ICCJ. Decizia nr. 2513/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2513/2012
Dosar nr. 511/122/2012
Şedinţa publică din 8 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 96 din 12 martie 2012, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu referire la art. 3201 C. proc. pen., inculpatul B.I., a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 - 64 C. pen., pe durata executării pedepsei, i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi pe cel de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 175 C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului exerciţiul aceloraşi drepturi pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 ore din data de 05 octombrie 2011 şi arestarea preventivă începând cu 06 octombrie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului B.I.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost admise acţiunile civile ale părţilor civile O.S. şi Spitalul de Urgenţă „B.A." Bucureşti şi a fost obligat inculpatul să plătească primului suma de 15.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar celui de-al doilea suma de 6.957 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei O.M.
În temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.I. în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu la urmărirea penală, 100 RON şi 200 RON apărător din oficiu în instanţă la verificarea legalităţii măsurii arestării preventive în condiţiile art. 3001 C. proc. pen. şi fond, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu inculpatul B.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 04 octombrie 2011, inculpatul, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice la un bar din comuna Prundu, în jurul orelor 21,00, s-a deplasat la barul SC M.P. SRL, cunoscut în comună drept „B.B.", pentru a consuma băuturi alcoolice. S-a întâlnit cu victima şi cu B.M.G. şi, împreună, au mai consumat băuturi alcoolice. În acest timp, între inculpat şi victima O.M. au izbucnit discuţii contradictorii în legătură cu persoana care ar fi furat un cazan de fabricat rachiu de la domiciliul lui I.Ş. Discuţiile contradictorii dintre cei doi au degenerat în injurii reciproce.
În jurul orelor 21,40, inculpatul a părăsit barul pentru a se deplasa spre casă, iar la aproximativ 5 minute şi victima O.M. a părăsit barul, trebuind să se deplaseze spre locuinţa martorului B.M.G. La aproximativ 50 de metri de bar, în dreptul dispensarului comunal şi al bisericii, inculpatul şi victima s-au reîntâlnit şi au continuat să-şi aducă injurii, motiv pentru care, inculpatul, aşa cum a declarat, „l-am luat pe acesta în mâini şi am dat cu el în şanţul de beton de pe marginea drumului, după care l-am lovit de mai multe ori cu pumnii în zona feţei şi văzând că acesta se tot zbate, l-am apucat de cap şi l-am lovit de beton de mai multe ori".
Martorul B.V.C., care are imobilul situat în apropierea locului unde s-a desfăşurat conflictul a menţionat că, la data şi ora reţinute, în timp ce se afla în curtea locuinţei, a auzit dinspre stradă un zgomot produs de mai multe „bufnituri, ca şi când a fost aruncată o buturugă jos". S-a îndreptat spre stradă să vadă ce s-a întâmplat şi până să ajungă la poartă, l-a observat pe inculpat care „prinsese cu ambele mâini capul altei persoane şi îl lovea de marginea şanţului care este din beton ... după care a declarat că, inculpatul s-a îndepărtat 5 - 6 metri de locul respectiv, a revenit apoi la locul unde era căzută persoana, a apucat-o iar cu mâinile de cap şi a lovit-o cu capul de beton ... apoi s-a deplasat şi s-a oprit în dreptul bisericii unde s-a aplecat şi s-a închinat".
Alertaţi de martorul B.V.C., la faţa locului s-au deplasat şi martorii B.M.G. şi S.M.A., care au constatat că victima „avea fruntea crăpată în partea stângă în 4 - 5 locuri, era desfigurată la faţă ... nu mişca, nu vorbea, ci doar horcăia".
Este de precizat faptul că victima O.M. suferise o intervenţie chirurgicală cranio-cerebrală mediu frontală. A fost transportat iniţial, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu, după care a fost transferat în Spitalul Clinic de Urgenţă „B.A." Bucureşti, unde a fost internat cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral grav GCS=3P. Hematom extradural temporo-parietal stâng, plagă cranio-cerebrală mediofrontală operată în antecedente, plagă contuză frontală stângă, echimoze palpebrale bilaterale, contuzie toraco-abdominală.
Cu toate îngrijirile medicale acordate, la data de 13 octombrie 2011, victima O.M. a decedat în unitatea sanitară mai sus menţionată.
Cu ocazia autopsiei cadavrului acestuia, la examenul extern au fost constatate următoarele leziuni traumatice:
- parieto-occipital drept - plagă contuză de 2,5 cm rectilinie cu margini neregulate, excoriaţie, oblică, situată la 8 cm faţă de regiunea mastoidă dreapta;
- sprâncenos stânga, extern - plagă contuză în formă de „T" răsturnat, cu laturile de 4/4 cm, cu crustă brună groasă, suturată cu 7 fire;
- rădăcină nas - cicatrice alb-sidefie de 1 cm;
- zigomatic dreapta - excoriaţie de 1/0,5 cm liniară, cu crustă hematică brună, subţire, dispusă transversal;
- zigomatic stânga - pe o suprafaţă de 3/2 cm excoriaţie, cu crustă detaşată recent;
- hemoragie conjunctivală globi oculari bilateral;
- palpebral superior stânga-echimoză de 5,5/1,5 cm brună cu periferia gălbuie;
- buza superioară paramedian drept faţă cutanată - excoriaţie de 1,5 cm, acoperită cu crustă brună în curs de detaşare;
- buza superioară, faţă vestibulară, paramedian stânga - echimoză brun-violacee de 1/0,5 cm;
- regiune subscapulară dreapta - excoriaţie liniară de 11 cm, acoperită cu crustă brună subţire, dispusă vertical;
- braţ stâng, 1/3 medie, faţă ventrală - dungă excoriată de 8/1 cm, acoperită cu crustă hematică brună discontinuă, verticală;
- braţ drept, faţă dorsală, 1/3 inferioară - excoriaţie liniară de 2,5/1 cm, acoperită cu crustă brună discontinuă;
- cot drept olecranian - excoriaţie, cu diametrul de 2,5/2 cm, acoperită crustă brună detaşabilă;
- cot stâng - deasupra regiunii olecraniene 5 puncte excoriate, acoperite cu crusta brună detaşabilă cât şi în regiunea olecraniană - excoriaţie cu diametrul de 8/3,5 cm acoperită cu crustă brună în curs de Masare;
- mâna dreaptă, faţă dorsală, margine laterală - 2 puncte excoriate de 3,5 cm, acoperite cu crustă brună în curs de detaşare;
- genunchi stâng, faţă ventrală - 2 excoriaţii, de 3/2 şi 2/1 cm, acoperite cu crustă brună, în curs de detaşare.
La examenul intern au fost constatate leziuni traumatice numai la extremitatea cefalică, respectiv epicraniu şi anume: alb-sidefiu, edematiat, cu infiltrat hemoragie, violaceu difuz, dispus predominant la nivel fronto-temporo-parietal stâng de 12/8 cm şi parietal dreapta de 4/3 cm; infiltrat hemoragie violaceu la nivelul muşchiului temporal drept. Oasele craniului prezintă temporo-parietal stânga un volet osos cu laturile de 8/9 cm, posteraniectomie recentă. Din partea postero-superioară a craniectomiei iradiază un ram de fractură de 7 cm spre bolta craniului şi un alt ram de fractură ce iradiază pe baza craniului spre aripa stenoidului etc.
Cu ocazia autopsiei a fost stabilit următorul diagnostic macroscopic: echimoză buză superioară, excoriaţie la nivel zigomatic toracic posterior braţe, cot stâng, genunchi stâng, plagă contuză parietală dreapta şi sprâncenoasă stânga, infiltrat epicranian fronto-parieto-temporo-occipital stâng şi parietal drept, fractură de boltă şi bază de craniu, edem cerebral, hemoragie subarahnoidiană difuză, dilacerare cerebrală corticosubcorticală frontal bazei bilateral, bronhopneumonie etc.
S-a concluzionat că moartea lui O.M. survenită la data de 13 octombrie 2011 la Spitalul Clinic "B.A." Bucureşti, după o internare în perioada 05 - 13 octombrie 2011, a fost violentă. Ea s-a produs prin insuficienţă cardio-piratorie acută, consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură boltă craniană, parieto-temporală stângă, iradiată la bază, dilacerare şi hemoragie meningo-cerebrală, în cadrul unui politraumatism cu multiple plăgi contuze, echimoze şi excoriaţii. La examenul medico-legal extern al cadavrului, s-au constatat leziuni traumatice ale scalpului şi faciale, precum la nivelul membrelor care au putut fi produse prin lovire cu şi de corp dur în acelaşi context cauzal cu traumatismul cranio-cerebral tanato-generator. Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă şi condiţionată.
În declaraţiile sale, inculpatul B.I. a recunoscut săvârşirea faptei, precizând însă că, după ce a plecat de la bar a fost urmărit de victimă, care „l-ar fi lovit cu piciorul în spate" pentru ca, într-o altă declaraţie menţionând că, în momentul în care s-a întors să vadă cine-l urmăreşte, O.M. ,,L-a lovit cu piciorul în partea stângă în coastă". Afirmaţiile acestuia nu sunt confirmate de către alţi martori, iar la data de 05 octombrie 2011 când, la rândul său, a fost examinat medico-legal (Raport nr. A1-D 340/2011) s-a constatat că prezintă, printre altele, excoriaţii cu cruste serohematice în cotul drept şi cotul stâng, pe faţa dorsală a mâinii drepte, precum şi pe faţa dorsală a articulaţiilor interfalangiene proximale degetele II-V mâna stângă, care necesită pentru vindecare un număr de 2 - 3 zile de îngrijiri medical.
S-a apreciat că aceste leziuni traumatice i s-au produs inculpatului în momentul când a lovit victima cu pumnul.
Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost stabilită pe baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, raportul medico-legal cu constatări preliminare, raportul medico-legal de autopsie nr. A3/374/2011, acte medicale privind pe victimă, planşa foto cu aspecte de la autopsia cadavrului lui O.M., declaraţii martori B.V.C., B.M.G., B.T., S.A., care s-au coroborat cu declaraţiile inculpatului B.I.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut, în primul rând, pe latură obiectivă, că fapta de omor reţinută în sarcina inculpatului B.I. asupra victimei O.M., a avut loc la data de 04 octombrie 2011, în jurul orelor 21.45, pe strada principală din comuna Prundu, judeţul Giurgiu, în apropierea barului SC M.P. SRL, pe fondul unui conflict spontan, favorizat şi de consumul de alcool atât de către inculpat, cât şi victimă şi, s-a datorat acţiunilor nemijlocite ale primului asupra celui de al doilea de al arunca şi trânti în şanţul betonat ce delimita strada, a loviturilor repetate cu pumnii aplicate în zona feţei, precum şi cuprinderii cu ambele mâini de cap a victimei şi izbirii repetate a acestuia de şanţul betonat.
Acţiunile de violenţă s-au soldat cu leziunile traumatice corporale grave, aşa cum sunt descrise în rechizitoriu, cele mai multe în zona capului, traumatismul cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană, parieto-temporală stângă, iradiată la bază, dilacerare şi hemoragie meningo-cerebrală, dovedindu-se în ultimă instanţă, incompatibilă cu viaţa şi constituind cauza care, prin insuficienţă cardio-respiratorie acută a condus la deces.
Pe latură subiectivă, instanţa de fond a reţinut că acţiunea directă şi violentă descrisă în rechizitoriu, orientată asupra unei zone vitale a corpului victimei, capul, indică despre inculpatul B.I. că a acţionat cu intenţie directă de a ucide, deoarece modul de executare şi intensitatea loviturilor relevă că a dorit suprimarea numitului O.M.
Această intenţie a fost una spontană şi a intervenit ca urmare unui conflict născut în barul SC M.P. SRL, aplanat temporar de intervenţia salutară a martorului B.M.G., reluat ulterior în stradă, posibil datorită insistenţelor pe această direcţie a victimei, care, deşi inculpatul părăsise la un moment dat zona de confruntare, l-a urmat aproape imediat.
Insistenţa victimei în continuarea conflictului, regretul aproape spontan al faptei săvârşite, sugerat de gestul inculpatului de a se închina când a trecut prin faţa bisericii, relatat de martorul B.V.C., lipsa antecedentelor penale, sunt elemente care conduc la pericolul social concret al faptei în ce priveşte individualizarea pedepsei, din zona de pericol legal maxim spre intervalul mediu de relevanţă, mai aproape de minimul special legal în cazul de faţă.
Faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat la dispoziţiile privind limitele speciale ale pedepsei prev. de art. 175 C. pen., cu aplicarea facilităţii arătate de art. 3201 C. proc. pen. şi ţinând cont de cele arătate în privinţa pericolului social concret şi periculozitatea infractorului, instanţa de fond a condamnat pe inculpatul B.I. la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani.
I s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie pe timpul executării pedepsei conform art. 71 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., apreciind că a dovedit imaturitate în aprecierea valorilor sociale comune, ce necesită o perioadă de reflecţie şi reeducare pentru a putea într-o scală de valori corecte, de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, cât şi, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În raport de gravitatea faptei şi de dispoziţia legală prevăzută de art. 175 alin. (1) C. pen., a fost extinsă pedeapsa accesorie ca şi pedeapsă complementară, pentru aceleaşi consideraţii, pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (2) C. pen.
Constatând că, şi la pronunţarea acestei sentinţe, considerentele în privinţa arestării preventive a inculpatului B.I. până la darea unei hotărârii definitive, au rămas neschimbate, iar pericolul concret pentru ordinea publică, aşa cum a fost identificat şi descris, inclusiv prin Încheierea din 28 februarie 2012, la primirea dosarului conform art. 3001 C. proc. pen., se menţin, în baza art. 350 C. proc. pen., instanţa de fond a hotărât menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În concordanţă cu probele, cu înscrisuri administrate de Spitalul de Urgenţă „B.A.", privind cheltuielile cu spitalizarea victimei, precum şi în raport de pretenţiile civile formulate de partea civilă O.S. apreciate de instanţă juste, ţinând cont şi depoziţia exprimată de inculpat privind totalul său acord asupra lor, instanţa de fond, în baza art. 346 C. proc. pen., le-a admis.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice pentru introducerea profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel inculpatul B.I., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată şi coborârea acesteia sub minimul prevăzut de lege, urmând a se ţine seama de atitudinea sinceră a inculpatului, de faptul că are doi copii minori în întreţinere, copii care în prezent sunt în plasament.
Prin Decizia penală nr. 153/A din data de 24 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 96 din 12 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că instanţa de fond a realizat o riguroasă şi coroborată analiză a ansamblului probator, evidenţiată anterior, reţinând corect situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Din perspectiva laturii subiective, Curtea a apreciat că inculpatul B.I. a acţionat cu intenţie directă, având reprezentarea clară a faptei şi urmărilor acesteia, coordonându-şi energia spre atingerea scopului infracţional.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, faţă de inculpatul B.I., Curtea a apreciat că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art 72 C. pen., constatând că în sarcina inculpatului s-a reţinut o cauză legală de reducere a pedepsei, instanţa de fond stabilind o pedeapsă în cuantum de 12 ani închisoare, orientată către minimul special determinat potrivit art. 3201 C. proc. pen., (10 ani închisoare). Analizei instanţei anterioare, pe aspectul individualizării judiciare, instanţa de apel a adăugat faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei şi al făptuitorului acestea trebuie apreciate ca fiind ridicate având în vedere modul de operare, constând în izbirea capului victimei, în mod repetat, de beton, cu consecinţa producerii unor leziuni incompatibile cu viaţa, mod de operare caracterizat prin violenţă nejustificată faţă de conflictul anterior dintre părţi.
Circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, conduita bună avută anterior săvârşirii faptei, cu accent pe lipsa antecedentelor penale, nu sunt suficiente pentru a demonstra necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, ca şi pedeapsa accesorie ori complementară, sunt corespunzătoare şi pot asigura atingerea scopurilor preventive şi educative ale sancţiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate şi rejudecând, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei pentru considerentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care ele nu vor mai fi reluate.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut de către instanţele de fond şi de apel o interpretare judicioasă a probelor administrate şi o analiză corespunzătoare a acestora, reţinându-se corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, cât şi încadrarea juridică a faptelor penale săvârşite.
Vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită de întreg materialul probator administrat în cauză, relevantă fiind declaraţia dată în faţa instanţei de fond prin care solicita să fie judecat pe baza acordului de vinovăţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar şi de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală şi judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.
Prin urmare, pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi să-l determine pe viitor să nu comită fapte penale. Astfel, atunci când aplică pedeapsa, instanţa de judecată trebuie să ţină seama atât de elementele ce ţin de materialitatea faptelor în sine, cât şi de datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozităţii sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că elementele legate de fapta şi persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanţele anterioare în procesul de individualizare a sancţiunii penale.
La stabilirea modalităţii de executare trebuie avut în vedere atât persoana inculpatului, natura şi împrejurările comiterii faptei, cât şi gradul de pericol social al acesteia, astfel că, în opinia Înaltei Curţi, în raport de aceste criterii, numai executarea pedepsei în regim de detenţie asigură realizarea scopului preventiv educativ al acesteia astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. dând posibilitatea inculpatului de a-şi schimba atitudinea în raport de valorile sociale ocrotite de norma penală.
Deşi orientată spre minimul prevăzut de textul de lege incriminator dar şi ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa cu închisoarea este de natură să asigure finalitatea acesteia înscrisă în art. 52 C. pen., respectiv prevenţia generală şi specială, instanţa de fond respectând principiul proporţionalităţii pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin executarea acesteia urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 153/A din data de 24 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2011 la 8 august 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2516/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2232/2012. Penal → |
|---|
