ICCJ. Decizia nr. 2077/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2077/2012
Dosar nr. 4881/112/2011
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 120/F din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în temeiul dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen., art. 14, 15, 17 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., art. 58 şi 59 din Legea nr. 272/2004 a admis în parte constituirea de parte civilă formulată de partea vătămată M.G.L. prin reprezentantul legal M.G.;
A fost obligat, în solidar, inculpatul K.M.G., studii 9 clase, elev, fără antecedente penale, în prezent aflat în Centrul de tip familial pentru copilul deficient din cadrul Complexului de Servicii Sociale Comunitare Bistriţa, din Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi partea responsabilă civilmente C.L.V., la plata către partea vătămată - parte civilă M.G.L. a sumei de 4.000 RON cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul K.M.G. şi partea responsabilă civilmente C.L.V. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 10 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 110/F din 2 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 1081/112/2011, s-a dispus luarea faţă de inculpatul minor K.M.G. a măsurii educative a internării într-un institut medical-educativ, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 18 ani (3 octombrie 2012), pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 550 RON.
La termenul din 19 octombrie 2011, data la care s-au pus concluzii pe fondul cauzei cu privire la latura penală a acesteia, s-a dispus disjungerea soluţionării laturii civile a cauzei, formându-se un nou dosar, cu nr. 4881/112/2011, şi s-a acordat un nou termen pentru administrarea probelor testimoniale solicitate în probaţiune de către partea civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului nou-format, respectiv declaraţiile martorilor B.R., B.T.M., P.S., precum şi actele şi lucrările dosarului în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 110/F din 2 noiembrie 2011, dosar din care s-a disjuns soluţionarea acestei cauze, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
La data de 13 septembrie 2010, în jurul orelor 15:00, în timp ce inculpatul minor se afla la locuinţa asistentului maternal C.L.V., în curtea locuinţei, unde se juca, a fost văzut de partea vătămată M.G.L., în vârstă de 5 ani şi 11 luni. Partea vătămată M.G.L. a sărit gardul ajungând în curtea casei asistentului maternal, unde se afla inculpatul şi a venit la inculpat, cu intenţia de a se juca cu el. Partea vătămată M.G.L. i-a solicitat inculpatului "să facă prostii cu el", s-a dezbrăcat de pantaloni şi chiloţi, până la genunchi, la fel făcând şi inculpatul, apoi partea vătămată i-a luat penisul în gură de 2 ori, s-a întors cu spatele şi i-a spus inculpatului să-i introducă penisul în fund. Acesta s-a conformat, a introdus penisul în anusul părţii vătămate de 2 ori, apoi a încetat să mai facă acest lucru, la solicitarea părţii vătămate, care a acuzat dureri. Apoi cei doi copii s-au îmbrăcat, partea vătămată a sărit din nou gardul şi a plecat acasă unde s-a jucat cu fraţii săi. Deoarece bunica părţii vătămate i-a spus tatălui minorului când acesta a venit acasă că partea vătămată nu a ascultat-o şi a plecat de acasă la "M." (inculpatul), văzându-1 când a sărit gardul de la casa unde locuia inculpatul, tatăl 1-a întrebat pe M.G.L. ce a făcut în grădina inculpatului, iar partea vătămată i-a relatat despre " prostiile" făcute.
Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de medicină legală Bistriţa-Năsăud, partea vătămată M.G.L. a prezentat la data examinării (13 septembrie 2010) leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur şi acestea nu necesită zile de îngrijiri medicale; totodată, s-a precizat că leziunile anale prezentate de partea vătămată s-au putut produce cel mai probabil în cursul unui raport sexual anal complet sau incomplet, recent, care poate data din 13 septembrie 2010 şi nu necesită zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; minorul examinat prezintă la data examinării o dezvoltare psihosomatică corespunzătoare vârstei biologice de 5 - 6 ani.
S-a apreciat că fapta inculpatului minor K.M.G. de a întreţine un raport sexual cu o persoană de acelaşi sex care nu împlinise 15 ani, profitând de vârsta fragedă a acesteia, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.
În cauză, la 8 iunie 2011, partea vătămată M.G.L., asistată de reprezentantul său legal, tatăl său, M.G., s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 RON reprezentând daune morale.
S-a apreciat că suma solicitată este justificată de traumele psihice şi fizice suferite de partea vătămată ca urmare a infracţiunii de viol comise asupra sa.
Potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, partea vătămată şi-a schimbat comportamentul în sensul că nu mai este la fel de vorbăreaţă şi de jucăuşă ca înainte şi este supărată pentru că ceilalţi copii, cu care obişnuia să se joace, o batjocoresc, strigându-i numele inculpatului (M.). Martora B.R. a declarat că partea vătămată a avut nevoie de tratament de specialitate, în sensul că a fost dusă de părinţi la un psiholog "cam de 3 ori pe săptămână", împrejurare pe care martora o cunoaşte tot din spusele părinţilor părţii vătămate - parte civilă. Aceeaşi împrejurare a relatat-o şi martorul B.T.M.
S-a evidenţiat şi împrejurarea că în comunitatea în care a avut loc incidentul s-a vorbit despre aceasta, partea vătămată fiind afectată şi pentru că "strigă copii după el".
Reprezentantul părţii vătămate - parte civilă, M.G., a refuzat să prezinte care este numele psihologului care s-a ocupat de partea vătămată, cu argumentul că psihologul a dorit să-şi păstreze anonimatul. Totodată, a precizat că nu a plătit examenele de specialitate, ci a executat lucrări de construcţii pentru serviciile psihologului, a căror valoare nu o poate aprecia.
În baza probelor administrate în cauză, precum şi a stării de fapt, s-a apreciat că pretenţiile civile formulate de către partea vătămată sunt întemeiate, în parte, acestea fiind admise, în temeiul disp. art. 346 C. proc. pen., art. 14, 15, 17 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., art. 58 şi 59 din Legea nr. 272/2004.
La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, de 4.000 RON, s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de medicină legală Bistriţa-Năsăud întocmit la 13 septembrie 2010 (în chiar ziua în care s-au petrecut faptele), din care rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu necesită zile de îngrijiri medicale, precum şi faptul că la comiterea faptei de viol a concurat şi lipsa de supraveghere din partea părţii responsabile civilmente, dar şi a părinţilor părţii vătămate, lipsa de implicare a acestora în educarea şi găsirea unor preocupări de natura vârstei minorilor. Nu a putut fi ignorată împrejurarea că inculpatul se juca în curtea casei unde locuia când partea vătămată a sărit gardul ajungând la inculpat şi i-a solicitat ca acesta "să face prostii cu el", pe tot parcursul incidentului partea vătămată minoră, în vârstă de 6 ani, având iniţiativa în derularea evenimentelor. Nu a putut fi ignorată nici starea de sănătate fizică şi psihică a inculpatului care, deşi mai mare cu 10 ani decât partea vătămată şi dezvoltat fizic, este retardat psihic şi avea discernământul diminuat la data comiterii faptelor, are grave dizabilităţi de învăţare şi înţelegere prezentând "vârsta minimală de bază de 5 ani" şi fiind încadrat într-un grad accentuat de handicap.
Pe de altă parte, partea vătămată nu a dat nicio dovadă că cele petrecute în curtea casei inculpatului ar fi afectat-o, deoarece, imediat după incident a plecat acasă, unde a continuat să se joace cu fraţii săi şi a relatat ce a făcut "la M.", doar la întrebările tatălui său, informat despre plecarea de acasă a minorului de bunica acestuia. Ulterior, după ce s-a aflat despre cele întâmplate şi afectată de atitudinea părinţilor săi cu privire la faptă, desigur că partea vătămată şi-a modificat comportamentul, resimţind probabil un sentiment de vinovăţie şi jenă, dar imediat după incident partea vătămată a continuat să se joace, relatând evenimentul întâmplător, la insistenţele părintelui său.
Cu toate că s-a reţinut că partea vătămată a urmat un tratament de specialitate, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, apreciindu-se că ar fi fost oportună şi concludentă mărturia psihologului cu privire la vătămarea efectivă suferită de minor.
La stabilirea cuantumului daunelor morale s-a avut în vedere împrejurarea rezultată din probele testimoniale administrate că minorul a suferit o traumă psihică concretizată în tristeţe şi lipsă de comunicare şi că nu s-a impus efectuarea unui tratament medical cu privire la leziunile suferite de partea vătămată, aceasta neavând, de altfel, suferinţe fizice legate de actul sexual.
S-a apreciat că daunele morale se impun şi pentru acoperirea lezării sentimentului de jenă şi pudoare a părţii vătămate în comunitatea din care aceasta face parte, pentru că a fost implicată într-o faptă penală de natura celei cercetate.
Deoarece la data comiterii faptei inculpatul minor K.M.G. se afla în grija efectivă a asistentului maternal C.L., se impune ca aceasta să fie obligată în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale acordate.
La stabilirea cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere nu doar valorile lezate, dar şi aspectele legate de starea materială a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, de posibilităţile acestora de a despăgubi pe partea civilă, pentru ca despăgubirea să poată fi una efectivă şi nu una iluzorie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea responsabilă civilmente C.L.V. şi partea vătămată M.G.L. prin reprezentantul legal M.G.
Prin Decizia penală nr. 31/A din 15 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a admis apelul declarat de partea responsabilă civilmente C.L.V. împotriva Sentinţei penale nr. 120 din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pe care a desfiinţat-o numai cu privire la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul K.M.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente C.L.V. către partea civilă M.G.L., prin reprezentantul legal M.G.
A redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat în solidar inculpatul K.M.G. cu partea responsabilă civilmente M.G.L. prin reprezentantul legal M.G. de la 4.000 RON la 2.000 RON.
A respins ca nefondat apelul declarat de către M.G.L. prin reprezentantul legal M.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în acord cu cele statuate de instanţa de fond că în persoana părţii responsabile civilmente C.L. sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii sale pentru faptele inculpatului minor, faţă de existenţa plasamentului şi a dispoziţiilor Legii nr. 272/2004, însă nu se poate susţine că aceasta nu şi-a îndeplinit cu maximă diligenţă atribuţiile de asistent maternal. Prin Rezoluţia nr. 149/P/2011 din data de 5 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cu toate acestea, s-a apreciat că răspunderea civilă în acest caz este una obiectivă şi poate fi antrenată în condiţiile legii.
Curtea a reţinut că în mod corect instanţa de fond la stabilirea cuantumului daunelor morale a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de medicină legală Bistriţa-Năsăud la data de 13 septembrie 2010 (în chiar ziua în care s-au petrecut faptele), din care rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, precum şi faptul că la comiterea faptei de viol a concurat şi lipsa de supraveghere din partea părţii responsabile civilmente, dar concomitent şi a părinţilor părţii vătămate, lipsa de implicare a acestora în educarea şi găsirea unor preocupări de natura vârstei minorilor. Practic, partea vătămată a sărit gardul ajungând în curtea locuinţei inculpatului şi i-a solicitat ca acesta "să facă prostii cu el", pe tot parcursul incidentului partea vătămată minoră, în vârstă de 6 ani, având iniţiativa în derularea evenimentelor. O astfel de atitudine a părţii vătămate, aflată la o vârstă foarte fragedă, este de natură să conducă la concluzia că se poate vorbi despre carenţe educative şi despre lipsa unor repere morale relativ solide în mediul familial din care provenea, partea vătămată neavând de unde cunoaşte astfel de comportamente sexuale explicite decât foarte probabil prin prisma unor exemple în mediul familial şi social din care provine. Din această perspectivă, s-a apreciat ca fiind corectă susţinerea primei instanţe în sensul că în lanţul cauzal care a condus la comiterea infracţiunii de către inculpat se poate identifica o oarecare culpă şi a reprezentanţilor legali ai părţii vătămate.
Totodată, nu a putut fi ignorată nici starea de sănătate fizică şi psihică a inculpatului care, deşi mai mare cu 10 ani decât partea vătămată şi dezvoltat fizic, este retardat psihic şi avea discernământul diminuat la data comiterii faptelor, prezentând grave dizabilităţi de învăţare şi înţelegere - " vârsta minimală de bază de 5 ani" şi fiind încadrat într-un grad accentuat de handicap.
Pe de altă parte, partea vătămată nu a dat nicio dovadă că cele petrecute în curtea casei inculpatului ar fi afectat-o, deoarece, imediat după incident a plecat acasă, unde a continuat să se joace cu fraţii săi şi a relatat ce a făcut "la M." doar la întrebările tatălui său, informat despre plecarea de acasă a minorului de bunica acestuia.
Nu s-a dovedit nici că partea vătămată a urmat un tratament de specialitate, deşi ar fi fost oportună şi concludentă mărturia psihologului cu privire la vătămarea efectivă suferită de minor.
Într-adevăr, a apreciat instanţa de apel, daunele morale se impun a fi acordate pentru lezarea sentimentului de jenă şi pudoare a părţii vătămate în comunitatea din care aceasta face parte, având în vedere că a fost implicată într-o faptă penală de natura celei cercetate, însă la stabilirea lor trebuie să se ţină seama, pe lângă aspectele mai sus menţionate, şi de împrejurarea că acestea nu pot conduce la îmbogăţirea fără just temei a reprezentanţilor legali ai minorului în detrimentul părţii responsabile civilmente, de a cărei situaţie materială modestă trebuie, de asemenea, ţinut cont.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă M.G.L., prin reprezentant legal M.G., criticând, în esenţă, cuantumul redus al despăgubirilor morale acordat de instanţă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Prezenta cauză a fost formată ca urmare a disjungerii laturii civile a cauzei ce a avut ca obiect cercetarea inculpatului K.M.G. pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza 1 C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) asupra părţii vătămate M.G.L.
Analizând latura civilă a cauzei, se constată că prin declaraţia dată în faza de urmărire penală, la 12 octombrie 2010, partea vătămată minoră M.G.L., prin reprezentant legal M.G., s-a constituit parte civilă cu o sumă pe care nu a precizat-o, acest aspect fiind reţinut şi în Rechizitoriul 344/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin care instanţa a fost sesizată.
În faţa primei instanţe, înainte de citirea actului de sesizare a instanţei, partea vătămată s-a constituit parte civilă prin reprezentantul legal M.G., cu suma de 12.000 RON, reprezentând despăgubiri morale.
Apreciind asupra traumelor psihice şi fizice suferite de partea vătămată M.G.L., ca urmare a infracţiunii de viol comise asupra sa, prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpatul K.M.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.L.V., la plata sumei de 4.000 RON, daune morale, al căror cuantum a fost diminuat de instanţa de apel la 2.000 RON.
Având în vedere că constituirea de parte civilă a vizat numai despăgubiri morale al căror cuantum este stabilit de instanţă prin apreciere, în mod particular, în speţă, în raport de urmările periculoase ale faptei asupra integrităţii fizice şi psihice a părţii vătămate, Înalta Curte constată că recursul declarat nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare.
Ţinând seama de efectul devolutiv al recursului, ca al treilea grad de jurisdicţie, cauza nu poate fi examinată decât în limitele cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., prin care se verifică, de regulă, aspecte ce ţin de legalitate (excepţie fiind cazul de casare referitor la eroarea gravă de fapt asupra stabilirii situaţiei de fapt şi cel privind individualizarea pedepsei).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă M.G.L., prin reprezentant legal M.G., împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului K.M.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă M.G.L., prin reprezentant legal M.G., împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului K.M.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 677/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2079/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
