ICCJ. Decizia nr. 2225/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2225/2012

Dosar nr. 14425/86/2011

Şedinţa publică din 22 iunie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 208 din 22 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul B.N.G. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni şi la următoarele pedepse:

1. 7 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (faptă săvârşită la sfârşitul lunii martie-începutul lunii aprilie 2011, timp de aproximativ două săptămâni, împreună cu inculpata I.A., parte vătămată fiind minora T.D., de 15 ani), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. 6 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (faptă săvârşită în zilele de 22-23 aprilie 2011, părţi vătămate fiind minorele A.N., de 15 ani, şi S.C., de 17 ani), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

3. 3 ani şi 6 luni închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (faptă săvârşită în cursul lunilor iulie-august 2010, parte vătămată fiind minora G.F., de 16 ani), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

4. 6 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (faptă săvârşită în luna ianuarie 2011, împreună cu inculpata I.A., părţi vătămate fiind minorele G.F., de 16 ani, şi G.L., de 15 ani), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile de la pct. 1, 2, 3 şi 4 sunt concurente, iar, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus stabilite, inculpatului B.N.G. aplicându-i-se pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 14 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.N.G.

Prin aceeaşi sentinţă, inculpata I.A. a fost condamnată pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni şi la următoarele pedepse:

1. 5 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (un act material săvârşit la sfârşitul lunii martie-începutul lunii aprilie 2011, împreună cu inculpatul B.N.G., parte vătămată fiind minora T.D., de 15 ani, un act material săvârşit în cursul lunii februarie 2011, parte vătămată fiind minora D.M.E., de 16 ani, un act material săvârşit în perioada ianuarie-martie 2011, parte vătămată fiind minora B.C.P., de 16 ani, două acte materiale săvârşite în luna ianuarie 2011, împreună cu inculpatul B.N.G., părţi vătămate fiind minorele G.F., de 16 ani, şi G.L., de 15 ani, un act material săvârşit în luna decembrie 2010, parte vătămată fiind minora I.I.C., de 15 ani), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. 1 an şi 6 luni închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, sub aspectul infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, (faptă săvârşită în cursul lunii ianuarie 2011, parte vătămată fiind M.M.), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile de la pct. 1 şi 2 sunt concurente, iar, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus stabilite, inculpatei I.A. aplicându-i-se pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 20 octombrie 2011-21 octombrie 2011.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei de judecată, dispusă faţă de inculpata I.A.

S-a luat act că latura civilă a cauzei a fost disjunsă.

Analizând cauza din perspectiva incidenţei art. 320¹ C. proc. pen., instanţa a reţinut că în procesul penal pendinte se regăsesc toate condiţiile de procedibilitate impuse de textul menţionat, pentru ca acest articol să-şi producă efectul de drept substanţial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracţiunile pentru care inculpaţii B.N.G. şi I.A. au fost deferiţi justiţiei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, cu privire la latura penală a cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

S-au invocat mai întâi textele de lege ce au incriminat faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi şi în raport de care s-a procedat la analiza situaţiei de fapt imputate.

Spre deosebire de infracţiunea de trafic de persoane reglementată de art. 12 din lege, ce are ca subiect pasiv persoana adultă şi unde, alături de modalităţile alternative de săvârşire a faptei, se cere, în mod cumulat, şi exercitarea unei forme de constrângere, de înşelăciune sau de abuz de autoritate (pentru incriminarea faptei în forma simplă, de bază), pentru a fi reţinută infracţiunea de trafic de minori în forma incriminată de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 nu a fost necesară exercitarea vreunei forme de constrângere, aspect ce a rezultat în mod evident din succesiunea textelor de lege (art. 12 şi13 din Legea nr. 678/2001) şi implicit din conţinutul deciziei nr. 16/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite. De asemenea, relevantă în cauză a fost apreciată şi decizia nr. 5847 din 09 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Mai mult, această formă de incriminare, mai severă, a infracţiunii de trafic de minori, a fost consacrată şi la nivel european, aşa cum a rezultat în mod expres din conţinutul Directivei 2011/36/UE din data de 05 mai 2011 şi care are ca termen de transpunere în dreptul intern data de 06 aprilie 2013.

Analizată fiind situaţia de fapt imputată inculpaţilor B.N.G. şi I.A. prin raportarea la dispoziţiile legale mai sus enunţate, cu luarea în considerare a observaţiilor de ordin teoretic precizate, în baza probatoriului amplu administrat în faza de urmărire penală, coroborat cu declaraţiile de recunoaştere a săvârşirii faptelor date de către inculpaţi în faţa instanţei de judecată, s-a reţinut dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta inculpatului B.N.G., care, la sfârşitul lunii martie-începutul lunii aprilie 2011, timp de aproximativ două săptămâni, împreună cu inculpata I.A., au cazat într-un apartament situat în mun. Câmpulung Moldovenesc pe partea vătămată minoră T.D., de 15 ani, pe care, prin ameninţări şi violenţă, au obligat-o să practice prostituţia, respectiv să întreţină relaţii sexuale cu clienţi pe care aceştia îi găseau şi de la care, în prealabil, încasau diverse sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, faptă prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Pentru racolarea acestei minore, inculpatul B.N.G. a adoptat tactica folosită şi în raport cu alte victime (gen G.F.) în sensul că, după ce iniţial a atras-o pe partea vătămată T.D. în capcana unei pretinse relaţii de dragoste normale, specifice tinereţii, între cei doi, făcând-o pe victimă să se îndrăgostească efectiv de el, ulterior a venit cu propunerea ca aceasta să presteze comerţ sexual în profitul său, lovit fiind de refuzul expres al acesteia, recurgând inclusiv la folosirea violenţei fizice asupra victimei pentru atingerea scopului ilicit. Procedând în acest sens inculpatul nu a făcut decât să confirme faptul că, astfel cum se arată în doctrina judiciară relevantă în domeniu, pentru infractorii traficanţi de fiinţe umane, victimele sunt tratate ca simple obiecte de comerţ sexual, sunt decăzute din rangul de „persoană” cu propriile drepturi şi libertăţi, cu sentimente şi aspiraţii personale, cu dreptul de a decide asupra propriului destin, în simple obiecte asupra cărora să deţină proprietate deplină, utilizate fiind în obţinerea de beneficii materiale.

Astfel fiind, după pregătirea terenului în sensul obţinerii din partea victimei T.D. a unei implicaţii sentimentale, finalizate şi cu consum sexual, raportat la persoana sa (la insistenţele inculpatului şi bazându-se pe credibilitatea acestuia de a se implica într-o relaţie serioasă, inculpatul făcându-i cunoscută victimei inclusiv familia din care provine, victima mutându-se chiar în casa acestuia pentru a locui împreună, amăgită fiind de comportamentul extrem de afectiv al inculpatului faţă de ea), inculpatul B.N.G., împreună cu minora, s-au deplasat ulterior în mun. Câmpulung Moldovenesc, la apartamentul inculpatei I.A., pe care acesta a recomandat-o ca fiind o prietenă de a sa. Odată ajunşi acolo, locaţie unde s-au aflat mai multe persoane, după ce i-a servit cu sucuri şi cafea, inculpata a întrebat-o pe victimă, în prezenţa celorlalţi, dacă ştie de ce a adus-o inculpatul acolo. Întrucât partea vătămată T.D. nu cunoştea motivul prezenţei sale în acel apartament, inculpata I.A. i-a cerut inculpatului B.N.G. să meargă cu ea pentru a-i explica ce urma să facă. Inculpatul B.N.G. a condus-o în bucătărie, unde acesta i-a spus că a adus-o acolo „pentru a face bani cu ea” şi anume pentru a întreţine relaţii sexuale contra unor sume de bani. În momentul în care partea vătămată i-a comunicat inculpatului B.N.G. că nu este de acord, acesta a devenit violent, a ţipat la ea şi a lovit-o cu palma peste faţă, conflictul fiind aplanat la intervenţia unei alte persoane aflate în locuinţă.

Din acel moment, partea vătămată a rămas împreună cu inculpatul B.N.G. în apartament, iar, începând cu a doua zi după amiază, i s-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, de la care în prealabil inculpaţii încasau sume de bani. Din sumele primite, al căror cuantum victima nu l-a putut preciza, primea doar câte 10-20 RON pentru a-şi cumpăra suc şi mâncare. Partea vătămată a declarat că de regulă i se aduceau 2-3 clienţi pe zi, cu care întreţinea raporturi sexuale normale, în autoturismele lor, fără a avea vreun incident cu aceştia, care la final o aduceau la apartamentul inculpatei I.A.

În cazurile în care refuza să meargă cu vreun client inculpatul B.N.G. devenea agresiv, o ameninţa şi chiar o lovea. De asemenea, partea vătămată T.D. a declarat că în perioada în care a locuit în acel apartament aproximativ două săptămâni, a avut un număr mare de clienţi, pe care nu îl poate preciza, iar când nu era împreună cu vreun client, era însoţită în permanenţă de unul dintre cei doi inculpaţi şi, deşi a dorit de mai multe ori să fugă, nu a reuşit, neavând nicio posibilitate concretă.

Deşi la un moment dat a reuşit să fugă din anturajul celor doi inculpaţi şi în ciuda a ceea ce a pătimit în perioada respectivă, victima T.D., la insistenţele inculpatului B.N.G., s-a întors la acesta, fapt ce denotă încă o dată incapacitatea psihologică a victimelor minore de a discerne ceea ce este bine raportat la propria-i persoană, cu atât mai mult cu cât victima a acţionat sub vălul sentimentului de iubire pe care îl purta faţă de cel care, între timp, devenise traficantul său sexual - inculpatul B.N.G., naivitatea şi uşurinţa cu care astfel de persoane - minore (copii în esenţă) - pot fi manipulate, vulnerabilitate speculată şi exploatată de către infractorii-traficanţi de persoane, acesta fiind şi motivul pentru care însuşi legiuitorul a înţeles să incrimineze într-o formă mai gravă traficul de persoane având ca victime minori, al căror consimţământ este apreciat în toate cazurile ca nefiind valabil, deci lipsă.

Ajunsă din nou la inculpatul B.N.G., acesta i-a cerut socoteală pentru că a plecat şi că l-a ameninţat că îi va spune mamei sale şi chiar organelor de poliţie, motiv pentru care inculpatul a luat victima cu el, s-au deplasat spre pădure unde, fiind foarte nervos, a început să o agreseze. Ulterior, la faţa locului, au sosit lucrătorii de poliţie judiciară din comuna Vama, fiind anunţaţi de martorul P.F.I., care l-a văzut pe inculpat când o lovea şi care i-a cerut să o lase în pace. Fiind condusă la sediul postului de poliţie a dat o declaraţie cu privire la cele întâmplate, după care s-a deplasat în comuna Drăguşeni, judeţ Suceava, nemaifiind căutată de inculpatul B.N.G. după acest eveniment.

S-a reţinut, de asemenea, că fapta inculpatului B.N.G., care, în zilele de 22-23 aprilie 2011 (perioada sărbătorilor de Paşti) a preluat şi transportat pe părţile vătămate minore A.N., de 15 ani, şi S.C., de 17 ani, de la Centrul de plasament din oraşul Gura Humorului, pe care le recrutase anterior prin discuţii telefonice, câştigându-le încrederea într-un mod fraudulos şi pe care le-a obligat să practice prostituţia cu clienţi găsiţi, de la care a încasat diverse sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, faptă prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Adoptând aceeaşi tactică şi făcând rost de numerele de telefon ale celor două, inculpatul B.N.G. a contactat telefonic atât pe partea vătămată A.N., cât şi pe S.C., în urma discuţiilor astfel purtate câştigându-le încrederea, după cum înseşi victimele declară.

Astfel, cele două, în urma întâlnirii avute cu inculpatul în parcul din faţa centrului oraşului Gura Humorului, a acceptat propunerea acestuia de a petrece sărbătorile de Paşte la domiciliul său, plecând astfel cu inculpatul cu un autovehicul de culoare albastră, condus de un tânăr, pe drum oprindu-se iniţial în comuna Vama, unde inculpatul s-a întâlnit cu un alt tânăr cu care a vorbit separat, pentru ca imediat după să îi ceară părţii vătămate S.C. să coboare din maşină şi să meargă cu acel tânăr, aceasta conformându-se. După ce le-a despărţit pe cele două părţi vătămate minore, inculpatul B.N.G. a rămas împreună cu partea vătămată minoră A.N., precum şi cu tânărul care le-a transportat cu maşina în comuna Vama, ulterior deplasându-se cu maşina pe o uliţă din localitate, îndreptându-se spre râul Moldova, într-o zonă fără case, unde tânărul a oprit maşina, iar inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină relaţii sexuale cu şoferul, fiind lovit de refuzul părţii vătămate, inculpatul începând să o ameninţe în sensul că îi va crea probleme şi că o va abandona în acel loc, partea vătămată fiind determinată astfel să întreţină relaţii sexuale cu acel tânăr, în autoturismul acestuia, timp în care inculpatul a aşteptat la câţiva metri depărtare. După consumarea raportului sexual, au revenit cu toţii în zona de unde plecaseră iniţial unde s-au întors şi partea vătămată minoră S.C. şi F., care a discutat cu inculpatul, după care a plecat. La scurt timp, în zonă a venit un alt autoturism din care a coborât un tânăr poreclit M. care a discutat cu inculpatul după care inculpatul i-a cerut din nou părţii vătămate S.C. să urce în autoturismul acelui băiat şi să meargă cu el, partea vătămată minoră conformându-se.

Conform declaraţiilor părţii vătămate A.N., în momentul în care a observat că prietena sa S.C. pleacă din nou a început să se neliniştească şi l-a întrebat pe inculpat unde merge prietena sa, iar acesta i-a spus să nu îşi facă griji, întrucât C. se duce să se distreze şi că o va aduce M. înapoi în siguranţă. Ulterior, s-au deplasat la o casă din Vama, „peste linii”, la vărul inculpatului. Aici inculpatul i-a cerut părţii vătămate A.N. să întreţină relaţii sexuale cu acel tânăr care s-a recomandat ca fiind R. Partea vătămată A.N. a declarat că nici de această dată nu a fost de acord să întreţină relaţii sexuale, motiv pentru care inculpatul B.N.G. a ameninţat-o arătându-i un cuţit care se afla pe masă în încăpere, pentru a fi mai convingător. În aceste condiţii a mers cu acest băiat în cealaltă cameră şi a întreţinut relaţii sexuale cu el, cum îi ceruse inculpatul. După ce au terminat, au ieşit şi s-au deplasat cu acelaşi autoturism cu care veniseră anterior până la un bar. În acest bar inculpatul a consumat băuturi alcoolice şi s-a întâlnit cu mai mulţi băieţi, cunoscuţi de-ai acestuia. În plus, partea vătămată a declarat că inculpatul discuta mult la telefon, dar de obicei se ferea ca ea să audă conversaţiile, astfel că la un moment dat, inculpatul i-a cerut să iasă afară şi să urce într-o maşină condusă de un tânăr, pentru a întreţine relaţii sexuale cu acesta. Şi de această dată partea vătămată minoră A.N., fiind constrânsă de inculpatul B.N.G., s-a deplasat cu acel tânăr pe o uliţă din sat unde a întreţinut relaţii sexuale cu acesta în maşină.

Partea vătămată a declarat că la întoarcere, tânărul cu care întreţinuse relaţii sexuale în maşină, i-a spus că îi plătise inculpatului pentru ca ea să întreţină relaţii sexuale cu el, fără a-i preciza suma. Deşi i-a cerut acestuia să îi permită să plece, acesta nu a fost de acord motivând că nu vrea să aibă probleme cu inculpatul. În momentul în care au ajuns la bar, inculpatul B.N.G. o aştepta, acesta cerându-i să urce într-o altă maşină, pentru a merge cu şoferul şi să întreţină relaţii sexuale cu acesta. Şi în acest caz s-a conformat şi a mers cu tânărul indicat de inculpat şi a întreţinut relaţii sexuale cu acesta în autoturismul său. După ce a revenit la bar, inculpatul B.N.G. i-a spus că a venit un prieten poreclit B. şi că vor merge acasă la acesta, în Câmpulung Moldovenesc, pentru a dormi. Astfel, s-au deplasat cu acelaşi autoturism până la casa lui B., unde au intrat în linişte, întrucât B. le-a spus că părinţii săi sunt acasă şi dorm. În această locuinţă, tot la cererea inculpatului, partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale cu B. Ulterior, a dormit în locuinţa acestuia, iar în jurul orei 06.00, s-au trezit şi, cu toţii, au plecat cu un autobuz spre Vama.

Partea vătămată minoră A.N. a mai declarat că au stat câteva ore la un magazin, timp în care au servit sucuri şi cafea, iar inculpatul B.N.G. s-a întâlnit cu un bărbat mai în vârstă, cu care a discutat şi de la care a primit suma de 50 RON. Ulterior, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să meargă cu acesta pentru a întreţine relaţii sexuale. Partea vătămată a declarat că în acel moment a simţit că nu mai poate şi i-a spus inculpatului să o lase în pace, întrucât se simţea foarte rău, însă acesta a insistat afirmând că nu va păţi nimic şi că va fi bine. Şi de această dată, la solicitarea inculpatului şi fiindu-i frică de acesta, s-a deplasat cu bărbatul mai în vârstă, la o casă din apropiere, unde nu a întreţinut relaţii sexuale deoarece a reuşit să fugă. Pe uliţă însă, a fost aşteptată de inculpat, care a insistat să se întoarcă.

Ulterior, împreună cu inculpatul B.N.G. şi cu B. s-au deplasat la un restaurant, unde a venit şi partea vătămată S.C. cu băiatul poreclit M. Împreună cu partea vătămată S.C., cu inculpatul şi cu B. s-au deplasat pe un deal din apropiere, unde, la cererea inculpatului, a întreţinut relaţii sexuale cu acesta. La un moment dat, inculpatului i-a sunat telefonul şi i-a spus că trebuie să plece, dar că va reveni repede, cerându-le să-l aştepte în acel loc.

Speculând acest moment ca fiind prielnic pentru fugă, partea vătămată A.N. a luat-o pe partea vătămată S.C. şi, după ce i-au cerut lui B. 5 RON pentru a avea să plătească la o maşină de ocazie, au fugit prin pădure. În momentul în care au ajuns în Câmpulung Moldovenesc au fost preluate de o maşină de poliţie, fiind anunţaţi reprezentanţii centrului.

Cele reţinute au fost confirmate atât de partea vătămată minoră A.N., cât şi de partea vătămată S.C., care a precizat că inculpatul i-a cerut să urce în maşină, fără a-i preciza altceva, iar ea s-a conformat şi a plecat cu F. până în curtea unei case aflate în construcţie. Aici, F. a început să se dea la ea solicitându-i să întreţină relaţii sexuale cu el. Întrucât l-a refuzat, F. a insistat spunându-i să facă ce zice el şi să nu îl supere, cerându-i să îi facă măcar un sex oral. După ce a terminat, F. l-a sunat pe inculpat care i-a spus că se află în gara din Vama, stabilind să se întâlnească acolo. În faţa gării îi aşteptau inculpatul, A.N. şi şoferul cu care veniseră din Gura Humorului, despre care a declarat că se numea L. Ulterior, în acelaşi loc, a venit un autoturism condus de un tânăr, despre care partea vătămată S.C. a declarat că a observat că avea o deficienţă la mâna dreaptă. Inculpatul i-a solicitat să meargă cu el pentru a face o plimbare, precizând că ei o vor aştepta. S-a conformat şi a urcat în maşină, iar şoferul s-a prezentat ca V., despre acesta aflând ulterior că este poreclit M. După ceva timp, deplasându-se la pensiunea tatălui acestuia, au mers într-una din camerele pe care o folosea V., care i-a solicitat să întreţină relaţii sexuale cu el. În momentul în care l-a refuzat, acesta a devenit nervos şi pe un ton ridicat i-a spus că i-a plătit inculpatului bani pentru ea şi că trebuie să se conformeze. Deoarece i s-a făcut frică, a întreţinut relaţii sexuale normale cu V.

A doua zi dimineaţa s-au deplasat la un bar-restaurant din comuna Vama unde se aflau inculpatul, A.N. şi un băiat pe nume C., zis B. După aproximativ o oră, împreună cu partea vătămată A.N., cu inculpatul B.N.G. şi cu C. s-au deplasat pe un câmp din apropiere, unde erau câteva construcţii pentru fân. Inculpatul i-a cerut să meargă cu C. mai încolo şi, întrucât a refuzat, C. a luat-o de mână şi a început să o tragă după el. Acesta i-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu el. Partea vătămată a mai declarat că în acele momente a început să plângă, motiv pentru care C. a renunţat la intenţia sa şi au revenit în locul unde i-a lăsat pe inculpat şi pe A.N. Ulterior, întrucât inculpatul s-a îndepărtat, acesta vorbind la telefon, împreună cu partea vătămată A.N. au hotărât să fugă, îndreptându-se spre un deal. După ce au ajuns la o cale ferată, au mers de-a lungul acesteia până în Câmpulung Moldovenesc, la scurt timp fiind găsite de o patrulă a poliţiei, care le-a condus la sediul poliţiei, unde au aflat că personalul din centru a reclamat dispariţia lor.

Ca şi agravante din punct de vedere al încadrării juridice date situaţiei de fapt mai sus descrise s-a reţinut, pe de o parte, săvârşirea faptei prin forme de constrângere, constând în ameninţare şi violenţă fizică din partea inculpatului B.N.G. [art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001], iar, pe de altă parte, săvârşirea faptei în „formă continuată”, caracterul continuat al infracţiunii fiind interpretat atât din perspectiva dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - săvârşirea, la diferite intervale de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, de acte materiale repetate ce se circumscriu aceleiaşi infracţiuni, cât şi din perspectiva deciziei în interesul legii nr. 49/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, potrivit căreia traficul de persoane incriminat de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică în formă continuată, şi nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.

S-a mai reţinut că fapta inculpatului B.N.G., care, în cursul lunilor iulie-august 2010, a racolat-o pe partea vătămată minoră G.F., în vârstă de 16 ani, pe care a exploatat-o sexual o perioadă de două săptămâni, timp în care i-a adus un număr de 15-20 de clienţi, însuşindu-şi aproape în totalitate banii încasaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, faptă prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Şi în raport de această victimă, inculpatul B.N.G. a acţionat în aceeaşi manieră caracteristică de racolare a victimelor în sensul că a făcut-o pe aceasta iniţial „să se îndrăgostească” de el, creând aparenţa unei relaţii normale, apropiate, de durată între cei doi, cu consum şi din punct de vedere sexual, pentru ca ulterior să vină cu propunerea adresată „partenerei” de a întreţine relaţii sexuale şi cu alţi băieţi contra cost, ambii urmând a obţine profit din această activitate, bazându-se inculpatul, în reuşita acestui demers, pe vulnerabilitatea victimei, atât din punct de vedere psihologic, cunoscând că aceasta nu are decât 16 ani, cât şi din perspectivă financiară, cunoscând lipsurile materiale ale acesteia, având în vedere că cei doi s-au întâlnit iniţial în cadrul barului în care aceasta, minoră de numai 16 ani, împreună cu sora sa L., de asemenea minoră de numai 15 ani, lucrau tot în vederea obţinerii de resurse financiare.

Astfel, după o perioadă scurtă de gândire, timp în care inculpatul a ţinut legătura telefonic cu victima sub aspectul propunerii făcute, aceasta, motivat în principal de lipsa posibilităţilor materiale, a început să se întâlnească cu diverşi clienţi pe care inculpatul îi aducea şi cu care întreţinea relaţii sexuale. Inculpatul venea cu aceşti tineri în zona unde locuia, iar după ce acesta încasa banii de la „clienţi”, ea mergea cu acei tineri cu autoturismele lor. Sumele pe care inculpatul B.N.G. le încasa de la clienţi variau între 100 şi 200 RON, în funcţie de timpul petrecut cu aceştia, iar din banii încasaţi, ea primea de regulă jumătate, existând însă şi situaţii în care inculpatul nu îi dădea partea cuvenită din bani, invocând diverse motive.

Activitatea prestată la iniţiativa şi în folosul inculpatului B.N.G. a avut loc în lunile iulie-august, pe o perioadă de circa două săptămâni, timp în care acesta i-a adus în jur de 15-20 de clienţi.

S-a reţinut că fapta inculpatului B.N.G., care, în luna ianuarie 2011, împreună cu inculpata I.A. le-au racolat pe părţile vătămate minore G.F. (16 ani) şi G.L. (15 ani) în scopul exploatării sexuale, cele două fiind cazate pentru diferite perioade de timp pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc în apartamente închiriate de către inculpată, ulterior cei doi ocupându-se de găsirea clienţilor, victimelor revenindu-le o mică parte din banii rezultaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, în formă continuată faptă prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Astfel fiind, plecând de la cele două premise mai sus enunţate, vulnerabilitatea psihologică şi financiară a victimelor, inculpatul B.N.G. le-a făcut cunoştinţă părţilor vătămate G.F. şi G.L. cu inculpata I.A., care ştia despre cele două că sunt minore, toţi mergând iniţial cu maşina într-un bar la un suc (pregătirea terenului) pentru ca ulterior să se deplaseze la apartamentul deţinut de inculpată unde cei doi le-au făcut propunerea de a rămâne în acel apartament, sub „custodia” inculpatei, pentru a întreţine relaţii sexuale cu diverşi clienţi, contra cost, urmând ca cele două să câştige bani frumoşi din această activitate, ceea ce s-a şi petrecut.

Aşadar, după numai câteva zile de la acceptarea propunerii, inculpata I.A. le-a adus primii clienţi, cu care întreţineau relaţii sexuale în alte locaţii, chiar şi în maşinile acestora, după care reveneau la apartament, clienţii fiind la rândul lor racolaţi fie de către inculpată personal, fie prin intermediul inculpatului B.N.G., cu care aceasta ţinea permanent legătura telefonic. Cu privire la regulile stabilite de inculpata I.A., partea vătămată G.F. a arătat că aceasta era singura care ţinea legătura cu clienţii, ea fiind cea care negocia preţul şi încasa banii, stabilind detaliile întâlnirii. După ce terminau, clienţii le aduceau înapoi, iar ele primeau de la inculpată jumătate din banii încasaţi, pentru ca ulterior inculpata să le amâne cu plata, invocând diverse motive, ceea ce le-a determinat pe victime să întrerupă activitatea întreprinsă sub „şefia” inculpatei I.A., datorită faptului că pentru ele nu mai era oneroasă.

Perioada în care au stat la apartamentul închiriat de inculpată în mun. Câmpulung Moldovenesc, a fost de aproximativ o lună de zile, în ianuarie-februarie 2011, timp în care inculpata I.A. le-a adus clienţi, în medie câte unul pe zi la fiecare, de la care încasa sume cuprinse între 100 şi 200 RON.

Ca şi agravante din punct de vedere al încadrării juridice date situaţiei de fapt mai sus descrise, s-a reţinut, pe de o parte, săvârşirea faptei de către cei doi inculpaţi împreună [art. 13 alin. (1) şi (3) teza I cu trimitere la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001] şi în formă continuată [interpretată atât din perspectiva art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - săvârşirea, la diferite intervale de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, de acte materiale ce se circumscriu aceleiaşi infracţiuni, cât şi din perspectiva deciziei în interesul legii nr. 49/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, potrivit căreia traficul de persoane incriminat de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică în formă continuată, şi nu mai multe infracţiuni aflate în concurs].

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul B.N.G. a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor socialmente periculoase şi a urmărit producerea lor prin săvârşirea acelor fapte.

Sub aspectul pedepselor ce au fost aplicate inculpatului B.N.G. pentru faptele mai sus descrise, cu încadrările juridice pentru care în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi reţinute, cu motivarea mai sus arătată, şi de către instanţa de judecată, în limitele legale speciale reduse în mod obligatoriu ca urmare a prevalării de art. 320¹ C. proc. pen., instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, reflectat prin modalitatea concretă de comitere a lor (strategia adoptată în racolarea victimelor, prin obţinerea încrederii, prin atragerea sentimentală a acestora faţă de propria persoană, finalizată ulterior prin punerea victimelor la dispoziţia sexuală a altor persoane pentru obţinerea de profit material, recurgând şi la violenţă fizică în acest sens, la ameninţări), precum şi persoana inculpatului, din fişa de cazier judiciar rezultând că inculpatul B.N.G. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni în cursul minorităţii şi, de asemenea, cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni privitoare la viaţa sexuală, îndreptată împotriva unui minor (act sexual cu un minor), pentru care i s-a şi aplicat o sancţiune administrativă prin ordonanţa nr. 798/P/2010 din 28 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului.

Pentru aceste motive, instanţa s-a îndreptat în stabilirea unor pedepse peste limita minimă specială, redusă conform art. 320¹ C. proc. pen., neavând dată în cauză vreo împrejurare reală sau personală plauzibilă care să reprezinte o circumstanţă reală sau personală, legală sau judiciară, favorabilă inculpatului, aceleaşi considerente stând şi la pronunţarea unei pedepse rezultante finale constând în închisoare cu executare în regim penitenciar, suspendarea acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere obiectiv (faţă de cuantumul pedepsei aplicate), nici din punct de vedere al finalităţii pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., scopurile de constrângere, reeducare şi prevenţie specială şi generală putându-se realiza doar prin executarea efectivă a pedepsei.

Faţă de soluţia de condamnare pronunţată, bazată pe probe certe de vinovăţie, precum şi faţă de regimul de individualizare a pedepsei rezultante de 7 ani închisoare în regim penitenciar aplicat, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut în continuare măsura arestării preventive a inculpatului B.N.G.

S-a reţinut de către instanţa de fond că fapta inculpatei I.A., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a săvârşit şase acte materiale, constând în aceea că la sfârşitul lunii martie-începutul lunii aprilie 2011, timp de aproximativ două săptămâni, împreună cu inculpatul B.N.G., au cazat într-un apartament situat în mun. Câmpulung Moldovenesc pe partea vătămată minoră T.D., de 15 ani, pe care, prin ameninţări şi violenţă, au obligat-o să practice prostituţia, respectiv să întreţină relaţii sexuale cu clienţi pe care aceştia îi găseau şi de la care, în prealabil, încasau diverse sume de bani, reprezintă un act material de trafic de minori săvârşit în condiţiile art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

La baza reţinerii acestui prim act material stă aceeaşi situaţie de fapt descrisă de către instanţă la pct. 1 din faptele imputate inculpatului B.N.G., pe care nu o mai reiterează, făcând însă trimitere, cu următoarele observaţii ce privesc situaţia inculpatei I.A.:

Ca şi agravante din punct de vedere al încadrării juridice date situaţiei de fapt ce stă ca şi temei pentru acest prim act material imputat inculpatei, instanţa a reţinut, pe de o parte, săvârşirea faptei prin forme de constrângere, constând în ameninţare şi violenţă fizică [art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001], iar, pe de altă parte, săvârşirea faptei de către cei doi inculpaţi B.N.G. şi I.A. împreună [art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a cu trimitere la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001].

Sub aspectul săvârşirii faptei prin constrângere instanţa, a făcut următoarele menţiuni:

În primul rând, cu referire directă la inculpata I.A., instanţa a reţinut că în cazul traficului de minori există infracţiunea în formă simplă [prev. de alin. (1) art. 13 din lege] ori de câte ori se face cu consimţământul victimei minore, consimţământ apreciat de legiuitor ca nefiind valabil exprimat datorită imaturităţii psihologice specifice vârstei. Când fapta de trafic de minori s-a realizat în contra voinţei victimei, deci prin constrângere, legiuitorul a înţeles să îi acorde un caracter agravant, reglementând-o astfel în alin. (2) al art. 13 din lege, cu limite de pedeapsă mărite.

În consecinţă, cu referire la victima T.D., instanţa a reţinut că, odată ajunşi în apartamentul inculpatei, aceasta a întrebat-o pe victimă, în prezenţa celorlalţi, dacă ştie de ce a adus-o inculpatul acolo. Întrucât partea vătămată T.D. nu cunoştea motivul prezenţei sale în acel apartament, inculpata I.A. i-a cerut inculpatului B.N.G. să meargă cu ea pentru a-i explica ce urma să facă. Inculpatul B.N.G. a condus-o în bucătărie, unde acesta i-a spus că a adus-o acolo „pentru a face bani cu ea”, şi anume pentru a întreţine relaţii sexuale contra unor sume de bani. În momentul în care partea vătămată i-a comunicat inculpatului B.N.G. că nu este de acord, acesta a devenit violent, a ţipat la ea şi a lovit-o cu palma peste faţă, conflictul fiind aplanat la intervenţia unei alte persoane aflate în locuinţă.

Din acel moment, partea vătămată a rămas împreună cu inculpatul B.N.G. în apartament, iar, începând cu a doua zi după amiază, i s-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, de la care aceştia în prealabil încasau sume de bani. Din sumele primite, al căror cuantum victima nu l-a putut preciza, primea doar câte 10-20 RON pentru a-şi cumpăra suc şi mâncare. Partea vătămată a declarat că de regulă i se aduceau 2-3 clienţi pe zi, cu care întreţinea raporturi sexuale normale, în autoturismele lor, fără a avea vreun incident cu aceştia, care la final o aduceau la apartamentul inculpatei I.A.

În cazurile în care refuza să meargă cu vreun client, inculpatul B.N.G. devenea agresiv, o ameninţa şi chiar o lovea. De asemenea, partea vătămată T.D. a declarat că în perioada în care a locuit în acel apartament, aproximativ două săptămâni, a avut un număr mare de clienţi, pe care nu îl poate preciza, iar când nu era împreună cu vreun client, era însoţită în permanenţă atât de inculpatul B.N.G., cât şi de inculpată şi deşi a dorit de mai multe ori să fugă, nu a reuşit, neavând nicio posibilitate concretă.

Astfel fiind, pe de o parte, inculpata I.A. a cunoscut modalitatea de racolare şi de obligare la practicarea prostituţiei a victimei minore T.D., aceasta fiind de faţă în momentul în care inculpatul B.N.G. a ameninţat şi agresat fizic pe partea vătămată în acest scop, totul petrecându-se în propriul apartament [potrivit art. 28 alin. (2) C. pen., „circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut”], iar pe de altă parte, inculpata I.A., ea însăşi a exercitat o formă de constrângere în condiţiile în care, pe perioada găzduirii victimei în apartament, a fost pusă de inculpată la practicarea de relaţii sexuale cu diverşi clienţi, găsiţi de inculpată sau de inculpatul B.N.G., în contra voinţei victimei, aflată în mod permanent în supravegherea celor doi şi cu frica că, în caz de refuz, vor fi exercitate agresiuni din partea inculpatului B.N.G., ceea ce s-a şi întâmplat.

S-a reţinut că în cursul lunii februarie 2011 a recrutat-o pe victima minoră D.M.E., în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării sexuale a acesteia, victima întreţinând relaţii sexuale contra cost cu clienţii găsiţi de inculpată până în cursul lunii aprilie 2011, banii încasaţi fiind ulterior împărţiţi de cele două, faptă ce reprezintă act material al infracţiunii de trafic de minori săvârşit în condiţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Astfel, după ce partea vătămată s-a împrietenit cu I.A., timp de o lună de zile vizitând-o la apartament şi făcând cunoştinţă şi cu celelalte fete care locuiau în apartamentul inculpatei, aflând astfel de la acestea cu ce activităţi se ocupau prin intermediul inculpatei, la un moment dat, aceasta i-a propus şi ei să meargă şi să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţi găsiţi de ea. Deşi în primă fază nu a fost de acord, ulterior a acceptat, inculpata spunându-i că vor câştiga bani. Un alt motiv pentru care a acceptat să se prostitueze, conform declaraţiei martorei, a fost acela că a dorit să îl supere pe fostul său prieten, M., care venea des la apartamentul deţinut de inculpată (dovadă a naivităţii şi uşurinţei cu care victimele minore acceptă astfel de propuneri din partea traficanţilor de persoane, care urmăresc să câştige bani din exploatarea sexuală a victimelor minore). Inculpata ştia că partea vătămată D.M.E. avea doar 16 ani, despre vârsta sa aflând atât de la ea, cât şi de la fostul său prieten, M. De asemenea, a precizat că şi celelalte fete din apartament erau minore, inculpata cunoscând acest lucru. Astfel, prima dată când a fost cu clienţii găsiţi de I.A., şi anume la o pensiune din localitatea Pojorâta, întrucât era vorba de doi clienţi, a mers împreună cu P. Pentru a întreţine relaţii sexuale cu ele, fiecare băiat a plătit inculpatei câte 100 RON, din care ea a primit suma de 50 RON. De asemenea, victima minoră a lucrat pentru inculpată aproximativ trei săptămâni, timp în care aceasta i-a găsit şase-şapte clienţi, fiecare plătind în funcţie de timpul petrecut cu aceştia, respectiv între 100 şi 200 RON. În toată această perioadă victima a locuit la domiciliul său, dormind rar în apartamentul închiriat de inculpată. Totul s-a terminat când, cu o săptămâna înaintea Paştelui, întrucât mama victimei a aflat cu ce se ocupa şi deoarece victima începuse o relaţie cu un alt băiat, nu a mai mers cu clienţi găsiţi de I.A. După cum însăşi martora victimă a declarat, inculpata nu a obligat-o să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţii aduşi, victima făcând acest lucru din motive total puerile, respectiv să îl supere pe fostul său prieten, precum şi din dorinţa de a o ajuta pe inculpată care se plângea că nu mai are bani de plătit chiria la apartament.

În perioada ianuarie-martie 2011, inculpata a recrutat-o pe partea vătămată minoră B.C.P., în vârstă de 16 ani, pe care a şi găzduit-o în două apartamente închiriate de pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc, în scopul exploatării sexuale a acesteia, în sensul întreţinerii de relaţii sexuale contra cost cu clienţii găsiţi de inculpată, câştigurile realizate fiind însuşite în cea mai mare parte de către aceasta faptă ce reprezintă act material al infracţiunii de trafic de minori săvârşit în condiţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Astfel fiind, prin intermediul prietenei sale C. şi datorită unui incident de la un bar când anumiţi băieţi s-au legat de ea, în apărare venindu-i inculpata I.A., pe care până atunci nu o cunoştea, şi care a spus celor ce s-au legat de victimă că „este de a ei”, a cunoscut-o pe inculpată cu care a păstrat legătura. Ulterior, atât din auzite, cât şi personal de la C., partea vătămată a aflat că aceasta din urmă s-ar ocupa cu întreţinerea de relaţii sexuale pe bani cu clienţi aduşi de inculpata I.A. pentru ca mai târziu, o astfel de propunere să vină din partea inculpatei şi în privinţa victimei B.C.P.

Astfel, într-una din zile, a fost sunată de inculpata I.A. care a întrebat-o dacă doreşte să câştige nişte bani, spunându-i că are doi tineri ce doresc să întreţină relaţii sexuale pe bani şi că o va trimite pe C. cu unul, iar cu celălalt ar putea să meargă ea. Deoarece inculpata ştia că ea avea doar 16 ani, a întrebat-o dacă nu pot apărea probleme, fiindu-i frică de eventualele repercusiuni din partea poliţiei, însă inculpata i-a dat asigurări că nu vor fi probleme, că băiatul cu care urma să iasă nu o cunoaşte, el nefiind din zonă şi că banii pe care îi va primi sunt buni. Victima a acceptat propunerea inculpatei şi s-a întâlnit cu clientul, conform indicaţiilor inculpatei. Aici I.A. a venit împreună cu un tânăr pe care nu îl cunoştea, acesta plătind inculpatei suma de 100 RON, după care i-a spus să se urce în autoturismul băiatului şi să meargă cu el. Totodată i-a spus să stea cu acel băiat doar o oră, iar la final să-i dea un apel pe telefonul mobil, pentru a putea discuta ea cu respectivul băiat. Împreună cu acel tânăr s-au deplasat la o cabană din împrejurimi, unde au întreţinut relaţii sexuale, iar după o oră acesta a adus-o înapoi, unde o aştepta inculpata. Pentru această întâlnire, fiind şi prima, inculpata i-a dat întreaga sumă de 100 RON.

Ulterior, inculpata I.A. a întrebat-o pe victimă dacă se poate baza pe ea, în sensul că dacă va avea mai mulţi clienţi, iar C. nu va fi disponibilă, să meargă ea, urmând ca banii să-i împartă în mod egal. Întrucât victima se afla într-o situaţie materială grea, a acceptat propunerea inculpatei, iar în următoarea perioadă a ieşit cu diverşi clienţi găsiţi de inculpată, cu care întreţinea relaţii sexuale în diverse locuri, iar la întoarcere primea de la inculpată jumătate din suma de bani încasată.

După o perioadă de 2-3 săptămâni, tatăl său a plecat la muncă în Spania, iar ea a fost nevoită să revină la locuinţa mamei sale din mun. Câmpulung Moldovenesc, unde a stat doar o săptămână pentru că nu se înţelegea cu aceasta. În urma unui incident avut cu mama sa, a sunat-o pe inculpata I.A., căreia i-a cerut să vină să o ia, sperând că îi va găsi un loc unde să stea, dat fiind că ştia că în acea perioadă inculpata căuta un apartament pentru a-l închiria în mun. Câmpulung Moldovenesc. Inculpata I.A. a venit după ea cu o maşină, în care se mai aflau două tinere, pe nume L. şi F., surori din localitatea Paltinu, fete pe care nu le cunoştea, dar de la care a aflat ulterior că prestau aceeaşi activitate (întreţinerea de relaţii sexuale contra cost cu diverşi clienţi) la propunerea şi în favoarea inculpatei I.A. Împreună au mers la un apartament cu două camere, închiriat în mun. Câmpulung Moldovenesc, situat la parterul unui bloc, pentru care se plătea o chirie de 400 RON lunar, apartament al cărui proprietar nu îl cunoştea.

Astfel cum a declarat partea vătămată minoră B.C.P., după ce a revenit la inculpată în modalitatea mai sus descrisă, primul client adus de aceasta a mers împreună cu F., ulterior inculpata I.A. începând să le aducă în medie câte 3-4 clienţi zilnic pentru fiecare fată, aspect ce se putea întâmpla aproape la orice oră, ele deplasându-se cu clienţii în diverse locaţii, unde întreţineau relaţii sexuale.

Ca şi regulă stabilită de inculpata I.A. pentru prestarea activităţilor sexuale de către fetele pe care le avea în supraveghere, era ca ele să nu păstreze legătura cu clienţii, neavând voie să le dea acestora numerele lor de telefon, pentru ca tot timpul mijlocirea întâlnirilor, negocierile şi încasarea banilor să fie efectuate de către inculpată.

În tot acest timp apartamentul era frecventat atât de către alte fete care prestau aceleaşi activităţi pentru inculpată, cât şi de un cerc de băieţi, cunoscuţi de-ai inculpatei. Datorită acestui du-te vino continuu ce se petrecea în apartament, după circa o lună şi jumătate, începând să aibă probleme cu vecinii, inculpata I.A. a căutat un alt apartament şi astfel s-au mutat pe o altă stradă, într-un bloc, unde chiria era plătită de toate fetele ce stăteau în apartament.

Întrucât de la un moment dat inculpata I.A. a început să nu mai împartă banii cu ea, găsind tot felul de justificări, şi anume că trebuia să plătească chiria, să cumpere mâncare, având mai tot timpul discuţii în contradictoriu cu inculpata datorită acestui fapt, victima a continuat să iasă cu clienţii găsiţi de inculpată, fără a primi bani o perioadă îndelungată, de peste o lună de zile, acceptând acest lucru datorită conjuncturii în care se afla, respectiv aceea de a nu avea unde să meargă, fiind certată cu mama sa, aspect cunoscut de inculpată. După un timp, victima a luat hotărârea de a pleca din acel apartament şi de a reveni la domiciliul său, astfel că după ce a ieşit cu un client, a mers la mama sa şi s-a împăcat cu aceasta. Ulterior a fost contactată de inculpata I.A. care i-a cerut să revină însă a refuzat-o.

În luna ianuarie 2011, împreună cu inculpatul B.N.G. le-au racolat pe părţile vătămate minore G.F. (16 ani) şi G.L. (15 ani) în scopul exploatării sexuale, cele două fiind cazate pentru diferite perioade de timp pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc, în apartamente închiriate de către inculpată, ulterior cei doi ocupându-se de găsirea clienţilor, victimelor revenindu-le o mică parte din banii rezultaţi, faptă ce reprezintă două acte materiale de trafic de minori săvârşite în condiţiile art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Astfel fiind, recrutată fiind anterior partea vătămată G.F. de către inculpatul B.N.G., în favoarea căruia prestase activităţi sexuale cu diferiţi clienţi puşi la dispoziţie de acesta, contra cost, inculpatul B.N.G. le-a făcut cunoştinţă celor două părţi vătămate minore (surori) G.F. şi G.L. cu inculpata I.A., care ştia că sunt minore, toţi mergând iniţial cu maşina într-un bar la un suc (pregătirea terenului) pentru ca ulterior să se deplaseze la apartamentul deţinut de inculpată, unde cei doi le-au făcut propunerea de a rămâne în acel apartament, sub „custodia” inculpatei, pentru a întreţine relaţii sexuale cu diverşi clienţi, contra cost, urmând ca cele două să câştige bani frumoşi din această activitate, ceea ce s-a şi petrecut.

Perioada în care au stat la apartamentul închiriat de inculpată în mun. Câmpulung Moldovenesc, a fost de aproximativ o lună de zile, în ianuarie-februarie 2011, timp în care inculpata I.A. le-a adus clienţi în medie câte unul pe zi la fiecare, de la care încasa sume cuprinse între 100 şi 200 RON.

Ca şi agravante din punct de vedere al încadrării juridice date situaţiei de fapt mai sus descrise s-a reţinut săvârşirea faptei de către cei doi inculpaţi împreună [art. 13 alin. (1) şi (3) teza I cu trimitere la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001].

În luna decembrie 2010, inculpata I.A. a recrutat-o pe partea vătămată minoră I.I.C., în vârstă de 15 ani, (verişoară cu inculpata) în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, aceasta întreţinând relaţii sexuale contra unor sume de bani cu clienţii găsiţi de inculpată, până în luna aprilie 2011, câştigurile realizate fiind împărţite între victimă şi inculpată, faptă ce reprezintă un act material de trafic de minori săvârşit în condiţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Astfel, la propunerea inculpatei, după un termen scurt de gândire, partea vătămată I.I.C., începând cu luna decembrie 2010, a început a întreţine relaţii sexuale contra cost cu diverşi clienţi puşi la dispoziţie de către inculpată, relaţiile sexuale consumându-se în autoturismele acestora sau la diferite pensiuni, înţelegerea fiind ca cele două să împartă banii astfel obţinuţi, iar, ca şi regulă impusă de inculpată fiind ca victima să nu dea numărul său de telefon niciunui client pentru ca astfel inculpata să intermedieze toate combinaţiile, respectiv să deţină controlul activităţii prestate de partea vătămată. Totul a durat până în luna aprilie 2011, cu două săptămâni înainte de Paşti, timp care inculpata i-a găsit în jur de 50-60 de clienţi.

Cele şase acte materiale mai sus descrise se circumscriu infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aceste acte materiale neputând fi privite ca infracţiuni independente, aflate în concurs, ci ca o infracţiune unică în formă continuată, la baza căreia stă activitatea constantă din partea inculpatei I.A. de a racola şi găzdui minore în scopul exploatării sexuale a acestora în vederea obţinerii de venituri materiale, ceea ce s-a şi întâmplat, activitate organizată, supravegheată şi condusă de către inculpată, cu anumite reguli prestabilite şi impuse victimelor pentru asigurarea continuităţii şi succesului activităţii, în condiţiile de loc şi timp şi în circumstanţele astfel cum au fost descrise în mod detaliat raportat la fiecare act în parte.

S-a reţinut că fapta inculpatei I.A., care în cursul lunii ianuarie 2011 a recrutat-o prin fraudă pe partea vătămată M.M. (majoră), sub promisiunea asigurării unei locuinţe, fiind cazată în două apartamente închiriate de pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc aproximativ o lună de zile, timp în care, prin ameninţări cu violenţe fizice şi constrângeri morale a obligat-o să practice prostituţia, cu clienţii aduşi de aceasta, însuşindu-şi câştigurile realizate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Astfel profitând de situaţia familială grea în care se afla, inculpata I.A. a propus victimei iniţial să vină în apartamentul său să locuiască, ca şi ajutor aparent gratuit, dezinteresat din partea acesteia, pentru ca ulterior, odată ajunsă în apartamentul inculpatei, să afle de la celelalte fete care stăteau acolo, respectiv: P. din mun. Câmpulung Moldovenesc, L. şi F. - surori din localitatea Paltinu, că acestea se ocupau cu întreţinerea de relaţii sexuale contra cost cu diverşi bărbaţi găsiţi de către inculpata I.A. Din chiar ziua sosirii sale, la apartament a venit un client, care a ales-o pe ea pentru a întreţine relaţii sexuale şi, deşi nu a fost de acord în primă fază, inculpata I.A. i-a cerut să meargă cu acesta spunându-i că nu are de ales. Fiindu-i frică, victima a mers cu acel client, care plătise anterior inculpatei suma de 100 RON, la domiciliul lui, unde a rămas până dimineaţă, întreţinând relaţii sexuale.

După acest prim client, inculpata i-a propus să lucreze pentru ea, în sensul de a întreţine relaţii sexuale contra cost cu clienţii găsiţi de ea, banii urmând să-i împartă, victima acceptând propunerea inculpatei, atât datorita faptului că i-a fost frică, aflând că aceasta are un anturaj periculos, precum şi datorită faptului că la acel moment nu avea nici unde să locuiască şi nici cu ce să se întreţină.

Astfel fiind, timp de o lună a locuit la apartamentul inculpatei I.A., perioadă în care a avut în jur de 15 clienţi, care i-au plătit inculpatei în jur de 50-100 RON fiecare, fără ca victima să-i cunoască pe clienţi în prealabil, de regulă mergând cu aceştia, cu maşina lor, la diverse adrese, în special la domiciliile lor.

Aşadar, în condiţiile în care a fost exploatată de inculpată care nu îi dădea din banii obţinuţi ca urmare a activităţilor sexuale pe care ea le presta şi în plus fiindu-i frică de aceasta, victima a luat hotărârea de a pleca de la acel apartament, iar într-una din zile, când a mers cu doi clienţi, le-a solicitat acestora să o ducă la domiciliul său, din acel moment încetând să mai lucreze pentru inculpată, cu care nu a mai ţinut legătura.

Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că inculpata I.A. a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor socialmente periculoase şi a urmărit producerea lor prin săvârşirea acelor fapte.

Sub aspectul pedepselor aplicate inculpatei pentru faptele mai sus descrise, cu încadrările juridice pentru care în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată şi reţinute, cu motivarea mai sus arătată, şi de către instanţa de judecată, în limitele legale speciale reduse în mod obligatoriu ca urmare a prevalării de art. 320¹ C. proc. pen., instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al faptelor săvârşite reflectat prin modalitatea concretă de comitere a lor (angrenarea profundă a inculpatei în acest fenomen infracţional, activitatea întreprinsă de inculpată fiind pentru aceasta ca şi o „activitate de serviciu”, fiind preocuparea sa de bază în vederea obţinerii de venituri materiale necesare traiului, vizarea în special a victimelor minore, cu situaţii financiare sau probleme de familie delicate, vulnerabilităţi exploatate de inculpată), precum şi de persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale sau cu un comportament anterior contrar moralităţii sau legalităţii, motiv pentru care instanţa a şi reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu efectul impus de art. 76 lit. b) C. pen., reducerea obligatorie a pedepsei sub minimul special.

Sub aspectul regimului de individualizare a pedepsei rezultante aplicate, a reţinut instanţa că s-a impus aplicarea pedepsei cu executare în regim penitenciar, suspendarea acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere obiectiv (faţă de cuantumul pedepsei rezultante), nici din punct de vedere al finalităţii pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., scopurile de constrângere, reeducare şi prevenţie specială şi generală putându-se realiza doar prin executarea efectivă a acesteia.

Starea de graviditate în care s-a aflat inculpata la momentul soluţionării cauzei în fond şi invocată de către apărătorul acesteia ca şi motiv ce ar putea pleda pentru pronunţarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, nu a fost reţinută ca motiv raţional şi justificativ în acest sens, fiind o stare provizorie raportat la care însuşi legiuitorul a reglementat instituţii specifice care să răspundă din punct de vedere umanitar unor astfel de situaţii excepţionale, constând în posibilitatea condamnatei de a cere amânarea executării pedepsei cu închisoarea, respectiv întreruperea executării acesteia, până la încetarea stării de graviditate şi chiar până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an, instituţii reglementate de art. 453-455 C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanţa a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 20 octombrie 2011-21 octombrie 2011.

Faţă de soluţia de condamnare pronunţată, bazată pe probe certe de vinovăţie, precum şi faţă de regimul de individualizare a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare în regim penitenciar aplicat, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei de judecată, dispusă faţă de inculpata I.A.

S-a luat act că latura civilă a cauzei a fost disjunsă.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpaţii, în termen legal, criticând modul de individualizare a pedepsei şi solicitând reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., cărora să li se acorde eficienţa prev. de art. 76 C. pen., cu efect asupra redozării pedepselor.

Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 33 din 28 martie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.N.G. şi I.A. împotriva sentinţei penale nr. 208 din 22 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului B.N.G. durata arestării preventive de la data de 22 decembrie 2011 la zi şi, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive faţă de acest inculpat.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei de judecată dispusă faţă de inculpata I.A.

A obligat inculpaţii-apelanţi B.N.G. şi I.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a arătat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea în contextul în care inculpaţii au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Instanţa de apel a constatat că s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că nu există motive să justifice reducerea pedepselor, cuantumurile acestora fiind în măsură să realizeze scopurile prev. de art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei penale pronunţată de Curtea de apel, au declarat recursuri inculpaţii B.N.G. şi I.A., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., în temeiul căruia au solicitat reducerea pedepselor.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cu privire la criticile formulate de inculpaţi referitoare la netemeinicia pedepselor aplicate, reţine Înalta Curte că nu sunt fondate.

În procesul de individualizare a pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere toate exigenţele prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), realizând o proporţionalitate între gradul de pericol social ridicat al faptelor comise şi cuantumul pedepselor stabilite.

S-a avut în vedere gradul de participare a fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, numărul mare al părţilor vătămate, împrejurarea că unele dintre acestea erau minore, dar şi atitudinea sinceră a inculpaţilor pe întreg parcursul procesului. S-a avut, de asemenea, în vedere conduita anterioară corectă a acestora, respectiv lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatei I.A., dar şi existenţa antecedentelor penale în cazul inculpatului B.N.G.

Importanţa şi specificul valorilor sociale care fac obiectul ocrotirii prin incriminarea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori au determinat un sistem sancţionator sever care să răspundă necesităţii reprimării fenomenului generat de săvârşirea acestor infracţiuni.

În ceea ce priveşte critica referitoare la împrejurarea că faţă de inculpatul B.N.G. nu au fost reţinute în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen. se constată că, în mod corect instanţa de apel a apreciat că aceste circumstanţe sunt judiciare şi nu operează automat.

Astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, inculpatul a mai fost condamnat anterior aşa cum rezultă din fişa de cazier a acestuia.

În ce priveşte circumstanţa prev. de art. 74 lit. b) C. pen., este de reţinut că inculpatul nu a făcut dovada că ar fi efectuat demersuri pentru a acoperi prejudiciul cauzat părţilor civile.

Aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen., nu exclude reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., însă recunoaşterea faptei a determinat deja o reducere considerabilă a pedepsei în condiţiile în care art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 prevede pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Situaţia familială invocată în apărarea sa de inculpatul B.N.G. nu constituie un argument care să pledeze în favoarea acestuia şi să-l determine să săvârşească astfel de fapte.

Se constată că inculpata I.A. a beneficiat de reducerea pedepsei ca efect al reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Reţine Înalta Curte că pedepsele aplicate inculpaţilor de instanţa de fond sunt de natură să satisfacă funcţiile pedepsei, respectiv funcţiile educativă, coercitivă şi de exemplaritate, fapt pentru care se consideră că toate criticile formulate de inculpaţi, referitoare la greşita individualizare a pedepselor sunt nefondate.

Faţă de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.N.G. şi I.A.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.N.G. şi I.A. împotriva deciziei penale nr. 33 din 28 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.N.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2011 la 22 iunie 2012.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, în sumă de câte 150 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2222/2012. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 2228/2012. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 2225/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2225/2012. Penal