ICCJ. Decizia nr. 2187/2012. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2187/2012
Dosar nr. 1658/121/2009
Şedinţa publică din 21 iunie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 609 din 10 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1658/121/2009 a fost condamnat inculpatul G.I., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare sau transmitere în reţeaua internă prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) tz. II, b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv 3 (trei) ani iar în conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea condiţionată pe durata aceluiaşi termen şi a pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
S-a constatat acoperit parţial prejudiciul cauzat părţii civile M.C. Bucureşti în sumă de 428 Euro şi părţii civile A.I. Bucureşti în sumă de 464 Euro.
S-a admis în parte acţiunea civilă în conformitate cu dispoziţiile art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. şi art. 1396 din Legea nr. 8/1996, inculpatul G.I. fiind obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G. SRL Galaţi şi SC G. 2005 SRL Galaţi să plătească părţii civile M.C. Bucureşti suma de 6444 Euro şi părţii civile A.I. Bucureşti suma de 61.861 Euro cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 642 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Galaţi a avut în vedere următoarele :
Prin rechizitoriul nr. 414/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul G.I. a fost cercetat şi trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare sau transmitere în reţea internă prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului faptul că la data de 16 februarie 2004 inculpatul G.I. a înmatriculat la Oficiul Registrului Comerţului Galaţi, societatea SC G. SRL Galaţi cu obiectul „Activităţi de arhitectură, inginerie şi servicii de consultanţă tehnică legate de acestea".
La data de 27 august 2008 ofiţerii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Galaţi au efectuat un control la Punctele de lucru ale SC G. SRL şi SC G. 2005 SRL, administrate de inculpat. S-a constatat că în spaţiul amenajat funcţiona un număr de 12 sisteme de calcul proprietate a SC G. SRL achiziţionate de la SC Q. SRL Galaţi la data de 09 aprilie 2008.
Inculpatul a solicitat angajaţilor să realizeze capturi de ecran cu programele instalate pe cele 12 sisteme de calcul iar apoi a predat organelor de poliţie aceste capturi de ecran.
La control s-a stabilit că pe cele 12 sisteme de calcul este instalat sistemul de operare Microsoft Windows XP Profesional şi mai multe programe informatice printre care Microsoft Office Pro 2003, Microsoft Office 2003 STD şi Atocad în diferite variante.
La control, inculpatul a prezentat două facturi care atestă achiziţionarea a 10 licenţe Microsoft Windows XP Profesional, o licenţă Microsoft Windows XP Home Edition, precum şi o variantă inferioară faţă de cele instalate, respectiv Microsoft Windows 98 SE.
Cu privire la programele informatice a prezentat 2 facturi din care rezultă achiziţia a 2 programe Microsoft Office şi a precizat că pentru celelalte programe nu deţine documente care să ateste utilizarea legală a acestora.
S-a constatat ca fiind instalate fără licenţă următoarele programe aparţinând părţilor vătămate M.C. şi A.I.:
- Windows XP Profesional - 2 copii;
- Ofiice Pro 2003 - 10 copii;
- Ofiice 2003 STD - 1 copie;
- Auto CAD 2006 - 2 copii;
- Auto CAD 2004 - 9 copii;
- Auto CAD 2000 - 1 copie;
- Auto CAD Roster Design 2006 - 2 copii;
- Autodesk CAD Overlay 2000 - 1 copie.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului G.I. care în calitate de administrator la SC G. SRL Galaţi şi SC G. 2005 SRL Galaţi a instalat şi utilizat în mod neautorizat mai multe programe informatice pe calculatoarele societăţii fără a deţine consimţământul titularilor de drepturi de autor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare sau transmitere în reţea internă prevăzută de art. 1391 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. în acest sens se va avea în vedere faptul că inculpatul a comis fapta infracţională conştient de faptul că în orice moment este pasibil de control de specialitate, iar pericolul social concret rezultă tocmai din această purtare prin a utiliza programe pentru calculator fără a deţine licenţă de instalare şi utilizare. Inculpatul a recunoscut fapta infracţională şi a regretat-o.
S-a reţinut că în timpul urmăririi penale inculpatul a intrat în legalitate, restabilind situaţia anterioară în sensul că a procedat la ştergerea programelor instalate în mod nelegal astfel că acestuia nu-i mai sunt aplicabile dispoziţiile art. 170 C. proc. pen.
În apărarea inculpatul a solicitat să se constate că a achitat prejudiciul cauzat părţilor civile astfel că operează cauza de nepedepsire prevăzută de art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, sens în care a solicitat încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Apărările inculpatului nu au fost primite, fiind înlăturate, reţinându-se că în timpul urmăririi penale cât şi a judecăţii, părţile civile M.C. şi A.I. Bucureşti s- au constituit părţi civile cu sumele de 6872 Euro şi respectiv 62335 Euro, depunând totodată la dosar şi modalităţile de calcul a prejudiciului cauzat (filele 52-53 dosar u.p. şi filele 91-93 dosar instanţă).
Că, la solicitarea inculpatului s-a efectuat o expertiză de specialitate care trebuia să stabilească valoarea reală a prejudiciului cauzat, obiectivele expertizei fiind stabilite de inculpat. Prin raportul de expertiză în baza s-a stabilit că M.C. este păgubită cu 428 Euro şi A.I. cu 464 Euro, iar în baza acestor date inculpatul a achitat în contul societăţilor aceste sume.
Lucrarea expertului a fost contestată cu obiecţiuni de către părţile civile care au arătat, printre altele, că expertul nu a avut în vedere dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 ce reprezintă temeiul de drept al calculului prejudiciului cauzat.
În răspunsul la obiecţiuni expertul a arătat că s-a limitat în a stabili prejudiciul conform datelor stabilite de inculpat prin mijlocirea instanţei şi că nemulţumirile părţilor civile nu au caracterul unor obiecţiuni.
Tribunalul coroborând proba cu expertiza contabilă efectuată în cauză, cu modalitatea de calcul a prejudiciului depusă în detaliu de părţile civile la dosar şi cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, dispoziţie legală pe care expertul nu a avut-o în vedere la calculul prejudiciului care constituia baza, izvorul procedurii de calcul al pagubei şi trebuia fi luat în calcul din oficiu fără vreo dispoziţie specială anume, a apreciat că expertul a stabilit subiectiv un prejudiciu fără temei legal, motiv pentru care a apreciat că valoarea corectă a prejudiciului este cea stabilită de părţile civile.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat achitarea parţială a prejudiciului, inculpatul fiind obligat la plata diferenţei în conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ.
În aceste condiţii, reţinând că inculpatul nu a înţeles să achite prejudiciul real cauzat, instanţa nu a luat în calcul cererea de încetare a procesului penal întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale inculpatul G.I. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, prin apărătorul ales, că instanţa de fond nu a făcut corect aplicarea dispoziţiilor legale în materie, în sensul că trebuia să constate că prejudiciul aferent drepturilor de autor încălcate de inculpat a fost achitat prin achiziţionarea ulterior a programelor în discuţie, astfel încât instanţa nu trebuia să-l condamne pentru infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, ci să înceteze procesul penal.
S-a solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 609/2010 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) (corect art. 10 lit. i1)) C. proc. pen., prin aplicarea dispoziţiilor art. 1431 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.
Prin decizia penală nr. 249/A din 26 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost admis declarat de inculpat, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală şi, în rejudecare:
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile M.C. de la 6.444 euro la 5.565,65 euro, plătibil în lei la data plăţii.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile A.I. de la suma de 61.861 euro la 55.414,65 Euro, plătibil în lei la data plăţii.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate. Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de motivele invocate dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că prima instanţă pe baza analizei critice a probelor administrate a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi a dat infracţiunii comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, cu ansamblul probator respectiv procesul-verbal de constatare, capturi de ecran, facturi fiscale care atestă achiziţionarea sistemelor de calcul şi parţial a programelor informatice, adresele de constituire de parte civilă a părţilor vătămate, declaraţiile martorilor H.V. şi T.E., coroborat cu recunoaşterea a inculpatului atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, s-a demonstrat că inculpatul G.I. în calitatea sa de administrator la SC G. SRL Galaţi şi SC G. 2005 SRL Galaţi a instalat şi utilizat în mod neautorizat mai multe programe informatice pe calculatoarele societăţilor fără a deţine consimţământul titularilor de drepturi de autor.
Fapta, astfel expusă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare sau transmitere în reţea internă, prevăzută de art. 1391 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată, text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia în mod corect s-a procedat la condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv, dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Astfel, instanţa a ţinut seama de circumstanţele concrete în care a acţionat inculpatul, cele privind natura faptei care relevă un grad de pericol social relativ ridicat, precum şi de datele care caracterizează persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, cu un statut socio - profesional bine structurat, cu un grad de instrucţie superior, iar în cursul procesului a manifestat o conduită procesuală corectă, recunoscând şi regretând fapta comisă.
În raport de toate aceste criterii, în mod legal şi temeinic instanţa s-a orientat la o pedeapsă spre minimul textului incriminator, apreciind că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ şi coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.
Totodată, constatând că în cauză sunt realizate şi cerinţele art. 81 C. pen. atât cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, natura acesteia, cât şi cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului, corect instanţa de fond, în raport de toate aceste circumstanţe, dar şi cele reale ale comiterii faptei, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei.
Inculpatul, prin apărător, a susţinut că soluţia ce s-ar fi impus în cauză era aceea a încetării procesului penal întemeiat pe o cauză de nepedepsire (acoperirea prejudiciului), invocând dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) (corect art. 10 lit. i1)) C. proc. pen. şi la art. 1431 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, chestiune care este în legătură directă cu modul de soluţionare a laturii civile.
S-a argumentat, pe de o parte, că nu se poate vorbi de un prejudiciu câtă vreme programele de calculator nu se mai comercializau. Pe de altă parte, s-a arătat că scopul patrimonial al protejării dreptului de autor s-a realizat, chiar dacă ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale, prin achiziţionarea de licenţe ale programelor în discuţie, astfel că în raport de cuantumul pagubei stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, prejudiciul creat celor două părţi vătămate este acoperit.
În susţinerea acestor apărări, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare IT.
Apreciind că proba este utilă cauzei, cu precădere pentru clarificarea cuantumului prejudiciului încercat de cele două părţi vătămate, instanţa de apel a admis efectuarea expertizei tehnice judiciare IT.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar N.G. rezultă că la data punerii în funcţiune a sistemelor de calcul supuse controlului, programele menţionate în nota de constituire de parte civilă nu se mai comercializau, fiind retrase după piaţă încă din cursul anului 2007, că aceste programe ar fi putut fi descărcate gratuit de pe internet, dar, având în vedere că imaginile capturate de organele de control nu oferă detalii cu privire la natura variantei instalate, nu se poate preciza dacă programele informatice au fost sau nu în varianta gratuită, cu excepţia programului Windows XP, a cărui versiune nu s-a instalat gratuit.
Expertul a arătat că în lipsa unor date suficiente, nu poate preciza dacă programele instalate erau sau nu funcţionale la data controlului şi că, la acel moment, valoarea programelor Microsoft instalate pe calculatoarele inculpatului era în sumă de 5.893,65 euro, iar a celor A.I. în sumă de 55.378,65 euro.
Este adevărat că programele în discuţie nu se mai comercializau oficial, fiind retrase după piaţă, astfel cum a confirmat expertiza, dar, contrar susţinerilor apărării, instalarea fără licenţă a unui program pentru calculator care nu se mai comercializează, nu este de natură să exonereze utilizatorul (care nu deţine autorizaţia titularului dreptului de autor obţinută prin plata licenţei) de la răspundere penală şi civilă, drepturile patrimoniale (protejate de legea specială) durând tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia, se transmit prin moştenire, conform legii civile, pentru o perioadă de 70 de ani, conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 8/1996.
Chiar dacă expertul s-a aflat în imposibilitatea să constate că programele erau funcţionale la data controlului, acest fapt rezultă din declaraţiile martorilor T.E., H.V. şi ale inculpatului G.I., care au relatat că utilizau sistemele de operare şi programele pentru realizarea obiectului de activitate al firmei, programul Autocad fiind utilizat mai rar pentru georeferenţieri pe volum mare de informaţie.
De asemenea, faptul că programele în discuţie erau complete şi nu în versiunea demo, acestea fiind prezentate prin derulare, rezultă fără dubiu din procesul verbal de constatare semnat fără obiecţiuni de către inculpat, în prezenţa martorului asistent H.V., astfel că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia programele ar fi fost descărcate gratuit de pe internet şi că deci nu ar fi cauzat vreun prejudiciu.
De altfel, inculpatul a declarat că nu a fost în măsură să achiziţioneze legal programele întrucât costurile fiind mari, firma nu şi le putea permite.
Faţă de cele mai sus reţinute Curtea de Apel a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. i) (corect art. 10 lit. i1)) C. proc. pen. şi la art. 1431 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, nefiind realizate condiţiile încetării procesului penal întemeiat pe o cauză de nepedepsire, sumele de 420 euro, respectiv 464 euro, plătite de inculpat pe licenţele achiziţionate în cursul procesului, constituind doar acoperirea unei mici părţi din prejudiciul încercat de părţile vătămate.
Conform raportului de expertiză, valoarea programelor Microsoft instalate pe calculatoarele verificate este în sumă de 5.893,65 euro, iar a celor A.I. în sumă de 55.378,65 euro, sume care, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1399 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 constituie câştigul nerealizat de fiecare dintre părţile vătămate.
Cum prima instanţă a obligat inculpatul la despăgubiri civile în cuantumul solicitat, doar în baza adreselor prin care s-au formulat constituirile de părţi civile, Curtea apreciază că prejudiciul material real încercat de părţile vătămate este cel stabilit de expert.
Curtea acceptă că prin fapta sa inculpatul a produs părţilor vătămate şi un prejudiciu moral astfel că în mod corect Tribunalul Ie-a acordat şi daune morale. Cu toate acestea, Curtea apreciază că sumele acordate cu acest titlu sunt nejustificat de mari, urmând să le reducă la 100 euro pentru partea civilă M.C. şi la 500 euro pentru partea civilă A.I.
Constatând, aşadar, că latura civilă a cauzei a fost greşit soluţionată, cuantumul despăgubirilor civile acordate nereflectând paguba efectiv încercată, Curtea a admis apelul inculpatului, conform dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.I., solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., combinat cu art. 143 alin. (1) şi (3) şi art. 139 din Legea nr. 8/1996.
La dosar a fost depusă o adresă din partea intimatelor părţi civile din care rezultă că şi-au recuperat prejudiciul cauzat prin infracţiune şi nu mai au pretenţiile exprimate prin adresa nr. 2071 din 19 noiembrie 2008.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare în care aceasta se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 1431 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 1396, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.
De prevederile acestui alineat beneficiază, conform art. 1431 alin. (3) din aceeaşi lege, şi persoanele care au comis infracţiuni prevăzute la art. 1399, 140 şi 141, în condiţiile în care se recuperează prejudiciul constatat.
Incidenţa acestei cauze de nepedepsire este condiţionată exclusiv de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunile comise de inculpat, fiind fără relevanţă faza procesuală în care aceasta se întâmplă (urmărire penală, judecata în fond sau în căile de atac).
În speţă, Curtea constată pe de o parte că inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, iar pe de altă parte că pe parcursul soluţionării recursului, prejudiciul cauzat părţilor vătămate M.C. şi A.I. prin activitatea infracţională a inculpatului a fost recuperat, astfel cum rezultă în mod explicit din adresa depusă la dosarul de recurs (fil.26).
Prin urmare, în speţă este incidenţă cauza de nepedepsire prev. de art. 1431 alin. (3) cu referire la art. 1431 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, sens în care recursul declarat de inculpat este fondat, va fi admis conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu consecinţa casării integrale a hotărârilor pronunţate şi a încetării procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I. pentru infracţiunea prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen. rap. la art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Va constata acoperit prejudiciul cauzat părţilor civile M.C. şi A.I. . în baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în fond, cele ocazionate de soluţionarea recursului său urmând a rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul G.I.
Împotriva deciziei penale nr. 249/A din 26 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în totalitate decizia atacată şi sentinţa penală nr. 609 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi, rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen. rap. la art. 1431 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I. pentru infracţiunea prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
Constată acoperit prejudiciul cauzat părţilor civile M.C. şi A.I.
În baza art. 192 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluţionarea recursului, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 225/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3836/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
