ICCJ. Decizia nr. 2241/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2241/2012
Dosar nr. 1128/44/2011
Şedinţa publică din 25 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 151 din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC R.T. SRL Brăila prin lichidator judiciar S.Q. SRL împotriva rezoluţiei nr. AA/2011 a Procurorului General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza disp. art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat petenta la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. AA/2011 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC R.T. SRL Brăila prin lichidator judiciar S.Q. SRL Brăila.
Împotriva acestei dispoziţii a formulat plângere în baza disp. art. 2781 C. proc. pen., petenta SC R.T. SRL Brăila prin lichidator judiciar S.Q. SRL Brăila, care a susţinut că rezoluţia dată este nelegală şi netemeinică, deoarece sunt probe că intimaţii T.L.D. şi O.M. au săvârşit infracţiunile prev. de art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen.
Curtea de Apel a reţinut că în urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că la data de 16 mai 2011, petenta SC R.T. SRL Brăila prin lichidator judiciar S.Q. SRL Brăila, a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor O.M. - avocat în cadrul Baroului Brăila şi T.L.D., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) şi art. 192 C. pen., sesizând următoarele aspecte:
Petenta SC R.T. SRL Brăila şi martorul P.V. sunt asociaţi ai SC T.F. SRL Brăila, această din urmă societate fiind administrată de făptuitorul T.L.D.
Acesta a fost revocat din funcţie prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din 11 martie 2011, hotărâre ce a fost depusă la Oficiul Registrului Comerţului Brăila, în vederea realizării procedurii de publicitate, conform prevederilor Legii nr. 31/1990.
La data de 25 martie 2011, la Oficiul Registrului Comerţului Brăila a fost înregistrată o cerere de intervenţie, formulată şi semnată de făptuitorul T.L.D., precum şi de avocatul O.M., în numele martorului P.V., domiciliat în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, prin care se solicită respingerea cererii de înregistrare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor privind revocarea din funcţie a făptuitorului T.L.D., motivându-se că acest act este lovit de nulitate.
Avocatul O.M. a ataşat acestei cereri două împuterniciri avocaţiale, nr. B din 25 martie 2011 şi nr. A din 25 martie 2011, din care rezultă că a fost împuternicit de către martorul P.V., respectiv de către T.L.D. să redacteze şi să semneze cererea de intervenţie, prin contactul de asistenţă juridică din 24 martie 2011.
La rubrica „Client/reprezentant";, împuternicirile conţin semnături indescifrabile.
Petenta a susţinut faptul că împuternicirea avocaţială nr. B din 25 martie 2011 este falsă, deoarece semnătura de la rubrica „Client/reprezentant"; nu aparţine martorului P.V., ci a fost executată de făptuitorul T.D.
Petenta a mai susţinut că între martor şi avocatul O.D. nu s-a încheiat nici un contract de asistenţă juridică, iar dacă un asemenea contract există, el este fals cu privire la semnătura martorului P.V.
În urma propriilor cercetări efectuate în cauză, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Revocarea din funcţie a administratorului SC T.F. SRL Brăila s-a realizat fără convocarea martorului P.V., care avea calitatea de asociat, acesta apreciind Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor ca fiind nelegală.
Ca urmare, martorul, care locuia în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, a discutat telefonic atât cu făptuitorul T.L.D. cât şi cu avocatul O.M. din Brăila, în vederea încheierii unui contract de asistenţă juridică şi a formulării unei contestaţii la Oficiul Registrului Comerţului Brăila.
Conform înţelegerii dintre aceştia, urma ca făptuitorul T.L.D. să încheie cu avocatul menţionat un contract de asistenţă juridică în numele martorului, cu acordul acestuia.
La data de 24 martie 2011, avocatul O.M. a încheiat contractul de asistenţă juridică din 24 martie 2011, care a fost semnat de făptuitorul T.L.D., atât în nume propriu cât şi în calitate de reprezentant al martorului.
La scurt timp, martorul s-a deplasat la Brăila şi a semnat contractul în discuţie, menţionând totodată seria şi numărul actului de identitate.
S-a reţinut că aspectele relatate anterior au fost confirmate de către martorul P.V. cu prilejul audierii sale de către procuror.
Acesta a precizat că, contractul de asistenţă juridică a fost rezultatul voinţei sale şi a avut cunoştinţă atât de încheierea acestuia cât şi de formularea cererii de intervenţie.
În ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială nr. B din 25 martie 2011, aceasta a fost semnată de către făptuitorul T.L.D., în calitate de reprezentant al lui P.V.
Curtea de Apel verificând rezoluţia atacată, a constatat că aceasta este legală şi temeinică, neexistând nici un indiciu din care să rezulte că intimaţii O.M. - avocat la Baroul Brăila şi T.L. au săvârşit infracţiunile prev. de art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen.
S-a reţinut că în sarcina acestuia nu pot fi reţinute infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, în condiţiile în care martorul P.V. a declarat că, contractul de asistenţă juridică a fost rezultatul voinţei sale, şi a avut cunoştinţă atât de încheierea acestuia cât şi de formularea cererii de intervenţie iar în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială nr. B/2011 semnată de intimatul T.L.D., aceasta s-a efectuat în calitate de reprezentant al martorului P.V.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara SC R.T. SRL, prin administrator judiciar S.Q. SRL.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 18 octombrie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât petiţionara a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara SC R.T. SRL, prin administrator judiciar S.Q. SRL, împotriva sentinţei penale nr. 151 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2236/2012. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 2242/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
