ICCJ. Decizia nr. 2040/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2040/2012
Dosar nr. 3605/114/2011
Şedinţa publică din 12 iunie 2012
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.C.D. împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 170 din data de 13 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău, s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului B.C.D. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani calculată cu începere de la data executării pedepsei principale.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
Conform art. 33, 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele principale, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară.
Potrivit art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b). şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Totodată, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente F.E. SRL, la următoarele despăgubiri civile - 15.113,3 RON către SC M. SRL Covasna, 27.119,62 RON debit şi dobânzi legale către SC F.P. SRL Moeciu, 2.019,90 RON către SC M.S. SRL Buzău, 7.646 RON către SC T.I. SRL, 14.454 RON către SC P.L.V. SRL Covasna şi 2.002,77 RON către C.S. SRL Covasna.
Inculpatul a mai fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente K. SRL, la 31.075,40 RON plus dobânda legală aferentă către SC N.P. SRL Piatra Neamţ şi la 28.849 RON către SC C. SRL.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţii vătămate V. SRL Urziceni, SC P.I.C. SRL Ploieşti, SC E.E.N. SRL, SC E.T. SRL Pârscov şi SC R.I. SRL.
Conform art. 118 C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 14.927,34 RON cu care partea vătămată SC E. SRL Ulmeni nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu SC K. SRL, la 2.000 RON cheltuieli de judecată către partea civilă SC N.P. SRL.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la 1.000 RON (din care 800 RON în solidar cu SC K. SRL şi SC F.E. SRL) cheltuieli judiciare către stat din care 400 RON în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. EE din 07 aprilie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.C.D. pentru infracţiunile de înşelăciune în convenţie cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi eliberarea unei file CEC fără a avea disponibil la tras prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 33 lit. c) C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în perioada mai 2010 - octombrie 2010, în calitate de administrator al SC F.E. SRL, K. SRL, P.I. SRL şi M.C. SRL, a emis în favoarea mai multor societăţi cu care avea relaţii comerciale (SC E. SRL Ulmeni, SC V. SRL Urziceni, SC M. SRL Covasna, SC F.P. SRL Moeciu, SC E.E.N. SRL, SC M.S. SRL Buzău, SC T.I. SRL Buzău, SC E.T. SRL Pârscov, SC P.L.V. SRL Covasna, SC P.I.C. SRL Ploieşti, SC C.S. SRL Covasna, SC R.I. SRL, SC C. SRL şi SC N.P. SRL Piatra Neamţ) mai multe file CEC şi bilete la ordin fără a avea disponibil în cont în momentul emiterii lor, motiv pentru care instrumentele de plată au fost refuzate la plată, unele file CEC fiind emise în perioada de interdicţie bancară, iar alte instrumente de plată aparţineau unor seturi de instrumente retrase din circulaţie, cauzând un prejudiciu material în valoare totală de circa 222.097,81 RON din care a fost recuperată suma de 6.428 RON şi a emis către SC G.A. SRL Pătârlagele fila CEC nr. RR, cu decontare a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil, fără a se produce în final un prejudiciu material deoarece marfa solicitată de inculpat nu i-a mai fost livrată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu, sesizarea organelor de poliţie din cadrul I.P.J. Buzău - Serviciul de Investigare a Fraudelor de către unităţile bancare care au refuzat la plată filele CEC eliberate de inculpat, filele CEC şi biletele la ordin eliberate de inculpat, care au fost refuzate la plată, somaţiile emise de unităţile bancare către inculpat cu privire la intrarea în interdicţie bancară, cererile de înscriere a refuzului bancar în F.N.C., plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate şi ale părţilor civile, facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii, facturile şi actele depuse de către partea civilă şi inculpat în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul este administrator la SC F.E. SRL, care are ca obiect principal de activitate „comerţ cu ridicata nespecializat";, SC K. SRL, cu obiect principal de activitate „lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale";, P.I. SRL (societate dizolvată) cu obiect principal de activitate „baruri"; şi administrator împuternicit la SC M.C. SRL cu obiect principal de activitate „baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor";.
În perioada 2009-2010, inculpatul a coordonat activitatea celor patru societăţi comerciale, desfăşurând în mod predominant comerţ cu material lemnos.
Prin intermediul societăţilor comerciale pe care le administra, inculpatul a achiziţionat diverse cantităţi de material lemnos de la mai mulţi furnizori, deşi ştia că nu avea posibilităţi financiare pentru achitarea mărfurilor şi a indus în eroare aceşti furnizori prin emiterea mai multor instrumente de plată, fără a avea disponibil în cont, in perioada în care se afla în interdicţie bancară, după cum urmează:
În relaţia cu SC E. SRL Ulmeni inculpatul a achiziţionat în numele SC F.E. SRL cherestea (fag şi răşinoase, în valoare de 15.000 RON conform facturilor fiscale nr. B şi nr. A din 8 iulie 2010, pe care a folosit-o la construirea şopronului de la punctul de lucru din oraşul Pătârlagele, pentru plata căreia a emis fila CEC nr. PP cu data scadentă 6 iulie 2010, completată de inculpat la toate rubricile.
După ce fila CEC a fost girată de SC E. SRL Ulmeni către SC F.G. SRL şi ulterior către SC H.I. SRL aceasta a fost introdusă la plată la data de 13 iulie 2010, fiind refuzată parţial la plată pentru suma de 14.927,34 RON.
Numitul C.V.D., administrator la SC E. SRL Ulmeni a precizat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În relaţia cu SC V. SRL Urziceni, inculpatul în calitate de administrator al SC F.E. SRL, a beneficiat de unele prestări de servicii constând în lucrări de decopertare, încărcare şi copertare pământ, lucrări de excavare şi mutare pământ, transport mărfuri şi descărcat materiale, conform facturii fiscale nr. K din 7 iulie 2010 scadentă la 09 iulie 2010 în valoare totală de 5.000 RON pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC nr. MM, cu data emiterii 09 iulie 2010 completată la toate rubricile, care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.
Instanţa de fond a reţinut că, la data de 20 iulie 2010 SC F.E. SRL a achitat cu numerar suma de 5.000 RON conform chitanţei din 20 iulie 2010, drept pentru care administratorul B.A. nu se constituie parte civilă în procesul penal.
SC M. SRL Covasna a aprovizionat SC F.E. SRL cu lemn de fag conform facturii nr. Y din 12 iunie 2010 în valoare de 15.113,3 RON. Pentru plata acestei facturi inculpatul a emis fila CEC nr. JJ la data de 9 iulie 2010, completată la toate rubricile.
Suma înscrisă în fila CEC a fost de 1.5113,3 RON, iar aceasta a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, motiv pentru care administratorul B.M. s-a constituit parte civilă cu această sumă de bani.
SC F.P. SRL Moeciu a livrat către SC F.E. SRL cantitatea de 200 m.c. material lemnos, conform facturilor fiscale din 25 iunie 2010, din 16 iunie 2010, din 12 iunie 2010, din 3 iunie 2010, din 2 iunie 2010, din 31 mai 2010 şi din 28 mai 2010
Pentru plata acestor facturi inculpatul B.C.D. a emis un număr de 4 file CEC completate la toate rubricile, din care însă doar două file CEC au fost introduse la plată, celelalte două file fiind returnate inculpatului: fila CEC nr. GG cu data scadentă 2 iulie 2010 în valoare de 6.405,08 RON a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil şi fila CEC nr. HH cu data scadentă 30 august 2010 în valoare de 27.119,62 RON a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, CEC emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară şi care aparţine unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie.
Întrucât cele două file CEC au fost refuzate la plată, ultima fila CEC trebuind să acopere întregul prejudiciu aşa cum s-a stabilit în convenţia dintre părţi din 23 iulie 2010, administratorul S.N. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 27.119,62 RON.
În relaţia cu SC E.E.N. SRL, inculpatul a aprovizionat SC F.E. SRL cu materiale de construcţie în valoare totală de 6.749,98 RON pentru plata cărora a emis o filă CEC nr. FF cu data scadentă la 19 iulie 2010, completată la toate rubricile, suma înscrisă fiind de 6749,98 RON, fila CEC care a fost refuzată la plată. Pentru această sumă s-a întocmit un ordin de compensare, astfel că prejudiciul este acoperit.
SC M.S. SRL Buzău a livrat către SC F.E. SRL Buzău materiale de construcţie în valoare totală de 1.571,50 RON conform facturii fiscale din 26 iunie 2010, pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC nr. SS, completată la toate rubricile, având data scadentă la 26 iulie 2010.
Fila CEC a fost girată de SC M.S. SRL către SC D. SRL, aceasta din urmă introducând la decontare fila CEC la data de 27 iulie 2010, fila CEC fiind refuzată la plata pentru lipsă totală de disponibil şi pentru că era emisă de un trăgător aflat în interdicţie.
Întrucât fila CEC a fost refuzată la decontare, numita C.M. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 2.019,90 RON.
SC E.T. SRL Braşov a avut relaţii comerciale cu SC F.E. SRL Buzău, afacerile derulate având ca obiect material lemnos de lucru.
În cursul lunii iulie 2010, inculpatul a achiziţionat lemn de lucru specia fag în valoare de 25.712,5 RON conform facturii fiscale din 18 iulie 2010. Pentru plata mărfii, inculpatul a emis fila CEC nr. NN cu data emiterii 23 iulie 2010 şi fila CEC nr. QQ cu data scadentă 30 iulie 2010, fiecare filă CEC având înscrisă suma de 12.500 RON.
La data de 28 iulie 2010 şi respectiv 30 iulie 2010 filele CEC au fost introduse la decontare, însă acestea au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie de plată şi instrumente de plată retrase din circulaţie.
SC E.T. SRL Pârscov prin administrator T.I., s-a constituit parte civilă cu suma de 25.712,5 RON însă în cursul cercetării judecătoreşti prejudiciul a fost acoperit.
SC P.L.V. SRL Covasna a desfăşurat relaţii comerciale cu SC F.E. SRL Buzău, dar şi cu SC U.I. SRL Bucureşti, ambele firme fiind administrate de inculpatul B.C.D., constând în livrări de material lemnos - buşteni de fag.
La data de 09 aprilie 2010 SC P.L.V. SRL Covasna a livrat către SC U.I. SRL Bucureşti cantitatea de 60 m.c. buştean fag, conform facturii fiscale din 9 aprilie 2010 în valoare de 15.600 RON, iar pentru plata lemnului inculpatul B.C.D. a emis biletul la ordin în sumă de 7.600 RON cu data scadentă 7 mai 2010 şi biletul la ordin în sumă de 8.000 RON cu data scadentă 30 aprilie 2010.
La data de 28 mai 2010 SC P.L.V. SRL Covasna a livrat către SC F.E. SRL Buzău cantitatea de 65,7 m.c. buştean gater, conform facturii fiscale nr. V din 28 mai 2010 în valoare de 14.454 RON, iar pentru plata lemnului inculpatul B.C.D. a emis fila CEC nr. LL în valoare de 7.000 RON cu data scadentă 31 iulie 2010 şi fila CEC nr. CC în valoare de 7.454 RON cu data scadentă 20 august 2010.
Ulterior, SC P.L.V. SRL Covasna a girat aceste file CEC către alte societăţi şi fiind introduse la decontare la datele de 22 august 2010 şi respectiv 24 august 2010 filele CEC au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară şi instrumente de plată retrase din circulaţie.
La data de 25 mai 2010 inculpatul B.C.D. a achitat către SC P.L.V. SRL Covasna suma de 4.000 RON, iar la data de 23 iunie 2010 a achitat suma de 11.600 RON, debitul fiind achitat prin contul SC F.E. SRL Buzău deoarece SC U.I. SRL Bucureşti a intrat în faliment, lucru recunoscut şi de inculpat.
Întrucât prejudiciul de 14.454 RON datorat de SC F.E. SRL Buzău a rămas neachitat, SC P.L.V. SRL s-a constituit parte civilă cu această sumă.
SC P.I.C. SRL Ploieşti a avut relaţii comerciale cu SC F.E. SRL Buzău, constând în livrare de marfă, conform facturii fiscale din 30 iunie 2010 în valoare de 1.428 RON.
Pentru plata acestei facturi inculpatul a emis fila CEC nr. DD completată integral de inculpat cu data scadentă 30 iulie 2010.
Fiind introdusă la decontare fila CEC a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară, iar fila CEC aparţine unui set de instrumente retras din circulaţie.
SC P.I.C. SRL Ploieşti a comunicat că datoria SC F.E. SRL Buzău s-a stins prin restituirea mărfii în data de 29 septembrie 2010 conform facturii fiscale din 29 septembrie 2010, la data de 30 septembrie 2010 SC F.E. SRL nu mai are nicio datorie către SC P.I.C. SRL Ploieşti.
SC C.S. SRL Covasna a livrat către SC F.E. SRL motorină în valoare de 2.002,77 RON, conform facturii fiscale nr. W din 30 iunie 2010. Pentru plata acestei facturi, inculpatul a emis fila CEC nr. AA completată la toate rubricile având data emiterii 1 octombrie 2010, fila CEC care a fost refuzată la plată la data de 18 octombrie 2010 pe motiv de lipsă totală de disponibil.
Partea vătămată, prin administrator Z.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.002,77 RON.
SC R.I. SRL a avut relaţii comerciale cu SC K. administrată de inculpatul B.C.D., având ca obiect vânzarea de buşteni de stejar, conform facturii fiscale din 6 octombrie 2010 în valoare totală de 27.394,56 RON.
Pentru plata acestei facturi inculpatul B.C.D. a emis două file CEC completate la toate rubricile, după cum urmează: fila nr. ZZ cu data scadentă 30 octombrie 2010, în valoare totală de 17.000 RON şi fila CEC nr. XX în valoare de 10.000 RON emisă de SC M.C. SRL şi girată către SC K. SRL, apoi către SC R.I. SRL cu data scadentă 26 octombrie 2010.
Ambele file CEC au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.
SC R.I. SRL a avut relaţii comerciale şi cu M.C. SRL administrator împuternicit fiind tot inculpatul B.C.D., constând în livrarea de buşteni de stejar în valoare de 17.284 RON, conform facturii fiscale din 12 octombrie 2010, pentru plata căreia inculpatul a emis două file CEC completate integral şi totodată a plătit în numerar suma de 4.000 RON.
Din cele două file CEC, una completată cu suma de 6.008 RON şi cealaltă cu suma de 7.000 RON, SC R.I. SRL a introdus la decontare doar fila CEC nr. II cu data scadentă 20 noiembrie 2010 care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară şi instrument de plată retras din circulaţie, administratorul părţii vătămate fiind sigur că şi cealaltă filă CEC nu se va deconta.
De asemenea, şi fila CEC nr. ZZ emisă la data de 30 octombrie 2010 de SC M.C. SRL în favoarea SC R.I. SRL pentru suma de 17.000 RON a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.
Având în vedere prejudiciul cauzat SC R.I. SRL prin administratorul D.A.V. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 40.000 RON, însă în faza cercetării judecătoreşti a fost acoperit integral prejudiciul.
SC C. SRL a livrat către SC P.I. SRL administrată de inculpat, tâmplărie din PVC în valoare totală de 32.349 RON, conform facturii fiscale din 31 august 2009.
Pentru plata acestei facturi inculpatul B.C.D. a emis Biletul ordin nr. T în sumă de 28.849 RON cu data emiterii 28 ianuarie 2010 şi data scadenţei 30 aprilie 2010, după ce acesta achitase cu numerar suma de 3.500 RON.
Biletul la ordin a fost refuzat la plată la data de 3 mai 2010 pentru lipsă totală de disponibil.
SC C. SRL, prin administratorul F.G. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 28.849 RON.
SC N.P. SRL Piatra Neamţ a avut relaţii comerciale cu SC K. SRL, conform contractului de vânzare cumpărare din 18 septembrie 2010 având ca obiect achiziţia de buştean gater fag şi cherestea fag.
Astfel, conform facturii fiscale din 30 septembrie 2010 inculpatul s-a aprovizionat cu 84,8 m.c. buşteni fag şi 19,8 m.c. cherestea fag în valoare totală de 31.075,40 RON.
Pentru plata mărfii inculpatul B.C.D. a emis fila CEC nr. UU cu data emiterii 1 octombrie 2010, în sumă de 35.000 RON, completată la toate rubricile.
La data de 4 octombrie 2010 fila CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.
Ulterior, SC N.P. SRL Piatra Neamţ a solicitat instanţei de judecată învestirea cu formulă executorie a filei CEC, cerere ce a fost admisă.
SC N.P. SRL, prin administratorul B.I. a menţionat că se constituie parte civilă cu suma de 31.075,40 RON şi dobânzile legale aferente.
În cursul lunii octombrie 2010, SC K. SRL a intenţionat să cumpere de la SC G.A. SRL Pătârlagele un fierăstrău mecanic şi piese de schimb marca H., iar pentru livrarea produselor administratorul B.G. a solicitat SC K. SRL plata unui avans de 3.206 RON.
Astfel, inculpatul a emis către SC G.A. SRL Pătârlagele fila CEC nr. RR, cu data scadentă de 14 octombrie 2010 pentru suma de 3.206 RON, care fiind introdusă la decontare a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil.
În aceste condiţii administratorul societăţii B.G. a refuzat să livreze produsele solicitate de SC K. SRL şi a menţionat că nu are nicio pretenţie faţă de inculpatul B.C.D. pe care nu îl cunoaşte personal, fila CEC fiindu-i înmânată prin intermediul angajatului acestuia S.G.
Din declaraţia administratorului B.G. şi a numitului S.G. rezultă faptul că fila CEC a fost completată de către inculpat integral la toate rubricile şi semnată de acesta.
Instanţa de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi eliberarea unei file CEC fără a avea disponibil la tras prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut parţial comiterea faptelor şi a acoperit parţial prejudiciile cauzate părţilor civile.
Reţinând vinovăţia inculpatului instanţa l-a condamnat pe inculpat în baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi 76 lit. a)-c) C. pen. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani calculată cu începere de la data executării pedepsei principale.
În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. instanţa l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
Conform art. 33, 34, 35 C. pen. a contopit pedepsele principale, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară.
Potrivit art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente F.E. SRL, la următoarele despăgubiri civile:15.113,3 RON către SC M. SRL Covasna; 27.119,62 RON debit şi dobânzi legale către SC F.P. SRL Moeciu; 2.019,90 RON către SC M.S. SRL Buzău; 7.646 RON către SC T.I. SRL; 14.454 RON către SC P.L.V. SRL Covasna şi 2.002,77 RON către C.S. SRL Covasna.
De asemenea, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente K. SRL, la 31.075,40 RON plus dobânda legală aferentă către SC N.P. SRL Piatra Neamţ şi la 28.849 RON către SC C. SRL.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţilor vătămate V. SRL Urziceni, SC P.I.C. SRL Ploieşti, SC E.E.N. SRL, SC E.T. SRL Pârscov şi SC R.I. SRL.
Conform art. 118 C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 14.927,34 RON cu care partea vătămată SC E. SRL Ulmeni nu s-a constituit parte civilă.
Totodată, inculpatul a fost obligat, în solidar cu SC K. SRL, la 2.000 RON cheltuieli de judecată către partea civilă SC N.P. SRL.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele scrise de apel se arată că, potrivit actelor de compensare depuse la dosarul cauzei, încheiate cu societăţi de la care societatea sa avea de încasat sume de bani, dovedeşte faptul că la data emiterii filelor CEC, avea de încasat sumele necesare, însă acestea nu au fost virate înainte de scadenţa instrumentelor de plată emise.
Mai arată că a fost condamnat de prima instanţă la patru ani închisoare cu executare pentru săvârşirea unor fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., raportat la prevederile art. 84 din Legea nr. 59/1934, fără să facă o interpretare corectă şi o evaluare judicioasă a probelor administrate.
De asemenea, instanţa fondului a făcut abstracţie de mecanismele comerciale pe care le desfăşura şi mai ales de contextul economic care a contribuit la lipsa de numerar din conturile societăţii administrate de apelant.
Mecanismul de producţie pe care îl administra apelantul-inculpat presupunea achiziţionarea de buşteni, prelucrarea acestora şi valorificarea materialului rezultat. Pentru funcţionarea acestui mecanism apelantul-inculpat, fără să solicite împrumuturi bancare, era necesar pentru ca să poată plăti furnizorii să emită instrumente de plată cu scadenţă la o dată ulterioară în considerarea încasării la termen a sumelor pentru materialele valorificate către beneficiarii săi.
Astfel, era de ajuns ca unul dintre beneficiarii produselor societăţilor sale să nu achite la termen sumele datorate pentru ca instrumentele de plată emise de apelantul-inculpat să fie fără acoperire la scadenţă şi astfel să intre în incidenţă bancară.
Mai arată că, dovada faptului că a fost victima unor astfel de incidente o constituie ordinele de compensare din care rezultă că datorită relaţiilor de interdependenţă cu alţi parteneri nu au existat lichidităţi la scadenţa instrumentelor de plată emise, o constituie ordinele de compensare ulterioare dintre debitorii societăţilor sale şi societăţile părţi vătămate.
Consideră că instanţa de fond avea dovada atât a mecanismului prin care s-a ajuns ca la scadenţă societăţile sale să nu aibă lichidităţi în cont cât şi a unei situaţii de fapt care pune sub semnul întrebării existenţa intenţiei de a înşela partenerii de afaceri întrucât a considerat că beneficiarii săi îşi vor plăti la rândul lor la termen obligaţiile pentru a putea să-şi onoreze obligaţiile sale faţă de beneficiarii constituiţi părţi vătămate în dosarul cauzei.
Apreciază că aceste realităţi împreună cu dovada achitării din surse proprii a prejudiciului părţii vătămate E.T. SRL constituie circumstanţe atenuante ce ar fi trebuit să se reflecte ori în cuantumul pedepsei ori în modalitatea de executare a acesteia.
Întrucât din motivarea sentinţei criticate nu rezultă faptul că instanţa a apreciat efortul depus de a acoperi cea mai mare parte a prejudiciului ca fiind o circumstanţă atenuantă personală alta decât cele reţinute, consideră apelul ca fiind admisibil.
Apreciază însă, că există trei cazuri pentru care instanţa de fond trebuia să pronunţe achitarea sa întrucât faptelor respective le lipseşte unul din elementele esenţiale pentru a putea fi considerate infracţiuni.
Astfel, în cazul cecului SC A.G. SRL Patîrlagele, acesta a fost înmânat sub condiţia introducerii la plată numai dacă erau lichidităţile necesare livrării produsului.
Cea de a doua faptă căreia îi lipseşte intenţia de a înşela o reprezintă fila CEC introdusă la plată la scăderea de către SC V. SRL pentru suma de 5.000 RON, însă la două zile de la data scadenţei, la data de 20 iulie 2010 cu chitanţa din 20 iulie 2010 s-a achitat debitul reprezentând contravaloarea facturii din 07 iulie 2010.
Această împrejurare demonstrează faptul că datorită neîncasării la termen de către societatea sa de la debitorii acesteia a sumelor necesare plăţii filei CEC nu s-a onorat plata acestui instrument şi deci, că nu a existat intenţia de a înşela.
Astfel, apreciază că şi în acest caz nu există fapta pentru care a fost condamnat.
Cel de al treilea motiv pentru care instanţa fondului ar fi trebuit să reţină inexistenţa faptei o reprezintă relaţia comercială cu SC P.I.C. SRL pentru care s-a întocmit la 28 septembrie 2010 factura de retur din 29 septembrie 2010 pentru suma de 1.428 RON, astfel că relaţia comercială era cu totul alta decât cea reţinută de Tribunalul Buzău şi deci, şi modul de apreciere a laturii subiective pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată sentinţa criticată este netemeinică întrucât, deşi avea dovada achitării integrale a sumelor către SC E.T. SRL, aceasta l-a obligat la plata sumei.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei şi reaprecierea atât a cuantumului pedepsei aplicate cât şi a modalităţii de executare a pedepsei.
Curtea, examinând atât motivele de apel invocate, actele şi lucrările dosarului, cât şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 49 din 19 martie 2012 a respins ca nefondat apelul constatând că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Curtea a reţinut că, prin apelul formulat s-au contestat anumite împrejurări ale stării de fapt reţinute, inculpatul, prin declaraţiile date, inclusiv prin motivele de apel formulate, recunoscând cea mai mare parte a faptelor reţinute în sarcina sa.
Astfel, apreciază Curtea de Apel, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu, sesizarea organelor de poliţie din cadrul I.P.J. Buzău - Serviciul de Investigare a Fraudelor de către unităţile bancare care au refuzat la plată filele CEC eliberate de inculpat, filele CEC şi biletele la ordin eliberate de inculpat, care au fost refuzate la plată, somaţiile emise de unităţile bancare către inculpat cu privire la intrarea în interdicţie bancară, cererile de înscriere a refuzului bancar în F.N.C., plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate şi ale părţilor civile, facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii, facturile şi actele depuse de către partea civilă şi inculpat în faza cercetării judecătoreşti, (probe care au fost analizate pe larg de către prima instanţă) a fost reţinută situaţia de fapt expusă anterior, însuşită şi de către Curte, situaţie de fapt care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
În esenţă, inculpatul B.C.D., în calitate de administrator la SC F.E. SRL, SC K. SRL, P.I. SRL şi administrator împuternicit la SC M.C. SRL, în perioada 2009-2010, a încheiat contracte şi a achiziţionat diverse produse, în special cantităţi de material lemnos de la mai mulţi furnizori, părţi civile în cauză, stabilind ca modalităţi de plată, plata prin cec sau, mai rar, cu numerar.
Modul în care a procedat inculpatul este tipic încheierii şi executării unor contracte prin care se urmăreşte păgubirea furnizorului. Astfel, în unele cazuri a achitat cu sume modice mărfuri achiziţionate în cantităţi mici, ca ulterior să ceară livrarea repetată de mărfuri pe care nu le-a mai plătit. În acelaşi fel a procedat inculpatul şi cu societăţile care i-au prestat diferite servicii, pe care ulterior nu le-a mai achitat.
În acest sens sunt declaraţiile administratorilor societăţilor păgubite şi a angajaţilor acestora, care au arătat că inculpatul a prezentat firmele administrate de el ca societăţi solvabile, fără datorii financiare, care achită la termen mărfurile achiziţionate sau serviciile prestate, iar după livrarea produselor au constatat o altă situaţie de fapt, respectiv că nu-şi pot recupera debitele, fiindcă cecurile emise de inculpat nu putea fi valorificate ca urmare fie a lipsei de disponibil în cont, fie a interdicţiei bancare de a emite cecuri în care se aflau societăţile inculpatului sau a emiterii unui instrument de plată retras din circulaţie.
Cu excepţia reprezentantului SC G.A. SRL, niciuna din celelalte persoane nu au declarat că în momentul emiterii cecurilor ar fi avut cunoştinţă de lipsa disponibilului necesar, fiind evident că în aceste condiţii nu ar mai fi livrat mărfuri inculpatului (în acest sens sunt declaraţiile administratorilor societăţilor păgubite B.M., S.N., D.A.D.).
Date fiind numărul mare de acte materiale comise de inculpat şi valoarea ridicată a prejudiciului, care se circumscrie noţiunii de consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 146 C. pen., şi care nu a fost acoperit până în prezent, Curtea nu a putut primi apărarea inculpatului, nesusţinută probator, că această situaţie a fost creată de natura activităţii desfăşurate, ce presupunea achiziţionarea de buşteni, prelucrarea acestora, valorificarea materialului precum şi a raporturilor cu beneficiarii săi, care nu i-ar fi plătit la timp sumele datorate. Aceste împrejurări, chiar dacă s-ar face dovada existenţei lor, nu justifică conduita inculpatului în raporturile cu părţile civile, de inducere şi menţinere în eroare a acestora prin emiterea unui număr mare de instrumente de plată fără a avea disponibil în cont sau ştiind că societate sa se află în interdicţia de a emite cecuri şi crearea unui asemenea prejudiciu, care nu a fost achitat în prezent. Toate aceste elemente caracterizează intenţia inculpatului de a înşela părţile civile şi de a obţine beneficii în această modalitate.
Împrejurarea că inculpatul a achitat în cursul procesului o mică parte din sumele datorate părţilor civile nu schimbă situaţia de fapt sau încadrarea juridică dată faptelor acestuia, putând fii valorificată, şi chiar a fost reţinută de instanţa de fond, ca circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului.
De asemenea, sunt neîntemeiate şi criticile referitoare la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului şi reţinerea vinovăţiei acestuia în cazul instrumentelor de plată emise în favoarea SC G.A. SRL, SC V. SRL şi SC P.I.C. SRL.
Curtea a constat că, în cazul SC G.A. SRL, în cursul lunii octombrie 2010, SC K. SRL, administrată de inculpat, a intenţionat să cumpere de la această societate un fierăstrău mecanic şi piese de schimb marca H., iar pentru livrarea produselor administratorul B.G. a solicitat inculpatului plata unui avans de 3.206 RON. Astfel, inculpatul a emis către SC G.A. SRL Pătarlagele fila CEC nr. RR, cu data scadentă de 14 octombrie 2010 pentru suma de 3.206 RON, care fiind introdusă la decontare a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil. În aceste condiţii administratorul societăţii B.G. a refuzat să livreze produsele solicitate de SC K. SRL şi a menţionat că nu are nicio pretenţie faţă de inculpatul B.C.D.
Această faptă, de a emite fila cec fără a avea provizia necesară, în condiţiile în care beneficiarul cecului a luat cunoştinţă de această împrejurare înainte de a livra produsul şi de a suferi vreo pagubă, constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, text de lege în baza căruia, în mod corect, inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă.
În raporturile cu SC V. SRL Urziceni, inculpatul în calitate de administrator al SC F.E. SRL, a beneficiat de unele prestări de servicii constând în lucrări de decopertare, încărcare şi copertare pământ, lucrări de excavare şi mutare pământ, transport mărfuri şi descărcat materiale, conform facturii fiscale din 7 iulie 2010 scadentă la 9 iulie 2010 în valoare totală de 5.000 RON pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC nr. MM, cu data emiterii 9 iulie 2010 completată la toate rubricile, care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil. Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a achitat ulterior cu numerar suma de 5.000 RON conform chitanţei din 20 iulie 2010. Această împrejurare, a achitării ulterioare a prejudiciului, nu exonerează inculpatul de răspundere.
În mod asemănător a procedat inculpatul şi în raporturile cu SC P.I.C. SRL, de la care a achiziţionat marfă, conform facturii fiscale din 30 iunie 2010, în valoare de 1.428 RON. Pentru plata acestei facturi inculpatul a emis fila CEC nr. DD completată integral de inculpat cu data scadentă 30 iulie 2010. Fiind introdusă la decontare fila CEC a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat in interdicţie bancară, iar fila CEC aparţine unui set de instrumente retras din circulaţie.
Diferenţă faţă de fapta comisă în raporturile cu SC V. SRL Urziceni, este că, în cazul SC P.I.C. SRL Ploieşti, inculpatul nu a mai achitat cu numerar prejudiciul ci, după 3 luni de la achiziţionare, respectiv la data de 29 septembrie 2010, a restituit marfa (adresa din data de 22 octombrie 2010 a SC P.I.C. SRL Ploieşti şi înscrisuri doveditoare).
În consecinţă, critica inculpatului vizând reţinerea unei situaţii greşite de fapt legat de această societate este nefondată.
Aşa fiind, reţinând că pronunţarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe şi decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privinţa vinovăţiei inculpatului, Curtea constată că instanţa de fond a soluţionat corect acţiunea penală dedusă judecăţii, dând faptelor comise de inculpat încadrarea juridică adecvată, fiind în concordanţă şi cu decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată în aplicarea dispoziţiilor art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
În ceea ce individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare, Curtea apreciază că, în contextul concret al cauzei, având în vedere situaţia de fapt reţinută şi datele care caracterizează persoana inculpatului, Curtea constată că instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La stabilirea pedepselor s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile Părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială a C. pen. şi în legea specială pentru infracţiunile comise, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează şi agravează răspunderea penală.
Astfel, Curtea de Apel apreciază că inculpatul a săvârşit 14 acte materiale de înşelăciune şi o faptă de emitere a unui cec prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 59/1934, în dauna unui număr mare de societăţi comerciale, cărora le-a produs prejudicii importante, ce nu au fost achitate nici până în prezent.
Ca atare, nu se poate susţine că pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi de 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, sunt greşit individualizate în raport cu limitele mari ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea mai gravă săvârşită de inculpat, chiar redusă ca urmare a aplicării art. 74-76 C. pen. (ex. pentru înşelăciune 10-20 ani, minimul putând fi redus până la o treime), sau înfrâng principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor sociale lezate şi sancţiunile penale.
Referitor la despăgubirile civile acordate părţilor civile şi a cuantumului acestor despăgubiri, Curtea observă că, în mod corect, instanţa de fond a constatat existenţa faptei ilicite săvârşită de inculpat, prejudiciul material pe care l-au suferit părţile vătămate constituite părţi civile şi că între prejudiciu şi fapta ilicită există legătură de cauzalitate.
În privinţa pretenţiilor materiale formulate de părţile civile, instanţa de fond a reţinut corect că, acestea au fost dovedite prin probele administrate în cauză, respectiv facturile emise de părţile civile şi confirmate de inculpat, adresele instituţiilor bancare privind imposibilitatea valorificării instrumentelor de plată emise de inculpat şi nu în ultimul rând declaraţiile de recunoaştere a prejudiciilor date de inculpat.
Având în vedere aceste probatorii administrate, Curtea apreciază că sumele acordate de instanţa de fond cu titlu de despăgubiri părţilor civile sunt pe deplin justificate.
De asemenea Curtea de Apel a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a luat act că o parte din părţile vătămate nu s-au mai constituit părţi civile, iar în cazul altora a fost acoperit prejudicial, şi a dispus confiscarea sumei de 14.927,34 RON, dobândită de inculpate prin săvârşirea infracţiunii, având în vedere că SC E. SRL Ulmeni nu s-a mai constituit parte civilă. Trebuie menţionat că în dispozitivul sentinţei atacate, din eroare materială, numele acestei societăţi a fost înscris greşit ca SC E. SRL, nefiind niciun dubiu în acest sens, având în vedere că sediul societăţii a fost trecut corect ca fiind în localitatea U. spre deosebire de SC E. SRL care are sediul în localitatea P. De asemenea, prejudiciul comunicat de cele două societăţi este diferit, iar în cazul SC E. SRL Pârscov în mod corect instanţa de fond a constatat că s-a recuperat prejudiciul.
Împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 martie 2012 a declarat recurs la 22 martie 2012 inculpatul B.C.D.
Motivele de recurs au invocat două cazuri de casare, art. 3859 pct. 10 şi 12 C. proc. pen.
Astfel s-a apreciat de către apărare (însuşindu-şi un temei din oficiu de către Ministerul Public) că nu a existat cercetare judecătorească în cauză nici la instanţa de fond nici la cea de apel, deoarece nu au fost audiate părţile (art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.).
De asemenea apărarea a criticat decizia pentru faptul că în lipsa administrării probelor nu s-a luat în considerare data acoperirii prejudiciului de către inculpat, ceea ce conduce la o altă încadrare juridică şi implicit la alte limite de pedeapsă.
Analizănd hotărârea recurată, decizia penală nr. 49 din 19 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Analiza cazului de casare invocat de către Ministerul Public şi însuşit de către inculpat presupune analiza cercetării judecătoreşti în prezentul dosar.
Cauza prezentă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 12 aprilie 2011 având primul termen de judecată la 19 aprilie 2011.
La 19 aprilie 2011 cauza a fost amânată la cererea inculpatului pentru a-şi angaja avocat ales pentru data de 10 mai 2012.
La termenul de la 10 mai 2011 inculpatul a fost prezent, alături de avocatul ales. Cauza a fost amânată pentru 31 mai 2011 la cererea SC F.P. SRL Moeciu pentru a-şi angaja avocat. O altă parte vătămată, SC C. SRL s-a constituit parte civilă.
La termenul de la 31 mai 2011, faţă de lipsa inculpatului instanţa a precizat că nu va audia părţile vătămate cărora le-a pus în vedere să depună în scris cereri de constituire ca părţi civile. Cauza a fost amânată la 14 iunie 2011.
La termenul de la 14 iunie 2011 avocatul inculpatului a depus acte referitoare la acoperirea unei părţi a prejudiciului. Cauza a fost amânată la 6 septembrie 2011 la cererea inculpatului pentru a mai achita o parte din prejudiciu şi pentru a dovedi existenţa unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală pentru faptele dispuse din prezenta cauză.
La termenul de la 6 septembrie 2011 cauza a fost amânată la 4 octombrie 2011 pentru a se face demersuri la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău pentru a comunica informaţii complete despre părţile responsabile civilmente în vederea citării acestora.
La termenul de la 4 octombrie 2011 s-a amânat cauza la 01 noiembrie 2011 pentru a fi introduse în cauză patru părţi responsabile civilmente.
La termenul de la 1 noiembrie 2011 cauza, a fost amânată la 29 noiembrie 2011 pentru a se cita părţile care nu aveau termen în cunoştinţă şi pentru a se verifica acoperirea prejudiciului.
La termenul de la 29 noiembrie 2011 instanţa a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbateri. În cauză a fost amânată pronunţarea la 13 decembrie 2011 când inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 170 din 13 decembrie 2011.
În apel cauza a avut primul termen de judecată la 28 februarie 2012 când s-a acordat termen pentru neîndeplinirea procedurii de citare cu părţile responsabile civilmente pentru data de 19 martie 2012. La termenul de la 19 martie 2012 instanţa de apel a pronunţat decizia penală nr. 49/2012.
Examinând termenele acordate în cauză, instanţa de recurs constată că cercetarea judecătorească reprezintă procedeele prin care se administrează probele. Acest grup de acte de judecată constituie o caracteristică a judecăţii în primă instanţă, atât prin obligativitatea efectuării lor cât şi prin ordinea şi conţinutul lor.
În cadrul cercetării judecătoreşti se administrează probe pentru lămurirea faptelor şi împrejurărilor cauzei sub toate aspectele în condiţii de nermjlocire, publicitate şi contradictorialitate.
Cercetarea judecătorească are ca obiect, în primul rând, administrarea probelor ca cerinţă a principiului nemijlocirii şedinţei de judecată în scopul perceperii directe a probelor de către instanţa de judecată.
În cauza de faţă cercetarea judecătorească s-a limitat la verificarea unor aspecte obiective ce ţineau de constituirea de părţi civile, respectiv plata de către inculpat a unor sume către persoanele juridice cu care avea la acel moment raporturi comerciale.
Principala problemă pusă în discuţie de o cauză penală este vinovăţia persoanei trimisă în judecată în raport de faptele pentru care aceasta este acuzată. În cauza de faţă problema vinovăţiei este determinată de existenţa sau nu a intenţiei inculpatului de inducere în eroare a părţilor vătămate. Instanţa de recurs apreciază că în lipsa audierii inculpatului şi a reprezentanţilor părţilor cu care inculpatul a avut relaţii comerciale, simpla existenţa unor datorii între persoana acuzată şi debitorii săi, nu justifică reţinerea vinovăţiei. Cercetarea judecătorească presupune administrarea de probe din care să fie clarificată inducerea în eroare, respectiv un element fraudulos în plan subiectiv, cunoaşterea de către inculpat a lipsei disponibilului la momentul emiterii instrumentelor de plată, pe care să se bazeze, în afara omisiuni de plată, condamnarea persoanei acuzate. Nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu au administrat nemijlocit, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, probe cu privire la elementul subiectiv, ca de exemplu audierea reprezentanţilor părţilor civile cu privire la existenţa unor înţelegeri referitoare la modalitatea de plată sau dacă au cunoscut, la data încheierii contractelor că inculpatul nu poate plăti sumele datorate astfel cum s-a angajat sau audierea inculpatului asupra săvârşirii faptei şi vinovăţiei acestuia, dacă a cunoscut faptul că instrumentele de plată nu sunt valide, în ce condiţii a emis instrumentele de plată.
Intenţia ca element subiectiv al infracţiunii de înşelăciune presupune atitudinea subiectivă în raport de care se poate reproşa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată şi-a folosit capacitatea de înţelegere şi prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. În cazul intenţiei, atingerea rezultatului fraudulos este chiar sursa actului de conduită. Criteriile de evaluare a vinovăţiei decurg aşadar din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul şi scopul acţiunilor întreprinse de aceasta. Motivaţia actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acţionat.
Infracţiunea de înşelăciune este îndreptată contra patrimoniului, astfel încât diminuarea patrimoniului victimei trebuie să fie anticipată de către persoana acuzată, iar conduita persoanei acuzate adaptată acestui scop. Cercetarea judecătorească trebuie să clarifice dacă s-au întrebuinţat sau nu mijloace frauduloase pentru a fi încheiat un contract şi dacă au fost folosite mijloace nereale, de natură a menţine încrederea părţii vătămate în realitatea înţelegerii intervenită între părţi.
Criteriile pentru evaluarea intenţiei în cazul infracţiunii de înşelăciune în convenţii respectiv cu ocazia emiterii unui CEC/bilet la ordin sunt, de exemplu:
1) conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau instrumente de plată, anterior datei faptelor din actul de sesizare. Sunt avute în vedere, de exemplu: măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plăţii, coerenţa măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea faţă de respectarea normelor care guvernează domeniul în speţă, rulajul mărfurilor sau încasărilor;
2) caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate faţă de faptele din cauza dedusă judecăţii. În afara criteriilor menţionate anterior se evaluează elementele determinante pentru încheierea convenţiei respective, cunoaşterea de către părţile contractante a modului în care se va desfăşura contractul respectiv când şi cum se va face plata, existenţa unor împrejurări imprevizibile, emiterea de CEC-uri după interdicţia bancară.
Constatând că la termenul de la 31 mai 2011 nu au fost audiate părţile vătămate, iar inculpatul nu a fost audiat în cauză, astfel încât nu au fost administrate probe referitoare la existenţa laturii subiective, instanţa de recurs având în vedere caracterul devolutiv al apelului va casa decizia şi va trimite cauza la secţia penală a Curţii de Apel Ploieşti. La reluarea judecăţii vor fi analizate şi criticile referitoare la acoperirea prejudiciului de către inculpat asupra încadrării juridice. Văzând şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.C.D. împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în totalitate decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Ploieşti.
Onorariul parţial pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2001/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2044/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
