ICCJ. Decizia nr. 208/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 208/2012
Dosar nr. 59261/3/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 342/F din 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală - în Dosarul nr. 59261/3/2010 s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului T.N. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen. a câte 10 ani fiecare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus prevenţia de la 3 octombrie 2010 la zi.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G.Gh. la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe perioada de câte 10 ani fiecare.
Conform art. 67 alin. (2) C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale degradării militare.
În baza art. 39 alin. (1) şi (2) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopit restul rămas neexecutat de 4 ani, 9 luni şi 23 de zile închisoare din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 508/f din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu fiecare dintre cele trei pedepse aplicate prin prezenta sentinţă şi sa dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 10 ani închisoare, 16 ani închisoare şi 10 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) şi (2) raportat la art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. s-au aplicat inculpatului trei pedepse complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale şi a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa complementară a degradării militare.
Sa constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul G.Gh. prin această sentinţă sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., respectiv 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu cele dispuse pentru infracţiunile concurente prin Sentinţa penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, în sensul că s-a aplicat inculpatului G.Gh. pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca în final să execute 23 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 34 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare ale interzicerii pe timp de 10 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a interzicerii pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., precum şi degradarea militară.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 88 şi art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunţate timpul reţinerii şi arestării preventive, precum şi perioada executată, de la 27 iunie 2009 la zi.
S-a dispus anularea mandatelor anterioare de executare a pedepsei închisorii şi emiterea unui nou mandat, conform hotărârii pronunţate în cauză.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului V.Ş. la o pedeapsă de 18 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 22 ani închisoare.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 acelaşi inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă de 2.164 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 802/2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, rest care a fost contopit cu fiecare dintre pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să le execute pe cele mai grele dintre acestea.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, în sensul aplicării celei mai grele dintre acestea, de 22 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul V.Ş. să execute 25 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a mai fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 acelaşi inculpat a fost condamnat la 15 ani închisoare.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada de câte 10 ani.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, în sensul că s-a aplicat inculpatului D.F. pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) şi 3 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 5 gr, respectiv 752,5 gr heroină, a ambalajului de 52,3 grame şi a unui cântar electronic.
Conform art. 118 lit. b) C. pen. au fost confiscate două telefoane mobile şi două bancnote de 20 dolari SUA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010, inculpaţii G.Gh., V.Ş. şi D.F. au constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni privind regimul drogurilor şi l-au ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantităţii de 768,2 gr heroină pe care a introdus-o pe teritoriul României. Inculpaţii G.Gh. şi T.E. au acţionat din incinta Penitenciarului Rahova, iar inculpaţii D.F. şi V.Ş. şi-au desfăşurat activitatea infracţională atât pe teritoriul României, cât şi al Turciei.
La data de 2 august 2010, lucrătorii de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul A.M., cetăţean turc, încarcerat la Penitenciarul Rahova coordonează o grupare infracţională care se ocupă cu traficul de droguri (heroină) pe ruta Turcia - România, care este distribuită în Bucureşti la preţul de 8.000 euro/kg.
S-a stabilit că de la posturile telefonice folosite de A.M. vorbesc şi alţi colegi de cameră ai acestuia, identificaţi ulterior în persoana inculpaţilor T.E. şi G.Gh., care, la rândul lor, făceau demersuri, pe o altă filieră, să introducă, pe teritoriul României, cantităţi de heroină.
Activitatea organelor de urmărire penală a condus în scurt timp, la 03 octombrie 2010, la prinderea în flagrant a inculpatului T.N.
S-a reţinut de către instanţă că fapta inculpatului T.N., care la data de 3 octombrie 2010 a deţinut, transportat din Turcia şi introdus fără drept, pe teritoriul României, cantitatea de 768,2 grame heroină întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2), respectiv art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Infracţiunile au fost comise în stare de recidivă mare postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), avându-se în vedere pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 874/2004 a Tribunalului Bucureşti, considerată executată.
Faptele inculpatului G.Gh., care în perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010 la ajutat pe inculpatul T.N. să intre, în Turcia, în posesia cantităţii de 768,2 gr heroină, pe care apoi a introdus-o în România, acţionând din incinta penitenciarului Rahova, unde se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege.
Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada menţionată, împreună cu inculpaţii T.E., V.Ş. şi D.F., a constituit un grup infracţional în vederea săvârşirii de infracţiuni privind regimul drogurilor, care nu este un grup infracţional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2000, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2000.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.Ş., care în perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010 la ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantităţii de 768,2 gr heroină, pe care apoi a introdus-o în România, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat, de a constitui împreună cu inculpaţii G.Gh., T.E. şi D.F., un grup infracţional în vederea săvârşirii de infracţiuni privind regimul drogurilor, care nu este un grup infracţional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2000.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă au declarat apel inculpaţii T.N., G.Gh., D.F. şi V.Ş.
Inculpatul V.Ş. a criticat soluţia pentru încălcarea dispoziţiilor procedurale privind citarea sa la judecata în fond, iar ceilalţi inculpaţi G.Gh., T.N. şi D.F. sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 274/A din 21 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul V.Ş.
A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 342 din 25 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.Ş. şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. A menţinut celelalte dispoziţii.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului V.Ş.
A constatat că inculpatul era arestat din 20 mai 2011. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.N., G.Gh. şi D.F.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului T.N. şi a dedus prevenţia de la 03 octombrie 2010 la zi.
A constatat că inculpatul G.Gh. era arestat în altă cauză.
Ia obligat pe inculpaţii apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că, inculpatul V.Ş. a fost citat, pe parcursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, la o adresă la care nu mai locuia de 4 ani, astfel că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este lovită de nulitate în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru ceilalţi inculpaţi, instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate sunt justificate, individualizarea judiciară fiind efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii T.N., G.Gh. şi V.Ş., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat D.F. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 21 şi 14 C. proc. pen.
A mai solicitat şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., arătând - prin apărătorul său - că poate beneficia de reducerea pedepselor în condiţiile prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., chiar dacă s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii.
Recurentul inculpat V.Ş. - personal şi în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu - a arătat că îşi retrage recursul, urmând ca, în rejudecare, să-şi formuleze cereri, să propună probele pe care le apreciază ca fiind necesare în cauză. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că, în perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010, inculpaţii G.Gh., V.Ş. şi D.F. au constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni, ajutându-l pe coinculpatul T.N., aflat în Turcia, să intre în posesia cantităţii de 768,2 gr heroină pe care a introdus-o pe teritoriul României.
Inculpatul G.Gh. a acţionată alături de T.E. - condamnat pentru fapte similare - din incinta Penitenciarului Rahova unde se aflau în executarea unor pedepse privative de libertate.
La data de 3 octombrie 2010, inculpatul T.N. a fost prins în flagrant de către organele de poliţie.
Încadrarea juridică dată faptelor, de către instanţa de fond, este legală.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate reflectă gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite şi nu se impune reducerea acestora sub limita stabilită de instanţa de fond.
Gravitatea deosebită a faptelor rezultă din modalitatea concretă de comitere a acestora, activitatea infracţională fiind coordonată de inculpatul G.Gh. dintr-un penitenciar, care a înlesnit introducerea în ţară, de către inculpatul T.N., a cantităţii de 768,2 gr heroină.
Activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat atât pe teritoriul României, cât şi pe teritoriul Turciei, heroina introdusă în ţară urmând a fi distribuită în Bucureşti la preţul de 8.000 euro/kg.
Se constată că inculpaţii T.N. şi G.Gh. au săvârşit infracţiunile în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnaţi anterior pentru fapte similare. În ceea ce privesc criticile recurentului inculpatului D.F., circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 21 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 3201 C. proc. pen. „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală".
Din analiza dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că termenul până la care se poate solicita procedura simplificată este anterior începerii cercetării judecătoreşti cu excepţia cazurilor în care instanţa a fost sesizată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 13 C. pen., respectiv în ipoteza în care, deşi instanţa a fost sesizată după intrarea în vigoare a legii, nu a fost depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti, astfel cum este situaţia din speţa analizată, instanţa fiind sesizată la 7 decembrie 2010.
Actul iniţial care marchează începutul cercetării judecătoreşti este citirea actului de sesizare al instanţei. Acest moment are multiple efecte juridice, marcând termenul limită până la care se pot face constituirile de parte civilă în proces, pot fi invocate excepţiile sancţionate cu nulitatea relativă, se poate solicita judecata numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
După citirea actului de sesizare a instanţei, toate aceste cereri sau excepţii devin tardive.
Începerea cercetării judecătoreşti este marcată, aşa cum s-a arătat, de citirea actului de sesizare al instanţei, neputând fi divizată în funcţie de lipsa unuia sau a mai multor inculpaţi care nu s-au prezentat sau care s-au sustras urmăririi penale şi judecăţii.
În cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa readministrează probele care au fost strânse în cursul urmăririi penale, ca cerinţă a principiului nemijlocirii şedinţei de judecată, în scopul perceperii directe, nemijlocite a probelor. În acelaşi timp, în cadrul cercetării judecătoreşti se pot administra şi alte probe necesare stabilirii adevărului.
Revenind la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că inculpatul D.F. s-a sustras urmăririi penale, împotriva sa fiind emis Mandatul de arestare în lipsă nr. 209/UP din 4 noiembrie 2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Acesta s-a prezentat doar în faţa instanţei de recurs când a fost pus în executare şi mandatul de arestare în lipsă.
În condiţiile în care inculpatul s-a sustras judecăţii în fond şi apel, cererea sa privind procedura simplificată invocată în recurs nu poate fi primită şi, ca atare, nu poate avea drept consecinţă reducerea pedepsei în limitele prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A interpreta altfel ar însemna că orice alte cereri similare pentru care legea prevede un anumit termen de formulare -constituirea de parte civilă, introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente, competenţa teritorială etc. - să poată fi cerute oricând, în orice stadiu procesual, ajungându-se astfel la nesocotirea regulilor după care se desfăşoară procesul penal.
Inculpatul D.F. putea solicita aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., numai în condiţiile în care, chiar dacă s-a sustras urmăririi penale, se prezenta în instanţă, până la începerea cercetării judecătoreşti.
Din actele cauzei rezultă că, la data de 8 februarie 2011, instanţa de fond a dispus citirea actului de sesizare, termen la care inculpaţii T.N. şi G.Gh. au recunoscut faptele solicitând judecarea în procedură simplificată.
Cercetarea judecătorească a continuat, instanţa de fond dispunând audierea martorilor, precum şi administrarea altor probe în ceea ce privesc faptele reţinute în sarcina inculpaţilor V.Ş. şi D.F., astfel că hotărârea pronunţată a avut la bază atât probele administrate în faza de urmărire penală cât şi probele administrate în cursul judecăţii.
Ca atare, critica acestuia în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., nu poate fi însuşită, pedeapsa aplicată fiind stabilită în limitele prevăzute de norma de incriminare.
Nici celelalte critici nu sunt fondate, inculpatul fiind citat la adresele cunoscute astfel că procedura de citare a fost realizată la instanţa de fond şi apel. Totodată, nu se constată existenţa vreunuia dintre tezele aferente cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii T.N., G.Gh. şi D.F.
Se va lua act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul V.Ş., constatându-se, totodată, că starea de arest a acestuia a fost menţinută prin Încheierea din 14 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 59261/3/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. se va deduce, din pedepsele aplicate inculpaţilor D.F. şi T.N., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 decembrie 2011, la 25 ianuarie 2012 - D.F. şi de la 3 octombrie 2010 la 25 ianuarie 2012 - T.N.
Se va constata că inculpatul G.Gh. este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii T.N., G.Gh. şi D.F. împotriva Deciziei penale nr. 274/A din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Ia act de declaraţia de retragere a recursului declarat de inculpatul V.Ş. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului D.F., durata arestării preventive de la 12 decembrie 2011 la 25 ianuarie 2012; pentru inculpatul T.N., de la 3 octombrie 2010 la 25 ianuarie 2012.
Constată că recurentul inculpat G.Gh. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi T.N. şi D.F. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi G.Gh. şi V.Ş. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2381/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2548/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
