ICCJ. Decizia nr. 2228/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2228/2012
Dosar nr. 4563/1/2012
Şedinţa publică din 22 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 15961/63/2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii S.V., R.Z. şi P.M.D.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa a reţinut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum şi pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpaţilor în libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii R.Z., S.V. şi P.M.D.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că inculpatul S.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul R.Z. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul P.M.D. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Se reţine în fapt că în perioada 04-14 noiembrie 2010, membrii grupului infracţional au falsificat şi pus în circulaţie patru bancnote din cupiura de 500 RON, două bancnote din cupiura de 200 RON, şi trei bancnote din cupiura de 100 RON.
Prin sentinţa penală nr. 551 din 08 decembrie 2011, Tribunalul Dolj, secţia penală, printre altele, a condamnat inculpaţii după cum urmează:
A condamnat pe inculpatul S.V., în baza art. 7 alin. (1) şi (3) raportat la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 aşa cum a fost modificată, la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., instanţa de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
A condamnat pe inculpatul R.Z., în baza art. 7 alin. (1) şi (3) raportat la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 aşa cum a fost modificată la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
A condamnat pe inculpatul P.M.D., în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., instanţa de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Împotriva sentinţei penale mai-sus menţionate au declarat apeluri D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii R.Z., S.V. şi P.M.D., cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Craiova pentru soluţionarea apelurilor declarate de parchet şi inculpaţi.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive în mod corect Curtea de Apel Craiova a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor reţinând, de asemenea, că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La dosar există probe şi indicii temeinice că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost condamnaţi, fiind în acest mod incidente dispoziţiile art. 143 C. proc. pen.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză, cumulativ, faţă de gravitatea faptelor comise, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, pedeapsa pentru infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi fiind mai mare de 4 ani.
Având în vedere natura infracţiunilor pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată, împrejurările comiterii faptelor, inculpaţii asociindu-se în vederea falsificării de monedă şi punerea de monedă falsă în circulaţie, se constată că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal şi proporţionată cu scopul urmărit, apreciind ca insuficient caracterul altor măsuri preventive mai puţin restrictive de libertate.
Măsura arestării preventive faţă de cei trei inculpaţi se justifică în continuare, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii infracţiunilor, confirmată la instanţa de fond şi nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata măsurii arestării preventive nedepăşind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpaţilor pentru buna desfăşurare a procesului penal.
În ceea ce priveşte cererile formulate de inculpaţi referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 139 alin. (1) C. proc. pen. faţă de considerentele mai sus arătate, de circumstanţele cauzei în acest stadiu procesual, faţă de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiţii a procedurii judiciar şi faţă de caracterul proporţional al măsurii cu gravitatea acuzaţiilor penale formulate împotriva inculpaților şi cu scopul urmărit, astfel că cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive nu sunt întemeiate în acest moment procesual.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia adoptată este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile inculpaţilor, ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.Z., S.V., P.M.D. împotriva încheierii din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 15961/63/2011.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2233/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
