ICCJ. Decizia nr. 2516/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2516/2012
Dosar nr. 418/116/2012
Şedinţa publică din 8 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 62 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în Dosarul nr. 418/116/2012, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice şi de achitare formulate de inculpatul D.C.I., prin apărători.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen. şi a art. 74 lit. a) şi c) - 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C.I. (fiul lui I. şi M., născut la data de 07 ianuarie 1985 în mun. Slobozia, jud. Ialomiţa, domiciliat în mun. Călăraşi, jud. Călăraşi) la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 74 lit. a) şi c) - 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.C.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata prevenţiei, de la 01 februarie 2012 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantităţii de 187,22 g cannabis, depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu Dovada din 23 februarie 2012.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, instanţa fondului a reţinut în sarcina inculpatului D.C.I. că la data de 04 ianuarie 2012, organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. - S.C.C.O. Călăraşi s-au sesizat din oficiu cu existenţa şi activitatea unui grup infracţional specializat în traficul şi consumul de droguri de risc (membrii grupului având legături în Spania).
Din acest grup a fost depistat şi inculpatul D.C.I. (zis „G.") care, la începutul anului 2012, a vândut unor consumatori din Bucureşti şi Călăraşi droguri de risc (cannabis şi haşiş) la preţ de 60 RON doza.
Din înregistrările autorizate ale convorbirilor inculpatului a rezultat că, epuizând stocul, a hotărât să se aprovizioneze şi, pentru a realiza acest lucru, a cerut unor consumatori de droguri („V.", „D." şi „P.") să-i alimenteze cardul cu sume de bani reprezentând contravaloarea dozelor achiziţionate „pe datorie" de la inculpat.
Când a reuşit să strângă o sumă de bani, inculpatul D.C.I. l-a contactat în Spania pe un anume „T." stabilind achiziţionarea şi transmiterea unui colet de cannabis (preţul fiind de 1350 euro transmis de la o sucursală B.R.D. din Bucureşti) iar destinatarul banilor fiind numit (fictiv) U.I. (la indicaţia lui „T.").
După expedierea întregii sume (până la 2100), la 31 ianuarie 2012 „T." a comunicat expedierea coletului.
În ziua următoare inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca L. până la staţia de metrou Titan, de unde a luat metroul până la Gara de Nord şi a preluat coletul cu inscripţiile „Destinatar D.C.I.; expeditor B.D." din autoutilitara M.S.
Cu coletul asupra sa, inculpatul s-a întors în zona staţiei „Titan" şi după ce a introdus coletul pe bancheta din dreapta faţă a autoturismului D.L. a fost imobilizat de organele de anchetă, în colet descoperindu-se cantităţi de 197,5 g cannabis.
La data de 01 februarie 2012, prin rezoluţie, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul D.C.I., faţă de care s-a luat, în aceeaşi zi, măsura reţinerii. La 02 februarie 2012 s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.
În declaraţiile date la urmărirea penală inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, arătând că furnizorul ar fi un anume „D.S." din Călăraşi care îi trimitea colete conţinând droguri de risc - cantitate de 100 - 150 g cannabis din vânzarea cărora obţinea 2.000 RON/pachet.
A precizat că a trimis banii pe numele U.V. prin intermediul sistemului W.U. şi că drogurile primite erau destinate comercializării.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 februarie 2012 au atestat că proba înaintată în cauza privind pe numitul D.C.I. este constituită din 197,69 g cannabis şi are o concentraţie THC de 3,96% ± 2%.
În raport de probele administrate în cauză, Tribunalul a apreciat că, în drept, fapta inculpatului D.C.I. care a organizat şi realizat introducerea în ţară, fără drept, prin colet poştal, a cantităţii de 197,5 g cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii având aceeaşi denumire, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Deţinerea de către inculpat a cantităţii de 197,5 g cannabis în perioada de timp în care a făcut deplasarea din zona Gării de Nord (cu metroul) până în zona Titan, cu autoturismul proprietate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În raport de succesiunea în timp a derulării actelor materiale caracterizând latura obiectivă a fiecărei dintre cele două infracţiuni, instanţa a apreciat că ne găsim în prezenţa a două fapte distincte, săvârşite în concurs real de infracţiuni, situaţie în care nu poate fi primită schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni într-una singură, cea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce priveşte cererea de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Tribunalul a reţinut că inculpatului îi aparţine iniţiativa tranzacţiei internaţionale şi, prin remiterea contravalorii coletului, inculpatul determinând esenţial introducerea în ţară, fără drept, a drogurilor de risc, el fiind receptorul substanţelor interzise.
Pentru aceleaşi considerente, Tribunalul a respins şi cererea de schimbare a încadrării juridice în instigare sau complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri.
Cu privire la operaţiunea de individualizare a pedepsei, apărarea a formulat cerere de reducere a pedepsei, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 însă D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călăraşi a infirmat existenţa unui denunţ de natură a atrage incidenţa textului de lege amintit.
Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, circumstanţele reale în care au fost comise (folosindu-se servicii de curierat şi bancare), circumstanţele personale ale inculpatului (cu antecedente care nu atrag starea de recidivă, cu atitudine sinceră în timpul procesului penal dar dovedind tenacitate şi consecvenţă în săvârşirea infracţiunilor incriminate de Legea nr. 143/2000 şi dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A considerat instanţa de fond că vârsta tânără a inculpatului, conduita anterioară şi atitudinea sinceră dovedită în timpul urmăririi penale constituie împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu efect asupra cuantumului pedepselor.
Sentinţa a fost apelată de inculpatul D.C.I., care a reiterat solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic internaţional de droguri prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de instigare sau complicitate la aceeaşi infracţiune, respectiv art. 25 sau 26 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pe considerentul că inculpatul nu a făcut altceva decât să ridice un colet şi redozarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 178/A din data de 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că din probatoriul administrat, reiese, fără putinţă de tăgadă, că în cursul lunii ianuarie, anul curent, inculpatul D.C.I. a adunat bani de la consumatorii de droguri de pe raza municipiului Călăraşi, clienţii săi fideli, a luat legătura cu un anume „T." din Spania, căruia i-a transferat suma de 2.000 euro pentru un colet de cannabis, stabilind modalitatea în care acest colet să-i fie trimis, drept pentru care l-a şi ridicat personal, manopere ce se circumscriu unei activităţi de coautorat la infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunile deduse judecăţii, considerăm că aceasta a fost just cuantificată prin raportare la toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere şi antecedenţa penală a inculpatului pentru care a intervenit reabilitarea, care sugerează însă o anumită înclinaţie a acestuia spre ignorarea normelor de drept care, în lipsa unei ocupaţii, creează o vulnerabilitate evidentă care l-ar putea atrage din nou în câmpul infracţional.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.C.I. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi rejudecând să se redozeze pedeapsa în sensul reducerii ei iar modalitatea ei de executare să nu fie cu privare de libertate.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte constată că instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă şi judicioasă interpretare a probelor administrate şi o analiză corespunzătoare a acestora, reţinându-se corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului cât şi încadrarea juridică a faptelor penale săvârşite.
Vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită de întreg materialul probator administrat în cauză, relevantă fiind declaraţia dată în faţa instanţei de fond prin care solicita să fie judecat pe baza acordului de vinovăţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar şi de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală şi judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.
Prin urmare, pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi să-l determine pe viitor să nu comită fapte penale. Astfel, atunci când aplică pedeapsa, instanţa de judecată trebuie să ţină seama atât de elementele ce ţin de materialitatea faptelor în sine, cât şi de datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozităţii sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că elementele legate de fapta şi persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanţele anterioare în procesul de individualizare a sancţiunii penale.
La stabilirea modalităţii de executare trebuie avut în vedere atât persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, natura şi împrejurările comiterii faptei, cât şi gradul de pericol social al acesteia, astfel că, în opinia Înaltei Curţi, în raport de aceste criterii, numai executarea pedepsei în regim de detenţie asigură realizarea scopului preventiv educativ al acesteia astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., dând posibilitatea inculpatului de a-şi schimba atitudinea în raport de valorile sociale ocrotite de norma penală.
Deşi orientată spre minimul prevăzut de textul de lege incriminator dar şi ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa cu închisoarea este de natură să asigure finalitatea acesteia înscrisă în art. 52 C. pen., respectiv prevenţia generală şi specială, instanţa de fond respectând principiul proporţionalităţii pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin executarea acesteia urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din data de 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2012 la 8 august 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2688/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2513/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
