ICCJ. Decizia nr. 2044/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2044/2012
Dosar nr. 628/54/2012
Şedinţa publică din data de 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 Curtea de Apel Craiova a admis contestaţia la executare formulată împotriva deciziei penale nr. 141 din 09 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. 14747.3/54/2006.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., impune condamnatei C.l. obligaţia de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş pe parcursul termenului de încercare de 6 ani.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin decizia penală nr. 141 din 9 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. 14747.3/54/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3793 din 26 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 14747.3/54/2006, inculpata C.l. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2), (3) C. pen.
În baza 861 C. pen. şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., respectiv:
a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Prin decizia penală nr. 3793 din 26 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii M.V., I.C. şi C.I. împotriva deciziei penale nr. 141 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a casat în parte decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 206 din 4 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj şi rejudecând (...):
S-a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2), (3) C. pen., inculpata C.I. a fost condamnată la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani. Pe durata termenului de încercare inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., respectiv:
a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Din analiza actelor aflate la dosar, instanţa a reţinut că măsura de supraveghere prevăzută de art. 861 C. pen. a fost dispusă iniţial de către Curtea de Apel Craiova, iar aceasta nu poate fi adusă la îndeplinire, inculpata C.I. neputându-se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, întrucât îşi are domiciliul în localitatea P., B-dul P., judeţul Argeş.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea condamnată cale de atac nemotivată în fapt şi drept. În motivele expuse oral în faţa instanţei de recurs apărătorul a apreciat că temeiul contestaţiei este cel prevăzut de art. 461 lit. d) C. proc. pen. fiind vorba despre un incident ivit în timpul executării pedepsei.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce urmează:
Contestaţia la executare reprezintă un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Aşadar, prin contestaţia la executare se invoca incidente legate de punerea în executare a hotărârii. Cazurile în care se poate formula contestaţie la executare sunt prevăzute expres şi limitativ în art. 461 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că prin referatul Tribunalului Dolj s-a solicitat modificarea măsurilor de supraveghere impuse inculpatei condamnate C.I. prin decizia penală nr. 141 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova.
Potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi teritorială Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunal exercită atribuţii de control şi supraveghere asupra persoanelor condamnate şi menţinute în libertate, respectiv verifică şi controlează modul în care acestea respectă măsurile de supraveghe şi obligaţiile impuse prin hotărârile penale.
Conform dispoziţiilor art. 4. din Regulamentul pentru punerea în aplicare a O.G. nr. 92/2000: Serviciul de Probaţiune este competent să exercite atribuţiile prevăzute de lege cu privire la persoanele faţă de care s-au dispus măsurile prevăzute la art. 863 alin. (1) C. pen. sau una ori mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 863 alin. (3) (...) cu privire la inculpaţii (...) care locuiesc în circumscripţia Tribunalului pe lângă care funcţionează Serviciul de Probaţiune.
Din analiza actelor dosarului rezultă că domiciliul condamnatei C.I. este în localitatea P., B-dul P., judeţul Argeş.
Prin decizia Curţii de Apel Craiova în temeiul art. 863 C. pen. a fost instituită obligaţia inculpatei să se prezinte, la date fixe, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
Având în vedere că inculpata condamnată are domiciliu în raza teritorială a Tribunalului Argeş şi nu a Tribunalului Dolj, în mod corect Curtea de Apel Craiova a dispus modificarea organului desemnat cu supravegherea condamnatei.
Cu privire la afirmaţia apărării referitoare la temeiul de drept al contestaţiei la executare, respectiv art. 461 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că modificarea organului desemnat cu supravegherea condamnatei se înscrie, aşa cum corect a sesizat şi instanţe de fond, în cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen., fiind vorba despre o împiedicare la executare prin desemnarea unui Serviciu de Probaţiune de pe lângă o instanţă în a cărui rază teritorială nu îşi are domiciliul condamnata.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constatând temeinică şi legală hotărârea Curţii de Apel Craiova, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul condamnatei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.I. împotriva sentinţei penale nr. 102 din data de 28 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2040/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2078/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
