ICCJ. Decizia nr. 226/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 226/2012
Dosar nr. 4669/114/2010
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 105 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Buzău şi inculpaţii A.L., B.F., A.A., A.S. împotriva Sentinţei penale nr. 24 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Buzău.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului apelant A.L. şi dedusă din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 15 septembrie 2009, la zi.
A fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 24 din 10 februarie 2011, Tribunalul Buzău a respins cererea de efectuare a unei expertize medico-legale privind pe T.V.
De asemenea, a respins cererile inculpaţilor A.L. şi B.F. de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
1. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea 678/2001 în referire la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.L., zis V., fiul lui A.N. şi A.A., născut în comuna Bărcăneşti, jud. Ialomiţa, domiciliat în Buzău, Bd. R., jud. Buzău, în prezent aflat în Penitenciarul Focşani, la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru trafic de persoane minore.
În baza art. 329 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) - 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 8 luni închisoare pentru proxenetism.
Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus la zi reţinerea şi arestul preventiv cu începere de la 15 septembrie 2009.
2. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.F., zis L., fiul lui A.L. şi A.S., născut în Buzău, domiciliat în municipiul Roman, str. M., jud. Neamţ, la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru trafic de persoane minore.
În baza art. 329 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru proxenetism.
Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei de executat o zi reţinere în data de 15 septembrie 2009.
3. În baza art. 26 rap. la art. 329 alin. (1), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C., zis S., zis S.P., fiul lui G. şi M., născut în Buzău, domiciliat în Buzău, str. L., jud. Buzău, în prezent aflat în Penitenciarul Focşani la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la proxenetism.
S-a constatat că prezenta infracţiune este concurentă cu cea prev. de art. 208 - 209 lit. e) C. pen. pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 947/2008 a Judecătoriei Buzău la 3 ani închisoare şi conform art. 36 alin. (1), (3) C. pen. s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-au aplicat disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei de executat reţinerea şi arestul preventiv pe perioada 15 septembrie - 12 decembrie 2009 şi în continuare cu începere de la 19 decembrie 2009 până la zi.
S-a anulat mandatul de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 947/2008 a Judecătoriei Buzău şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinţe.
4. În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) - 76 lit. d) C. pen. a fost condamnată inculpata A.A., fiica lui L. şi S., născută în Buzău, domiciliată în Buzău, Bd. R., jud. Buzău, la 1 an şi 6 luni închisoare pentru proxenetism.
S-au aplicat disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a constatat că inculpata a fost reţinută o zi, în data de 15 septembrie 2009.
S-au aplicat disp. art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. penală.
5. În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) - 76 lit. d) C. pen. a fost condamnată inculpata A.S., fiica lui N. şi M., născută în comuna Traian, jud. Brăila, domiciliată în Buzău, Bd. R., jud. Buzău, la 1 an şi 10 luni închisoare pentru proxenetism.
S-au aplicat disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 10 luni.
Inculpata urmând să se spună următoarelor măsurilor de supraveghere, prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-au aplicat disp. art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
S-a constatat că inculpata a fost reţinută o zi, în data de 15 septembrie 2009.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.L. suma de 18068 euro; de la inculpatul B.F. suma de 6500 euro, de la A.S. suma de 23432 euro, de la A.A. suma de 400 euro.
S-au menţinut măsurile asiguratorii cu excepţia sechestrului asupra unui autoturism F., nr. de înmatriculare aaa pentru care se dispune ridicarea măsurii asiguratorii.
Au fost obligaţi inculpaţii A.L. şi B.F. la câte 7000 RON fiecare, pe inculpaţii D.C., A.A. şi A.S. la câte 3000 RON fiecare, pe inculpatul D.C. şi la 200 RON cheltuieli judiciare către stat, această din urmă sumă reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul MJ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău au fost trimişi în judecată inculpaţii: A.L. zis "V." pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic al unei persoane minore în formă calificată prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu ref. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în faptele de a recruta prin inducere în eroare, în baza înţelegerii prealabile pe care a avut-o cu fiul lui, inculpatul B.F., pe partea vătămată minoră D.M.L. în vârstă de 16 ani, sub pretextul că este aşteptată de iubitul ei, B.F., pentru a convieţui cu el în Spania, de a-i asigura transportul până în această ţară, precum şi cazarea în respectiva ţară (prin intermediul inculpatului D.C.), iar ulterior de a înfăptui prin intermediar sustragerea actului de identitate al acesteia şi de a o determina să se prostitueze în acest context, atât el cât şi inculpatul B.F. şi inculpata A.A. pentru ei (cei în cauză acţionând fie separat - în cazul inculpata A.A. şi inculpatul A.L., fie împreună în cazul inculpaţilor A.L. şi B.F.) pe diferite perioade de timp din intervalul iulie - noiembrie 2008, cu încasarea în totalitate a veniturilor obţinute din livrarea fetei prostituării; proxenetism în formă continuată şi calificată prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în faptele de a recruta în aceeaşi perioadă de timp pentru practicarea prostituţiei, pe teritoriul Spaniei pe D.I. şi T.V., de a le îndemna să efectueze această activitate, de a le înlesni şi facilita practicarea prostituţiei prin asigurarea cazării, inclusiv prin exercitarea de acte de violenţă pentru a le obliga să continue activitatea de livrare a prostituării, fapte urmate de încasarea în totalitate a veniturilor realizate de cele două fete din prostituţie, cu acceptul acestora, în condiţiile în care ele se vădesc a fi "femei de casă" ale inculpatului; B.F. zis "L." - fiul lui A.L. şi A.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic al unei persoane minore în formă calificată prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu ref. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în faptele de a primi şi găzdui pe teritoriul Spaniei o perioadă de circa 3 săptămâni, în luna septembrie 2008, împreună cu A.L. pe partea vătămată minoră D.M.L., iubita lui, sub pretextul convieţuirii cu aceasta, după ce luase act de faptul că fata fusese recrutată şi adusă în luna iulie 2008 în Spania prin inducere în eroare sub pretextul arătat de tatăl lui, A.L., în înţelegere cu care înfăptuise activitatea de dispariţie sau sustragere a actului de identitate a victimei prin mimarea unei scene de furt, fapte reunite cu determinarea aceleiaşi victime minore să practice prostituţia la cererea lui şi a tatălui lui ori a inculpatei A.A. pe diferite perioade de timp din intervalul iulie - noiembrie 2008, cu consecinţa încasării în totalitate a veniturilor obţinute de fată din practicarea prostituţiei; proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. constând în faptele de a îndemna la practicarea prostituţiei pe teritoriul Spaniei pe D.I. şi T.V. în baza înţelegerii prealabile pe care a avut-o cu tatăl lui, A.L. (care recrutase cele două fete în scopul arătat) şi de a încasa în totalitate veniturile obţinute de aceste fete din practicarea prostituţiei pe care le-a reţinut personal sau le-a pus la dispoziţia membrilor săi de familie prin mandat de transfer extern - activităţi înfăptuite în a doua decadă a lunii iulie 2008 şi prima decadă a lunii august 2008, ulterior cel în cauză continuând să primească bani în România din activitatea infracţională înfăţişată; D.C. zis "S.", zis "S.P."- pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. constând în fapta de a-i sprijini nemijlocit pe inculpaţii A.L. şi B.F. şi pe inculpata A.A. în perioada cuprinsă între începutul lunii iulie 2008 şi începutul lunii octombrie 2008 în activitatea de coordonare a prostituţiei în relaţie cu D.M.L. (a cărei vârstă minoră o cunoştea), D.I. şi T.V., prin facilitarea acestei activităţi concretizată în acte materiale precum însoţirea efectivă a fetelor în Spania, supravegherea lor câteva zile în această ţară urmată de punerea acestora la dispoziţia inculpatului A.L., furnizarea paşaportului său pentru închirierea spaţiului de cazare în numele lui pentru cele trei fete şi asigurarea folosului sau produsului infracţiunii pentru inculpaţi şi învinuiţi prin remiterea sumei de 1659 de euro proveniţi din activitatea infracţională către inculpata A.S. cu mandat de transfer extern.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatelor: A.A., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în fapta de a o îndemna la practicarea prostituţiei în Spania pe partea vătămată minoră D.M.L. (fără să existe probe că învinuita cunoştea vârsta acesteia ori împrejurările în care a fost recrutată), precum şi pe D.I. şi T.V., ce erau în fapt "femei de casă" ale tatălui ei A.L., de a le facilita această activitate prin conducerea la artera stradală de unde racolau clienţii dornici de favoruri sexuale (acţiune înfăptuită şi cu sprijinul inculpatului D.C.) şi de a încasa o perioadă de timp cuprinsă cu aproximaţie în intervalul octombrie - noiembrie 2008 toate veniturile obţinute din livrarea celor trei fete prostituării, după ce anterior primise în România bani ştiind că provin din aceeaşi activitate infracţională şi A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în fapta de a trage foloase de urma practicării prostituţiei pe teritoriul Spaniei de către D.M.L., D.I. şi T.V., în sensul că a primit bani din această activitate prin mandat de transfer de la inculpaţii A.L., B.F. şi D.C. (de la acesta din urmă într-o singură împrejurare), precum şi de la înv. A.A., activitate întreprinsă pe perioada iulie - noiembrie 2008 constituie infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond a analizat probele efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, arătând că au fost audiaţi inculpaţii, partea vătămată D.L.M., numitele T.V. şi D.I., martorii T.I., M.V., M.A., D.D., Z.E., M.M., I.M., D.R.V.
Inculpatul A.L. nu a recunoscut faptele imputate, susţinând că D.L.M. este o cunoştinţă a inculpatului D.C., a recunoscut că a avut o relaţie cu D.I. şi au împreună un copil, însă nu a determinat-o să practice prostituţia nici pe ea, nici pe T.V., aceasta din urmă trăind în relaţii de concubinaj cu un văr de-al său.
Inculpatul D.C. a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, recunoscând doar că le-a însoţit în Spania pe partea vătămată D.L.M. şi pe T.V. şi D.I. A mai susţinut că în Spania a întreţinut relaţii intime cu inculpata A.A. şi că atât el cât şi aceasta nu le-au supravegheat pe cele trei fete în timp ce practicau prostituţia.
Inculpatul B.F. a recunoscut că partea vătămată D.L.M. a fost iubita lui însă a susţinut că nu a determinat-o să practice prostituţia şi nici pe D.I. şi T.V. Nu a recunoscut că ar fi discutat prin telefon cu partea vătămată D.L.M.
Inculpata A.A. a declarat că nu le-a îndemnat pe cele trei femei să practice prostituţia, că nu a beneficiat de sume de bani de pe urma acestei activităţi, iar discuţia cu T.V. referitoare la faptul că A.L. i-a rupt o mână a fost o glumă.
Nici inculpata A.S. nu a recunoscut faptele, susţinând că banii primiţi din Spania i-au fost trimişi de D.I. şi T.V. pentru construirea, respectiv cumpărarea unor case.
T.V. a precizat că a plecat în Spania cu D.C., D.I. şi D.L.M., biletele fiind cumpărate de către D.L.M., iar în Spania nu s-au prostituat. Martora a încercat să acrediteze ideea unor relaţii foarte apropiate între D.L.M. şi inculpatul D.C. A mai arătat aceasta că a fost împrumutată cu 500 euro de partea vătămată D.L.M. iar inculpatul A.L. nu a bătut-o niciodată, discuţiile telefonice purtate cu A.A. despre faptul că ar fi fost bătută reprezentând în realitate o glumă.
Martora D.I. a menţionat că are un copil din relaţia cu A.L., că a primit de la acesta 3000 euro pentru o construcţie şi a afirmat că pe D.L.M. a cunoscut-o în Spania iar aceasta avea o relaţie intimă cu inculpatul D.C. Martora a recunoscut că împreună cu T.V., D.L.M. şi D.C. au plecat în Spania, dar a susţinut că partea vătămată D.L.M. le-ar fi luat paşapoartele încă din momentul în care se aflau în aeroport. Nu a recunoscut că s-ar fi prostituat în Spania.
Martora T.I. a relatat că fiica ei, T.V., i-a precizat că inculpatul A.L. i-a spus că o va scoate din ţară să practice prostituţia.
Martorul D.D., tatăl părţii vătămate D.L.M. a relatat că fiica sa i-a spus soţiei lui că în Spania a practicat prostituţia, a mai arătat că fiica sa i-a spus că trebuie să plece din ţară datorită declaraţiilor date împotriva familiei inculpatului A.L. urmare ameninţărilor ce i-au fost transmise.
Martora Z.E., delegat al Autorităţii Naţionale de Protecţie a Copilului, prezentă la audierea părţii vătămate D.L.M. a precizat că asupra minorei nu s-au făcut presiuni să declare într-un anume mod.
Partea vătămată D.L.M. a revenit total asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale susţinând că a fost îndrăgostită de inculpatul B.F. şi a întreţinut relaţii sexuale cu acesta în diverse hoteluri din Buzău. A recunoscut că s-a întâlnit de câteva ori cu D.I. - amanta inculpatului A.L. şi cu T.V. în casa în care cele două din urmă locuia. Deoarece B.F. a plecat în Spania şi dorea neapărat să fie cu el, iar cele două martore doreau şi ele să plece la muncă în străinătate, a sustras unei mătuşe 2000 euro, a plătit biletele de avion pentru toate trei, inclusiv pentru D.C. care devenise iubitul său şi au plecat în Spania. În Madrid s-a întâlnit cu B.F. A luat buletinele de identitate ale celorlalte două femei ca o garanţie că-i vor fi restituit banii de bilete. Şi-a aruncat buletinul de identitate.
Au închiriat un apartament în Granada. Aici a cunoscut un cetăţean străin care se ocupa cu traficul de femei şi s-a mutat la acesta după care s-a prostituat; ulterior fiind internată într-un centru de minori.
A fost returnată în România iar declaraţiile date în faţa organelor de anchetă au fost date sub ameninţare şi constrângere fizică. Nu a recunoscut să fi discutat telefonic cu inculpatul B. despre sumele realizate de ea şi celelalte două fete din prostituţie, susţinând că a fost obligată de organele de anchetă să declare împotriva inculpaţilor şi nu o cunoaşte pe inculpata A.A.
Instanţa de fond a respins cererile inculpaţilor de audiere a martorului R.I., pentru aspecte ce ţin de comportamentul organelor de anchetă, precum şi de reaudiere a părţii vătămate D.L.M. şi a tatălui acesteia.
De asemenea, instanţa a respins cererea inculpatului A.L. de efectuare a unei expertize medico-legale care să constate dacă numitei T.V. i-a fost fracturată mâna, având în vedere că pentru existenţa constrângerii nu este necesar ca violenţa să aibă o asemenea intensitate, fiind suficient ca persoanele obligate să practice prostituţia să fie agresate fizic sau moral.
În cursul judecăţii s-a dispus retraducerea proceselor-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii A.L. şi B.F. în altă limbă decât cea română urmare contestării fidelităţii traducerii iniţiale, însă s-a constatat că noua traducere nu este diferită de cea iniţială, existând doar mici diferenţe privind anumiţi termeni ce nu au legătură directă cu activitatea infracţională a inculpaţilor.
Analizând probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate D.L.M. date în cursul urmăririi penale, declaraţiile inculpatului D.C. date în cursul urmăririi penale, în faţa judecătorului care a dispus arestarea sa, în faţa instanţei de recurs care a soluţionat recursul împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, procesele-verbale de confruntare dintre inculpatul D.C. şi inculpatul B.F., pe de o parte şi dintre D.C. şi D.I. şi T.V. pe de altă parte, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în condiţii de legalitate, declaraţiile martorilor T.I., B.C. şi B.S., înscrisurile bancare referitoare la trimiterile de sume în euro din străinătate către inculpaţii A.S., A.L. şi A.A., relatările oferite de compania aviatică B.A., declaraţia martorului D.G., instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul A.L. a întreţinut relaţii intime cu D.I., având împreună un copil. În casa inculpatului A.L. din Buzău, str. L. au locuit D.I. şi T.V., dar şi martorii B.C. şi B.S.
Partea vătămată D.L.M. a fost îndrăgostită din perioada liceului de inculpatul B.F. cu care a întreţinut şi relaţii intime, acesta aşteptând-o la ieşirea de la cursurile şcolare. De această relaţie au avut cunoştinţă şi inculpaţii A.L. şi A.S., părinţii inculpatului B.F., dar şi soţia inculpatului B.F., precum şi inculpatul D.C. şi martorele D.I. şi T.V.
Inculpatul B.F. a plecat, în cursul anului 2008 în Spania. Partea vătămată D.L.M. a urmărit să plece după acesta în străinătate, context în care prin inducerea în eroare, şi-a determinat părinţii să fie de acord cu călătoria în străinătate obţinând astfel un înscris notarial în acest sens, părinţii fiind convinşi că fiica lor pleacă în Bulgaria cu echipa de handbal a şcolii.
În preziua plecării în Spania, partea vătămată D.L.M., a fost adusă cu autoturismul în imobilul inculpatului A.L. din Buzău, str. L. În prezenţa martorilor B.C. şi B.S., chiriaşi în acel imobil dar şi a inculpatului D.C. s-a stabilit că cele trei fete (D.L.M., D.I. şi T.V.) să fie duse în Spania unde să practice prostituţia (declaraţiile martorilor B.C. şi B.S., declaraţiile inculpatului D.C.).
Biletele de avion au fost procurate de inculpatul A.L. pentru toate cele trei femei, dar şi pentru el şi inculpatul D.C. de la o agenţie de turism din Buzău, b-dul G.
S-a convenit ca cele trei femei să fie însoţite în Spania de inculpatul D.C., urmând ca peste scurt timp să sosească şi A.L.
Părţii vătămate D.L.M. i s-a spus că va fi dusă să se întâlnească cu iubitul ei.
În Madrid, cele trei femei şi inculpatul D.C. au fost întâmpinaţi de un cunoscut al inculpatului A.L., cu care acesta ţinea legătura prin telefon. În prima zi, s-a înscenat furtul hainelor celor patru şi a actului de identitate al părţii vătămate minore D.L.M. şi a înscrisului notarial care-i permitea călătoria în străinătate.
După 3 - 4 zile a sosit în zonă şi inculpatul A.L. care le-a preluat pe cele trei fete, introducându-le într-un club din Valencia. Numitele D.I. şi T.V. au practicat prostituţia, câştigurile fiind însuşite în totalitate de inculpatul A.L.
Partea vătămată D.L.M. a fost cazată separat de celelalte două fete. Ulterior cele trei fete a fost duse în localitatea Granada şi au locuit într-un apartament închiriat de A.L. pe numele inculpatului D.C.
Între timp, inculpatul B.F. s-a preocupat să-i procure părţii vătămate D.L.M. un nou act de identitate, astfel că i-a obţinut un act de identitate fals pe numele P.D., în vârstă de 18 ani, însă cu fotografia părţii vătămate, act ce l-a costat, conform celor ce rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, 4000 - 5000 euro.
Din momentul obţinerii actului de identitate, partea vătămată D.L.M. a fost obligată de inculpaţii A.L. şi B.F. să practice prostituţia, sumele obţinute fiind însuşite iniţial de A.L. În repetate rânduri, partea vătămată D.L.M. s-a plâns inculpatului B.F. că este bătută de tatăl său, atât ea cât şi celelalte două fete, martorei T.V. fiindu-i introdus braţul în aparat gipsat urmare loviturilor primite.
Inculpatul B.F. s-a plâns inculpatei A.S. de agresivitatea inculpatului A.L. faţă de cele trei fete, însă le-a îndemnat să-i dea ascultare tatălui său. La rândul său şi inculpatul B.F. a aplicat fetelor corecţii corporale pentru a le determina să practice prostituţia.
Sumele obţinute din practicarea prostituării variau între 80 euro şi 470 euro pe zi. Cele mai mari sume erau realizate de partea vătămată D.L.M. şi T.V.
Timp de trei săptămâni, sumele încasate de D.L.M. din practicarea prostituţiei au fost încasate de inculpatul B.F.
În a doua parte a lunii septembrie 2008, după ce inculpaţii A.L. şi B.F. au părăsit Spania, a fost adusă aici inculpata A.A., de către inculpatul D.C., care le supraveghea pe fete şi încasa câştigurile, banii fiind trimişi în ţară pe numele inculpatei A.S., inculpatul D.C. având rolul de a o orienta în teren pe inculpata A.A. în timp ce scotea fetele la stradă în vederea practicării prostituţiei.
În perioada în care a practicat prostituţia, partea vătămată D.L.M. a fugit de mai multe ori de sub supravegherea inculpatului A.L., intrând sub protecţia unui alt proxenet, cetăţean străin, şi D.I. a plecat pentru o perioadă de timp de sub supravegherea acestuia.
Din datele oferite de companiile aeriene, rezultă că şi T.V. figurează cu loc rezervat, în 2 - 3 rânduri pentru călătorie în România.
Inculpata A.S. a ţinut în permanenţă legătura cu inculpaţii A.L., B.F. şi A.A., a ridicat sumele trimise în ţară de T.V., D.I., a încercat în permanenţă să-l determine pe inculpatul A.L. să-şi schimbe atitudinea faţă de cele trei fete, invocând faptul că-l aştepta "puşcăria".
În ce priveşte cererea prin care inculpaţii A.L. şi B.F. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., invocând faptul că nu au cunoscut vârsta părţii vătămate D.L.M., nu au determinat-o în nici un mod să practice prostituţia şi nu au indus-o în eroare pentru a face deplasarea în Spania, instanţa a arătat că această cerere nu poate fi admisă.
S-a apreciat că, din declaraţiile inculpatului D.C. rezultă că toţi inculpaţii au cunoscut vârsta reală a părţii vătămate D.L.M. Pentru a putea făcută deplasarea în străinătate aceasta a avut nevoie de încuviinţarea părinţilor, încuviinţare dată în faţa unui notar, act despre care au avut cunoştinţă şi inculpaţii A.L., B.F. şi D.C. La indicaţiile inculpatului A.L. i-au fost sustrase părţii vătămate D.L.M. actul de identitate şi procura notarială.
Inculpatul B.F. s-a ocupat de procurarea unui nou act de identitate pentru partea vătămată D.L.M., act în care s-a trecut vârsta de 18 ani.
Despre procurarea acestui act a avut cunoştinţă şi inculpatul A.L. aşa cum rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
În repetate rânduri, inculpata A.S., în convorbirile purtate cu inculpaţii A.L. şi B.F. a făcut referire la faptul că aceştia vor avea necazuri de pe urma părţii vătămate D.L.M., zis "românca" şi îi îndeamnă să-şi schimbe atitudinea faţă de aceasta. Că inculpaţii au cunoscut vârsta reală a părţii vătămate rezultă şi din faptul că aceasta a fost obligată să practice prostituţia numai după obţinerea noului act de identitate.
Instanţa a evidenţiat faptul că, recrutarea unei minore în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei se încadrează în prevederile art. 13 din Legea nr. 678/2001, iar nu în ale art. 329 alin. (2) C. pen. Ori de câte ori sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane sau trafic de minori, dându-se eficienţă principiului potrivit căruia specialul primează generalului, fapta se încadrează în art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001.
Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 "constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".
Art. 329 alin. (2) C. pen. prevede trei modalităţi alternative care intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de proxenetism, constând în recrutarea, traficul de persoane şi constrângerea unei persoane, în vederea practicării prostituţiei, iar din prevederile art. 12 din Legea nr. 678/2001 rezultă că, în latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane, este prevăzută ca modalitate alternativă şi "recrutarea", alături de "transportare", "transferare", "cazare" şi "primire", care se poate realiza prin folosirea diferitelor forme de constrângere, cum sunt ameninţarea sau violenţa.
Prin urmare, art. 329 alin. (2) C. pen. prevede ca modalităţi de realizare a conţinutului laturii obiective a infracţiunii de proxenetism atât recrutarea unor persoane pentru prostituţie, cât şi constrângerea la prostituţie, care se regăsesc şi între modalităţile de realizare a infracţiunii de trafic de persoane.
Inculpaţii au profitat de imposibilitatea părţii vătămate minore de a-şi exprima voinţa datorită vârstei, care nu-i permite să îşi dirijeze conduita şi profitând de sentimentele pe care aceasta le nutrea faţă de inculpatul B.F., a fost indusă în eroare prin prezentarea unei alte situaţii decât cea expusă iniţial.
S-a considerat că, şi dacă s-ar accepta ideea că partea vătămată minoră a cunoscut de la început activitatea ce urma să o desfăşoare în Spania, suntem tot în prezenţa infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, partea fiind în imposibilitate a exprima un consimţământ valabil, astfel că s-a dispus respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
S-a considerat că, în drept, faptele inculpatului A.L. zis "V." de a recruta prin inducere în eroare, în baza înţelegerii prealabile pe care a avut-o cu fiul lui, inculpatul B.F., pe partea vătămată minoră D.M.L. în vârstă de 16 ani, sub pretextul că este aşteptată de iubitul ei, B.F., pentru a convieţui cu el în Spania, de a-i asigura transportul până în această ţară, precum şi cazarea în respectiva ţară (prin intermediul inculpatului D.C.), iar ulterior de a înfăptui prin intermediar sustragerea actului de identitate al acesteia şi de a o determina să se prostitueze în acest context, atât el cât şi inculpatul B.F. şi inculpata A.A. pentru ei pe diferite perioade de timp din intervalul iulie - noiembrie 2008, cu încasarea în totalitate a veniturilor obţinute din livrarea fetei prostituării, constituie infracţiunea de trafic a unei persoane minore în formă calificată prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu ref. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului A.L. de a recruta în aceeaşi perioadă de timp pentru practicarea prostituţiei, pe teritoriul Spaniei pe D.I. şi T.V., de a le îndemna să efectueze această activitate, de a le înlesni şi facilita practicarea prostituţiei prin asigurarea cazării, inclusiv prin exercitarea de acte de violenţă pentru a le obliga să continue activitatea de livrare a lor prostituării, fapte urmate de încasarea în totalitate a veniturilor realizate de cele două fete din prostituţie, cu acceptul acestora, în condiţiile în care ele se vădesc a fi "femei de casă" ale inculpatului, s-a considerat că au elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată şi calificată prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului B.F. de a primi şi găzdui pe teritoriul Spaniei o perioadă de circa 3 săptămâni, în luna septembrie 2008, împreună cu A.L. pe partea vătămată minoră D.M.L., iubita lui, sub pretextul convieţuirii cu aceasta, după ce luase act de faptul că fata fusese recrutată şi adusă în luna iulie 2008 în Spania prin inducere în eroare sub pretextul arătat de tatăl lui, A.L., în înţelegere cu care înfăptuise activitatea de dispariţie sau sustragere a actului de identitate a victimei prin mimarea unei scene de furt, fapte reunite cu determinarea aceleiaşi victime minore să practice prostituţia la cererea lui şi a tatălui lui ori a inculpatei A.A. pe diferite perioade de timp din intervalul iulie - noiembrie 2008, cu consecinţa încasării în totalitate a veniturilor obţinute de fată din practicarea prostituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic al unei persoane minore în formă calificată prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu ref. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului B.F. zis "L." de a îndemna la practicarea prostituţiei pe teritoriul Spaniei pe inc. D.I. şi numita T.V. în baza înţelegerii prealabile pe care a avut-o cu tatăl lui, A.L. şi de a încasa în totalitate veniturile obţinute de aceste fete din practicarea prostituţiei pe care le-a reţinut personal sau le-a pus la dispoziţia membrilor săi de familie prin mandat de transfer extern - activităţi înfăptuite în a doua decadă a lunii iulie 2008 şi prima decadă a lunii august 2008, ulterior cel în cauză continuând să primească bani în România din activitatea infracţională înfăţişată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatei A.A. de a o îndemna la practicarea prostituţiei în Spania pe partea vătămată minoră D.M.L., precum şi pe numitele D.I. şi T.V., ce erau în fapt "femei de casă" ale tatălui ei A.L., de a le facilita această activitate prin conducerea la artera stradală de unde racolau clienţii dornici de favoruri sexuale (acţiune înfăptuită şi cu sprijinul inculpatului D.C.) şi de a încasa o perioadă de timp cuprinsă cu aproximaţie în intervalul octombrie - noiembrie 2008 toate veniturile obţinute din livrarea celor trei fete prostituării, după ce anterior primise în România bani ştiind că provin din aceeaşi activitate infracţională, constituie infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatei A.S. zisă "T." de a trage foloase de urma practicării prostituţiei pe teritoriul Spaniei de către numitele D.M.L., D.I. şi T.V., în sensul că a primit bani din această activitate prin mandat de transfer de la inculpaţii A.L., B.F. şi D.C. (de la acesta din urmă într-o singură împrejurare), precum şi de la inculpatul A.A., activitate întreprinsă pe perioada iulie - noiembrie 2008 constituie infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în condiţiile în care învinuita nu era pusă la curent cu vârsta lui D.M.L.).
Instanţa a mai reţinut că, fapta inculpatului D.C. de a-i sprijini nemijlocit pe inculpaţii A.L. şi B.F. şi pe inculpata A.A. în perioada cuprinsă între începutul lunii iulie 2008 şi începutul lunii octombrie 2008 în activitatea de coordonare a prostituţiei în relaţie cu numitele D.M.L., D.I. şi T.V., prin facilitarea acestei activităţi concretizată în acte materiale precum însoţirea efectivă a fetelor în Spania, supravegherea lor câteva zile în această ţară urmată de punerea acestora la dispoziţia inculpatului A.L., furnizarea paşaportului său pentru închirierea spaţiului de cazare în numele lui pentru cele trei fete şi asigurarea folosului sau produsului infracţiunii pentru inculpaţi şi învinuiţi prin remiterea sumei de 1659 de euro proveniţi din activitatea infracţională către inculpata A.S. cu mandat de transfer extern, constituie infracţiunea de complicitate la proxenetism calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele reţinute, dispreţul inculpaţilor faţă de viaţă, faţă de morală, dar şi faptul că aceştia au speculat dorinţa de câştig a celor trei persoane, obişnuite cu un trai parazitar, toate fiind ademenite de viaţa îmbelşugată dusă de familia inculpatului, de condiţiile de trai (mai multe case, autoturisme, petreceri în localuri de noapte, cum de altfel s-au cunoscut D.L.M. şi B.F. - într-un cazino).
Instanţa a reţinut pentru inculpatul A.L. circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen., circumstanţe grefate pe condiţiile concrete în care au fost comise faptele, respectiv faptul că partea vătămată D.L.M. l-a contactat pe inculpat pentru a face deplasarea în Spania, precum şi calitatea de amante ale lui şi fiului său, că ulterior a practicat prostituţia pe teritoriul Spaniei conform propriilor declaraţii fiind internată într-un centru de minori, că D.I. a fost implicată în altă cauză pentru acte de acelaşi gen.
Cât priveşte pe inculpatul B.F. s-a considerat că, faţă de împrejurarea că acesta nu a mai suferit alte condamnări în afara celor din minorat, că a încercat să-l determine pe inculpatul A.L. să-şi schimbe comportamentul faţă de persoanele obligate la practicarea prostituţiei, se impune reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte pe inculpatul D.C., acesta a avut o mare contribuţie în stabilirea corectă a situaţiei de fapt, comportamentul în faza de judecată fiind urmarea incidentului a cărui victimă a fost în penitenciar şi pentru care autorităţile nu au luat măsuri corespunzătoare şi nu au sesizat faptele organelor de urmărire penală. De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că acesta nu a beneficiat de sume de bani de pe urma practicării prostituţiei, fiind întrunite cerinţele art. 74 lit. c) C. pen.
Chiar dacă inculpatele A.A. şi A.S. nu au recunoscut faptele, faţă de lipsa antecedentelor penale, instanţa a reţinut în favoarea acestora circumstanţe atenuante, prev.de art. 74 lit. a) C. pen.
Referitor la stabilirea sumelor ce au fost confiscate, instanţa a avut în vedere declaraţiile părţii vătămate D.M.L., care precizează de fiecare dată alte sume, însă face precizarea că obţinea în medie 400 - 500 euro pe zi, faptul că din declaraţia sa rezultă că a trimis părinţilor suma de 1800 euro.
Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că sumele încasate din practicarea prostituţiei variau de la o zi la alta (300 euro - D.L.M., D.I. - 140 euro, D.L.M. - 380 euro, D.I. - 250 euro, D.L.M. - 80 euro, D.I. - 115 euro şi T.V. - 100 euro).
Instanţa a mai precizat că, din cuprinsul procesului-verbal, rezultă că banii câştigaţi de D.L.M. au fost însuşiţi de alt proxenet, procesul-verbal, relevă faptul că D.I. a plecat cu alt proxenet, iar în data de 06 septembrie 2008 D.L.M. a plecat la alt proxenet.
Reţinând că D.L.M. nu a început practicarea prostituţiei decât după obţinerea actului de identitate fals, după ce fuseseră transferate în Granada, că a plecat de mai multe ori de sub protecţia inculpaţilor, că pe anumite perioade sumele încasate au fost însuşite de alţi proxeneţi, considerând că timp de 60 de zile, la un calcul de aproximativ 20 de zile lunar, a încasat zilnic în medie 300 euro, rezultă că acesta ar fi câştigat pentru inculpaţi suma totală de 18.000 euro.
S-a considerat că, D.I. realiza cele mai mici sume, şi făcând un calcul pe o durată de 80 zile în care a fost exploatată sexual de către inculpaţi, suma încasată de aceasta s-ar ridica la 12.000 RON.
Din actele dosarului rezultă ă T.V. figurează cu bilete de avion în datele de 20 septembrie 2008 pe ruta Paris - Bucureşti, în data de 24 octombrie 2008 pe ruta Torino - Bucureşti, în data de 27 octombrie 2008 pe ruta Roma - Bucureşti astfel că instanţa a apreciat la circa 300 euro câştigul zilnic al acesteia, iar pe timp de 60 de zile (la o medie de 20 de zile pe lună) suma încasată s-ar cifra la 18.000 euro.
Instanţa de fond a avut în vedere în primul rând sumele certe expediate în sistem bancar către A.S., A.L., A.A. şi soţia inculpatului B.F. Pentru diferenţă, sumele au fost reţinute în sarcina inculpaţilor, în raport cu perioada în care banii au fost încasaţi de aceştia, cele mai mari sume fiind încasate de inculpatul A.L. Pe perioada în care B.F. a supravegheat fetele, sumele câştigate de D.L.M. au revenit acesteia, iar sumele încasate de D.I. şi T.V. fiind remise în ţară prin transfer bancar. În perioada în care inculpata A.A. s-a ocupat de supravegherea fetelor au fost trimise în ţară cele mai mari sume şi nu pot fi confiscate de două ori, de la inculpatele A.A. şi A.S.
S-au menţinut măsurile asiguratorii cu excepţia sechestrului asupra unui autoturism F., nr. de înmatriculare aaa pentru care se dispune ridicarea măsurii asiguratorii. Cum sumele confiscate de la A.A. sunt mult mai mici decât valoarea bunurilor sechestrate şi suma reţinută de instanţă este egală cu cea indisponibilizată de organele de urmărire penală, s-a dispus restituirea autoturismului proprietatea acesteia - F.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău şi inculpaţii A.L., B.F., A.S. şi A.A.
1. În apelul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău a criticat hotărârea primei instanţe sub mai multe aspecte.
În primul rând s-a susţinut că, în mod nelegal Tribunalul Buzău a reţinut în beneficiul celor patru inculpaţi circumstanţe atenuante prev. de art. 74, C. pen., arătându-se că este de relevat că, potrivit art. 74, alin. (1), C. pen., reţinerea circumstanţelor atenuante definite de acest text de lege este o facultate acordată instanţei, ci nu o obligaţie impusă acesteia ("următoarele împrejurări pot constitui circumstanţe atenuante").
Aceasta înseamnă că, în economia textului citat instanţa poate da prevalenţă uneia din circumstanţele prev. de art. 74, alin. (1) sau alin. (2), C. pen., raportându-se la ansamblul criteriilor legale de individualizare care se circumscriu cauzei, reţinerea de atenuante din cadrul celor expuse fiind justificată numai în măsura în care elementele care le caracterizează au o influenţă covârşitoare, înrâuritoare în spectrul criteriilor de individualizare a sancţiunilor determinate de toate circumstanţele cauzei. În plus, legea include ca cerinţă pentru atenuantele definite de art. 74 alin. (2) C. pen. şi determinarea concretă a acestora.
Sub acest ultim aspect, Tribunalul Buzău a reţinut în beneficiul inculpatului A.L. (în mod exclusiv) şi B.F. (alături de atenuante prev. de art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen.), circumstanţe atenuante prev. de art. 74, alin. (2), C. pen., determinate de următoarele împrejurări:
a) în ce îl priveşte pe inculpatul A.L.: partea vătămată minora D.M.L. l-a contactat pentru a face deplasarea în Spania; aceasta avea calitatea de amantă a fiului lui - inculpatul B.F.; victima minoră sus-citată a practicat prostituţia şi ulterior comiterii infracţiunilor pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii, motiv pentru care a fost internată într-un centru pentru minori din Spania; numitele D.I. şi T.V. aveau calitatea de amante ale inculpatului; numita D.I. a practicat şi anterior prostituţia în beneficiul altei persoane (G.I.E., zisa C.).
b) în ce îl priveşte pe inculpatul B.F., instanţa fondului a reţinut că acesta a încercat să îl determine pe inculpatul A.L. să îşi schimbe comportamentul faţă de persoanele obligate la practicarea prostituţiei.
Parchetul a susţinut că, toate împrejurările şi situaţiile de fapt descrise mai sus şi considerate de instanţa circumstanţe atenuante prev. de art. 74, alin. (2), C. pen., nu sunt legate în nici un mod de atitudinea şi conduita inculpatului A.L., privind elemente şi stări de fapt extranee conduitei lui şi reprezentând de fapt manifestări de voinţa nu ale inculpatului dedus judecaţii ci ale altor persoane, respectiv victima minora suscitată ori fetele care s-au livrat prostituării pentru el.
Faptul că minora D.M.L. a acceptat să convieţuiască cu inculpatul B.F., de care era îndrăgostită, faptul ca numitele D.I. şi T.V. au acceptat să activeze în anumite momente ca amante ale inculpatului A.L. nu au nici o legătură cu atitudinea şi conduita acestuia, ci doar cu conduita femeilor înfăţişate.
Ori, dacă potrivit art. 74, alin. (2), C. pen., împrejurările enumerate la art. 74, alin. (1), C. pen. "au caracter exemplificativ", aceasta nu înseamnă că legiuitorul a urmărit să extindă sfera împrejurărilor care pot constitui circumstanţe atenuante şi la atitudinea şi conduita altor persoane care nu sunt deduse judecăţii penale (de ex., în cazul de fata, o victimă minoră şi două prostituate).
Din economia art. 74, C. pen., rezultă că stările şi împrejurările ce pot fi reţinute ca atenuante legale trebuie să fie legate de persoana inculpatului, de conduita şi atitudinea acestuia, de manifestări ale lui exclusive, căci atenuantele prev. de art. 74, alin. (2), C. pen. nu sunt decât o extensie legală a circumstanţelor definite cu titlu de exemplu în art. 74, alin. (1), C. pen.; ori acestea din urmă privesc exclusiv persoana şi conduita autorului faptei, ci nu şi pe cele ale altor persoane în legătura cu care el a acţionat, cum eronat opinează instanţa fondului.
S-ar putea spune, dimpotrivă, că cine profită de vulnerabilităţile unei victime, mai cu seamă în situaţia în care ea este şi minoră, ori de calitatea de amantă a unor persoane, dă dovadă de un pericol social mai ridicat, căci se foloseşte premeditat de aceste stări şi situaţii pentru a-şi atinge propriul scop infracţional.
Pe baza acestor argumente, parchetul a apreciat că în mod nelegal Tribunalul Buzău a reţinut în sarcina inculpatului A.L. atenuantele legale prev. de art. 74, alin. (2), C. pen., constând în stările de fapt înfăţişate, în condiţiile în care în sarcina lui nu puteau fi reţinute ca atenuante niciuna din circumstanţele prev. de art. 74, alin. (1), C. pen. din punct de vedere obiectiv.
În ce îl priveşte pe inculpatul B.F., aprecierea că acesta a încercat să îl determine pe inculpatul A.L. să îşi schimbe comportamentul faţă de persoanele obligate la practicarea prostituţiei, este evident neîntemeiată, fiind reţinută contrar probelor administrate în cauză. Parchetul a susţinut că, ceea ce a făcut în fapt inculpatul B.F. nu este altceva decât că s-a plâns mamei lui - inculpatul A.S. şi vărului lui, aflat în Spania, de agresivitatea inculpatului A.L., faţă de cele trei fete livrate prostituării şi în mod deosebit faţă de victima minora ce era iubita lui.
Dar aceasta atitudine nu a avut o influenţă covârşitoare, înrâuritoare asupra faptelor comise, de vreme ce, pe de altă parte inculpatul le-a cerut celor trei fete să asculte cerinţele tatălui lui legate de practicarea prostituţiei, aceste aspecte fiind confirmate chiar de instanţă în considerentele sentinţei apelate.
Pe de altă parte, inculpatul B.F. nu a luat niciodată legătura cu tatăl lui, direct sau prin interpuşi, pentru a-l împiedica să săvârşească acte de agresiune asupra victimei minore sau a fetelor livrate prostituării. O astfel de atitudine nu îl caracterizează pe B.F., din moment ce probele la dosar îl înfăţişează chiar pe el aplicând fetelor în discuţie corecţii fizice, corporale, pe perioada activităţii infracţionale în directa legătura cu livrarea lor prostituării.
În condiţiile date, reţinerea de atenuante prev. de art. 74, alin. (2), C. pen., de către Tribunalul Buzău este nejustificată.
În ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74, alin. (1), lit. a), C. pen. în beneficiul inculpatului B.F., A.S. şi A.A. de către instanţa fondului, aceasta nu are nici o acoperire legală, încălcându-se în fapt prev. textului legal enunţat.
Astfel, potrivit art. 74, alin. (1), lit. a), C. pen., poate constitui circumstanţă atenuantă "conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii".
În speţa de faţă, Tribunalul Buzău şi-a grefat aprecierea incidenţei în cauză a atenuantei legale înfăţişate în beneficiul celor trei inculpaţi menţionaţi pe împrejurarea că ei nu au antecedente penale, cu excepţia lui B.F., care are unele condamnări penale pentru fapte comise în perioada minoratului.
În cauza dedusă judecăţii, conduita celor trei inculpaţi vizaţi, departe de a fi una bună, exemplară, pentru a putea fi reţinută cu titlul de atenuantă legală, este, dimpotrivă, una vicioasă, care denotă dispreţ faţă de viaţă şi morală, în contextul în care toţi inculpaţii, cu excepţia lui A.S., au avut relaţii extraconjugale cu persoanele ce apar ca victime ale infracţiunilor ori cu prostituatele ce fac obiectul cauzei, au promovat cultul traiului parazitar, au ademenit fetele cu perspectiva unei vieţi îmbelşugate în sânul familiei lor, cu condiţii de trai atractive (mai multe case, autoturisme, petreceri în localuri de noapte, aşa cum, de altfel, s-au şi cunoscut inculpatul B.F. şi victima minoră - într-un cazinou). Aceste stări de fapt sunt reţinute de instanţa fondului chiar în considerentele sentinţei apelate.
Ori, o asemenea conduită a inculpaţilor citaţi, vicioasă, nocivă, care este şi izvorul activităţii infracţionale viitoare care face obiectul cauzei deduse judecăţii, nu poate să justifice în nici un fel reţinerea în beneficiul lor a atenuantei prev. de art. 74, alin. (1), lit. a), C. pen., aşa cum eronat a dispus Tribunalul Buzău, cu încălcarea acestui text de lege.
Parchetul a solicitat deci, înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în mod greşit în beneficiul inculpaţilor A.L., B.F., A.S. şi A.A.
În al doilea motiv de apel s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate acestor inculpaţi.
S-a susţinut că, în speţa de faţă inculpaţii, obişnuiţi să ducă un mod de viaţă parazitar, au profitat de naivitatea şi lipsa de experienţă şi de viaţă a unei minore şi de relaţiile particulare pe care le-au avut anterior cu două prostituate, din dorinţa de a obţine un câştig material imediat pe seama exploatării sexuale a acestora şi prin aceste fapte, ei au lezat grav libertatea şi demnitatea unei persoane minore, precum şi relaţiile sociale ce au ca obiect legalitatea şi moralitatea veniturilor dobândite de persoanele fizice.
Pe de alta parte, instanţa fondului nu a ţinut seama de faptul că din probele depuse la dosar rezultă că pe seama comportamentului infracţional al inculpaţilor vizaţi de prezentul apel poate fi pusă încercarea de zădărnicire a aflării adevărului prin influenţarea victimei minore şi a părinţilor acesteia ori a altor părţi şi martori din proces, după cum urmează: referatul întocmit de procuror din 24 martie 2010 prin care se semnalează agresiunea cu un obiect tăios, comisă în Penitenciarul Focşani pe unul din holurile de acces de interpusul M.A., asupra coinculpatului din aceasta cauza, D.C., pentru a-l determina să îşi retragă declaraţiile acuzatoare date la urmărirea penală împotriva inculpaţilor vizaţi de prezentul apel (Dosar instanţa nr. 5524/114/2009); actele de anchetă internă dispusă de conducerea Penitenciarului Focşani, care confirmă agresiunea mai sus înfăţişată; depoziţia martorului D.D., tatăl victimei minore, care evocă presiunile făcute asupra sa de anturajul inculpaţilor sus-citaţi, pentru a-l determina pe el şi pe fiica lui să îşi retragă acuzaţiile formulate; corespondenţa transmisă prin poştă şi fax de victima minoră către Tribunalul Buzău, care confirmă presiunile exercitate de inculpaţii evidenţiaţi prin interpuşi asupra ei şi a familiei ei pentru a-i determina să îşi retragă acuzaţiile formulate în cauză. Scrisul de pe unul din memoriile victimei minore este recunoscut în instanţa de tatăl ei.
De altfel, activităţile desfăşurate în privinţa celor expuse de inculpatul A.L., B.F., A.S. şi A.A. în direcţia influenţării părţilor şi martorilor din proces chiar au dat rezultat, pentru că: în urma incidentului violent la care a fost supus în Penitenciarul Focşani, inculpatul D.C. şi-a retractat declaraţiile date, care îi incriminau pe coinculpaţii vizaţi în apel, cu toate că el descrisese amplu la urmărirea penală întreaga activitate infracţională şi îşi menţinuse poziţia şi la confruntările cu inc. B.F. şi fetele care s-au livrat prostituării. Pentru a scapă de presiunile inculpaţilor exercitate asupra lui prin interpuşi în Penitenciarul Focşani şi în perioada imediat anterioară motivării prezentului apel, inculpatul D.C. a transmis instanţei de fond, după primirea comunicării sentinţei penale apelate, o scrisoare în care roagă instanţa să nu mai fie citat în nici o procedură în căile de atac eventuale exercitate de ceilalţi inculpaţi în prezenta cauză, considerând că "instanţa şi-a făcut datoria, luând hotărârea de condamnare după faptele comise".
Victima minora D.M.L., pe perioada cât s-a aflat sub influenţa unor forţe obscure care pot fi puse în legătură cu mediul infracţional al inculpaţilor şi-a retractat şi ea nemotivat declaraţiile date la urmărirea penală pe care le confirmase constant în faza judecăţii prin corespondenţa transmisă instanţei fondului. Ultima depoziţie a victimei minore făcută în contextul dat este evident nesinceră, căci nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar. Astfel, afirmaţiile victimei minore de la instanţa, cuprinse în declaraţia ei, sunt infirmate, pe de o parte de înscrisurile în copie extrase din Dosarul nr. 546/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, depuse la dosar instanţă, care denotă că cea în cauză a minţit când a precizat ca a suportat ea costul călătoriei pentru toate persoanele în Spania cu suma de 2000 euro sustrasă de la mătuşa ei, căci înscrisurile evidenţiază că a sustras numai 650 RON şi 40 euro, cheltuiţi până la plecarea ei în Spania. Pe de alta, se vădeşte ca mincinoasă şi afirmaţia minorei din instanţă, în sensul că inculpatul A.L. nu a avut legătură cu plecarea ei, a inc. D.C. şi a numitelor D.I. şi T.V. în Spania, din moment ce din xerocopia formularelor de rezervare a biletelor de avion emise de SC C.T. SRL Focşani - pct. Buzău, depuse la dosar instanţă, rezultă că rezervarea biletelor şi costul călătoriei aferentă acestei rezervări sunt făcute prin comanda telefonică prin postul nr. 0000, despre care s-a probat că aparţine chiar inc. A.L., fiind şi interceptat legal în prezenta cauză.
Parchetul a susţinut că acestea sunt doar câteva exemple care demonstrează intervenţia inculpaţilor prin anturajul lor în desfăşurarea în condiţii de celeritate şi siguranţa a procesului penal, care justifică cu atât mai mult concluzia că pedepsele aplicate lor apar prea blânde în raport cu criteriile prev. de art. 72, alin. (1), C. pen., mai cu seamă că ei au avut un comportament total nesincer, de negare cu vehemenţă, cu virulenţă a faptelor comise în ciuda evidenţei sistemului probator. În contextul dat, prin pedepsele aplicate inculpaţilor vizaţi instanţa nu a răspuns exigenţelor art. 52, C. pen., text potrivit căruia "pedeapsa este o măsura de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni" (alin. (1); "prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de munca, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială (...) " (alin. (2)).
Chiar dacă prin forţa lucrurilor, poate fi justificată o pedeapsă neprivativă de libertate în ce le priveşte pe inculpatele A.S. şi A.A., în raport cu faptele pentru care ele sunt deduse judecăţii şi cu contribuţia lor la săvârşirea acestora, opinează că se justifică aplicarea disp. art. 861 şi urm. C. pen. în raport nu numai cu inculpata A.S., ci şi cu inculpata A.A., prin fixarea unui termen de încercare mai lung pentru ambele inculpate şi dat fiind contextul cauzei, impunerea în sarcina acestora a obligaţiei prev. de art. 863, alin. (3), lit. d), C. pen., privind interdicţia de a intra în contact direct sau prin interpuşi cu victima minoră, cu părinţii acesteia, cu martorii T.I., B.C., B.S., M.V., M.A. şi cu inculpatul D.C. în fond, şi inculpata A.A. a exercitat activitatea de supraveghere a victimei minore şi a celor două prostituate implicate în aceasta cauză o perioadă de timp relativ însemnată (o lună).
Într-un al treilea motiv de apel, parchetul a arătat că, sumele de bani pentru care instanţa fondului a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpaţii A.L., B.F. şi A.A. sunt sub nivelul beneficiului ilicit al acestora, care poate fi determinat pe baza probelor aflate la dosar.
Sub acest aspect, criteriile de determinare a beneficiului ilicit de care a uzat Tribunalul Buzău sunt eronate, pentru că surprind momente de raportare a veniturilor din prostituţie indicate telefonic numai pe perioade secvenţiale de timp, omiţându-se veniturile indicate în alte procese-verbale de certificare a convorbirilor telefonice ca fiind realizate efectiv de fetele livrate prostituării.
În plus, instanţa a redus în mod neîntemeiat perioadele în care fetele livrate prostituării au practicat această activitate în beneficiul inculpaţilor vizaţi la 60 zile efective pentru victima minoră D.M.L. şi T.V. şi la 80 zile pentru numita D.I.
S-a susţinut că, din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că fetele în discuţie au prestat activitate de livrare a lor prostituării în beneficiul inculpaţilor pe perioada 04 iulie 2008 - jumătatea lunii noiembrie 2008, deci vreme de 130 zile, cu excepţia unei perioade de două săptămâni în luna iulie 2008 în care victima minoră nu s-a prostituat şi a unei perioade în medie de cinci zile pentru fiecare lună din intervalul iulie - octombrie 2008, când fetele, din motive fiziologice nu au putut presta activitatea de prostituţie.
În aceste condiţii, în mod cu totul nejustificat Tribunalul Buzău a tras concluzia că fetele au fost livrate prostituării, dintr-un interval de 130 zile supus analizei numai pe perioade de 60 zile şi respectiv 80 zile.
Pe de altă parte, nu este fundamentată aprecierea instanţei că minora D.M.L. ar fi plecat perioade îndelungate de timp la alt proxenet ori ar fi predat banii altui proxenet. Plecarea numitei D.M.L., la care instanţa face referire se face numai în două împrejurări, respectiv în ziua de 31 august 2008 şi pe 06 septembrie 2008, însă din probele aflate la dosar reiese că cea în cauză s-a întors după nici o zi la inculpaţi, respectiv pe 01 septembrie 2008 şi chiar în aceeaşi zi în care plecare, respectiv pe 06 septembrie 2008. Din probele expuse rezultă că de fapt victima minoră a fugit de la inculpatul A.L. pentru că o bătea, o priva de hrană, nu îi dădea medicamente când era răcită, situaţii ce nu au nici o legătură cu vreo eventuală deplasare benevolă la vreun alt proxenet, aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond.
Şi referirile făcute de Tribunalul Buzău la perioade de timp în care T.V. nu ar fi prestat prostituţie în Spania pentru că s-ar fi aflat în România sunt rezultatul unor grave erori şi confuzii, când instanţa practic confundă datele de rezervare a biletelor pe numele celei în cauză pentru călătorii pe rutele Paris - Bucureşti, pe 20 septembrie 2008, Torino - Bucureşti pe 24 octombrie 2008 şi Roma - Bucureşti pe 27 octombrie 2008, cu călătorii efectuate efectiv, cu toate că prin adresa scrisă Compania B.A. precizează că este vorba doar de rezervări ale călătoriilor şi nu poate confirma decât faptul că acele călătorii nu s-au mai efectuat.
În aceste condiţii, pe baza probelor aflate la dosar şi a localizării inculpaţilor vizaţi pe teritoriul Spaniei în legătură cu activitatea infracţională, parchetul a precizat că se pot reţine următoarele aspecte: - pe perioada 04 - 31 iulie 2008 erau în Spania inc. A.L. şi B.F. Victima minoră nu s-a prostituat în intervalul 04 - 11 iulie 2008 şi 27 - 31 iulie 2008, pe acest ultim interval de timp neprestând respectiva activitate nici T.V. şi D.I. Banii obţinuţi de victima minoră i-au revenit, potrivit probelor, inc. B.F., iar cei obţinuţi de celelalte fete au fost însuşiţi de A.L.; pe perioada 31 iulie - 21 august 2008 (trei săptămâni) în Spania a fost numai inc. B.F., care a încasat banii din prostituţie de la toate cele trei fete; pe perioada 22 august - 09 octombrie 2008 în Spania a fost prezent numai inc. A.L., care şi-a însuşit banii din prostituţie de la toate cele trei fete. Pe această perioadă în intervalele 27 - 31 august 2008, 26 - 30 septembrie 2008 fetele nu s-au prostituat (din raţiuni de uz practic, perioadele de inactivitate ţinând de necesităţile fiziologice ale fetelor au fost plasate la sfârşitul fiecărei luni); pe perioada 10 octombrie - 13 noiembrie 2008 (deci 30 zile) a fost prezent în Spania inc. A.A., care a încasat banii obţinuţi din prostituţie de toate cele trei fete. Pe respectiva perioadă, pentru argumentele înfăţişate, se socoteşte ca în intervalul 27 octombrie - 31 octombrie 2008 fetele nu s-au prostituat.
Odată făcute aceste precizări, este justă aprecierea instanţei că veniturile fetelor realizate din prostituţie variau, însă relevă că, fără a extrapola declaraţiile victimei minore date la urmărirea penală, care vorbesc de o medie de 500 euro pe seară şi de o sumă totală de 270.000 euro ce pare exagerată şi care ar fi fost predată inculpaţilor de toate cele trei fete - opinăm că instanţa trebuia să facă o medie a veniturilor după datele de raportare din toate procesele-verbale de certificare a convorbirilor telefonice depuse la dosarul de urmărire penală, ci nicidecum după numai o parte din respectivele procese-verbale, extrase selectiv.
În baza acestor raţiuni, parchetul a susţinut că se pot face următoarele constatări:
- D.I. a obţinut în zilele când s-au raportat pentru ea veniturile din prostituţie: 55 euro, 180 euro, 300 euro, 140 euro, 230 euro, 170 euro, 110 euro, deci un total de 1.185 euro pe 7 seri raportate, ceea ce înseamnă o medie de cea. 170 euro pe seara;
- T.V. a obţinut în zilele când s-au raportat pentru ea veniturile din prostituţie: 130 euro, 300 euro, 440 euro, 470 euro, 300 euro, 100 euro, 400 euro, 550 euro, 410 euro, 560 euro, 250 euro, 115 euro, 140 euro, 110 euro, 30 euro, 110 euro, deci un total de 4.415 euro pe 16 seri raportate, ceea ce înseamnă o medie de cca 275 euro pe seară;
- minora D.M.L. a obţinut în zilele când s-au raportat pentru ea veniturile din prostituţie: 140 euro, 500 euro, 500 euro, 500 euro, 500 euro, 300 euro, 400 euro, 500 euro, 600 euro, 380 euro, 80 euro, 150 euro, 110 euro, deci un total de 4.660 euro pe 13 seri raportate, ceea ce înseamnă în medie peste 350 euro pe seara.
Având în vedere referirile făcute anterior, din coroborarea logică a datelor înfăţişate rezultă următoarele aspecte:
- inculpatul B.F. a încasat pe o perioada de 39 zile veniturile obţinute din prostituţie de minora D.M.L. (11 iulie - 26 iulie 2008 şi 01 august - 21 august 2008) şi pe 21 zile banii din activitatea de prostituţie realizaţi de D.I. şi T.V. (01 august - 21 august 2008), ceea ce înseamnă că a obţinut un beneficiu ilicit de 22.995 euro în raport cu veniturile pe seară determinate, potrivit precizărilor anterioare pentru fiecare fată, sumă din care se scad 3.000 euro pe care el i-a trimis în ţara lui B.E., de unde rezultă ca inculpatul B.F. a rămas cu un beneficiu ilicit de 19.995 euro, ci nu de 6.500 euro, cum eronat a apreciat Tribunalul Buzău); inculpatul A.L. a încasat pe o perioada de 23 zile (04 - 26 iulie 2008) veniturile din prostituţie ale lui D.I. şi T.V. şi pe o perioadă de 38 zile (23 august - 26 august 2008, 01 - 25 septembrie 2008, 01 - 09 octombrie 2008) banii obţinuţi din prostituţie de toate cele trei fete, ceea ce înseamnă în raport cu media realizată pe seară de fiecare un beneficiu ilicit de 40.445 euro, din care se scad sumele transmise de el personal sau prin interpuşi în ţara inculpatei A.S. şi care totalizează 13.582 euro, de unde rezultă că inc. A.L. a rămas cu un beneficiu ilicit de 26.863 euro, ci nu de 18.068 euro, cum eronat a apreciat Tribunalul Buzău; inculpata A.A. a încasat pe o perioadă de 30 zile (10 - 26 octombrie 2008 şi 01 - 13 noiembrie 2008) veniturile obţinute de toate cele trei fete din prostituţie, ceea ce înseamnă în raport cu media pe seară determinată, potrivit precizărilor anterioare, un beneficiu ilicit de 23.858 euro, din care se scad sumele trimise în ţară de cea în cauză personal sau prin intermediari inc. A.S. şi care totalizează 7.050 euro, de unde rezultă că inc. A.A. a rămas cu un beneficiu ilicit de 16.808 euro, ci nu de numai 400 euro cum eronat a apreciat Tribunalul Buzău.
În raport cu această ultimă constatare, apare ca fiind contrară legii măsura de ridicare a sechestrului asigurător asupra autoturismului marca F. aparţinând inc. A.A. şi evaluat de expert la suma de 4.025 euro, de vreme ce ea a obţinut din infracţiune un beneficiu ilicit de 16.808 euro, iar vehiculul este evaluat de expert la 4.025 euro.
Pentru motivele expuse, se solicită desfiinţarea Sentinţei penale nr. 24 din 10 februarie 2008 prin prisma criticilor invocate, în sensul condamnării judiciare a inc. A.L., B.F., A.S. şi A.A. la pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptelor săvârşite şi atitudinii lor din cursul procesului penal, extinderea regimului suspendării sub supraveghere definit de art. 861 şi urm. C. pen. şi pentru inc. A.A. şi ca efect fixarea obligaţiei pentru aceasta şi pentru inc. A.S. de a nu lua legătura direct sau prin interpuşi cu persoanele vizate în considerentele prezentei cereri, înlăturarea circumstanţelor atenuante nelegal reţinute în cauza şi înlăturarea măsurii ridicării sechestrului asigurător asupra autoturismului marca F. aparţinând inc. A.A., sechestru care solicită să fie menţinut.
2. Apelantul inculpat A.L., a criticat hotărârea instanţei de fond pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că hotărârea apelată nu este motivată.
Din punctul său de vedere, judecătorul instanţei de fond nu motivează ce considerente l-au dus la concluzia că se face vinovat de faptele pentru care este cercetat şi condamnat la pedeapsa de 7 ani. Apelantul a susţinut că, apărările sale nu au fost verificate şi analizate de instanţa de fond, astfel încât hotărârea de condamnare nu este susţinută probator.
În opinia sa, hotărârea instanţei de fond este dată numai pe declaraţiile coinculpatului D.C. şi ale părţii vătămate D.M.L. Însă, solicită a se observa că declaraţia coinculpatului D.C. a fost una nereală şi contradictorie şi probabil dată împotriva sa, doar ca procurorul de anchetă să nu ia împotriva lui măsura arestării.
Referitor la declaraţia părţii vătămate dată în faza de urmărire penală, apelantul A.L. a solicitat a se avea în vedere că aceasta a fost dată sub presiune, fiind ulterior retractată, aceasta a fost iniţial audiată ca învinuită, fără prezenţa părinţilor şi a autorităţii tutelare, cu intimidare, efectuându-se de asemenea presiuni asupra sa în tot cursul urmăririi penale. Astfel, apreciază că în mod greşit instanţa de fond a înlăturat declaraţiile acesteia din faza cercetării, întrucât acestea reflectau adevărul.
Apelantul a mai supus atenţiei instanţei de control judiciar faptul că urmărirea penală s-a desfăşurat cu încălcarea dreptului său la apărare, deoarece inculpatului i s-a adus la cunoştinţă începerea urmăririi penale după circa 1 an şi nu de îndată aşa cum prevede legea, timp în care s-au efectuat multiple acte de urmărire penală, iar convorbirile telefonice care îl incriminează pe inculpat nu sunt purtate de acesta, ci de alte persoane despre el, astfel că situaţiile rezultate din acele convorbiri nu pot să-i fie opozabile.
Într-un alt motiv de apel, acesta a susţinut că în mod greşit i s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane minore prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din acelaşi act normativ, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., precum şi cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de proxenetism în formă agravată prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea de proxenetism în formă simplă prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
S-a susţinut că în mod greşit au fost luate în considerare declaraţiile contradictorii şi interesate ale coinculpatului D.C., că apelantul ar fi cunoscut vârsta reală a minorei, deşi nu există nici o altă probă că apelantul ar fi avut vreo legătură cu această parte vătămată.
De asemenea, s-a susţinut că nu există probe din care să rezulte că inculpatul apelant ar fi recrutat, cazat, ameninţat sau constrâns la practicarea prostituţiei pe nici una dintre persoanele respective, întrucât cu minora D.M.L. nu a avut nicio legătură, cu D.I. a avut o relaţie de concubinaj din care a rezultat şi un copil, iar T.V. trăia în concubinaj cu un fiu nelegitim al său. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în toate declaraţiile celor două tinere, D.I. şi T.V. au arătat că au plecat în Spania cu D.C., dar ambele au negat că s-ar fi prostituat. În ce priveşte transcrierile unor înregistrări de convorbiri telefonice din care s-ar putea deduce că cele două tinere s-au prostituat în Spania, aceste mijloace de probă nu se coroborează cu altele obţinute în mod legal, iar cu privire la sumele de bani trimise în Spania unor membrii ai familiei inculpatului nu s-a demonstrat că aceste sume de bani provin din prostituţie, şi oricum, din aceste sume de bani inculpata A.S. le-a cumpărat case şi a investit în renovarea acestora.
Faţă de toate aceste aspecte, solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Buzău şi pe fond achitarea inculpatului atât pentru fapta de trafic de persoane, indiferent ce încadrare ar primi, cât şi pentru fapta de proxenetism.
Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită curţii a avea în vedere că nu este probată confiscarea de la inculpat, calculele făcute de instanţa de fond sunt empirice, iar sumele sunt confiscate de două ori şi de la apelant şi de la ceilalţi membrii ai familiei.
În subsidiar, apelantul A.L. a solicitat să se constate că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea aspră, impunându-se reducerea acesteia.
3. Apelanţii inculpaţi B.F., A.S., A.A. au susţinut că actele de urmărire penală efectuate în cauză sunt lovite de nulitate absolută, deoarece declaraţia părţii vătămate D.L.M. trebuia să fie dată în prezenţa reprezentanţilor legali şi a unui apărător, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 678/2001 şi au subliniat faptul că o persoană nu poate avea calitatea atât de parte vătămată, de învinuită şi ulterior de martor.
Un alt motiv de apel este acela că, încadrările juridice date faptelor sunt greşite, aceasta deoarece unii inculpaţi au fost trimişi în judecată reţinându-se la încadrarea juridică agravantă, iar alţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni în formă simplă, astfel că, s-a solicitat înlăturarea agravantei şi pentru apelantul B.F.
Tot pentru apelantul inculpat B.F., s-a susţinut că din toate actele dosarului nu rezultă că el a obţinut venituri din infracţiunea de proxenetism, iar hotărârea de condamnare la pedeapsa de 5 ani nu are suport probator, impunându-se achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Apelantul a mai susţinut că, din nicio probă a dosarului (interceptări telefonice, declaraţii de inculpaţi sau de martori) nu rezultă că el ar fi desfăşurat vreo activitate de trafic de persoane sau ar fi exploatat pe celelalte două femei majore, probele demonstrând că, dimpotrivă, cel care a făcut acest lucru a fost D.C.
În ce priveşte pe apelantele inculpate A.A. şi A.S., s-a arătat că infracţiunea de proxenetism reţinută în sarcina lor nu există, motiv pentru care se impune achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 rap la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a susţinut de către aceştia că în mod greşit instanţa de fond a luat măsura confiscării unor sume de bani de la fiecare, impunându-se înlăturarea acesteia pentru toţi cei trei inculpaţi apelanţi.
Examinând hotărârea apelată în raport de probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, de criticile invocate de parchet şi de apelanţii inculpaţi, dar şi din oficiu sub toate aspectele, de fapt şi de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile declarate sunt nefondate.
Întrucât în apelurile lor inculpaţii A.L., B.F., A.A. şi A.S. contestă situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi încadrările juridice date acesteia şi vinovăţia lor în săvârşirea faptelor, pe când apelul parchetului vizează, în esenţă, individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi măsura confiscării speciale, Curtea a analizat cu prioritate apelurile declarate de inculpaţi.
1. Apelurile inculpaţilor A.L., B.F., A.A. şi A.S. au multe puncte şi susţineri comune, astfel încât curtea le va analiza împreună.
Susţinerile apelantului A.L. că, hotărârea primei instanţe este nemotivată, sunt vădit neîntemeiate.
Chiar dacă instanţa nu a răspuns, în mod expres, unora dintre apărările formulate de inculpatul apelant, în realitate, aceste apărări au fost înlăturate în mod implicit prin explicaţiile date în partea expozitivă a hotărârii, atunci când s-a efectuat analiza probelor administrate şi s-a expus situaţia de fapt pe care a reţinut-o în baza acestora.
Criticile apelanţilor inculpaţi A.L. şi B.F. nu sunt întemeiate nici în ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
Această solicitare a fost făcută pe considerentul că, inculpaţii nu ar fi cunoscut vârsta pe care o avea victima D.M.L. atunci când a fost recrutată, transportată în Spania, găzduită şi exploatată prin impunerea ca aceasta să se prostitueze la stradă.
Probele administrate în cauză, cu declaraţiile inculpatului D.C., ale victimei minore, depoziţiile martorilor B.C. şi B.S., confirmate şi de conţinutul unor convorbiri telefonice înregistrate în condiţii de legalitate atestă însă o situaţie contrară şi anume faptul că, atât inculpatul B.F., care a fost primul ce a intrat în legătură cu victima minoră, cât şi tatăl acestuia A.L. şi ceilalţi membrii ai familiei, respectiv A.A. şi A.S. au cunoscut că D.L.M. este minoră.
În primul rând, relaţia dintre inculpatul B.F. şi minora D.L.M. a început în ţară în anul 2008, relevant fiind faptul că victima era încă elevă la liceu şi în cursul relaţiei pe care a avut-o cu inculpatul B.F.,acesta o aştepta deseori să iasă de la şcoală.
Martorii B.C. şi B.S. care locuiau cu chirie într-un imobil aparţinând inculpatului A.L., au relatat că minora M. a fost adusă în acea locuinţă în luna august 2009 de către inculpatul apelant A., iar a doua zi fata a plecat împreună cu un băiat "S.", respectiv inculpatul D.C. cu D.I. şi T.V. în Spania, ca să practice prostituţia pentru el.
Faptul că inculpaţii au realizat că D.M.L. pe care o denumiseră " românca" este minoră, rezultă şi din conţinutul unora din convorbirile telefonice purtate între ei, că vor avea numai probleme din cauza ei, cu referire atât la vârsta acesteia, cât şi la caracterul ei mai dificil (ex. convorbirile purtate între B.F. şi A.S.).
Apelantul a mai susţinut că nici o probă nu rezultă că ar fi recrutat, transportat sau ar fi cazat pe partea vătămată folosind violenţa sau vreun alt mijloc de constrângere sau prin fraudă sau înşelăciune, sau profitând de imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa în scopul de a o exploata.
Însă, modalitatea în care victima minoră a ajuns să fie exploatată de acest grup de persoane aflat sub coordonarea apelantului inculpat A.L., este deja una tipică pentru acest gen de infracţiuni. După cum s-a arătat şi mai sus, inculpatul B.F. a fost cel care a iniţiat o relaţie amoroasă cu minora, pe care acesta nici nu a negat-o şi apoi nu a fost greu ca aceasta să fie convinsă de tatăl acestuia să plece în Spania unde aflase că locuieşte iubitul său. Că inculpaţii au profitat de sentimentele pe care minora D.M.L. le nutrea pentru inculpatul B.F., rezultă din nou din conţinutul convorbirilor telefonice. Spre exemplu: o persoană de sex masculin (posibil D.C. îi comunică inculpatului B.F. "am sunat la M. şi mi-a spus, mi-a spus românca că nu poate să mai stea fără tine, că ea pentru tine a venit în Spania, să bage în ea "ţevi", ea pentru tine a făcut tot şi vrea să-ţi arate că vrea să fie cu tine, că îi eşti dator şi ea nu mai poate să stea fără tine"; "Femeia vroia să zică eu am venit cu el aici pentru el şi am rămas cu tatăl lui şi eu ştiu că este dator 11.000 euro şi trebuie să-i fac bani să-i plătesc datoriile ca să vadă că pentru el vreau să fac orice (…) când toată lumea a fugit de lângă el"; "Ea a spus aşa: "dacă nu vine L. în Spania zilele astea plec, eu plec în România, înţelegi?".
Împrejurarea că inculpatul A.L. a cunoscut în detaliu situaţia victimei minore, rezultă şi din convorbirea pe care a purtat-o cu fiul său B.F. despre minoră şi banii pe care aceasta îi obţinea din activitatea de prostituţie, aceasta fiind determinată de cei doi să creadă că trebuie să le plătească banii pe actele de identitate falsificate pe care le obţinuseră pe numele ei, întrucât actele originale ale acesteia "dispăruseră" în mod convenabil, tot datorită manoperelor inculpaţilor: "De ce nu ai făcut sfatul celălalt? "Câţi bani mai trebuie să dai la paşaport?, Mai era de dat 3.000, când am plecat eu. Cât ai dat până acum? (...) asta era şmecheria (...) şmecheria era să creadă că banii se duc pentru documente, nu că rămân la tine, că ea îţi calculează toţi banii, aşa fac ele, toţi banii". Tot din cuprinsul acestor convorbiri rezultă că victima era amăgită cu continuarea acestei relaţii, tocmai ca să se prostitueze în continuare în folosul acestei familii, A.L. spunându-i în cadrul aceleiaşi convorbiri fiului său: "atât îi spui, obligatoriu când vin eu, îi spui, obligatoriu rămânem amândoi".
În plus, în cursul judecăţii s-a depus la dosar xerocopia formularelor de rezervare a biletelor de avion emise de SC C.T. SRL, din care rezultă că atât rezervarea cât şi costul călătoriei au fost făcute prin comandă telefonică de pe telefonul aparţinând inculpatului A.L., astfel că acesta a cunoscut datele persoanelor pentru care a rezervat bilete, inclusiv pe cele ale minorei D.M.L.
Că inculpatul apelant A.L. se afla la conducerea acestei "afaceri de familie" fiind informat periodic despre activitatea celor trei femei exploatate sexual în Spania, inclusiv victima minoră D.M.L., rezultă şi din conţinutul altor convorbiri telefonice, pe care le-a purtat personal. Spre exemplu, într-una dintre acestea, "I." - martora T.V. îi raportează apelantului că aseară a făcut 560, "S." - D.I. a făcut 140, iar când inculpatul se interesează de "R." i se comunică faptul că aceasta a făcut 380.
Prin urmare, Curtea a considerat că nu pot fi primite criticile inculpatului referitoare la lipsa probelor care să demonstreze implicarea sa în activitatea infracţională în ce o priveşte pe minora D.M.L. şi nici cele referitoare la greşita încadrare juridică a faptei.
Aşa cum a arătat şi prima instanţă, textul din Legea specială nr. 678/2001 prevalează celui C. pen. - 329, mijloacele folosite pentru recrutarea, transportarea, găzduirea şi exploatarea sexuală a minorei fiind înşelăciunea şi amăgirea fetei că va continua relaţia de concubinaj cu inculpatul B.F., că trebuie să se prostitueze în beneficiul acestuia şi al familiei sale, pentru a ajuta să scape de datorii şi pentru a-şi plăti ea însăşi datoriile către acesta cu aşa zisa procurarea actelor de identitate false care să ateste că nu mai este minoră.
De altfel, nici nu are relevanţă dacă victima a consimţit să plece în Spania, iar acolo nu a obiectat atunci când i s-a spus că trebuie să se prostitueze în beneficiul persoanei iubite, întrucât potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001" consimţământul persoanei, victima traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului". Textul citat este incident în cauză mai ales în situaţia concretă a victimei D.M.L., care la data cât a fost recrutată de B.F. avea 16 ani.
Împrejurarea că prima instanţă a dat eficienţă declaraţiilor pe care partea vătămată minoră D.M.L. le-a dat în cursul urmăririi penale, neluând în considerare versiunea pe care această persoană a prezentat-o în faţa primei instanţe, atunci când a fost audiată, se explică prin faptul că aceste declaraţii se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, în special cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate cu autorizaţia legală a unui judecător, cuprinse în volumul 3 al dosarului de urmărire penală. Aproape toate aceste procese-verbale relevă elemente concrete cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi pe teritoriul Spaniei din exploatarea în beneficiul lor a celor 3 femei, dintre care una având vârsta minoratului.
Inculpaţii au contestat conţinutul acestor convorbiri susţinând că ele nu au fost traduse corect din limba romanes, însă în cursul judecăţii cauzei, în primă instanţă, s-a dispus din nou traducerea acestora de către un alt interpret, iar în noua traducere, conţinutul a fost acelaşi, înregistrându-se diferenţe foarte mici, nesemnificative.
Un alt argument pentru care declaraţia dată de partea vătămată minoră ca şi declaraţiile coinculpatului D.C. date în faţa primei instanţe, trebuie privite cu rezervă, este acela că din dosar rezultă că asupra acestor persoane s-au făcut puternice presiuni, coinculpatul D. fiind atacat în penitenciar de un alt deţinut, iar minora a trimis instanţei de fond mai multe scrisori olografe în care susţinea că, îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi nu doreşte să se prezinte în faţa instanţei întrucât îi este teamă de membrii familiei A.
Este adevărat că, iniţial, în cursul urmăririi penale desfăşurate de către organele de poliţie Buzău, D.M.L. a avut calitatea de învinuită pentru infracţiunea de prostituţie, explicaţia fiind aceea că minora fusese returnată în ţară de autorităţile judiciare spaniole, fiind depistată că se prostitua în beneficiul altor persoane. Însă, în momentul în care cauza a fost preluată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău, minora a primit calitatea corectă de parte vătămată, victimă a infracţiunii de trafic de persoane. Trebuie însă arătat că, chiar şi atunci când a avut calitatea de învinuită, minora a fost asistată de un avocat, audierea ei a avut loc în prezenţa unui reprezentant al Direcţiei de Protecţie a Copilului şi că părinţii acesteia au fost prezenţi la poliţie, însă s-a respectat dorinţa minorei de a nu fi prezenţi la audiere, deoarece îi era ruşine de ei.
Cu privire la declaraţia pe care D.M.L. a dat-o în calitate de parte vătămată în faţa procurorului, prin care a relatat modul cum a ajuns în Spania şi cine s-a ocupat de transportul, cazarea şi exploatarea ei, Curtea a considerat că nu există nici un temei pentru a se considera că s-au exercitat presiuni asupra acesteia, odată ce i se reţinuse calitatea de victimă a infracţiunii, nemaifiind învinuită de nimic. Oricum, lipsa de asistenţă juridică în faţa procurorului ar fi putut să fie invocată ca o cauză de nulitate numai de către această parte, nu de către inculpaţi cărora li s-a respectat în totalitate dreptul la apărare.
Nu în ultimul rând, Curtea a observat că, declaraţia dată în faţa primei instanţe de către partea vătămată D.M.L. ridică mari semne de întrebare sub aspectul veridicităţii, întrucât aceasta, o fată de 16 ani, se prezintă a fi un adevărat lider al grupului care a plecat în Spania, că ea a procurat biletele, că ea a făcut dispărute actele proprii şi le-a ţinut drept garanţie pe cele ale celorlalte femei, şi că odată ajunsă în Spania a făcut numai ce a vrut ea, plecând cu diferiţi bărbaţi şi prostituându-se în beneficiul acelora sau al său. După cum s-a arătat mai sus, aceste declaraţii sunt în totală contradicţie cu conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi despre minoră sau chiar de minoră cu unii dintre inculpaţi, din cuprinsul cărora rezultă clar că aceasta se afla sub controlul lor chiar dacă avea o fire mai rebelă, situaţie pe care inculpaţii încercau să o surmonteze prin amăgirea continuă a acesteia, întrucât ea era femeia care câştiga cei mai mulţi bani din activitatea de prostituţie.
Apelantul inculpat A.L. a negat şi faptul că ar fi exercitat violenţe asupra celor două femei majore, pentru a le determina să se prostitueze în beneficiul său sau să continue această activitate, ceea ce, în opinia sa, ar fi trebuit să ducă la înlăturarea agravantei prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. Însă la dosarul de urmărire penală există numeroase dovezi constând în procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice purtate chiar între membrii familiei A. în care şi aceştia se plâng unul altuia de violenţele exercitate asupra fetelor de şeful familiei sau convorbiri purtate chiar cu femeile în cauză, sugestive fiind cele de la 91 dosar urmărire penală, 92: "dacă nu ne-a bătut pe toate cu cablul, pe mâini, ziceai că suntem la şcoală, ne-a pus să ţinem mâinile aşa şi ne dădea peste mâini şi după aceea peste picioare (…) că o zi nu am putut să merg", sau "ce să mai fac, m-a bătut tatăl tău de mi-a rupt gura" (…) "a băut la bar şi ne-a chemat acolo să mâncăm, am mâncat şi când să înghit ultima sârmă a început să mă ia la palme".
Nu poate fi primită nici critica susţinută doar de apelantul A.L. referitoare la faptul că urmărirea penală împotriva sa ar fi început în anul 2008 şi ar fi fost adusă la cunoştinţă în septembrie 2009, deoarece începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de proxenetism a fost confirmată în ianuarie 2009 şi nu la începutul anului 2008 cum susţine eronat inculpatul, iar începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de trafic de persoane a avut loc pe 16 septembrie 2009 de către procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău, după conexarea dosarelor.
Oricum, aducerea la cunoştinţa învinuitului a începerii urmăririi penale nu este ţinută de vreun termen sau sancţionată cu vreo cauză de nulitate a actului procedural respectiv.
Ca atare, în concluzie, Curtea a considerat că soluţia de condamnare a apelantului inculpat A.L. este corectă. Din probele administrate în cauză rezultă că acesta, în calitate de şef al familiei, era coordonatorul şi principalul beneficiar al activităţii de trafic de persoane în ce priveşte pe partea vătămată minoră D.M.L. şi proxenetism în ce priveşte pe majorele T.V. şi D.I., neexistând temeiuri pentru a se dispune achitarea acestuia. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru inculpatul B.F., a cărei contribuţie la săvârşirea activităţii infracţionale a fost mai mare decât cea a surorii sale A.A. şi A.S., el fiind cel care a recrutat-o pe minoră, a desfăşurat manopere de amăgire a acesteia pentru a se prostitua în beneficiul familiei şi a determinat pe celelalte două femei să continue să se prostitueze exercitând şi el acte de violenţă asupra acestora, fiind practic mâna dreaptă a tatălui său A.L.
Nu au putut fi primite nici susţinerile apelantelor inculpate A.A. şi A.S. care şi-au clamat, de asemenea, nevinovăţia, susţinând în esenţă că nu există probe care să demonstreze situaţia de fapt susţinută de prima instanţă, în condiţiile în care probele administrate în cauză cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice prinse în volum 3 al dosarului de urmărire penală atestă implicarea acestor două apelante în afacerea de familie, prima participând o perioadă de timp la supravegherea "fetelor" şi la încasarea câştigurilor, iar cea de-a doua, aflată în ţară, primind importante sume de bani de la ceilalţi membrii ai familiei şi fiind informată permanent mersul lucrurilor din Spania.
La toate acestea se adaugă şi documentele bancare care atestă că aceasta a primit sumele de bani. Împrejurarea că pentru două dintre femeile ce se prostituau în beneficiul familiei A., A.S. a procurat două imobile, nu îi exonerează de răspundere penală pentru faptele săvârşite pe membrii grupului infracţional, curtea apreciind că acesta a fost un element care a servit la determinarea celor două - D.I. şi T.V. - să fie exploatate sexual în continuare şi să nu dea declaraţii nefavorabile inculpaţilor.
Neexistând temeiuri care să impună achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, Curtea a constatat că nu există nici motive pentru ca aceştia să fie exoneraţi de a remite câştigurile obţinute prin activitatea ilicită de trafic de persoane şi proxenetism. Ca atare, măsura confiscării speciale adoptată de către instanţa de fond este pe deplin justificată şi nu se impune înlăturarea acesteia, şi nici ridicarea sechestrului asigurator instituit şi menţinut de către prima instanţă prin hotărârea atacată asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor apelanţi A.L., A.S. şi B.F.
Pentru toate aceste motive, Curtea a apreciat că apelurile inculpaţilor sunt nefondate şi în conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. le va respinge ca atare.
1. Apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău
În primul motiv de apel, parchetul a susţinut că nu se justifică aplicarea circumstanţelor atenuante pentru nici unul dintre cei patru inculpaţi şi că s-ar impune majorarea pedepselor inculpaţilor, iar pentru inculpata A.A. să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi nu condiţionată aşa cum a hotărât prima instanţă.
Curtea a considerat, însă, că prima instanţă a efectuat un judicios proces de individualizare a pedepselor pentru fiecare dintre inculpaţi, în raport de contribuţia concretă a fiecăruia în cadrul grupului infracţional.
Chiar dacă în sarcina inculpaţilor nu s-a reţinut nici prevederile art. 7 sau 8 din Legea nr. 39/2003 sau ale art. 323 C. pen. asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, Curtea a constatat că în această adevărată afacere infracţională bazată pe exploatarea sexuală a trei femei, au fost cooptaţi membrii de familie, inculpatul A.L. - tatăl - fiind şeful incontestabil al grupului, B.F. - fiul - fiind omul cu cea mai mare putere de decizie după tatăl său, A.S. - mama - fiind persoana care era la curent cu toată afacerea şi primea şi investea câştigurile obţinute din prostituţie, iar A.A. - fiica - fiind un executant care îi înlocuia din când în când în Spania pe ceilalţi membri ai familiei, în perioada în care aceştia trebuiau să vină în România.
Ca atare, ţinând cont de rolul fiecăruia, instanţa de fond a sancţionat cu pedepse mai mari pe inculpaţii A.L. şi B.F., în sarcina cărora s-a reţinut şi infracţiunea mai gravă de trafic de minori şi cu pedepse mai uşoare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere sau condiţionată pentru cele două femei, A.S. şi A.A..
În procesul de individualizare al pedepselor, prima instanţă a reţinut în mod corect circumstanţe atenuante judiciare, pentru fiecare dintre inculpaţi, referindu-se la art. 74 alin. (2) C. pen., care au caracter exemplificativ şi numai pentru inculpaţii B., A.A. şi A.S. s-au reţinut şi disp. art. 74 lit. a) C. pen., determinant fiind faptul că aceştia trei sunt persoane fără antecedente penale, spre deosebire de A.L., care are trecut infracţional, fără a fi recidivist.
Curtea a considerat că nu se impune înlăturarea acestor circumstanţe atenuante, în condiţiile în care infracţiunea de trafic de minori care prevede pedeapsa cea mai gravă de la 10 la 20 ani închisoare, a privit exploatarea unei singure persoane minore. În plus, faţă de cele reţinute de prima instanţă, Curtea a considerat că pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată inculpatului A.L. este justă şi proporţională cu gravitatea concretă a faptelor comise, fiind necesar să se aibă în vedere şi împrejurarea că acest inculpat este serios bolnav, fiind suferind de diabet zaharat insulino-dependent, situaţie ce a determinat şi internarea sa în unităţile spitaliceşti din sistemul penitenciar pe parcursul procesului.
De asemenea, Curtea a considerat că şi pedepsele celorlalţi inculpaţi reflectă gradul concret de pericol social al contribuţiei pe care aceştia au avut-o în activitatea infracţională descrisă mai sus. B.F. atât prin cuantumul pedepsei aplicate de 5 ani închisoare, cât şi prin modalitatea de executare aleasă, privativă de libertate, a fost sancţionat şi el în mod judicios, realizându-se un echilibru între faptele pe care le-a comis în concret şi circumstanţele sale personale.
În ce priveşte pe inculpata A.S. aceasta a fost sancţionată mai grav decât A.A. datorită rolului său mai important în activitatea de proxenetism desfăşurată, Curtea constatând, ca şi instanţă de fond că, inculpata A.A. a desfăşurat activitatea infracţională ocazional, în perioade mai scurte decât ceilalţi inculpaţi, înlocuindu-l pe fratele său sau pe coinculpatul D.C.
Ca atare, pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate de prima instanţă sunt bine individualizare şi nu se impune reformarea hotărârii sub acest aspect.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel prin care se solicită să se confişte sume de bani mai mari decât cele reţinute de prima instanţă şi să nu se ridice sechestrul asigurator de pe autoturismul aparţinând inculpatei A.A., Curtea a constatat că nici acesta nu este fondat.
Prima instanţă a explicat pe larg, în mod amănunţit şi logic atât modalitatea în care a stabilit perioadele de timp în care cele trei femei au fost exploatate prin prostituţie, cât şi cum a ajuns la sumele de bani pe care le-a confiscat de la fiecare dintre inculpaţi, probele avute în vedere fiind în mare aceleaşi cu cele pe care le invocă şi procurorul în motivele de apel.
Astfel, prima instanţă a arătat că a stabilit cu o medie pentru fiecare dintre cele trei femei care s-au prostituat în beneficiul inculpaţilor, a luat de bază procesele-verbale întocmite în cursul urmăririi penale din care rezultă perioadele în care acestea s-au prostituat în beneficiul altor proxeneţi sau au fost plecate în ţară, precum şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice unde există dese referiri la sumele pe care le obţineau în zilele respective cele trei prostituate.
Curtea a considerat că procedeul ales de către instanţa de fond este cel mai corect şi echilibrat şi că nu poate fi îmbrăţişat punctul de vedere exprimat în motivele de apel prin care se solicită să se adiţioneze toate sumele pomenite în procesele-verbale cuprinzând convorbiri telefonice (care oricum nu acoperă toate zilele în care cele trei femei s-au aflat în Spania), sau să nu se ia în considerare rezervările de bilete de avion sau autocar, pe motiv că femeile nu ar fi călătorit efectiv, odată ce nu există nici dovezi contrare acestei situaţii de fapt.
Prin urmare, Curtea a considerat că hotărârea primei instanţe este temeinică şi sub acest aspect, calculele sunt bine efectuate, sumele pentru care s-a dispus confiscarea sunt bine stabilite, iar ridicarea sechestrului asigurator de pe autoturismul inculpatului A.A. este efectul faptului că suma câştigată de aceasta nu acoperea valoarea bunului sechestrat în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii A.L., B.F., A.A., A.S.
Inculpatul B.F. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece nu sunt probe care să susţină vinovăţia sa.
A mai arătat că instanţa de apel nu şi-a motivat hotărârea şi a preluat situaţia de fapt reţinută în Rechizitoriu.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei.
A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 12 şi 14 C. proc. pen.
Inculpatul A.L. a invocat aceleaşi cazuri de casare, arătând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, neexistând probe pentru stabilirea agresiunii sau pentru faptul că le-ar fi transportat pe victime în străinătate.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei.
Inculpatele A.A. şi A.S. au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu sunt vinovate pentru faptele ce li se impută.
În subsidiar au solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea art. 81, 82 C. pen.
Au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare de către instanţă din oficiu constată următoarele:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. - "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia" - invocat de inculpaţii A.L. şi B.F. nu este incident în cauză.
Instanţa de apel a făcut o analiză a probelor administrate în cauză, şi a motivat soluţia adoptată, atât sub aspectul situaţiei de fapt, cât şi al vinovăţiei.
Pentru a evalua avantajele materiale realizate de inculpaţi prin săvârşirea faptelor penale, ambele instanţe s-au raportat la declaraţiile părţilor vătămate privind sumele percepute clienţilor şi perioada de timp în care s-au prostituat pentru inculpaţi.
În ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, Curtea reţine că sunt îndeplinite atât elementele ce ţin de latura obiectivă, cât şi cele care ţin de latura subiectivă, aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi din conţinutul convorbirilor telefonice.
Deşi inculpaţii au arătat că interpretul nu a tradus corect convorbirile înregistrate care îi incriminează, nu au arătat ce pasaje sau ce termeni au fost traduse incorect, motiv pentru care această critică nu poate fi avută în vedere.
Inculpaţii au criticat faptul că singurele argumente ale instanţei privind săvârşirea infracţiunilor este faptul că aveau un trai parazitar.
Trimiterile din hotărârea instanţei de apel la traiul parazitar al inculpaţilor, la conduita vicioasă care denotă dispreţ faţă de viaţă şi morală nu reprezintă, aşa cum au susţinut inculpaţii o motivare a răspunderii penale în cazul infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, ci o redare a motivelor de apel invocate de Parchet, care critica aspectul că în sarcina inculpaţilor au fost reţinute circumstanţe atenuante.
Instanţa de apel a arătat, analizând aceste critici ale Parchetului că prima instanţă a reţinut în mod corect circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpaţii B.F., A.A. şi A.S., care nu au antecedente penale şi art. 74 alin. (2) C. pen. pentru A.L., care este recidivist.
În ceea ce priveşte critica inculpaţilor privind pedepsele aplicate, Curtea constată că acestea sunt adecvate gravităţii faptelor săvârşite şi circumstanţelor personale ale celor doi inculpaţi, o reducere a cuantumului sancţiunilor aplicate având repercursiuni negative atât asupra prevenţiei generale, cât şi asupra celei speciale, în condiţiile în care aceştia au exercitat şi violenţe fizice asupra părţilor vătămate.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. invocat de inculpatele A.A. şi A.S. nu este incident în cauză, deoarece eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor ci, exclusiv discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
În cauză nu există contrarietate între conţinutul probelor şi situaţia de fapt reţinută de instanţă, ca atare nu se poate vorbi de o eroare gravă de fapt.
Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de cele două inculpate nu este incident în cauză, deoarece cele două inculpate, deşi au săvârşit fapte grave, au beneficiat de clemenţa instanţelor, care au aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării în cazul inculpatei A.A. şi o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere în cazul inculpatei A.S., iar o reindividualizare a sancţiunii ar afecta prevenţia generală şi prevenţia specială.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpaţi şi în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi A.L., B.F., A.A. şi A.S. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat A.L., durata reţinerii şi a arestării preventive a acestora, de la 15 septembrie 2009 la 26 ianuarie 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi B.F. şi A.L. la plata sumei de câte 375 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi A.A. şi A.S. la plata sumei de câte 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3620/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3832/2012. Penal → |
|---|
