ICCJ. Decizia nr. 2121/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2121/2012
Dosar nr. 53564/3/2011/a3
Şedinţa publică din 15 iunie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 31 mai 2012 pronunţată în dosarul nr. 53564/3/2011 (1658/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a menţinut starea de arest a inculpatului B.C.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa a reţinut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum şi pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.C. solicitând judecarea sa în stare de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul B.C. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că inculpatul B.C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 275/F din 13 aprilie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul B.C., în baza art.215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare ca urmare a săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., instanţa de fond a contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.
Nemulţumit de soluţia pronunţată inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru soluţionarea apelului declarat de inculpatul B.C.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, reţinând de asemenea că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La dosar există probe şi indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa fiind în acest mod incidente dispoziţiile art. 143 C. proc. pen.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul B.C. este cercetat sunt pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, faţă de natura şi împrejurările săvârşirii faptelor, dar şi în raport de circumstanţele personale ale inculpatului, faţă de gravitatea faptelor comise, de numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracţională, lăsarea acestuia în libertate creează pericol concret pentru ordinea publică.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia adoptată este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 53564/3/2011(1658/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2074/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 2127/2012. Penal. îndreptare eroare... → |
|---|
