ICCJ. Decizia nr. 2233/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2233/2012
Dosar nr. 2239/91/2011
Şedinţa publică din 25 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52/2012, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului M.P., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 17 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, art. 65 lit. b) C. pen., după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen., în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenţiei de la 25 august 2010 până la pronunţare.
S-a dispus obligarea inculpatului la 438 RON despăgubiri cu dobânda legală aferentă, până la achitare, Spitalului Judeţean S.P. Vrancea, reprezentând cheltuieli pentru îngrijirile medicale acordate victimei S.M. şi s-a luat act de neconstituirea ca părţi civile a lui S.S. şi a Spitalului de Urgenţă S.A. Galaţi.
S-a dispus prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profîlelor genetice în SNDGJ, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în fapt, că în noaptea de 11 - 12 august 2010 inculpatul M.P., pe fondul consumului de alcool, a pătruns în locuinţa victimei S.M., a ameninţat-o pentru a-i da bani, bunuri şi băuturi alcoolice, iar, la refuzul acesteia, a lovit-o în zona capului şi a pieptului, loviturile aplicate conducând la decesul acesteia.
Această situaţie de fapt a fost reţinută de instanţă din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor S.S., P.I., B.G., din care rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii în zona pieptului şi a capului întrucât nu a găsit în casa acesteia decât suma de 20 RON, precum şi constatările medico-legale efectuate de Spitalul Judeţean Vrancea, avizate de I.N.M.L. „Mina Minovici"; Bucureşti - Comisia Superioară.
În drept, instanţa a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a ţinut seama de gravitatea infracţiunii comise, modalitatea de săvârşire şi consecinţele acesteia, precum şi de nesinceritatea inculpatului, apreciindu-se că o pedeapsă cu închisoarea peste minimul special prevăzut de lege este aptă pentru realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel în termen legal, partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A. Galaţi criticând hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate, deoarece s-a omis obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea la secţia neurochirurgie a victimei S.M. şi inculpatul M.P. solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia în raport de fapta comisă.
Prin decizia penală nr. 83/A din 9 aprilie 2012 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă S.A. Galaţi.
A desfiinţat în parte, sentinţa penală nr. 52 din 22 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare, a obligat inculpatul M.P. la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă S.A. Galaţi, a sumei de 2.397,55 RON, plus dobânda legală până la data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri civile.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondat, apelul inculpatului M.P., a menţinut starea de arest preventiv a acestuia şi a dedus durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 25 august 2010 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe apelantul inculpat M.P. la plata către stat, a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a apreciat că în mod judicios instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză, a constatat săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat şi a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
De asemenea instanţa de apel a reţinut că actele medicale depuse, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, dovedesc că între loviturile aplicate victimei de către inculpat în ziua de 11 august 2010 şi în special cele din zona capului, şi decesul victimei, există o legătură directă de neînlăturat.
De aceea s-a apreciat că fapta inculpatului care a lovit pe victima S.M. în zona capului şi pieptului, pentru a sustrage bani de la domiciliul acesteia, lovituri care au dus ulterior la agravarea stării de sănătate a victimei, şi decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit decesul victimei, prin loviturile aplicate acesteia, lovituri de mare intensitate care au dus la apariţia unui hematom pe creier, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat care s-a şi realizat ulterior.
Cererea inculpatului de a se constata că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, ci doar a infracţiunii de tâlhărie, deoarece decesul victimei s-a datorat lipsei de supraveghere medicală calificată, a fost apreciată de instanţa de apel ca nefondată şi respinsă ca atare.
Referitor la pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului, Curtea de Apel a apreciat că aceasta a fost stabilită cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei constând în lovirea repetată a părţii vătămate, o persoană în vârstă, profitând de neputinţa acesteia de a se apăra, pentru a o determina să-i dea bani, lovituri care ulterior au dus la deces, dar şi persoana inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală, săvârşind infracţiunea dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea de Apel a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că victima S.M. a fost internată în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A. Galaţi, la 13 august 2010, la secţia neurologie, fiind operată la nivelul creierului pentru îndepărtarea hematomului, astfel că această unitate spitalicească s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, la data de 11 mai .2011, cu suma de 2.397,55 RON.
Deşi a figurat ca parte civilă în cauză, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra pretenţiilor acesteia.
Deoarece s-a apreciat că există o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi internarea victimei în spital, instanţa de apel a admis apelul declarat de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A. Galaţi şi a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.397,55 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, a declarat recurs în termen legal, inculpatul M.P., care a solicitat casarea acesteia, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei şi aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. Recursul este nefondat.
Criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel
aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 17 ani aplicată inculpatului M.P. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi consecinţele acesteia.
De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reţinut că raportat la natura şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei s-a procedat la o judicioasă individualizare.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată a fost just individualizată.
Înalta Curte apreciază că nici solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. nu este fondată, deoarece:
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată";.
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi text, la termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (...)";.
Din interpretarea textului mai sus-enunţat, rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiţii pentru ca judecata în primă instanţă să poată avea loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, şi anume:
- să existe o triplă manifestare de voinţă a inculpatului, în sensul că recunoaşte în integralitate faptele reţinute în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi nu solicită administrarea de probe;
- această manifestare de voinţă a inculpatului să aibă loc până la momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti, marcat de citirea actului de sesizare în faţa instanţei;
- în lipsa acestei manifestări de voinţă expresă a inculpatului, instanţa, în baza rolului activ, să îl întrebe pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului, începerea cercetării judecătoreşti a avut loc la data de 8 iunie 2011, termen la care instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., iar acesta, ascultat fiind, nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu înţelege să se prevaleze de respectivele dispoziţii legale.
Drept urmare, având în vedere că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului asupra manifestării de voinţă în sensul judecării cauzei conform procedurii obişnuite, precum şi împrejurarea că acesta, întrebat fiind de judecătorul fondului, a arătat în mod expres, până la începerea cercetării judecătoreşti, că nu înţelege să uzeze de respectivele prevederi legale, Înalta Curte apreciază că recurentul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale iniţiale şi nu mai poate beneficia de această cauză de reducere a pedepsei.
Faţă de aceste aspecte şi nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 83A din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 august 2010 la 25 iunie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 83A din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 august 2010 la 25 iunie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2228/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2236/2012. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
