ICCJ. Decizia nr. 2217/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2217/2012
Dosar nr. 66835/3/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 841 din 06 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 66835/3/2011, s-a dispus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea cererii de revizuire a sentinţei penale nr. 673 din 05 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3572 din 03 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de petenta C.A., ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că, prin adresa din 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, a fost înaintată la această instanţă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 673 din 05 iunie 2008 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 37015/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 3572 din 03 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de către petenta C.A., în calitate de mamă a condamnatei C.A.O.
În conformitate cu art. 399 C. proc. pen., în cauză au fost efectuate cercetări de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, în urma acestora întocmindu-se referatul prin care s-a concluzionat că cererea de revizuire formulată de către petenta C.A. în calitate de mamă a condamnatei C.A.O. este netemeinică.
Adresa a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 17 octombrie 2011, sub nr. 66835/3/2011.
Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilităţii în principiu, conform art. 403 C. proc. pen., instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 673 din 05 iunie 2008 pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 37015/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 3572 din 03 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, condamnarea inculpatei C.A.O. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 condamnarea aceleiaşi inculpate la 10 ani închisoare iar în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Din conţinutul cererii de revizuire a reieşit că motivul pentru care a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare îl constituie faptul că ulterior rămânerii definitive a soluţiei de condamnare au fost descoperite fapte şi împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei.
Astfel s-a invocat faptul că nu i s-a asigurat o apărare reală şi efectivă, fiindu-i încălcate dreptul la libertate, dreptul la un proces echitabil întrucât nu a fost informată amănunţit asupra naturii acuzaţiei care i se aduce şi, în consecinţă, dreptul la apărare.
Totodată s-a relevat faptul că s-au descoperit împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, respectiv depoziţiile unor martori care au confirmat poziţia constantă a inculpatei condamnate potrivit căreia convorbirile telefonice care au constituit probă esenţială în acuzare se refereau la zaruri pentru jocul de barbut şi la parfumuri.
În susţinerea celor relatate petenta a ataşat cererii declaraţiile notariale ale numitelor T.E.R., F.A., B.F.A.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Analizând motivele invocate de petenta în raport cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., care prevăd expres şi limitativ motivele de revizuire, instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, întrucât faptele probatorii relevate în cuprinsul căii extraordinare de atac nu reprezintă fapte noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuienta C.A.O. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată urmând să se dispună rejudecarea cauzei potrivit art. 404 şi art. 405 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 47/ A din 20 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuienta C.A.O. împotriva sentinţei penale nr. 841 din 6 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
A obligat revizuienta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că nu poate fi primită nici critica referitoare la nemotivarea hotărârii nici susţinerile revizuientei referitoare la împrejurarea că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, aceste aspecte neîncadrându-se în cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
S-a mai reţinut că în cauză nu este incident nici cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.
Împotriva acestei din urmă decizii penale a declarat recurs revizuienta C.A.O.
Recursul declarat de revizuientă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate recunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Totodată revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă în raport de dispoziţiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României potrivit căruia, părţile interesate care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Împrejurarea că revizuienta în dovedirea susţinerilor sale anterioare propune audierea de noi martori nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., pe calea revizuirii fiind inadmisibil să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte relevate anterior.
Primul caz cuprins în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, motivul constituie cauză de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal.
Noi trebuie să fie deci, elementele de fapt, faptele probatorii adică probele, în accepţiunea dată de art. 63 C. proc. pen. şi nu mijloacele de probă, prin care se administrează probe deja cunoscute.
În speţă, condamnata revizuientă solicită audierea martorei T.E.R., aceasta fiind prezentă la momentul discuţiilor telefonice purtate între aceasta şi R.F. pentru a confirma că de fapt discuţiile se refereau la zaruri (magneţi) pentru barbut şi nu doză de heroină, aspect ce conduce nemijlocit la stabilirea nevinovăţiei acesteia.
Se constată faptul că în mod constant condamnata a susţinut faptul că referirile din conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu coinculpatul R.F. vizau în fapt zaruri măsluite pe care acesta le uitase anterior la domiciliul său, iar nu droguri.
Totodată, condamnata a mai precizat în faţa instanţei de fond faptul că referirile din convorbirile purtate cu inculpatul R.F. în data de 5 aprilie 2007 vizau nişte parfumuri pe care le dăduse acestuia spre vânzare însă întrucât nu reuşise să le vândă, le restituise.
În consecinţă, faptele probatorii relevate în cuprinsul căii extraordinare de atac nu reprezintă fapte noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind, în cauză nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.
Critica referitoare la nemotivarea hotărârilor pronunţate în cauză este nefondată având în vedere că sentinţa penală atacată cuprinde referiri ample cu privire la temeiurile care au condus, în urma analizării admisibilităţii în principiu a cererii formulate, la soluţia de respingere a cererii de revizuire. Se constată că şi decizia penală pronunţată de instanţa de apel este corect motivată în fapt şi în drept.
Cu privire la susţinerile revizuientei referitoare la împrejurarea că nu a beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O. se constată că în mod corect instanţa de apel a apreciat că aceste aspecte nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. putând fi invocate în faţa instanţelor investite cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau a căilor de atac.
Cum în speţă motivele de revizuire invocate de recurenta revizuientă nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare şi aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta revizuientă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C . A . O . împotriva Deciziei penale nr. 47/ A din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală .
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 250lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2319/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
