost considerată executată la data epuizării infracţiunii ce face obiectul acestui dosar, ceea ce a atras starea de recidivă postcondamnatorie.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în legea specială reduse potrivit art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social, forma continuată a infracţiunii, frecvenţa actelor materiale şi perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracţională, circumstanţa agravantă reţinută, starea de recidivă şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a dovedit perseverenţă infracţională, fiind condamnat în precedent la pedeapsa închisorii tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri, fiind de altfel şi consumator şi neavând nicio ocupaţie din care să realizeze venituri, înţelegând să îşi procure banii necesari consumului de droguri din chiar tranzacţionarea acestora.

În considerarea celor expuse, i s-a aplicat inculpatului I.S. pedeapsa cu închisoarea, orientată spre maximul special redus potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., respectiv 12 ani închisoare, apreciind că astfel va fi atins scopul preventiv, educativ, dar şi coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.

Totodată, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În raport de disp. art. 61 C. pen., instanţa de fond a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 924/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2373 din 21 mai 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a contopit restul de 1295 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, aplicând inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata pedepsei, ca pedeapsă accesorie. Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudenţa CEDO cu privire la aplicarea art. 3 Protocol 1 stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii şi Calmanovici c. României nu se impune şi interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative.

Totodată, s-a reţinut că faptele inculpatei B.D., de a vinde în mod repetat, în perioada iunie – 20 iulie 2011, cantităţi de heroină cuprinse între 5 şi 10 grame, provenind de la inculpatul I.S., porţionată în doze, cu suma de câte 50 RON către diverşi consumatori, folosind la realizarea tranzacţiilor cu droguri şi pe fiica sa minoră, B.A.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Având în vedere că încadrarea juridică a faptei impune reţinerea normei de incriminare cadru prevăzută în alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, instanţa a dispus schimbarea încadrării în acest sens.

Întrucât tranzacţiile de droguri au avut loc în mod repetat, la intervale de câteva zile, în aceeaşi modalitate pe întreaga perioadă în care s-a reţinut desfăşurarea activităţii infracţionale şi în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul I.S., s-a reţinut că actele materiale distincte au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, infracţiunea fiind săvârşită în formă continuată.

 Totodată, având în vedere că inculpata a folosit la realizarea tranzacţiilor cu droguri şi pe fiica sa minoră, B.A.C., s-a apreciat că se impune şi reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în legea specială reduse potrivit art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social, forma continuată a infracţiunii, frecvenţa actelor materiale şi perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracţională, circumstanţa agravantă reţinută şi circumstanţele personale ale inculpatei, căreia i-a fost aplicată în precedent o sancţiune administrativă pentru deţinerea de droguri în vederea consumului propriu.

În considerarea acestor elemente, s-a aplicat inculpatei B.D. pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul special respectiv 7 ani închisoare, apreciindu-se că astfel va fi atins scopul preventiv, educativ, dar şi coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.

Văzând disp. art. 65 C. pen. şi dispoziţiile textului incriminator, instanţa a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., având în vedere natura şi gravitatea faptei, cât şi faptul că inculpata s-a folosit de fiica sa minoră, în vârstă de 17 ani, a periclitat integrarea socială a acesteia prin transmiterea unor valori negative, comportament deosebit de nedemn al inculpatei în calitatea sa de părinte şi care întemeiază convingerea instanţei că interzicerea drepturilor părinteşti este în interesul copilului minor şi are ca scop protecţia moralei şi educaţiei acestuia.

Văzând disp. art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe durata pedepsei ca pedeapsă accesorie. Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudenţa CEDO cu privire la aplicarea art. 3 Protocol 1 stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii şi Calmanovici c. României, nu se impune şi interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative, iar în privinţa interzicerii exercitării celorlalte drepturi, aceasta a apreciat că se impune pentru aceleaşi motive ca şi în cazul pedepsei complementare.

Deşi din cuprinsul materialului de urmărire penală a reieşit că inculpaţii M.S. şi I.S. au formulat denunţuri vizând alte persoane implicate în traficul de droguri, iar în rechizitoriu s-a menţionat că pentru a beneficia de aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul I.S. a formulat un denunţ faţă de alte persoane ce au săvârşit infracţiuni legate de droguri, ce a fost înregistrat sub nr. 1912D/P/2011, s-a reţinut că în cauză nu rezultă alte date care să confirme că inculpaţii au facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, articolul menţionat nefîind aplicabil.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri inculpaţii M.S., I.S. şi B.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie cu privire la individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate la instanţa de fond.

Prin Decizia penală nr. 67/A din 02 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.S., I.S. şi B.D., împotriva sentinţei penale nr. 864/F din 02 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 61132/3/22011.

S-a dedus prevenţia inculpaţilor de la 21 iulie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 700 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata B.D., în sumă de 300 RON, să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că apelurile sunt nefondate.

S-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor este corectă, în mod just prima instanţă a reţinând în încadrarea juridică dată faptelor atât infracţiunea cadru, cât şi circumstanţa agravantă prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, toţi cei trei inculpaţi folosind în comiterea faptelor minori, inculpatul M. folosindu-şi fiul, R.F.Z., în vârstă de 14 ani, iar inculpaţii I. şi B. pe minora B.A.C., în vârstă de 17 ani, fiica apelantei inculpate.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea de apel a apreciat că au fost avute în vedere, prin coroborare, toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât cu privire la tratamentul sancţionator stabilit pentru infracţiunile deduse judecăţii, cât şi cu privire la modalitatea de executare a acesteia în cazul fiecărui inculpat, pedepsele aplicate fiind apte să atingă scopul instituit prin art. 52 C. pen.

S-a reţinut, de asemenea, că prima instanţă, în mod justificat, în cazul inculpatului M.S. a ţinut seama de disp. art. 80 alin. (2) C. pen., în acord cu tribunalul, instanţa de apel constatând că reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu este obligatorie în condiţiile existenţei concursului între circumstanţele agravante (forma continuată, comiterea de acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii prin folosirea fiului său minor) şi cele atenuante (conduita bună a infractorului anterior comiterii faptei constând în lipsa antecedentelor penale, conform caracterizărilor depuse la dosar inculpatul bucurându-se de o bună reputaţie în societate).

În cazul inculpaţilor I.S. şi B.D., s-a apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, întrucât, pe de o parte, atitudinea sinceră a acestora a fost valorificată prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., această atitudine procesuală nemaiputând fi valorificată ca reprezentând circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar, pe de altă parte, de conduita avută de aceştia anterior comiterii faptei instanţa de fond a ţinut seama într-o măsură suficientă în procesul complex de individualizare a pedepselor aplicate.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că la stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut seama într-o măsură suficientă de natura şi gravitatea ridicată a faptelor deduse judecăţii, relevate de modul şi mijloacele de săvârşire, de gradul fiecărui inculpat de implicare şi participaţie la comiterea faptelor - toţi fiind autori, însă neputând fi ignorată împrejurarea că inculpata B. a fost cea care i-a propus inculpatului I. să desfăşoare această activitate infracţională, iar acesta din urmă i-a propus coinculpatului M. să le furnizeze drogurile, de scopul urmărit (obţinerea de mijloace financiare substanţiale în mod uşor şi ilicit), de natura şi cantitatea de drog de mare risc traficată (heroină), de toate circumstanţele reale ale comiterii faptelor, dar şi de cele persoanele ale inculpaţilor, de împrejurările care agravează răspunderea penală (după caz, forma continuată, starea de recidivă, art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000), pedepsele astfel individualizate fiind apte, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, să conducă la atingerea scopului preventiv, educativ şi sancţionator al pedepsei, dar şi să formeze acestora o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.S., I.S. şi B.D., solicitând în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., admiterea căii de atac promovate şi reducerea pedepselor aplicate, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, în cazul ultimilor doi şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, de altfel aceştia recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenţii inculpaţi nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele de câte 7 ani închisoare, aplicate inculpaţilor M.S. şi B.D. şi respectiv, 12 ani închisoare, aplicată inculpatului I.S., au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale recurenţilor inculpaţi.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Existenţa uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor astfel de împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cu cea de prim control judiciar, constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea recurenţilor inculpaţi B.D. şi I.S., cu consecinţa reducerii pedepselor, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, reţinerea agravantei prev. de art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională, forma continuată a infracţiunii, frecvenţa actelor materiale şi perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracţională, starea de recidivă a inculpatului I.S., atrasă de o condamnare anterioară tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri, B.D. primind şi aceasta anterior o sancţiune administrativă pentru deţinerea de droguri în vederea consumului propriu, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reţinerea în favoarea inculpaţilor B.D. şi I.S. a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate apar ca fiind temeinice şi legale, modalitatea de executare a acestora, respectiv cea în regim de detenţie, fiind, de asemenea, corect stabilită.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.S., se reţine, de asemenea, că şi aceasta a fost just individualizată, nefiind identificate elemente de natură a conduce la adoptarea unei soluţii de reducere a cuantumului pedepsei, care nu depăşeşte cu mult minimul special prevăzut de lege. Se reţine în acest sens că în favoarea inculpatului a fost deja reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă acesteia nu i se poate acorda o eficienţă sporită, având drept consecinţă reducerea pedepsei, ţinând seama de toate celelalte circumstanţe care caracterizează în mod negativ persoana inculpatului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurenţii inculpaţi apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 iulie 2011 la 11 iunie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.S., I.S. şi B.D. împotriva deciziei penale nr. 67/A din 02 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 iulie 2011 la 11 iunie 2012.

Obligă recurentul inculpat M.S. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi I.S. şi B.D. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 300/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 770/2012. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2007/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2008/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 201/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 203/2012. Penal