ICCJ. Decizia nr. 207/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 207/2012

Dosar nr. 9454/62/2010

Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 490/S din 20 decembrie 2010, Tribunalul Braşov a hotărât următoarele:

1. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.R. pentru săvârşirea infracţiunii de „deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu"; la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. şi lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore în data de 22 iulie 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.R. de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

2. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc"; la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore în data de 22 iulie 2010.

3. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de „deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu"; la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

4. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de „deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu"; la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

5. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.V. pentru săvârşirea a două infracţiuni de „trafic de droguri de mare risc” la câte o pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru fiecare infracţiune.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului acesta executând în final pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 8 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

6. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul G.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

7. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanţei din art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.S. pentru săvârşirea infracţiunii de „deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu"; la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81,.82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.

8. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de import de droguri de mare risc la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata a 2 ani.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere droguri de risc a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere droguri de mare risc a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale), art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata a 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpata executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ , 86² C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii de 3 ani aplicată inculpatei I.A. pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 86³ C. pen. a impus inculpatei I.A. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, desemnat cu supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 86⁴ alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, precum şi a consecinţelor nerespectării obligaţiilor fixate caz în care intervine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

A constatat că următoarele mijloace de probă au fost consumate în procesul analizelor de laborator:

- proba sigilată cu sigiliu M, conţinând 19,18 gr. ciuperci umede (11,73 gr. după uscare) ce conţinea substanţe psilocine şi psilocybine

- din probele sigilate cu sigiliu N şi V - 0,29 gr. cannabis, 0,38 gr. cannabis, 3 seminţe care nu au conţinut substanţe stupefiante sau psihotrope.

A constatat că au fost distruse după extracţie 45 de filtre (proba 3b), 9 filtre (proba 4b), 2 folii (proba 4c) pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC).

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a următoarelor droguri şi bunuri ce au făcut obiectul infracţiunilor: de la inculpatul R.R. - 30 de plante de cannabis rămase în urma analizelor de laborator, un bone de sticlă şi un bone de ceramică conţinând urme de tetrahidrocannabinol (THC), predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010, ventilator cu cablu de alimentare vents, 2 prize programabile digital, 2 becuri de 65 W, unul cu cablu de alimentare, 2 instalaţii cu transformator şi bec 250 W, folosite de inculpat la cultivarea drogurilor; de la inculpata I.A. - un recipient de sticlă, o pipă artizanală din metal şi lemn, o cutie din plastic de culoare neagră obiecte în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010; de la inculpatul C.A. - un bone de plastic având prevăzut la dop un dispozitiv confecţionat artizanal, conţinând urme de tetrahidrocannabinol (THC), predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea drogurilor ridicate în vederea confiscării, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a sumelor de bani obţinute din săvârşirea infracţiunilor după cum urmează.de la I.A. - 200 RON; de la D.V. - 40 RON; de la G.A.D. - 30 de RON; de la B.C.A. - 50 RON.

A constatat că sunt mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului cauzei 1 DVD 4,4 GB pe care au fost stocate convorbirile interceptate; 1 CD 700 Mb ce conţine imagini de la percheziţia efectuată în data de 22 iulie 2010 la domiciliul inculpatului R.R., 3 CD marca M. 700 Mb conţinând datele de comunicare V.R. SA cu adresele din 21 mai 2010 şi din 04 iunie 2010 şi O.R. cu adresa din 14 iulie 2010.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Braşov a reţinut că inculpata I.A., urmare a accesării site-ului PP, a comandat 100 grame ciuperci halucinogene din specia Sclerotia, pe care Ie-a achitat prin virament bancar şi acestea i-au fost livrate la domiciliu din Olanda printr-o firmă de curierat. Ulterior, aceasta a deţinut drogurile la locuinţa sa din Braşov, în vederea comercializării, dar şi a consumului propriu şi i-a făcut cunoscut lui D.V. că îi poate furniza astfel de droguri dacă are nevoie, iar acesta i-a spus la rândul său, acest lucru şi lui G.A.D.

Ciupercile halucinogene din specia Sclerotia, conţin psilocine şi psilocybine sunt calificate droguri de mare risc şi sunt incluse ca atare în tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000.

Deşi în declaraţiile sale inculpata a încercat a acredita ideea că nu a cunoscut faptul că drogurile importate sunt ilegale în România şi nu a cunoscut nici efectele consumului, din procesul verbal întocmit la data de 06 iulie 2010 ora 14²⁴ rezultă că site-ul este unul de informare şi vânzare a unor produse împărţite pe categoriile smartshop, headshop, seeshop, healtshop şi books. Orice persoană poate plasa o comandă direct pe site şi trebuie să achite produsele comandate prin transfer bancar sau alte modalităţi de plată unele valabile numai în Olanda. Produsele comandate sunt livrate în pachete purtând doar adresa destinatarului şi a expeditorului. Site-ul oferă o descriere exhaustivă a ciupercilor, a componentei active ale acestora şi a efectelor generate de consumul lor. Sclerotia Atlantis, Sclerotia Tampanensis şi Sclerotia Mexicana au componentă activă psilocybin, iar persoanele care comandă produsul sunt invitate să verifice în prealabil dacă produsul este legal în ţara de origine. Necunoaşterea legii nu poate fi invocată în apărare şi oricum este total neplauzibilă teza acreditată de inculpată relativ la împrejurarea că a considerat că drogurile sunt legale în România pentru că această ţară nu era inclusă în lista postată pe site, tocmai pentru că site-ul invita persoanele care comandau un produs să verifice în prealabil dacă acel produs este legal în ţara de origine, ceea ce se putea face cu uşurinţă de către inculpată.

Probele administrate în cauză au fost de natură a stabili că la data de 05 mai 2010, inculpatul D.V. a vândut împreună cu G.A.D., colaboratorului D. şi investigatorului R. cantitatea de 19,18 gr. ciuperci halucinogene psilocine şi psilocybine droguri de mare risc, ulterior împărţind banii obţinuţi, fiecăruia revenindu-i suma de câte 30 RON. De asemenea, la data de 16 mai 2010, inculpatul D.V. a vândut inculpatului N.S. cantitatea de 10 gr. ciuperci halucinogene contra sumei de 60 RON. În ambele cazuri drogurile au fost achiziţionate de D.V. de la inculpata I.A.

Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum am expus mai sus, respectiv D. şi G. că au cumpărat în scop de revânzare, iar N. că a cumpărat în vederea consumului propriu. În plus, în ceea ce o priveşte pe inculpata I.A. aceasta a recunoscut că în data de 05 iulie 2010 a deţinut la locuinţa sa droguri de risc, respectiv 0.38 gr. cananbis în vederea consumului propriu.

Materialul probator administrat a condus de asemenea la stabilirea următoarei stări de fapt:

Inculpatul R.R. a cultivat potrivit propriilor declaraţii, în primăvara anului 2010, la domiciliul său din comuna C., judeţ Braşov, 34 plante de cannabis în vederea consumului propriu, cultură ce a fost descoperită de organele judiciare cu prilejul percheziţiei efectuată la data de 22 iulie 2010.

Inculpatul nu a negat faptul că este consumator de droguri de la o vârstă fragedă, de altfel starea sa de sănătate psihică este profund afectată astfel cum rezultă din expertiza întocmită, că a consumat cannabis pe care şi l-a achiziţionat din magazinele etnobotanice şi că în fine a cultivat plantele pentru a le folosi în scopul declarat acela de a-şi face „provizii pe timp de iarna";. Inculpatul a negat însă că ar fi vândut vreodată droguri sau că ar fi cultivat în acest scop.

S-a susţinut în cursul urmării penale faptul că din convorbirile telefonice a rezultat că R.R. a comunicat telefonic cu D. şi G., pe linia consumului şi traficului de droguri. Cei doi nu au negat că îl cunoşteau pe R, D. chiar vizitând de mai multe ori casa acestuia (cânta în beci după cum s-a exprimat G. în declaraţia sa), însă nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul R.R. a vândut altor persoane droguri de risc or că ar fi cultivat în acest scop, referirea la cantitatea mare de plante găsite în podul casei sale nu constituie decât o prezumţie simplă care, în lipsa altor probe, nu poate conduce singură la stabilirea vinovăţiei inculpatului.

Ca urmare instanţa va dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că faptele săvârşite de inculpat nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Inculpatul B.C.A. a negat în tot cursul procesului faptul că ar fi vândut la data de 04 iulie 2010 lui Ş.M.G. o cantitate de 0,29 gr. cannabis.

În acuzarea sa au fost strânse însă probe care coroboratei transcrierea notelor convorbirilor telefonice şi declaraţia inculpatului Ş. conduc la concluzia că inculpatul deşi neagă, în data de 04 iulie 2010 ora 10²⁰ a fost contactat telefonic de Ş.M.G. care i-a cerut să îi vândă droguri. Chiar dacă nu s-a folosit în discuţie decât termenul de „ţigară"; afirmaţia făcută de Ş. „suntem disperaţi (...) vrem să bem o cafea (...) nu poţi să ieşi aşa două minute (...)"; şi răspunsul lui B. „o ţigară să-ţi dau?"; nu putem primi apărarea inculpatului că în aceea discuţie nu a fost vorba de droguri, „ci probabil aşa s-a şi întâmplat, am stat şi am fumat o ţigară"; justificarea sa apreciind-o ca puerilă.

Potrivit propriei declaraţii inculpatul Ş.M.G. nu a consumat drogul cumpărat de la inculpatul B.C.A. în data de 04 iulie 2010 deţinând la locuinţa sa acea cantitate de drog respectiv 0,29 gr. cannabis în vederea consumului propriu.

Ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul C.A.S. şi inculpata I.A. se cunoşteau. De altfel aceasta a declarat că îl cunoaşte pe C. Audiat, acesta a recunoscut săvârşirea faptelor arătând că este consumator de droguri de 2 ani de zile, că îşi procură droguri uşoare contra cost de la un prieten pe nume l.M. care s-a mutat în Bucureşti şi după mutarea acestuia nu a mai cumpărat droguri dar a fumat împreună cu alţi prieteni printre care şi I.A. Ca urmare a percheziţiilor efectuate la domiciliul inculpatului au fost descoperite 3 plante de cannabis cultivate în două ghivece, 4 frunze de cannabis şi un bone de plastic. Relativ la plantele de cânepă găsite în locuinţa sa, inculpatul arată că Ie-a cultivat din seminţe de plante găsite pe câmpul de ghimbav, exclusiv pentru consumul propriu.

În drept s-a reţinut că:

Fapta inculpatului R.R. care în primăvara anului 2010 a cultivat la domiciliul său din comuna C., judeţul Braşov, 34 plante de cannabis în vederea consumului propriu, cultură descoperită de organele judiciare cu prilejul percheziţiei efectuată la data de 22 iulie 2010 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de „deţinere de droguri de risc"; în vederea consumului propriu prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului B.C.A. care, la data de 04 iulie 2010, i-a vândut lui Ş.M.G. 0,29 gr. cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de risc"; prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului Ş.M.G. care, la data de 04 iulie 2010, a deţinut la locuinţa sa 0,29 gr. cannabis în vederea consumului propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „deţinere de droguri de risc"; în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului C.A.S. care la începutul lunii iunie 2010 a cultivat la domiciliul său şi a deţinut cannabis în vederea consumului propriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu"; prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului D.V. care la data de 05 mai 2010, a vândut împreună cu G.A.D. colaboratorului D. şi investigatorului R. cantitatea de 19,18 gr. ciuperci halucinogene psilocine şi psilocybine droguri de mare risc şi la data de 16 mai 2010 a vândut lui N.S. cantitatea de 10 gr. ciuperci halucinogene psilocine şi psilocybine întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de „trafic de droguri de mare risc"; prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului G.A.D. care la data de 05 mai 2010 a vândut împreună cu D.V. colaboratorului D. şi investigatorului R. cantitatea de 19,18 gr. ciuperci halucinogene psilocine şi psilocybine droguri de mare risc întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc"; prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului N.S. care la data de 16 mai 2010 a procurat de la D.V. cantitatea de 10 grame ciuperci halucinogene psilocine şi psilocybine droguri de mare risc în vederea consumului propriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu"; prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, formulată de inculpat prin apărător, aceasta nu este fondată. S-a susţinut în motivarea cererii că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că drogurile cumpărate sunt definite de lege ca fiind „de mare risc";. Apărarea nu poate fi primită întrucât pe de o parte nu poate fi invocată necunoaşterea legii, iar pe de altă parte la momentul la care inculpatul a cumpărat droguri a avut evident reprezentarea faptei pe care o săvârşeşte chiar dacă substanţa conţinută de drogul cumpărat a fost calificată de lege ca drog de mare risc.

Faptele inculpatei I.A. care, în luna aprilie a importat cantitatea de 100 grame de ciuperci halucinogene psilocine şi psilocybine, droguri de mare risc pe care Ie-a cumpărat de pe un site de profil din Olanda, în luna mai a deţinut la domiciliul săul 100 grame de ciuperci halucinogene psilocine şi psilocybine, droguri de mare risc în vederea consumului propriu şi a distribuirii, în data de 05 mai 2010 i-a vândut inculpatului D.V. 19,18 gr. de ciuperci halucinogene psilocine şi psilocybine, droguri de mare risc iar în data de 16 mai 2010 a vândut aceluiaşi inculpat 10 gr. de ciuperci halucinogene psilocine şi psilocybine, droguri de mare risc şi care în data de 05 iulie 2010 a deţinut la locuinţa sa droguri de risc respectiv 0.38 gr. cananbis în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „import de droguri de mare risc"; prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, „deţinere droguri de risc"; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, „deţinere droguri de mare risc"; prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi „trafic de droguri de mare risc"; prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale).

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor pentru faptele săvârşite instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de legea incriminatoare, de circumstanţele săvârşirii faptelor şi personalitatea inculpaţilor astfel cum este conturată aceasta în referatele de evaluare întocmite de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.R., instanţa a avut în vedere împrejurarea că acesta a recunoscut că a cultivat cannabis în podul casei sale pentru consumul propriu, va reţine declaraţia sa în care a arătat că nu îi cunoaşte pe ceilalţi coinculpaţi în afară de D.V. căruia i-a pus la dispoziţie propriul studio pentru a cânta, declaraţie neinfirmată de alte probe, faptul că acesta a realizat natura penală a faptei sale şi consecinţele acesteia, împrejurarea că factorii care au contribuit la comiterea infracţiunii sunt de natură contextuală şi psiho-individuală: existenţa unui consum de lungă durată şi a unui spaţiu de locuit care a oferit condiţii propice în vederea cultivării cannabisului, lipsa unui program zilnic organizat şi care să implice asumarea unor responsabilităţi. Vom avea în vederea de asemenea că suportul material şi moral acordat de mama sa, existenţa unei calificări profesionale, capacitatea de a-şi câştiga existenţa prin propriile forţe au fost cuprinse în noţiunea de factori de natură să inhibe comportamentul infracţional al inculpatului.

Reţinând de aceea în beneficiul inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. precum şi prevederile art. 76 lit. e) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului pentru infracţiunea săvârşită aceea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Considerând că scopul şi funcţiile pedepsei vor putea fi realizate şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen.

A suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. şi lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

În ceea ce priveşte măsura preventivă luată faţă de inculpat instanţa a constatat că acesta a fost reţinut o perioadă de 24 de ore în data de 22 iulie 2010.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpatul R.R. a 30 de plante de cannabis rămase în urma analizelor de laborator, a unui bone de sticlă şi a unui bone de ceramică conţinând urme de tetrahidrocannabinol (THC) predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010, a unui ventilator cu cablu de alimentare vents, a două prize programabile digital, a două becuri de 65 W, unul cu cablu de alimentare, a două instalaţii cu transformator şi bec 250 W, folosite de inculpat la cultivarea drogurilor.

Inculpatul B.C.A., nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost cercetat şi cu toate acestea a declarat consilierului de probaţiune faptul că a conştientizat consecinţele comportamentului infracţional asupra propriei persoane şi a celor din jur. Suportul moral acordat de către familia sa, existenţa unei calificări profesionale şi a unui nivel de şcolarizare care-i permite continuarea formării profesionale şi disponibilitatea tânărului de a se implica în desfăşurarea de activităţi dezirabile social sunt factori de natură a inhiba dezvoltarea comportamentului infracţional al inculpatului.

Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele în care au fost săvârşite faptele, împrejurarea că acesta a vândut o singură dată o cantitate mică de substanţă şi reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. şi ale art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Considerând că scopul şi funcţiile pedepsei vor putea fi realizate şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În ceea ce priveşte măsura preventivă luată faţă de inculpat instanţa a constatat că acesta a fost reţinut o perioadă de 24 de ore în data de 22 iulie 2010.

Inculpatul G.A.D. a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetat. Consilierul de probaţiune a identificat atât factorii care pot influenţa conduita generală a acestuia precum şi care sunt perspectivele de integrare ale inculpatului. S-a consemnat în referatul de evaluare faptul că anterior săvârşirii faptei, comportamentul inculpatului a fost unul care s-a apropiat de sfera infracţională doar prin consumarea de substanţe interzise ocazional în cercul de prieteni dar şi în sensul derulării unei vieţi normale, cu implicarea în muncă şi în viaţa socială. După comiterea faptei, inculpatul şi-a schimbat comportamentul, impunându-şi sieşi un alt program, îndepărtându-se de cercul de prieteni avut anterior. Fapta săvârşită are caracter singular în conduita inculpatului, acesta o regretă şi şi-o asumă, iar consilierul de probaţiune a identificat o seamă de factori care pot conduce la reintegrarea socială a acestuia. De aceea, reţinând în beneficiul inculpatului circumstanţele atenuante legale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., dar şi împrejurările mai sus expuse, în baza art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Considerând că scopul şi funcţiile pedepsei vor putea fi realizate şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani. A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de inculpatul de la G.A.D. a sumei de 30 RON obţinută din săvârşirea infracţiunii.

Inculpatul Ş.M.G. a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetat şi a arătat atât în cursul cercetărilor cât şi la întâlnirea pe care a avut-o cu consilierul de probaţiune că la factorii care l-au determinat a lua hotărârea infracţională au fost de natură conjuncturală. L-a cunoscut pe D., avea cunoştinţă despre faptul că impactul cannabisului asupra organismului este unul redus, a fost mânat de curiozitate şi plictiseală. Cu toate acestea în conduita sa anterioară dar şi ulterioară nu au fost înregistrate alte derapaje comportamentale, inculpatul menţinând un nivel adecvat de integrare familială, profesională şi şcolară, fiind student în anul II al Facultăţii de Drept din Universitatea Transilvania. Inculpatul şi-a asumat responsabilitatea săvârşirii faptei şi-a exprimat regretul în legătură cu conduita sa şi de aceea instanţa reţinând în beneficiul său circumstanţele atenuante legale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. potrivit dispoziţiilor art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Considerând că scopul şi funcţiile pedepsei vor putea fi realizate şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni. A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Inculpatul C.A.S. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Inculpatul nu a fost prezent la serviciul de probaţiune astfel că în ceea ce îl priveşte nu s-a întocmit un referat de evaluare. Cu toate acestea la individualizarea pedepsei instanţa a ţinut seama atât de circumstanţele faptei cât şi de împrejurarea că audiat în cursul urmării penale acesta a recunoscut săvârşire faptei. Instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an, iar în baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Considerând că scopul şi funcţiile pedepsei vor putea fi realizate şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani. A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Inculpatul D.V. a fost cercetat pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de droguri de mare risc în speţă ciuperci halucinogene din specia Sclerotia. Atitudinea inculpatului faţă de acuzaţia ce i s-a adus a fost una de recunoaştere şi cooperare cu organele de cercetare penală. Potrivit propriei declaraţii inculpatul s-a folosit de acest prilej ca de o lecţie de viaţă învăţată, fiind conştient că în caz contrar ar fi continuat consumul şi viaţa sa ar fi avut un traiect descendent. Preocuparea inculpatului concretizată în dovezi, pentru educaţia sa şi obţinerea unui nivel înalt de calificare/implicarea sa în activităţi lucrative, sprijinul afectiv şi moral al familiei sale, caracterul izolat al faptelor, lipsa antecedentelor penale sunt factori de natură a inhiba comportamentul infracţional şi totodată sunt elemente pe care instanţa Ie-a apreciat circumstanţe atenuante, astfel că la individualizarea judiciară a pedepselor pe care le va aplica pentru fiecare dintre infracţiuni, alături de circumstanţa atenuantă legală prevăzută de legea specială, respectiv art. 16 din Legea nr. 143/2000 de care inculpatul beneficiază întrucât a colaborat cu organele de cercetare penală la identificarea altor persoane care aveau preocupări pe linia traficului şi consumului de droguri de risc şi mare risc, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi ale art. 74 alin. (2) C. pen. şi a redus cuantumul pedepselor sub minimul special prevăzut de lege potrivit art. 76 lit. b) C. pen.

Infracţiunile fiind săvârşite în concurs real, în baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. instanţa a contopit pedepsele aplicate inculpatului acesta executând în final pedeapsa cea mai grea, a cărei executare o va suspenda condiţionat, în baza art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare calculat potrivit art. 82 C. pen.

A aplicat şi a suspendat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

A confiscat de la inculpat în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 suma de 40 RON obţinută în urma săvârşirii infracţiunii.

Inculpatul N.S. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei a regretat-o şi şi-a asumat consecinţele acesteia. Inculpatul este student în anul IV secţia tehnologia Informaţiei Universitatea „T."; Braşov, îşi asigură existenţa prin muncă. Consilierul de probaţiune nu a identificat în ceea ce îl priveşte pe inculpat factori de natură să favorizeze în mod constant reapariţia comportamentului infracţional întrucât beneficiază de sprijin afectiv, moral şi material din partea familiei alături de care locuieşte, stabilitate locativă şi financiară, nivelul studiilor îi permite reintegrarea şcolară şi obţinerea unei calificări mai ales că are planuri de viitor clare şi realiste şi un nivelul crescut al motivaţiei pentru menţinerea unei conduite prosociale. Inculpatul se află la primul contract cu legea penală, a conştientizat consecinţele conduitei infracţionale şi de aceea a considerat că se poate reţine în beneficiul său circumstanţe atenuante care să determine scăderea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aceasta urmează a fi suspendată condiţionat potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen. pe durata unui termen calculat potrivit art. 82 C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. şi lit. b) C. pen., pe care a aplicat-o alături de pedeapsa închisorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Inculpata I.A. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa. Comandarea pe internet a ciupercilor a urmat descoperirii unui site de pe care se putea face o astfel de comandă. A declarat că nu a identificat pe site menţiunea că în România sunt interzise aceste substanţe, dar ca şi în cazul lui N. nu putem primi apărarea inculpatei relativ la acest aspect. Oricum inculpata a manifestat sentimente sincere de regret, mai ales că una dintre consecinţele comportamentului său a vizat relaţia cu părinţii săi. Consilierul de probaţiune a concluzionat că factorul care a contribuit la comiterea infracţiunii este strict legat de cercul de prieteni al inculpatei şi de modalitatea în care aceasta a înţeles să îşi petreacă timpul liber, dar a identificat şi o seamă de factori care pot contribui la inhibarea comportamentului infracţional al acesteia cum sunt: nivelul de şcolarizare, aspiraţia acesteia de a urma o formă superioară de învăţământ, modelul pozitiv intrafamilial şi relaţiile suportive din acest mediu de viaţă al inculpatei, lipsa antecedentelor penale atât în cazul inculpatei cât şi în mediu corespunzător, fără tentaţii din acest punct de vedere. Au fost identificaţi de asemenea factori de natură să influenţeze pozitiv perspectivele de reintegrare şi anume faptul că inculpata se află la începutul vieţii, la momentul la care îşi poate construi cariera profesională, dar şi viaţa socială pe care doreşte să o urmeze. Ca şi elemente conjuncturale au fost subliniate de consilierul de probaţiune, lipsa de ambiţie dar şi uşurinţa cu care a obţinut în copilărie şi adolescenţă ceea ce şi-a dorit. Acestea au împins-o pe un traiect greşit şi i-au diminuat capacitatea de gândire alternativă, precum şi analiza prealabilă a consecinţelor faptelor sale. S-a menţionat că inculpata fiind confruntată cu prezentul proces penal, a realizat că nu se poate baza întotdeauna pe intuiţie şi pe aprecierea cercului de prieteni pentru a avea o imagine pozitivă, iar acest lucru i-a provocat o deziluzie de acest aspect susţinerea familiei dar şi un ajutor specializat prin intervenţie în sensul modelării prosociale o pot determina pe acesta să se menţină în latura pozitivă care există în viaţa ei urmarea unei forme de învăţământ şi conturarea unei cariere profesionale.

Toate cele mai sus arătate a justificat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., şi ca urmare a redus cuantumul pedepsei ce a fost aplicată pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite sub minimul prevăzut de lege până la limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen. Faţă de incidenţa dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. instanţa a contopit atât pedepsele principale cât şi cele complementare aplicate şi a dispus ca inculpata să execute în final pedeapsa cea mai grea.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei închisorii instanţa a apreciat că scopul şi funcţiile acestei vor putea fi realizate şi în modalitatea suspendării sub supraveghere în baza art. 86¹, 86² C. pen., cu atât mai mult cu cât obligaţiile ce au fost impuse inculpatei vor fi de natură a asigura un control real şi strict al modului de viaţă şi comportament al acesteia.

Instanţa a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 86⁴alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, precum şi a consecinţelor nerespectării obligaţiilor fixate caz în care a intervenit revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpata I.A. a următoarelor droguri şi bunuri ce au făcut obiectul infracţiunilor săvârşite şi anume: un recipient de sticlă, o pipă artizanală din metal şi lemn, o cutie din plastic de culoare neagră obiecte în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010.

În fine, în cursul procedurilor, au fost consumate în procesul analizelor de laborator: proba sigilată cu sigiliu M, conţinând 19,18 gr. ciuperci umede (11,73 gr. după uscare) ce conţinea substanţe psilocine şi psilocybine; din probele sigilate cu sigiliu N şi V - 0,29 gr. cannabis, 0,38 gr. cannabis, 3 seminţe care nu a au conţinut substanţe stupefiante sau psihotrope; au fost distruse după extracţie 45 de filtre (proba 3b), 9 filtre (proba 4b), 2 folii (proba 4c) pe care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC).

Instanţa a dispus distrugerea drogurilor ridicate în vederea confiscării, cu păstrarea de contraprobe, în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel:

a) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov, criticile aduse vizând atât aspecte de nelegalitate, cât şi de netemeinicie. În esenţă, din cuprinsul memoriului cu motivele de apel aflat la dosarul Curţii de Apel Braşov, criticile au vizat ca motive de nelegalitate următoarele aspecte: deşi instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului R.R. circumstanţe atenuante, nu a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege; deşi instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului C.A.S. incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., nu a făcut aplicarea art. 76 lit. e) C. pen.; nu i-a fost aplicată inculpatului G.A.D. pedeapsa complementară, deşi aceasta este prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată este mai mare de 2 ani închisoare; deşi inculpata I.A. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prima instanţă a hotărât condamnarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fără a se face aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. pen.

Ca motive de netemeinicie a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond pentru: greşita achitare a inculpatului R.R. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului R.R.; greşita individualizare a pedepselor inculpaţilor D.V. şi B.C.A.

Inculpatul C.A.S., personal şi prin concluziile apărătorului ales, a criticat soluţia primei instanţe sub aspecte de netemeinicie, apreciind că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, câtă vreme, în opinia sa, fapta de care este acuzat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Inculpatul N.S., personal şi prin concluziile apărătorului ales, a criticat soluţia primei instanţe sub aspecte de netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea de Apel Braşov prin decizia penală nr. 62/A din 21 aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpatul C.A.S. împotriva sentinţei penale nr. 490/S din 20 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a desfiinţat-o cu privire la: greşita achitare a inculpatului R.R. relativ la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului R.R. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B.C.A.; greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.A.S. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; neaplicarea pedepsei complementare inculpatului G.A.D.; neaplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata I.A. privind deţinerea de droguri de risc şi de mare risc. Rejudecând în aceste limite:

I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul R.R. la pedeapsa de 1 an închisoare.

A redus cuantumul pedepsei stabilite pentru săvârşirea de către inculpatul R.R. a infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de la 1 an şi 6 luni închisoare la 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi aplică inculpatului R.R. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare şi pe cale de consecinţă, termenul de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., va fi de 3 ani.

II. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.C.A. de la 6 luni la 1 an închisoare şi pe cale de consecinţă, majorează termenul de încercare de la 2 ani şi 6 luni la 3 ani.

III. A redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.A.S. de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi pe cale de consecinţă, a redus termenul de încercare de la 3 ani la 2 ani şi 3 luni.

IV. A aplicat inculpatului G.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

V. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpata I.A. privind deţinerea de droguri de risc şi de mare risc, din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:

Din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, aceasta nefiind contestată, de altfel, nici de inculpaţi, cu excepţia inculpatului R.R. relativ la acuzaţia de comitere a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a inculpatului B.C.A. care nu a recunoscut fapta de care e acuzat.

În ceea ce priveşte faptele comise de aceştia, încadrarea juridică a fost una corectă, urmând a fi nuanţată cea dată faptelor comise de inculpata I.A., prin neaplicarea de către Tribunalul Braşov a dispoziţiilor prevăzute de art. 334 C. proc. pen. cu privire la încadrarea juridică a faptelor privind deţinerea de droguri de risc şi de mare risc.

I. Critica adusă de procuror cu privire la greşita achitare a inculpatului R.R. relativ la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a reţinut că este întemeiată, apelul procurorului fiind admis sub acest aspect.

Curtea a avut în vedere cantitatea mare a plantelor de cannabis, cu înălţimi cuprinse între 20 cm şi 1 metru, cultivate în 25 de ghivece ce au fost descoperite în podul casei unde acesta locuieşte, acestea beneficiind de o instalaţie completă de creştere, cu sistem de iluminare, ventilaţia şi control al temperaturii. Pe lângă numărul mare de astfel de plante, pe lângă recolta de 1 kg de cannabis ce ar fi condus la confecţionarea a 2.000 de jointuri, Curtea, suplimentar celor menţionate în memoriul cu motivele de apel, a avut în vedere şi celelalte aspecte de fapt desprinse din probaţiune, respectiv listingul convorbirilor telefonice de la postul telefonic utilizat de inculpatul G.A.D., acesta efectuând o convorbire cu utilizatorul postului utilizat de inculpatul R.R., cât şi declaraţia inculpatului G.A.D. care e menţionat faptul că inculpatul R.R. „cumpăra droguri (...) le consuma la el acasă împreună cu alte persoane, pe care le ştiu numai după porecle (...)";.

În lumina celor de mai sus, Curtea a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. - fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, dispunându-se condamnarea inculpatului R.R. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acesta oferind şi distribuind droguri de risc la locuinţa sa din comuna C., judeţul Braşov.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost stabilită inculpatului, Curtea a avut în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov - suportul material şi moral acordat de mama sa, existenţa unei calificări profesionale, capacitatea de a-şi câştiga existenţa prin propriile forţe, cât şi lipsa antecedentelor penale ale acestuia, recunoaşterea comiterii faptei de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu şi prezentarea în faţa organelor judiciare, atitudinea de regret urmare a conştientizării faptei comise, toate acestea fiind de natură a reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., stabilindu-i-se pedeapsa de 1 an închisoare.

Referitor la individualizarea pedepsei de la 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, criticile în favoare aduse de procuror s-au reţinut a fi nefondate, Tribunalul Braşov reţinând atât în considerente, cât şi în dispozitiv, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., dar pentru care nu a mai dat curs efectelor acestora care obligă instanţa la a reduce maximul pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru respectiva infracţiune. În aceste condiţii, Curtea de Apel, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. e) C. pen., a stabilit acestuia o pedeapsă de 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., Curtea a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului R.R. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. Urmare a celor de mai sus, termenul de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., va fi de 3 ani.

II. Cu privire la criticile aduse de procuror care vizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B.C.A., s-a reţinut că sunt fondate, apelul procurorului fiind admis sub acest aspect. Curtea a avut în vedere atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul desfăşurării procesului penal, acesta nerecunoscând fapta de care este acuzat, deşi ansamblul probator a demonstrat contrariul. Edificatoare în acest sens au fost declaraţiile inculpatului G.A.D. ce a menţionat că „drogurile le-am procurat de la prieteni, cunoştinţe, în special B.C.A.";, respectiv „referitor la discuţia din 07 iunie 2010, ora 22:09 cu B.C.A., arăt ca eram împreună cu D.V., prietena mea T.I. şi B.C.A., care tocmai venise din Italia, a vrut să dea de băut şi a venit acasă la mine (...) şi a adus bere şi o bucată de haşiş";.

În aceste condiţii, Curtea a reţinut că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.C.A. nu este aptă să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pe de altă parte, date fiind concluziile referatului întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, acesta beneficiind de sprijinul familiei sale, Curtea de Apel nu a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă, urmând a majora pedeapsa de la 6 luni la 1 an închisoare şi pe cale de consecinţă, a majorat şi termenul de încercare de la 2 ani şi 6 luni la 3 ani, în condiţiile art. 82 C. pen.

III. Cu privire la criticile aduse de procuror care vizau individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D.V., s-a reţinut că sunt nefondate, apelul procurorului fiind respins sub acest aspect. Curtea de Apel a avut în vedere, în primul rând, faptul că acest inculpat a colaborat cu organele de urmărire penală, fapt ce a atras în favoarea acestuia reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă - procesul-verbal de la dosar urmărire penală, cât şi faptul că este la primul conflict cu legea penală şi avea vârsta de 21 de ani în momentul comiterii faptelor.

Curtea a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare fiind aptă să asigure îndeplinirea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., cuantumul pedepsei reflectând o corectă valorificare a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

IV. Criticile aduse de procuror cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.A.S., prin neaplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a reţinut că sunt fondate, apelul procurorului fiind admis sub acest aspect, iar pentru aceleaşi motive, a fost admis şi apelul inculpatului C.A.S.

Astfel, deşi în minuta sentinţei apelate, Tribunalul Braşov a reţinut în favoarea acestui inculpat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., la individualizare nu s-a mai dat eficienţă efectelor acestora, efecte prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. Fiind la primul conflict cu legea penală, având o vârstă de 21 de ani la data comiterii faptei, Curtea a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.A.S. de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi pe cale de consecinţă, s-a redus şi termenul de încercare de la 3 ani la 2 ani şi 3 luni, în condiţiile art. 82 C. pen.

Referitor la criticile inculpatului C.A.S. care au vizat aspecte de netemeinicie, acesta apreciind că fapta de care este acuzat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, Curtea Ie-a respins. Amploarea fenomenului, consecinţele negative urmare consumului de droguri ce constau în tulburări asupra gândirii, raţionamentului, ce pot conduce la manifestări delirante rezultat al unei lumi imaginare în care consumatorii de droguri se refugiază, nu demonstrează decât faptul că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

V. Critica adusă de procuror cu privire la neaplicarea pedepsei complementare inculpatului G.A.D., s-a constatat că este fondată. Textul de lege prevede că „Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi";. Potrivit art. 65 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puţin 2 ani, iar legea prevede aplicarea acesteia, atunci instanţa trebuie să o aplice. Cu toate acestea, art. 76 alin. (3) C. pen., prevede că, în situaţia circumstanţelor atenuante, pedeapsa privativă de drepturi, poate fi înlăturată.

Exercitând controlul asupra sentinţei apelate, Curtea de Apel a reţinut că prima instanţă nu a făcut aplicarea acestui din urmă art., pentru a înlătura pedeapsa complementară.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului G., Curtea de Apel i-a aplicat inculpatului G.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

VI. În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate aduse de procuror cu privire la soluţia adoptată în ceea ce o priveşte pe inculpata I.A., respectiv că aceasta a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prima instanţă a hotărât condamnarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fără a se face aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. pen., Curtea le găseşte întemeiate.

Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 este o infracţiune continuă, nesusceptibilă de formă continuată. O infracţiune este continuă atunci când elementul său obiectiv, odată ajuns la momentul său consumativ, trebuie în mod firesc să se prelungească în timp, prelungire care nu se va curma decât printr-o manifestare nouă, în sens contrar. Ceea ce se prelungeşte în timp este deci faptul, nu urmările lui. La infracţiunile continue, verbul care desemnează elementul obiectiv al infracţiunii (verbum regens) ne arată o activitate de durată, de exemplu: a păstra, a rămâne, a reţine, a deţine. Prin urmare, la infracţiunea de deţinere de droguri, pentru care legiuitorul foloseşte verbul „a deţine";, nu se poate reţine forma continuată, întrucât prelungirea în timp este de natura acestei infracţiuni. Spre deosebire de infracţiunea de deţinere de droguri, la infracţiunea de trafic de droguri se poate vorbi de săvârşirea acesteia în formă continuată, în ipoteza în care activitatea fizică ce constituie elementul obiectiv al infracţiunii s-a prelungit în timp prin repetare, dar pe baza aceleiaşi rezoluţii delictuoase.

În atare condiţii, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpata I.A. cu privire la deţinerea de droguri de risc şi de mare risc, nu putea să fie cea reţinută prin rechizitoriu, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A reţinut Curtea de Apel că faptele comise de aceasta întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere aceste aspecte de fapt şi de drept, Curtea a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în cele două infracţiuni, astfel cum s-a arătat anterior.

VII. Cu privire la criticile aduse în apelul inculpatului N.S. împotriva aceleiaşi sentinţe, critici care vizează aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost acestuia aplicată, Curtea a reţinut că, prin orientarea pedepsei mai jos decât jumătatea maximului special al pedepsei reduse urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins, neimpunându-se o pedeapsă al cărei cuantum să fie mai mic decât cele 10 luni închisoare, pedeapsă ce i-a fost aplicată de prima instanţă.

Pentru aceste considerente, Curtea a dispus conform celor de mai sus, prin admiterea apelurilor declarate de procuror şi inculpatul C.A.S. şi respingerea apelului promovat de inculpatul N.S.

Împotriva deciziei penale nr. 62/A din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpaţii C.A.S. şi I.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 9454/62/2010.

Recurentul inculpat C.A.S. a invocat în principal motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b¹) C. pen. cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ prevăzută de art. 19 C. pen.

În subsidiar a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 74 lit. a) C. pen. şi aplicarea unei pedepse în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 81 C. pen. ca modalitatea de executare.

Recurenta inculpată I.A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi reducerea pedepsei aplicată inculpatei şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea disp. art. 86¹ sau art. 81 C. pen.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, în scris, şi susţinute în cursul dezbaterilor în faţa instanţei de recurs cât şi din oficiu, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate de inculpaţii I.A. şi C.A.S. sunt nefondate.

I. În ceea ce priveşte împrejurarea că inculpata I.A. nu a declarat apel dar a promovat calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recursul nu este susceptibil de a fi inadmisibil.

Prin rechizitoriul din 01 septembrie 2010 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., printre altele s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatei I.A. pentru comiterea infracţiunilor de deţinere de droguri de risc şi mare risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin sentinţa penală nr. 490/S din 20 decembrie 2010, Tribunalul Braşov, printre altele, a condamnat-o pe inculpata I.A. în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere droguri de risc a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., printre altele, a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond susţinând că deşi inculpata I.A. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru infracţiunile prevăzute art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fără aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi fără ca cererea de schimbare de încadrare juridică să fie pusă în discuţia părţilor, încălcându-se dreptul la apărare al inculpatei, solicitându-se admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi condamnarea inculpatei pentru încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare.

În cadrul dezbaterilor apelurilor, apărătorul ales al inculpatei I.A. a solicitat admiterea apelului promovat de Ministerul Public fiind vorba de un apel care vizează acurateţea juridică întrucât nu s-a solicitat modificarea cuantumului pedepsei sau a modalităţii de executare a pedepsei ci s-a solicitat îndreptarea unei erori materiale strecurate în hotărâre atunci când a reţinut separat infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin decizia nr. 62/A din 21 aprilie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpată privind deţinerea de droguri de risc şi de mare risc din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 menţinând celelalte dispoziţii.

Dispoziţiile art. 385¹ alin. (4) Teza a ll-a C. proc. pen. prevăd că persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu a folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.

Sentinţa primei instanţe a fost modificată ca urmare a apelului declarat de către ceilalţi inculpaţi şi de Parchet modificând situaţia juridică a inculpatei în raport de schimbarea încadrării juridice stabilite, astfel că inculpata I.A. putea promova calea de atac a recursului cu privire la dispoziţia instanţei de apel în raport cu criticele invocate de Parchet în apel.

Cu toate că decizia pronunţată de instanţa de apel a modificat sentinţa pronunţată de instanţa de fond cu privire la schimbarea încadrării juridice, inculpata a înţeles să invoce în calea de atac a recursului motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., motiv de casare pe care Înalta Curte îl apreciază ca fiind invocat în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor şi stabilită de instanţa de apel.

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere că inculpata I.A. nu a declarat apel dar i-a fost modificată situaţia juridică stabilită de instanţa de fond ca urmare a pronunţării deciziei de instanţa de apel, Înalta Curte constată că inculpatei nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 385¹ alin. (4) Teza a ll-a C. proc. pen., recursul urmând a fi respins ca nefondat.

II. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385 ⁹pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpatul C.A.S. în temeiul căruia a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b¹) C. pen. cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, amendă prevăzută de art. 19 C. pen., Înalta Curte costată că acest motiv nu este fondat.

Instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi au realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existenţa faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie în forma cerută de lege, de către inculpatul recurent.

Au fost avute astfel în vedere: notele de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate de la posturile telefonice mobile ale inculpatului dar şi ale celorlalţi inculpaţi, procesul-verbal de percheziţie domiciliară a inculpatului, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică ale I.G.P.R.-DCCO-Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, precursori din care rezultă natura şi cantitatea substanţelor ridicate de la cei cercetaţi, confiscarea de la inculpatul C.A.S. a unui bone de plastic având prevăzut la dop un dispozitiv confecţionat artizanal conţinând urme de tetrahidrocanabinol (THC) predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reţinut şi rezultă că la începutul lunii iunie 2010 inculpatul C.A.S. a cultivat clandestin la domiciliul său şi a deţinut cannabis în vederea consumului propriu.

Inculpatul nu a contestat, prin prezenta cale de atac, situaţia de fapt descrisă mai sus, ci doar soluţia de condamnare prin prisma faptului că nu ar fi realizat gradul de pericol social concret specific infracţiunii deduse judecăţii.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile inculpatului în contextul în care, în primul rând, infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, pentru care a fost trimis în judecată, este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat, astfel încât nu se poate susţine că aceasta ar putea să nu prezinte gradul de pericol social concret necesar şi suficient antrenării răspunderii penale a autorului.

În cazul infracţiunii de pericol, simpla comitere a elementului material al infracţiunii are drept consecinţă producerea urmării imediate şi deci, realizarea gradului de pericol social concret necesar pentru sancţionarea subiectului activ, fără a se pune problema, ca în cazul infracţiunii de rezultat, diminuării acestui grad de pericol social concret, prin aprecierea criteriilor despre care face vorbire art. 18¹ alin. (2) C. pen., în acest sens, observându-se şi faptul că doar infracţiunile de rezultat sunt cele pentru care este admisibilă înlocuirea răspunderii penale, aşa cum se stipulează în art. 90 alin. (1) lit. a) C. pen.

Dincolo de aceste argumente însă, chiar dacă în doctrina şi practica judiciară nu au fost lămurite pe deplin controversele legate de aplicabilitatea art. 18¹ C. pen. în cazul infracţiunilor de pericol, Înalta Curte constată, în al doilea rând, că toate împrejurările invocate de recurentul inculpat drept circumstanţe personale sau circumstanţe reale ale comiterii faptei, au fost avute în vedere de către instanţa de fond, şi ulterior de instanţa de apel care a aplicat în favoarea acestuia circumstanţele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., astfel încât sub efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a redus pedeapsa pentru infracţiunea dedusă judecăţii sub limita minimă specială, dispunând reducerea pedepsei la 3 luni închisoare, dispunând totodată, suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

O atare manieră de individualizare judiciară a pedepsei satisface pe deplin exigenţele impuse de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere atât gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, modalitatea comiterii acesteia, cât şi persoana autorului, nu se impune aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Înalta Curte constată că sunt întrunite cumulativ trăsăturile esenţiale ale infracţiunii în sensul că fapta săvârşită de inculpatul C.A.S. de a cultiva plante de cannabis în domiciliul propriu pentru consum propriu este prevăzută de legea penală, prezintă pericol pentru ordinea publică şi a fost săvârşită cu vinovăţie. Nu se poate reţine că această faptă ar fi adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală astfel încât să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracţiuni, ci dimpotrivă, prin săvârşirea acestei fapte inculpatul a pus în pericol sănătatea şi respectiv viaţa sa personală, consumul de substanţe stupefiante reducând acuitatea consumatorului şi diminuând reflexele autorului, acesta neputând fi apt de a interveni la parametrii maximi biologici de receptivitate ce ar fi putut avea urmări deosebit de grave pentru viaţa sa dar şi a celorlalte persoane cu care acesta interacţiona.

III. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., motiv invocat de inculpaţii C.A.S. şi I.A., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Din situaţia de fapt reţinută, în mod corect, de prima instanţă, pe baza unei analize complete a probelor administrate, rezultă că acuzaţiile aduse inculpatului C.A.S. a constat în aceea că, la începutul lunii iunie 2011 a cultivat la domiciliul său şi a deţinut cannabis în vederea consumului propriu iar inculpata I.A. a comandat 100 grame ciuperci halubinogene din specia Sclerotia pe care Ie-a achitat prin virament bancar fiind livrate la domiciliul său din Olanda iar ulterior a deţinut drogurile în România la domiciliul său în vederea comercializării dar şi a consumului propriu.

Referitor la stabilirea încadrării juridice dată faptelor, a stabilirii pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia, instanţa de apel a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se pericolul social al faptelor comise dar şi conduita bună a inculpaţilor anterior comiterii faptelor, aceştia fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în prezenţa sa în faţa autorităţilor judiciare la solicitarea acestora, aplicând pedepse sub cu minimul special stabilit de lege respectiv, de 3 luni închisoare în cazul inculpatului C.A.S. şi în cazul inculpatei I.A. stabilind pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, instanţa apreciind că faţă de aspectele agravante avute în vedere, se justifică reţinerea beneficiului inculpaţilor a unor circumstanţe atenuante, cu consecinţa stabilirii unor pedepse sub minimul special, dispunându-se totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86¹ C. pen., în cazul inculpatei I.A. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., în cazul inculpatului C.A.S., soluţie care a fost adoptată şi de instanţa de apel.

De asemenea s-a reţinut în cadrul individualizării pedepselor pentru infracţiunile săvârşite de către inculpaţi şi atitudinea constant sinceră a acestora de recunoaştere a faptelor, atingerea adusă de către aceştia dezvoltării sistemului infracţional al consumului şi respectiv vânzarea drogurilor, încurajarea cetăţenilor în desfăşurarea unor astfel de activităţi ilicite.

Înalta Curte reţine că, conduita bună a inculpaţilor presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpaţii le-au dovedit.

Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond şi menţinute şi de instanţa de apel, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravităţii faptelor săvârşite, care caracterizează favorabil persoana inculpaţilor, însă aplicarea pedepselor deja sub cu minimul special stabilit de textele incriminatoare pentru infracţiunile, săvârşite de inculpaţi satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 3 ani închisoare pentru I.A. şi 3 luni închisoare pentru inculpatul C.A.S., pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinută în sarcina inculpaţilor, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale în ceea ce o priveşte pe inculpata I.A. şi dispunerii suspendării condiţionate a executării pedepsei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.A.S., neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Împrejurarea că infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt infracţiuni care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că aceste infracţiuni afectează grav viaţa socială şi personală precum şi starea de sănătate a celor care consumă astfel de substanţe halucinogene/stupefiante, aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii, astfel că în mod corect i s-au aplicat inculpaţilor dispoziţiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aşa cum sunt prevăzute la art. 86¹ C. pen. şi respectiv a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, şi respectiv 3 luni închisoare şi a modului de executare a pedepsei respectiv, evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite, subliniind caracterizările evidenţiate în persoana inculpaţilor, că sunt la primul contact cu legea penală că au o vârstă tânără, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare nu se mai impune.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpaţilor cât şi a modalităţii de executare prin aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, şi respectiv, aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, faţă de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepselor stabilite sau schimbarea modalităţii de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se efectuează în mod general ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpaţilor au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul încurajării dezvoltării acestor genuri de activităţi infracţionale.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpaţi, întrucât în cauză pedepsele aplicate, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor, nejustificându-se micşorarea pedepselor sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, întrucât solicitările inculpaţilor prin motivele de recurs au fost reţinute deja de ambele instanţe respectiv reţinerea disp. art. 81 C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.A.S. şi art. 86¹ C. pen., în ceea ce o priveşte pe inculpata I.A., astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. a) Teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii C.A.S. şi I.A. împotriva deciziei penale nr. 62/A din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A.S. şi I.A. împotriva deciziei penale nr. 62/A din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat C.A.S. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată I.A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2061/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2071/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 207/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 207/2012. Penal