ICCJ. Decizia nr. 2278/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2278/2012
Dosar nr. 4556/101/2010
Şedinţa publică din 27 iunie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Mehedinţi a fost condamnat inculpatul B.O. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 66/D/P/2008 din 31 mai 2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.O. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în fapt în aceea că prin rechizitoriul nr. 35/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Mehedinţi, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului P.M.A., în legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acest inculpat făcând parte din grupul infracţional în care a acţionat şi inculpatul B.O.
Datorită faptului că o parte din membrii grupului nu se aflau în ţară, iar faţă de inculpatul P.M.A. s-a dispus măsura arestării preventive, prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 35/D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat şi disjungerea cauzei în ce priveşte pe inculpatul B.O. şi alţi făptuitori, C.M.A., C.D.F. şi A.M.A.
Prin intermediul investigatorului sub acoperire I.M., s-a cumpărat de la inculpatul B.O., în mai multe rânduri, diferite cantităţi de droguri de risc, după cum urmează: - la 01 mai 2008 prin intermediul investigatorului sub acoperire - I.M. - s-a cumpărat de la învinuitul B.O., cu suma de 150 lei, o bucată de substanţă solidă, ce a fost analizată de laborator, iar prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 mai 2008 s-a concluzionat că proba constituită din 0,77 grame rezină de cannabis a pus în evidenţă T.H.C., probă ce a fost consumată în procesul analizelor de laborator; - la 07 mai 2008 prin intermediul investigatorului sub acoperire - I.M. - s-a cumpărat de la învinuitul B.O. cu suma de 200 lei o bucată de substanţă solidă ce a fost analizată de laborator, iar prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 mai 2008, s-a concluzionat că proba constituită din 0,89 grame rezină de cannabis a pus în evidenţă T.H.C., probă ce a fost consumată în procesul analizelor de laborator; - la 13 iunie 2008 prin intermediul aceluiaşi investigator sub acoperire s-a cumpărat de la învinuitul B.O. cu suma de 150 lei, o bucată de substanţă solidă ce a fost analizată de laborator, iar prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 iunie 2008 s-a concluzionat că proba constituită din 1,11 grame rezină de cannabis a pus în evidenţă T.H.C. După efectuarea analizelor de laborator, cantitatea de 0,96 grame rezină de cannabis rămasă a fost predată la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. Bucureşti.
Aceste fapte sunt confirmate şi de notele privind redarea convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.O., interceptate şi înregistrate legal în cauză, de la postul de telefonie mobilă, din care a rezultat cu certitudine că acesta a vândut droguri, precum şi faptul că investigatorul sub acoperire a cumpărat de la acesta, contra sumei de 150 lei droguri de risc, iar la data de 07 mai 2008, după convorbirea din 05 mai 2008, a mai cumpărat de la inculpat, droguri de risc pentru care i-a plătit suma de 200 lei, cât şi de declaraţia dată de inculpatul B.O., prin care acesta a recunoscut că s-a întâlnit cu întâlnit cu investigatorul sub acoperire şi împreună au mers la prietenii săi R.G. şi M.F. pentru a lua droguri.
Astfel, instanţa de fond a constatat că faptele inculpatului B.O., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se şi împrejurarea că, în instanţă, inculpatul s-a sustras de la judecată, o dovadă a faptului că a cunoscut despre existenţa acestui dosar şi de termenele de judecată constituind-o înscrisul existent la filele 62-67 dosar, din care rezultă că acesta a împuternicit în data de 04 noiembrie 2010 Liga Dreptăţii împotriva corupţiei şi abuzurilor din România, Filiala Mehedinţi să îl consilieze pentru această cauză, cât şi declaraţia martorei C.M.A., care a declarat că în luna septembrie 2010 inculpatul a fost în ţară şi că i-a povestit că are nişte prieteni ce sunt consumatori de droguri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.O. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Primul motiv vizează nelegalitatea sentinţei, susţinându-se că fapta reţinută în sarcina sa nu există, apreciind în acest sens că infracţiunea reţinută în sarcina sa a fost comisă ca urmare a unei acţiuni de instigare săvârşită de către agentul sub acoperire, constând în aceea că a solicitat insistent procurarea şi remiterea de către el a unor substanţe interzise, situaţie în care a condus agentul la două persoane de unde au fost procurate substanţele narcotice.
Mai mult, a apreciat că s-au procurat cantităţi foarte mici de substanţe interzise, iar sumele de care ar fi beneficiat în schimbul acestor tranzacţii, sunt modice.
Cea de-a doua critică a vizat netemeinicia sentinţei, motivându-se că executarea pedepsei aplicată de instanţa de fond, în regim de detenţie, nu constituie o justă individualizare, în sensul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. raportat la vârsta sa, la lipsa antecedentelor penale, dar şi la cantitatea mică de substanţe traficate şi a sumelor de bani obţinute în schimbul acestora.
Inculpatul a concluzionat în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei şi, într-o primă teză, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar într-o teză subsidiară, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Prin Decizia penală nr. 221 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva Deciziei penale nr. 221 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.O., reiterând criticile referitoare la netemeinicia hotărârii de condamnare şi, individualizarea pedepsei.
Inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Critica formulată de inculpat privind greşita sa condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este neîntemeiată, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident în speţă.
Potrivit dispoziţiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probele existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei grave erori de fapt, situaţia de fapt reţinută de instanţe nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurentul se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, în perioada 1 mai 2008 - 13 iunie 2008 inculpatul B.O. a vândut în trei rânduri investigatorului sub acoperire I.M. diferite cantităţi de rezină de canabis contra sumei totale de 500 lei.
Săvârşirea faptei de către inculpat rezultă din declaraţiile investigatorului sub acoperire I.M., ce se coroborează cu notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, cu declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale, precum şi cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică.
Din probele administrate nu se poate reţine că inculpatul a fost provocat de către investigatorul sub acoperire că comită fapta, din declaraţiile acestuia rezultând că inculpatul a fost cel care l-a contactat telefonic pentru a-i vinde droguri.
Autorizarea investigatorului sub acoperire „I.M.” s-a dispus prin ordonanţa nr. 35/ID/2008 de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, în dosarul cu acelaşi număr, din care a fost disjunsă prezenta cauză şi din care rezultă şi participarea inculpatului B.O. la activităţi de trafic de droguri.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, forma continuată a infracţiunii, cantitatea şi natura drogului traficat, datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Astfel, acesta avea vârsta de 19 ani la data comiterii faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut în parte săvârşirea faptelor în cursul urmăririi penale, iar ulterior s-a sustras de la judecată.
În favoarea inculpatului au fost deja reţinute circumstanţe atenuante, iar pedeapsa a fost redusă sub minimul special prevăzut de lege, iar Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva Deciziei penale nr. 221 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2265/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2281/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
