ICCJ. Decizia nr. 2071/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2071/2012
Dosar nr. 11422/121/2011
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 843 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 37 lit. a) C. pen., în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa închisorii în cuantum de 12 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de viol (faptă comisă în intervalul septembrie 2010-octombrie 2011).
În conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 429 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 218 din 1 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lieşti, definitivă prin neapelare şi, în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen. s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, sporită la 14 ani închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.I., iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv începând cu data de 6 octombrie 2011 la zi.
S-a constatat că partea vătămată C.N. (prin reprezentant legal R.M.) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, neformulând pretenţii civile în cauză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
S-a dispus ca suma de 200 lei, reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză să fie avansată Baroului de Avocaţi Galaţi din fondul Ministerului Justiţiei, iar în baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1500 lei, sumă înglobând şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 1032/P/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi înregistrat la această instanţă sub nr. 11422/121/2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată prev. de dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că în perioada septembrie 2010-octombrie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi profitând de imposibilitatea părţii vătămate C.N., în vârstă de 10 ani, de a-şi exprima voinţa şi prin ameninţare cu acte de violenţă îndreptate atât împotriva ei cât şi împotriva membrilor familiei, inculpatul a întreţinut numeroase raporturi sexuale normale cu aceasta.
Anterior începerii cercetării judecătoreşti în prezenta cauză, inculpatul, asistat de apărător, a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei, înţelegând să recurgă la procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie faptică potrivit căreia inculpatul C.I. este din jud. Galaţi. Deşi este căsătorit, inculpatul a avut relaţii extraconjugale cu numita C.E., sora părţii vătămate C.N.
În urma acestei relaţii a rezultat minorul C.F.E.
În perioada ianuarie 2008- iulie 2010, inculpatul C.I. s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
La data de 28 iulie 2010 a fost liberat din penitenciar, rămânându-i un rest de pedeapsă de 429 de zile.
După liberarea din penitenciar, inculpatul a mers (a locuit perioade mari de timp) la locuinţa mamei părţii vătămate, R.M. din jud. Galaţi. Aici locuia şi minorul C.F.E., rezultat din relaţia extraconjugală arătată anterior.
Profitând de lipsa de la domiciliu a martorei R.M. (mama părţii vătămate) şi vârsta fragedă (10 ani) a părţii vătămate, C.N., inculpatul a întreţinut numeroase raporturi sexuale normale împotriva voinţei ei prin ameninţare la adresa familiei acesteia.
După ce a fost constrânsă de inculpat să întreţină din nou raport sexual în noaptea de 1/2 octombrie 2011, în timp ce mama părţii vătămate era plecată la Movileni, minora s-a hotărât să îi spună mamei sale despre comportamentul inculpatului, aceasta, anunţat imediat situaţia la Postul de Poliţie Umbrăreşti.
În drept, s-a reţinut că activitatea inculpatului C.I. astfel descrisă întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de viol în formă continuată prev. de dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul C.I.
Parchetul a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate.
S-a susţinut că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.I. este nelegală întrucât depăşeşte cumulul aritmetic al pedepselor contopite.
De asemenea, s-a susţinut că în mod nelegal nu s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pe de o parte având în vedere că pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 218 din 1 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lieşti se consideră executată la data de 7 septembrie 2011, iar fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită după executarea acestei pedepse.
Pe de altă parte, deşi sentinţa penală nr. 51 din 9 aprilie 2008 a Judecătoriei Lieşti (definitivă prin neapelare) este nelegală întrucât s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 – 82 C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare se consideră executată la data de 29 octombrie 2010, termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni epuizându-se la această dată, rezultă că şi această condamnare atrăgea aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a susţinut că în aceste condiţii, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii trebuie să fie reindividualizată în sensul că, fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, instanţa urmează să majoreze cuantumul acesteia.
Oral, procurorul de şedinţă a invocat un motiv suplimentar respectiv greşita reţinere de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. pen. Chiar în condiţiile în care instanţa va reţine şi va aprecia că fapta a fost comisă în perioada în care pedeapsa încă nu era considerată ca fiind executată, deci în perioada liberării condiţionate, dispoziţiile legale privind revocarea şi contopirea restului rămas neexecutat nu vizează prevederile art. 39 alin. (2) C. pen. ci prevederile art. 61 teza III C. pen., în sensul că aceste dispoziţii au un caracter special faţă de prevederile art. 39 alin. (2) C. pen., care au un caracter general.
S-a solicitat admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, desfiinţarea în parte a hotărârii instanţei de fond în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., reţinând la încadrarea juridică prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aplicarea unei pedepse mai mare de 12 ani având în vedere regimul juridic dat de prevederile art. 39 alin. (4) C. pen. şi înlăturarea dispoziţiilor privind contopirea pedepsei aplicate pentru fapta care face obiectul prezentei cauze cu restul de 429 zile şi stabilirea unei pedepse rezultante ce depăşeşte cuantumul cumulului aritmetic.
La rândul său inculpatul C.I. a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei apreciat prea aspru faţă de conduita procesuală corectă manifestată pe tot cursul procesului.
Instanţa de apel a apreciat criticile ca fiind parţial întemeiate.
Solicitarea parchetului de a reţine disp. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi nu pe cele ale art. 37 lit. a) C. pen. nu a fost primită, motivându-se că, în speţă, este vorba de o infracţiune continuată, în care momentul consumării nu coincide cu cel al epuizării, iar o parte din actele comise de inculpat s-au consumat la începutul lunii septembrie 2010, anterior datei la care pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare s-ar fi putut considera ca fiind executată.
S-a constatat întemeiată critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. pen., întrucât pedeapsa rezultantă aplicată a depăşit totalul pedepselor stabilite de instanţă.
Întemeiat s-a considerat şi motivul suplimentar invocat de parchet, prioritar fiind aplicabile dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. pen., ca normă specială, faţă de norma generală înscrisă în art. 39 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului, solicitarea acestuia de reducere a pedepsei a fost respinsă, având în vedere natura infracţiunii şi antecedentele penale ale acestuia, fiind apreciat ca fondat doar prin prisma motivului invocat de parchet vizând nelegalitatea pedepsei rezultante.
În consecinţă, prin decizia penală nr. 55/A din 7 martie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul C.I. în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi.
S-a desfiinţat, în parte, sub aspectul laturii penale, sentinţa penală nr. 843/F din 25 noiembrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei de 14 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) şi e) C. pen. aplicată inculpatului C.I. şi a înlăturat sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. în referire la art. 39 alin. (2) C. pen. şi art. 449 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. cu restul de 429 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 218 din 1 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lieşti şi a aplicat spre executare pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
S-a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 6 octombrie 2011 la zi, respectiv 7 martie 2012.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.I. care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este nelegală şi netemeinică.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată atât sub aspectul criticilor formulate, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Ca observaţie prealabilă, Înalta Curte constată că, deşi inculpatul a invocat, formal cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen., întrucât criticile sale de nelegalitate vizează tot pedeapsa aplicată, aceasta se încadrează tot în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., care are în vedere atât temeinicia, cât şi aplicarea pedepsei în limite nelegale.
Ambele critici, atât pe aspectul de nelegalitate cât şi pe aspectul de netemeinicie sunt nefondate.
În apel s-a corectat nelegalitatea cuprinsă în sentinţa primei instanţe, care cu încălcarea prevederilor art. 34 alin. (2) C. pen., aplicase inculpatului o pedeapsă rezultantă mai mare decât cumulul celor două pedepse contopite.
Cât priveşte solicitarea de redozare a pedepsei, este nejustificată, având în vedere pericolul social al faptei comise, reflectat de natura şi modul în care s-a consumat infracţiunea, consecinţa acesteia asupra părţii vătămate, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, recidivist în forma prev. de art. 37 lit. a) C. pen., care perseverează în activitatea infracţională chiar la un interval redus de timp de la data liberării condiţionate din penitenciar.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 C. proc. pen., art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 55/A din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 octombrie 2011, la 13 iunie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2074/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
