ICCJ. Decizia nr. 2232/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2232/2012
Dosar nr. 65707/3/2011
Şedinţa publică din 25 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 970/F din 2 decembrie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen - 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza finală şi b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 18 iulie 2011 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata a 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în fapt că la data de 17 iulie 2011, în jurul orelor 16.30, inculpatul, în timp ce se afla în Parcul Crângaşi, în apropierea staţiei de metrou, i-a aplicat părţii vătămate N.V.P. o lovitură cu un cuţit în zona pieptului, provocându-i o plagă prin înjunghiere hemitorace stâng, cu orificiu de intrare cca. 2 cm şi hemotorax stâng, cu scopul de a-i suprima viaţa.
Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşă fotografică, înscrisuri medicale, Raport de expertiză medico-legală nr. A. 1/8158/2011, procese-verbale încheiate cu ocazia conducerii în teren însoţite de planşe fotografice, procese-verbale încheiate cu ocazia recunoaşterii de pe planşe fotografice, procese-verbale încheiate cu ocazia redării convorbirilor cu operatorul SNUAU 112 şi suportul optic aferent, proces-verbal încheiat cu ocazia vizionării imaginilor video şi suportul optic aferent, declaraţiile părţii vătămate N.V.P., declaraţiile martorilor B.A.F., N.C., P.C., H.V.D. şi R.L.I., procesul-verbal de constatare încheiat de lucrătorii din cadrul Secţiei 20 Poliţie şi declaraţiile inculpatului I.A.
În faza de judecată inculpatul a recunoscut în mod necondiţionat faptele săvârşite dorind să beneficieze de disp. art. 3201 C. proc. pen.
În drept, instanţa a apreciat că fapta inculpatului I.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul de pericol social concret al tentativei la omor, prin care a fost pusă în pericol viaţa victimei şi împrejurările concrete al comiterii faptei, respectiv în loc public şi fără vreun motiv plauzibil.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul I.A. şi partea vătămată N.V.P. pentru netemeinicie.
Inculpatul I.A. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reţinerea, în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi reducerea pedepsei sub limita minimă specială (rezultată urmare aplicării art. 3201 C. proc. pen.), de 5 ani închisoare, respectiv la 4 ani închisoare şi aplicarea art. 861 - 862 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În acest sens, a invocat conduita bună avută înainte de săvârşirea faptei şi comportarea sinceră în cursul procesului (art. 74 lit. a) şi c) C. pen.).
Partea vătămată N.V.P. a solicitat desfiinţarea parţială a hotărârii primei instanţe, reducerea pedepsei şi suspendarea executării pedepsei, deoarece inculpatul nu a avut intenţia de a-i suprima viaţa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 82 din 15 martie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat şi partea vătămată.
S-a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare reprezintă minimul prevăzut de lege, urmare aplicării art. 3201 C. proc. pen. (1/3 din 7 ani şi 6 luni - 12 ani şi 6 luni) şi este aptă să-l reeduce pe inculpat.
Mai mult, s-a apreciat că nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., deoarece deşi nu are antecedente penale, nu s-a făcut dovada unei conduite bune înainte de comiterea faptei.
Totodată, s-a apreciat că, în mod corect, prima instanţă nu a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece recunoaşterea s-a făcut de inculpat nu dintr-o înţelegere a consecinţelor grave la care a expus-o pe victimă, ci datorită faptului că cercetările şi fixarea probelor au început imediat după momentul comiterii faptei şi valoarea şi forţa doveditoare a mijloacelor de probă l-au dezarmat pe inculpat şi a recunoscut fapta, care iniţial s-a refugiat acasă încercând să scape de răspunderea penală.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul I.A., care a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu consecinţa reindividualizării pedepsei în sensul reducerii acesteia, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi schimbării modalităţii de executare, prin aplicarea art. 861 C. pen.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului I.A. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi consecinţele acesteia.
De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reţinut că raportat la natura şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei s-a procedat la o judicioasă individualizare.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. se constată că existenţa acestor împrejurări enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţă atenuantă este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptelor săvârşite, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Totodată, în cauză nu se poate dispune suspendarea executării acesteia sub supraveghere, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privinţa cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 18 iulie 2011 la 25 iunie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenţia de la 18 iulie 2011 la 25 iunie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2513/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2237/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
