ICCJ. Decizia nr. 2269/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit la data de 06 aprilie 2000 în dosar, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. (fost M.) C. pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la furt calificat cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) și alin. (3) C. pen., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., punerea în circulație a unui autoturism cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 și furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), i) și alin. (3) C. pen. toate comise în stare de recidivă postexecutorie.
Prin sentința penală nr. 127/P/2001, Tribunalul Bihor a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, ca urmare a modificării prin O.U.G. nr. 207/2000 a dispozițiilor art. 146 C. pen., privind înțelesul noțiunii de consecințe deosebit de grave.
Prin sentința penală nr. 420 din 07 martie 2005 Judecătoria Oradea a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat reținută la punctul 1 din rechizitoriu și la o pedeapsă de 5 ani 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat reținută la punctul 2 din rechizitoriu, pedepse care au fost contopite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare. Reținându-se că aceste două infracțiuni au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie și în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei de 8 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1278/1994 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-au aplicat dispozițiile art. 61 C. pen. și s-a contopit pedeapsa stabilită în cauză cu restul de 3 ani 7 luni 4 zile închisoare aplicându-se pedeapsa rezultantă de 9 ani 7 luni 4 zile închisoare cu executare în regim de detenție.
Pentru infracțiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. și punere în circulație a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, după schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește forma recidivei, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.
Totodată din pedeapsa aplicată s-a dedus durata măsurilor preventive de la data de 15 noiembrie 1999 până la 15 decembrie 1999.
A obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 mărci germane convertite în euro și în echivalent în RON la data plății în favoarea părții civile S.G. A constatat că partea vătămată A.L. U.D. Austria, prin W.A. - Societate pe Acțiuni Directoratul Austriei de Sud nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A dispus în baza art. 118 C. pen. confiscarea certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile austriece pentru autoturismul marca M., cu număr de înmatriculare ZZ și a contractului de împrumut redactat în limba maghiară și datat 03 ianuarie 1997, înscrisuri care în baza art. 348 C. proc. pen. au fost desființate ca fiind false.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000.000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, inculpatul solicitând reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 198/A/2007 Tribunalul Bihor, a admis apelul și a desființat sentința penală nr. 420/2005 a Judecătoriei Oradea în sensul reducerii pedepsei aplicată pentru infracțiunea de la pct. 2 din rechizitoriu, de la 5 ani 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare.
Totodată s-a avut în vedere și faptul că inculpatul fusese condamnat anterior prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea pentru infracțiuni concurente. în consecință, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare a fost descontopită în pedepsele componente, iar după descontopire, pedepsele individuale au fost contopite cu pedepsele aplicate în cauză rezultând o pedeapsă de 5 ani 2 luni închisoare. A fost menținută revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 3 ani 7 luni 4 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1278/1994 a Judecătoriei Oradea aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 5 ani 2 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare. A fost dedusă din pedeapsa executată atât durata măsurilor preventive în cauză de la 15 noiembrie 1999 la 15 decembrie 1999, cât și perioadele de la 15 decembrie 1999 la 28 decembrie 1999, de la 26 aprilie 2005 la 12 iunie 2005 și de la 13 iunie 2005 la zi, perioade în care inculpatul fusese arestat preventiv în vederea extrădării sau în executarea pedepsei.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea. Restul dispozițiilor sentinței atacate au fost menținute.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul, criticând hotărârea atacată sub aspectul nerespectării dispozițiilor privind competența după materie care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 84/R din 14 februarie 2008 Curtea de Apel Oradea a casat în totalitate decizia penală nr. 198/A/2007 a Tribunalului Bihor și sentința penală nr. 420/2005 a Judecătoriei Oradea și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor.
A reținut că, potrivit art. 27 alin. (1) C. proc. pen. în forma în vigoare la data sesizării instanței, tribunalul era competent să judece în primă instanță infracțiunea prevăzută de art. 209 alin. (3) și (4) C. pen. iar după sesizarea instanței, prin art. 1 pct. 5 din O.U.G. nr. 207/2000 au fost modificate dispozițiile art. 146 C. pen. și ca urmare a modificării noțiunii de consecințe deosebit de grave, competența ar fi revenit judecătoriei, însă în raport de dispozițiile art. 3 din același act normativ, tribunalul ar fi continuat să fie competent deoarece acest text de lege reglementează o situație tranzitorie potrivit căreia cauzele penale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a ordonanței vor continua să fie judecate de instanțele legal învestite.
Tribunalul Bihor, în ședința publică din data de 03 mai 2011, a procedat la ascultarea inculpatului, care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., arătând, pe de o parte, că este vinovat și că dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar, pe de altă parte, că nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, menținându-și declarația dată în cursul urmăririi penale.
Apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 3201C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a recunoscut starea de fapt reținută în rechizitoriu instanța de fond a respins prin încheierea din 03 mai 2011 solicitarea inculpatului.
Ulterior, prin sentința penală nr. 165 din 1 iulie 2011, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. 1R).
în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 124 C. pen. a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului S. (fost M.) C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. 1 R).
în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 124 C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (pct. 1R).
în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 124 C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat, pentru comiterea infracțiunii prevăzute art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) texte în baza cărora a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare (pct. 1R).
în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) și i) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), text în baza căruia a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare (pct. 2R).
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 634/2009 a Judecătoriei Oradea în pedeapsa rezultantă de 3 ani 8 luni închisoare și restul de 3 ani 7 luni și 4 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 719/1996 a Judecătoriei Dej și a înlăturat sporul de 4 luni închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani 8 luni închisoare în pedepsele componente de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 634/2009 a Judecătoriei Oradea, 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea și 2 pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea și a înlăturat sporul de 2 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 3 ani 6 luni închisoare aplicate în cauză cu pedepsele de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 634/2009 a Judecătoriei Oradea, 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea și 2 pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare la care a adăugat sporul de 2 luni închisoare.
A menținut dispoziția de revocare a restului de 3 ani 7 luni și 4 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 719/1996 a Judecătoriei Dej dispusă prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în regim privativ de libertate pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) și art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv 15 noiembrie 1999-15 decembrie 1999, 15 decembrie 1999 la 28 decembrie 1999, 13 iunie 2005- 25 septembrie 2007, 21 iunie 2010-21 septembrie 2010.
A dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 634/2009 a Judecătoriei Oradea și emiterea unui nou mandat conform sentinței pronunțate.
în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 mărci germane, convertite în euro, în echivalent în RON la data plății, în favoarea părții civile S.G.
A constatat că partea vătămată A.L. U.D. Austria, prin W.A. - Societate pe Acțiuni Directoratul Austriei de Sud nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. a) C. pen. a confiscat certificatul de înmatriculare eliberat de autoritățile austriece pentru autoturismul marca M., cu număr de înmatriculare ZZ și contractul de împrumut redactat în limba maghiară, datat 03 ianuarie 1997, iar în baza art. 348 C. proc. pen. a desființat aceste înscrisuri ca fiind false.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor a reținut, în esență, în fapt, următoarele:
1. Societatea austriacă S.A. a formulat la data de 15 ianuarie 1997 o plângere penală prin care a reclamat că în perioada 11-13 ianuarie 1997 din parcarea situată în incinta societății a fost sustras un autoturism marca M., neînmatriculat, al cărei an de fabricație era 1995.
în data de 13 ianuarie 1997, la ora 04:00, în punctul de trecere a frontierei ungaro-română B.A. a fost depistat inculpatul S.C. conducând un autoturism marca M., care avea aplicate numerele de înmatriculare ZZ.
Pe baza cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că autoturismul condus de inculpat este autoturismul sustras de la societatea austriacă.
Astfel, s-a stabilit că numărul de înmatriculare ZZ nu a fost atribuit în urma înmatriculării în Austria a unui autoturism de tipul celui condus de către inculpat care să și aibă aceeași serie de șasiu, acesta corespunzând autoturismului sustras de la societatea S.A. în urma efectuării unui raport de constatare tehnico-științifică cu privire la certificatul de înmatriculare pe care inculpatul l-a prezentat poliției de frontieră s-a ajuns la concluzia că acesta este fals, documentul fiind realizat cu ajutorul unui copiator (xerox color) după un imprimat original.
Inculpatul a încercat să facă dovada detenției legale a autoturismului folosind un contract de împrumut potrivit căruia proprietara S.R. i-ar fi împrumutat autoturismul până la data de 03 februarie 1997, act redactat în forma unui înscris autentic. Cu privire la acest înscris notarul public K.B. a comunicat că ștampila și parafa aflate pe acest înscris nu le folosește și prin urmare, înscrisul este fals.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, pe contractul de împrumut la poziția "împrumutat" semnătura a fost realizată de inculpat.
S-a reținut, în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. i) C. pen.; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.; uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. și punere în circulație a unui autoturism cu numere false de înmatriculare prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
Cu privire la infracțiunea de furt reținută în sarcina inculpatului, s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) și alin. (3) C. pen. S-a reținut că agravanta prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. nu este aplicabilă în speță deoarece potrivit acestui text de lege este necesar ca furtul să fie săvârșit de două sau mai multe persoane împreună. Totodată, s-a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi fost prezent în Austria în momentul și la locul comiterii faptei, ci dimpotrivă s-a dovedit că acesta nu a intrat pe teritoriul austriac în perioada ce interesează cauza. De asemenea s-a reținut că, nu s-a dovedit că furtul ar fi fost comis de mai multe persoane, altele decât inculpatul. Agravanta prevăzută de acest text de lege presupune conlucrarea concomitentă sau simultană a celor care săvârșesc fapta, situație care nu există în cauză deoarece activitatea inculpatului este anterioară și ulterioară comiterii furtului. Pe cale de consecință, această agravantă a fost înlăturată prin schimbarea încadrării juridice. S-a reținut că agravanta prevăzută de lit. i) a acestui art. este aplicabilă în cauză deoarece autoturismul a fost sustras prin folosirea de chei potrivite. S-a arătat că de la momentul comiterii faptei și până la pronunțarea sentinței au intervenit mai multe modificări ale dispozițiilor art. 146 C. pen. text care definește noțiunea de consecințe deosebit de grave. S-a reținut că, în raport de aceste modificări, reglementarea actuală este cea mai favorabilă inculpatului deoarece în prezent presupune producerea unei pagube mai mari de 200.000 RON. Față de această situație, dispozițiile alin. (3) al art. 209 C. pen. nu sunt aplicabile speței deoarece în cazul intervenției mai multor legi penale de la momentul comiterii faptei și până la judecată, trebuie aplicată cea mai favorabilă inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în ceea ce privește infracțiunea de punere în circulație a unui autoturism cu numere false de înmatriculare, aceasta era prevăzută la momentul comiterii faptei de dispozițiile art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966. în prezent, infracțiunea este reglementată de dispozițiile art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. întrucât există o succesiune de legi penale care reglementează aceeași infracțiune și în acest caz se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile. Deoarece condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală sunt identice, diferă doar regimul sancționator, anterior infracțiunea era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar în prezent este sancționată cu închisoare de la 1 an la 5 ani, legea penală mai favorabilă este cea veche.
Cu privire la toate cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, acesta a fost trimis în judecată în stare de recidivă postexecutorie. Analizând însă fișa de cazier judiciar a acestuia s-a reținut că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie deoarece primul termen al acesteia îl constituie pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1278/1994 a Judecătoriei Cluj Napoca, iar infracțiunile au fost comise în perioada liberării condiționate. Prin urmare s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice cu privire la acest aspect.
2. S-a mai reținut că inculpatul a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave prevăzut de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), i) și alin. (3) C. pen. comis în dauna părții civile S.G.
S-a mai reținut că, din probele administrate în cauză rezultă că în data de 03 septembrie 1998 inculpatul l-a ajutat pe L.I. să sustragă autoturismul marca M., cu numărul de înmatriculare XX proprietatea părții civile S.G., autoturism ce se afla parcat în fața blocului de pe strada C. din Oradea.
Față de L.I. procesul penal s-a desfășurat separat, acesta fiind condamnat definitiv prin sentința penală nr. 229/1998 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 1744/2000 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Inculpatul S.C. deși inițial nu a recunoscut comiterea faptei, ulterior a revenit asupra acestei declarații și a arătat că în data comiterii faptei și la orele indicate de partea vătămată, l-a condus pe inculpatul L.I. în apropierea Pieței R. (situată în vecinătatea locului în care partea vătămată își parcase autoturismul) și unde l-a și așteptat. Inculpatul L.I. a revenit conducând un autoturism marca M., iar la solicitarea acestuia, inculpatul S. l-ar fi ajutat să iasă pe drumul spre Satu Mare. A negat însă că ar fi știut că inculpatul L. ar fi sustras autoturismul și susține că despre proveniența acestuia a aflat abia ulterior la organele de poliție. S-a reținut că această ultimă parte a declarației sale este însă contrazisă de depoziția părții vătămate care îl indică fără dubiu pe inculpatul S. ca fiind cel care l-a urmărit.
Coroborând probele arătate mai sus, tribunalul a reținut că inculpatul S.C. i-a solicitat inculpatului L.I. să sustragă autoturismul părții vătămate, iar apoi a încercat să-l ajute pe acesta să păstreze bunul, conducându-l spre Ș. (localitate situată într-o zonă mai puțin circulată, mai retrasă) dar constatând că sunt urmăriți de către poliție, inculpatul S. s-a întors, iar inculpatul L. a abandonat mașina. Inculpatul S. este cel care a observat mașina părții vătămate în trafic și a urmărit-o până la locul de parcare indicând celuilalt unde se află aceasta.
Față de aceste considerente tribunalul a reținut că în sarcina inculpatului S. nu poate fi reținut autoratul la infracțiunea de furt calificat, participația acestuia constituind doar complicitate sens în care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice. De asemenea, pentru aceleași considerente arătate la punctul 1 și care vizează aplicarea legii penale mai favorabile, ca urmare a modificărilor survenite cu privire la noțiunea de consecințe deosebit de grave, s-a reținut că, la data pronunțării hotărârii fapta sa nu constituie complicitate la furt calificat cu consecințe deosebit de grave, valoarea autoturismului - 2.000.000 șilingi austrieci - situându-se sub valoarea înscrisă în dispozițiile art. 146 C. pen.
De asemenea și această faptă este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie și nu postexecutorie așa cum se reține în rechizitoriu. Și în acest caz primul termen al acesteia îl constituie pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1278/1994 a Judecătoriei Cluj Napoca, iar infracțiunile au fost comise în perioada liberării condiționate.
Cu privire la infracțiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și punerea în circulație a unui autoturism cu numere false de înmatriculare, s-a reținut că s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale. Astfel, aceste infracțiuni fiind comise în data de 11-13 ianuarie 1997, și având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, termenul de prescripție al răspunderii penale este, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani. întrucât au existat întreruperi ale acestuia, se aplică dispozițiile art. 124 C. pen. privind prescripția specială. Termenul de 7 ani 6 luni curge de la momentul comiterii faptei, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen., iar, în speță, acesta s-a împlinit la 12 iulie 2004. Prin urmare, pentru aceste infracțiuni s-a dispus încetarea procesului penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru infracțiunile de furt, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanțele reale ale comiterii faptelor, contribuția inculpatului la comiterea celor două furturi, valorile prejudiciilor cauzate și recuperate, circumstanțele personale ale inculpatului, antecedența penală, poziția relativ nesinceră adoptată, dar și aspectul că de la momentul comiterii faptelor și până în prezent a trecut un interval mare de timp, iar în ultima perioadă conduita adoptată de acesta în societate este una corectă după cum rezultă și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
Tribunalul a reținut că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 634/2009 a Judecătoriei Oradea, motiv pentru care a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin aceeași sentința iar în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 3 ani 6 luni închisoare aplicate în cauză cu pedepsele de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 634/2009 a Judecătoriei Oradea, 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea și 2 pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare la care a adăugat sporul de 2 luni închisoare.
A menținut dispoziția de revocare a restului de 3 ani 7 luni și 4 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 719/1996 a Judecătoriei Dej dispusă prin sentința penală nr. 1994/2003 a Judecătoriei Oradea, iar în baza art. 61 C. pen. l-a contopit cu pedeapsa de 3 ani 8 luni închisoare mai sus stabilită și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani 8 luni închisoare la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în regim privativ de libertate pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat apel inculpatul M. (S.) C., solicitând desființarea acesteia în sensul reducerii pedepselor și înlăturării sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii.
Prin decizia penală nr. 8/A din 24 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul (M.) S.C. împotriva sentinței penale nr. 165 din 1 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.
A obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța de apel a reținut, în esență că, în mod corect prima instanță a reținut starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Cât privește pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului pentru comiterea celor două infracțiuni de complicitate la furt calificat, instanța de apel a reținut că au fost corect individualizate, fiind orientate spre minimul special prevăzut de lege, în raport de gravitatea faptelor comise și perseverența infracțională a inculpatului apelant, neimpunându-se reducerea acestora la pedepse egale cu minimul special.
Referitor la sporul de pedeapsă ce i-a fost aplicat inculpatului apelant, Curtea de Apel Oradea a reținut că, în mod corect prima instanță a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul apelant a fost condamnat prin sentința penală nr. 634/2009 a Judecătoriei Oradea, hotărâre prin care, în urma contopirii pedepselor instanța a aplicat un spor de 2 luni închisoare, cu privire la care există autoritate de lucru judecat.
Chiar dacă nu ar fi existat autoritate de lucru judecat cu privire la acest spor, Curtea de Apel a apreciat că, în raport de perseverența infracțională a inculpatului apelant, se impunea aplicarea unui spor în urma contopirii.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs în termen legal, inculpatul M. (fost S.) C. care a solicitat casarea acesteia în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen. cu consecința reindividualizării pedepsei în sensul reducerii acesteia.
La termenul din 25 iunie 2012, cu ocazia cuvântului la dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a apreciat recursul întemeiat, solicitând casarea parțială a hotărârii atacate, încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. comisă la data de 11-13 ianuarie 1997 apreciind împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale.
Verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este întemeiat numai în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen. referitor la existența unei cauze de înlăturare a răspunderii penale
Potrivit dispozițiilor art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen., termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. săvârșită de inculpat, este de 15 ani, iar în raport de data săvârșirii faptei (11-13 ianuarie 1997) se consideră împlinit în ianuarie 2012.
Față de această împrejurare, înalta Curte urmează să dispună încetarea procesului penal cu privire la inculpatul M. (fost S.) C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
Critica formulată de inculpat referitoare la individualizarea pedepsei nu este întemeiată, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M. (fost S.) C. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia.
De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptei s-a procedat la o judicioasă individualizare.
în consecință, față de toate aceste considerente înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare.
în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2234/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2144/2012. Penal → |
|---|
