ICCJ. Decizia nr. 227/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 227/2012

Dosar nr.4461/99/2009

Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 631 din 06 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul laşi s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.B., din infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 şi infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F.B., pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

2. A fost condamnat inculpatul F.B. la pedeapsa de 1(un) an şi 6(şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului F.B., prin sentinţa penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei laşi, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată şi art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., şi s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

II.1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata F.D., pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., a fost achitată inculpata F.D., pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 181 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei F.D. amendă administrativă, în cuantum de 1000 lei (RON).

III. S-a dispus condamnarea inculpatei F.P., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86² C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi, conform programului stabilit de această instituţie;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-c) au fost comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

IV. A fost condamnată inculpata N.D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei, pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi, conform programului stabilit de această instituţie;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-c) au fost comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

V. A fost condamnat inculpatul T.N. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului, pentru o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi, conform programului stabilit de această instituţie;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b)-c) au fost comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. şi cu referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpaţii F.P., N.D., T.N., a bunurilor ridicate de la aceştia şi depuse în cutia cu sigiliu, individualizate în procesul-verbal de constatare din 28 martie 2009, ale cărui menţiuni cu privire la bunurile ridicate şi descrierea lor, fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

În temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpaţii să plătească statului câte 400 lei (RON), fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi, întocmit la data de 6 iulie 2009 în dosarul nr. 448/P/2009, înregistrat pe rolul Tribunalului laşi la data de 8 iulie 2009, sub nr. 4461/99/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- F.B., pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 şi infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- F.D., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- F.P., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- N.D., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

-T.N., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

În data de 13 martie 2009, la ora 17:40, inculpatul F.B. a fost depistat în trafic de către organele de poliţie pe D.N. 24C, pe raza localităţii Zaboloteni, comuna Trifeşti, judeţul Botoşani, conducând autoturismul proprietate, înmatriculat în Franţa, împrejurare în care s-a constatat că acesta nu avea permis de conducere.

În data de 14 martie 2009, în jurul orelor 12:00 inculpata F.D., pe holul din incinta Postului de Poliţie Trifeşti, a promis obiecte de lenjerie intimă agentului de poliţie M.A., pentru a interveni pe lângă soţul ei, agentul de poliţie M.M.L., pentru a-l determina să nu dea curs dosarului penal întocmit fiului său F.B., pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006.

La data de 14 martie 2009, în jurul orelor 14:00, inculpata F.D. împreună cu inculpatul F.B. şi cu o persoană rămasă neidentificată, în tip ce se aflau în biroul agentului de poliţie M.M.L. au oferit acestuia suma de 1000 RON pentru a nu da curs cercetărilor în dosarul penal întocmit inculpatului F.B.

La data de 28 martie 2009, în jurul orelor 11:00, inculpaţii F.P. împreună cu inculpaţii N.D., T.N., aflaţi în biroul agentului de poliţie M.M.L., au oferit acestuia bunuri constând în 5 parfumuri tester, un lanţ de aur de 14K, în greutate de 15,67 grame, 20 perechi de ciorapi, un trening, o pereche chiloţi, un sutien, în valoare totală de 1865 RON, pentru a nu se da curs dosarului penal întocmit inculpatului F.B.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 12 martie 2009, inculpatul F.B. s-a întâlnit în municipiul laşi cu martorul D.V., căruia i-a relatat că intenţionează să-şi vândă autoturismul proprietate, înmatriculat în Franţa, la preţul de 500 euro.

Astfel, în ziua de 13 martie 2009, martorul D.V. l-a contactat telefonic pe prietenul său D.M., persoană care dorea să achiziţioneze un autoturism şi au stabilit să se întâlnească în aceeaşi zi pentru a vedea autoturismul.

În aceeaşi zi, însoţit de fratele său T.A. şi prietenul său martorul T.F., martorul D.M. a sosit în laşi, unde s-a întâlnit cu martorul D.V. şi cu inculpatul F.B., iar pentru a verifica cum funcţionează autoturismul, aceştia au hotărât să se deplaseze pe ruta laşi-Botoşani. În acest sens, martorul D.V. a urcat la volan, inculpatul F.B. a ocupat locul din dreapta faţă şi cei trei martori au ocupat bancheta din spate şi s-au deplasat pe D.N. 24C, până în zona localităţii Trifeşti, jud. laşi, unde autoturismul s-a oprit datorită unor defecţiuni tehnice la sistemul de răcire şi discul de ambreiaj.

Iritat de acest fapt şi reproşându-i martorului D.V. că nu ştie să conducă, inculpatul F.B. s-a urcat la volanul autoturismului, şi a condus pe D.N. 24C aproximativ 500 metri, iar în zona localităţii Zaboloteni, comuna Trifeşti, jud. laşi, în jurul orei 17:40 a fost oprit regulamentar de un echipaj mixt format din lucrători ai Postului de Politie Bivolari şi ai Sectorului Politiei de Frontieră Bivolari, din care făcea parte şi agentul de poliţie M.M.L.

În aceste condiţii, inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, iar datorită faptului că emana halenă alcoolică a fost condus la sediul Poliţiei Rutiere laşi, unde a fost testat cu alcooltestul Drager, stabilindu-se că acesta prezenta în aerul expirat o îmbibaţie alcoolică de 0,05 mg/l.

Dosarul penal a fost preluat pentru continuarea cercetărilor de agentul de poliţie M.M.L., deoarece actele de constatare referitoare la F.B. au fost întocmite în raza teritorială a Postului de Poliţie Trifeşti, pe care îl conduce.

În jurul orei 24:00, când inculpatul a revenit de la sediul Poliţiei Rutiere laşi, la Poliţia Trifeşti, agentul de poliţie M.M.L. a stabilit cu inculpatul F.B. ca acesta să revină la poliţie a doua zi, pentru a-şi ridica autoturismul.

În ziua de 14 martie 2009, inculpatul, însoţit de mama sa F.D. şi de o altă persoană, a cărei identitate a rămas necunoscută, a venit la Postul de Poliţie Trifeşti, aceste persoane fiind invitate pe rând în biroul agentului de Poliţie M.M.L.

În birou a fost invitat de către M.A., inculpatul F.B., apoi bărbatul care-l însoţea şi la urmă F.D.

Potrivit declaraţiilor martorei M.A., ajutor de şef de post la Postul de Poliţie Trifeşti, în data de 14 martie 2009, când se afla pe holul postului de poliţie şi după ce l-a invitat pe F.B. în biroul soţului ei, aceasta a fost abordată de inculpata F.D., care a rugat-o să intervină cu "o vorbă bună” pe lângă şeful de post pentru a nu-i întocmi dosar penal inculpatului F.B., cu promisiunea că-i va aduce obiecte de lenjerie intimă şi ciorapi, spunându-i totodată că regretă că a lăsat geanta cu produse acasă.

Din declaraţia martorei rezultă că la discuţia dintre ea şi inculpata F.D. nu au asistat alte persoane.

Inculpata F.D., audiată la instanţă, a recunoscut că i-a promis martorei M.A., ajutor de şef de post la Postul de Poliţie Trifeşti, că este dispusă să-i facă cadou obiecte de lenjerie intimă (un sutien, o pereche de chiloţi şi ciorapi) cu scopul de a interveni pe lângă soţul ei, agentul de poliţie M.M.L., pentru a obţine o soluţie favorabilă în dosarul fiului ei.

Din declaraţiile denunţătorului, agentul de poliţie M.M.L., s-a reţinut că, în data de 14 martie 2009, în jurul orei 14:00, în timp ce inculpatul F.B. se ocupa de recuperarea autoturismului său, parcat în curtea postului de poliţie, inculpata F.D., în momentul în care a intrat în biroul său, i-a oferit suma de aproximativ 1000 RON, în bancnote de 100 RON, pe care a introdus-o între filele unui dosar aflat pe biroul soţiei sale, pentru a nu înainta dosarul inculpatului F.B. la procuror. Oferta a avut loc în prezenţa unui bărbat şi a unei femei de etnie romă, a căror identitate nu se cunoaşte.

Dosarul a fost ridicat de agentul de poliţie şi aruncat, iar banii au fost recuperaţi imediat de F.D.. Ulterior inculpaţii F.B., F.D. şi bărbatul care-i însoţea au plecat de la postul de poliţie.

Acest incident a fost relatat de denunţător martorei M.A., care nu a văzut ce s-a întâmplat în biroul soţului ei.

Inculpaţii F.D., F.B. au declarat că în data de 14 martie 2009 nu au oferit bani agentului de poliţie M.M.L., pentru a fi oprită instrumentarea dosarului.

În ziua de 19 martie 2009, denunţătorul M.M.L., agent de poliţie, şef al Postului de Poliţie Trifeşti, judeţul laşii, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi despre faptul că, în data de 14 martie 2009, în jurul orei 14:00, numita F.D. i-a oferit suma de 1000 RON, pentru a nu-i întocmi dosar penal fiului ei F.B. În ziua respectivă aceasta a venit la postul de poliţie însoţită de F.B. şi de un frate. Din conţinutul denunţului rezultă că, după ce a refuzat banii, agentul de poliţie i-a convocat la postul de poliţie pe F.B. şi F.D. pentru ziua de 25 martie 2009.

Urmare a denunţului, s-a organizat o acţiune de prindere în flagrant, sens în care, în data de 24 martie 2009, denunţătorul l-a contactat telefonic pe F.B. şi l-a chemat la postul de politie pentru a fi audiat în data de 28 martie 2009, ora 10:00.

La data de 28 martie 2009, s-a procedat la înregistrarea audio-video ambiental, când, în incinta Postului de Poliţie Trifeşti, în biroul şefului de post inculpaţii F.P., N.D., T.N. au oferit agentului de poliţie M.M.L. bunuri constând în 5 parfumuri tester, un lanţ de aur de 14K, în greutate de 15,67 grame, 20 perechi de ciorapi, un trening, o pereche chiloţi, un sutien, în valoare totală de 1865 RON, pentru a nu se da curs dosarului penal întocmit inculpatului F.B.

Inculpaţii N.D., T.N. şi F.P., audiaţi la instanţă, au declarat că discuţiile înregistrate au fost canalizate de agentul de poliţie tocmai pentru a-i determina să ofere bunurile arătate ca mită, cu scopul neînaitării dosarului la parchet.

Din conţinutul convorbirilor rezultă cu certitudine săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000, aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în modalitatea oferirii bunurilor menţionate de către inculpaţii N.D., T.N. şi F.P. pentru ca agentul de poliţie M.M.L. să nu înainteze parchetului dosarul penal privindu-l pe inculpatul F.B., ruda acestora.

Bunurile oferite agentului de poliţie au fost văzute de martorul N.D. pe biroul denunţătorului, după realizarea flagrantului.

Martorul M.C. a relatat că după realizarea flagrantului inculpaţii au recunoscut că bunurile aflate pe biroul agentului de poliţie le aparţin, dar au refuzat să semneze procesul-verbal de constatare şi să dea declaraţii.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a rezultat din coroborarea următoarelor probe şi mijloace de probă: declaraţiile martorilor B.L.E., D.M., D.V., M.A., M.M.L., N.D., T.A., V.N., M.C., T.F., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 28 martie 2009, procesul-verbal din data de 3 aprilie 2009, de redare în formă scrisă a convorbirilor purtate în mediul ambiental de agentul de poliţie şi inculpaţii N.D., T.N. şi F.P., declaraţiile inculpaţilor date la instanţă.

Fapta inculpatului F.B., care în data de 13 martie 2009, a condus autoturismul proprietate personală, înmatriculat în Franţa, pe D.N. 24C, pe o distanţă de aproximativ 500 metri, pe raza localităţii Zaboloteni, comuna Trifeşti, judeţul laşi, fără a avea permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006.

Instanţa a reţinut că inculpatul F.B. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei laşi, rămasă definitivă la data de 28 februarie 2009, ca urmare a faptului că inculpatul a formulat apel cu depăşirea termenului legal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) şi art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat în temeiul art. 81 C. pen.

Având în vedere că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.B. sunt comise în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei laşi, instanţa a constatând că sunt îndeplinite condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., privitoare la recidiva postcondamnatorie, în temeiul art. 334 C. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.B., din infracţiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 şi art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunile de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în data de 14 martie 2009, în jurul orelor 14:00, inculpata F.D. împreună cu inculpatul F.B. şi cu o persoană rămasă neidentificată, în tip ce se aflau în biroul agentului de poliţie M.M.L. ar fi oferit acestuia suma de 1000 RON pentru a nu da curs cercetărilor în dosarul penal întocmit inculpatului F.B., instanţa a constatat că declaraţiile denunţătorului M.M.L. în sensul că, aceste fapte s-au comis la data şi modalitatea arătate, sunt singulare, necoroborându-se cu alte probe existente la dosar, astfel că instanţa a reţinut că acestea nu există.

În consecinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F.B., pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) C. pen. din OUG nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., dovedită ca fiind comisă cu vinovăţie de către inculpatul F.B., s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, la a cărei individualizare s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), analizându-se gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările şi modalitatea concretă în care a fost comisă, circumstanţele personale ale inculpatului care pe parcursul procesului penal a adoptat o poziţie procesuală sinceră, dar care este cunoscut cu antecedente penale, pentru acelaşi gen de infracţiuni, fiind recidivist.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului F.B., prin sentinţa penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei laşi, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) şi art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală, rezultat al cumulului aritmetic a celor două pedepse.

În condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului F.B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei F.D., pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., având în vedere că probatoriul administrat în cauză nu a dovedit existenţa acestei fapte.

Fapta de cumpărare de influenţă săvârşită de inculpata F.D., constând în aceea că, în data de 14 martie 2009, în jurul orelor 12:00, pe holul din incinta Postului de Poliţie Trifeşti, i-a promis agentului de poliţie M.A. că-i va face cadou ciorapi, un sutien şi o pereche de chiloţi, pentru a interveni pe lângă soţul ei agentul de poliţie M.M.L., pentru a obţine o soluţie favorabilă în dosarului penal întocmit fiului său F.B., a fost probată cu declaraţiile martorei M.A. şi declaraţia de recunoaştere dată de inculpată la instanţă.

Tribunalul, având în vedere modalitatea concretă de comitere, interesul care a determinat-o pe inculpată să facă astfel de promisiuni, natura bunurilor promise, obiecte de lenjerie intimă şi care puţin probabil ar putea avea capacitatea de a corupe, vârsta şi nivelul de educaţie a inculpatei, sinceritatea acesteia, conduita corespunzătoare adoptată pe parcursul soluţionării cauzei, lipsa antecedentelor penale, a apreciat că fapta de cumpărare de influenţă săvârşită de inculpata F.D., în modalitatea reţinută, prin conţinutul ei concret a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege respectiv relaţiilor sociale privitoare la încrederea în activităţile desfăşurate de un serviciu public, astfel că este lipsită de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 18¹ C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei F.D., pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 18¹ alin. (3) C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei F.D. sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON.

Instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor N.D., T.N. şi F.P., pentru infracţiunile de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 75 lit. a) C. pen., probate, la pedepse cu închisoarea, la a căror individualizare s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările şi modalitatea concretă de comitere, urmările produse, circumstanţele personale ale inculpaţilor, persoane cu un grad redus de instruire, fără ocupaţie, cu o atitudine corespunzătoare pe parcursul cercetării judecătoreşti, fără antecedente penale, cu menţiunea că inculpata F.P. a suferit mai multe condamnări, însă pentru acestea termenul de reabilitare, prevăzut de art. 135 lit. a) C. pen., s-a împlinit, aceasta fiind în situaţia prevăzută de art. 38 alin. (2) teza a II-a C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Constatând întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen. şi apreciind că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor cu închisoarea aplicate celor trei inculpaţi prin prezenta hotărâre şi a stabilit termene de încercare conform dispoziţiilor art. 86²C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor N.D., T.N. şi F.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenelor de încercare, inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în articolul anterior arătat, măsuri care au fost arătate expres şi în dispozitivul hotărârii.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., care prevăd cazurile în care se poate revoca suspendarea sub supraveghere.

În temeiul art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpaţii N.D., T.N. şi F.P. a bunurilor ridicate de la aceştia şi depuse în cutia cu sigiliu, individualizate în procesul-verbal de constatare din 28 martie 2009, ale cărui menţiuni cu privire la bunurile ridicate şi descrierea lor, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, bunuri care valorează în total 1865 RON.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în cauză.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi de inculpatul F.B., fiind criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului declarat de parchet s-a susţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor F.B. şi F.D. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care la dosar există probe certe de vinovăţie şi anume declaraţiile denunţătorului M.M.L. şi ale martorei M.A.

S-a mai precizat că derularea ulterioară a evenimentelor, finalizată cu flagrantul organizat la data de 28 martie 2009, indică demersul constant al inculpaţilor F.B. şi F.D., precum şi al celor din anturajul lor în a bloca finalizarea legală a dosarului întocmit în cauză, vizând conducerea unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere auto.

S-a mai subliniat în motivarea apelului declarat de parchet că în mod eronat s-a dispus achitarea inculpatei F.D. pentru infracţiunea prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 18¹ C. pen., în situaţia în care în cauză sunt întrunite condiţiile cumulative ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective, precum şi al urmării socialmente periculoase, constând în crearea unei stări de pericol pentru buna funcţionare a instituţiilor statului.

S-a susţinut că, potrivit disp. art. 90 C. pen., în cauză nu putea fi înlocuită răspunderea penală cu o răspundere ce atrage o sancţiune cu caracter administrativ, întrucât legea nu permitea acest lucru.

Al treilea motiv invocat de parchet a vizat greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor F.P., N.D. şi T.N., susţinându-se că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executarea pedepselor aplicate celor 3 inculpaţi în regim de detenţie.

S-a solicitat admiterea apelului promovat, desfiinţarea sentinţei pronunţate în latură penală, înlăturarea menţiunilor vizând achitarea inculpaţilor F.B. şi F.D., condamnarea acestora pentru infracţiunea de dare de mită, iar a inculpatei F.D. şi pentru infracţiunea prev. de art. 6¹ alin. (1) din Lega nr. 78/2000 şi înlăturarea dispoziţiei vizând suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor F.P., N.D. şi T.N.

Motivându-şi apelul, inculpatul F.B. a susţinut că infracţiunea prev. de ar. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 şi pentru a cărei săvârşire a fost condamnat de prima instanţă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar reeducarea se poate realiza şi prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, potrivit disp. art. 18¹ C. pen.

În argumentarea acestui punct de vedere apărătorul ales al inculpatului a evidenţiat distanţa scurtă pe care inculpatul a condus autoturismul, condiţiile concrete în care a comis această faptă, traficul redus de la acea oră şi lipsa pericolului social concret al infracţiunii comise.

S-a solicitat admiterea apelului promovat, desfiinţarea sentinţei pronunţate în latura penală şi în urma rejudecării cauzei achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din OUG 195/2002 şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, sau măcar reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special.

Prin Decizia penală nr. 91 din 10 mai 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, desfiinţată în parte sentinţa în latură penală, numai cu privire la inculpata F.D.

Rejudecând cauza:

S-a înlăturat menţiunea vizând achitarea inculpatei F.D., în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 18¹ C. pen., pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A fost condamnată inculpata F.D. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o durată de 3 (trei) ani care constituie termen de încercare potrivit art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II-a şi lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

S-au menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.B., împotriva aceleiaşi sentinţe.

Curtea de Apel, verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că în art. 90 alin. (1) C. pen., în care sunt prevăzute condiţiile în care instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ se arată expres la lit. a) că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită trebuie să fie de cel mult 1 an închisoare sau amendă, ori să fi fost săvârşită una din infracţiunile prev. de art. 208, 213, 215 alin. (1), 215¹ alin. (1), 217 alin. (1), 219 alin. (1), dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 10 lei, sau infracţiunea prev. de art. 249, dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50 lei.

Faţă de cerinţele prevăzute de lege, pentru a se putea dispune înlocuirea răspunderii penale, cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, Curtea constată că prima instanţă a greşit atunci când a dispus faţă de inculpata F.D., achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi cu aplicarea în baza disp. art. 18¹ C. pen. a unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Aşa fiind, urmează ca în baza art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen., să fie admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, împotriva sentinţei penale nr. 631 din 6 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul laşi hotărâre ce va fi desfiinţată în parte, în latură penală, numai cu privire la inculpata F.D.

Rejudecând cauza, s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea acestei infracţiuni, Curtea constatând că probele administrate în faza de urmărire penală, reconfirmate în faza cercetării judecătoreşti şi recunoscute în mod constant de către inculpată, fac pe deplin dovada vinovăţiei acesteia.

Aşa cum a motivat amplu prima instanţă, la data de 14 martie 2009 inculpata F.D. se afla pe holul Postului de Poliţie al comunei Trifeşti judeţul laşi. Aflând că numita M.A., care îndeplinea funcţia de ajutor şef de post, este soţia agentului de poliţie M.M.L. care instrumenta dosarului fiului său F.B., i-a promis acestea obiecte de lenjerie intimă, rugând-o în acelaşi timp să intervină pe lângă soţul ei în scopul de a da o soluţie favorabilă pentru inculpatul F.B.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, Curtea va avea în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă fixate în legea specială natura relaţiilor sociale lezate, gradul concret de pericol social al faptei comise, lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală corectă, nivelul scăzut de instrucţie 3 clase, regretul manifestat şi împrejurarea că a încercat în acest mod să-şi ajute fiul care era cercetat pentru conducerea unui autoturism, fără a poseda permis de conducere auto, situaţie în care se apreciază că reeducarea se va realiza şi prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dozată sub minimul special, urmare a reţinerii în favoarea inculpatei a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi cu suspendarea condiţionată a executării, potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Celelalte motive de apel invocate de parchet sunt neîntemeiate.

Soluţia de achitare a inculpaţilor F.B. şi F.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.

Rechizitoriul a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi că în ziua de 14 martie 2009, în jurul orelor 12:00 i-ar fi oferit agentului de poliţie M.M.L. - şef al Postului de poliţie Trifeşti, judeţul laşi suma de 1000 RON pentru a nu da curs cauzei penale în care se efectuau cercetări cu privire la infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere auto, faptă comisă de inculpatul F.B.

Declaraţia agentului de poliţie M.M.L. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă; nici chiar soţia sa M.A. nu a asistat la această încercare de mituire iar ceea ce a relatat în declaraţiile sale martora ştie doar din spusele soţului.

Inculpaţii au negat în mod constant comiterea infracţiunii de dare de mită.

Mai mult, în declaraţia dată în instanţă la data de 16 noiembrie 2009 şi aflată la dosar tribunal, martorul M.M.L. a relatat că inculpatul F.B. nu a exprimat în nici un fel intenţia de a obţine o soluţie favorabilă, într-un mod incorect, aşa cum au procedat rudele acestuia.

Având în vedere că la pronunţarea unei condamnări instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea asupra vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauza de faţă probele în acuzare nu au avut un caracter cert şi nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpaţilor F.B. şi F.D., cu privire la săvârşirea infracţiunii de dare de mită, pretins a fi fost comisă la data de 14 martie 2009 asupra agentului de poliţie M.M.L., în mod corect prima instanţă a dat eficienţă regulii „in dubio pro reo" şi a dispus achitarea acestora.

Regula „in dibio pro reo" (orice îndoială este în favoarea inculpatului) constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art. 3 C. proc. pen. se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei inculpatului, conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, instanţa nu-şi poate forma o convingere care să constituie într-o certitudine şi de aceea ea trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei inculpatului şi să-l achite, ca în cauza de fată.

Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu-şi întemeieze hotărârile pe care le pronunţă pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd, ori pur şi simplu nu există, ca în cauza de faţă, şi totuşi îndoiala persistă în ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci, inculpaţii trebuie achitaţi.

Aşa fiind, Curtea reţine că în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie care operează în favoarea celor doi inculpaţi şi nu s-a făcut dovada prin probe certe, complete şi decisive că aceştia au comis la data de 14 martie 2009 infracţiunea de dare de mită, iar soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă este corectă.

Nici critica formulată prin motivele de apel vizând netemeinica aplicare a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., faţă de inculpaţii-intimaţi F.P., N.D. şi T.N., nu este întemeiată.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut, atât în rechizitoriu, cât şi în sentinţa apelată că la data de 28 martie 2009, în jurul orelor 11:00 inculpaţii F.P., N.D. şi T.N., aflaţi în biroul agentului de poliţie M.M.L. au oferit acestuia următoarele bunuri: 5 parfumuri tester, un lanţ din aur 14 K, în greutate de 15,67 grame, 20 perechi ciorapi, un trening, o pereche de chiloţi şi un sutien, bunuri în valoare totală de 1865 lei, pentru a nu da curs dosarului penal întocmit inculpatului F.B.

Pentru infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., care a fost reţinută în sarcina inculpaţilor legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 6 luni-5 ani.

Prima instanţă a aplicat fiecăruia din cei trei inculpaţi câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere.

Dacă se are în vedere faptul că inculpata F.P. este soţia inculpatului F.B., că inculpata N.D. este sora acesteia, iar inculpatul D.N. este unchiul matern şi toţi au un nivel scăzut de instrucţie, înţelegem mobilul acestei infracţiuni.

Mai mult, inculpaţii au recunoscut în mod constant săvârşirea acestei fapte, declarând că o regretă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că pedepsele aplicate de prima instanţă sunt de natură a asigura reeducarea inculpaţilor, sunt legale şi temeinice şi nu se justifică a fi reformate.

Şi apelul promovat de inculpatul F.B. este nefondat.

La data săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere auto, inculpatul F.B. se află în stare de recidivă postcondamnatorie, situaţie atrasă de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 630 din 16 februarie 2009 a Judecătoriei laşi, definitivă la data de 28 februarie 2009, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 86 alin. (1) şi 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 şi cu privire la care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării.

Faţă de perseverenţa inculpatului în săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen şi starea de recidivă a acestuia, nu se poate aprecia că această ultimă faptă ar fi lipsită în mod vădit de importanţă şi nu ar întruni gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Din acest motiv, nu poate fi luată în discuţie cererea inculpatului de a-i fi înlocuită răspunderea penală cu o sancţiune cu caracter administrativ.

Nici solicitarea inculpatului de a-i fi redus cuantumul pedepsei aplicate, nu este întemeiată.

Pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 1-5 ani.

Faţă de perseverenţa manifestată de inculpat în săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen, de reticenţa sa la procesul de reeducare şi lipsa de eficienţă a pedepsei anterioare cu privire la care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării, în mod corect prima instanţă i-a aplicat pentru ultima infracţiune comisă o pedeapsă cu închisoarea, dozată uşor peste minimul special.

Întrucât această ultimă infracţiune a fost comisă în cursul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 630 din 16 februarie 2009, în mod legal prima instanţă a dispus în baza art. 83 C. pen., revocarea beneficiului suspendării condiţionate şi executarea celor două pedepse cumulate aritmetic, inculpatul având de executat pedeapsa unică de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii F.B. şi F.D.

Inculpatul F.B. a invocat temeiul prev. de art. 385⁹ pct. 1 şi 14 C. proc. pen. în susţinerea motivelor de casare, a invocat nerespectarea dispoziţiilor competenţei după materie, raportat la infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul, care atrăgea competenţa judecătoriei.

Referitor la al doilea caz de casare, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului şi executarea acesteia în condiţiile art. 86¹ C. pen.

Inculpata a solicitat casarea deciziei penale şi menţinerea sentinţei, ca legală şi temeinică, sub aspectul achitării inculpatei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385⁹ pct. 1, 14 şi 18 C. proc. pen., Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 1 C. proc. pen., Curtea constată că în cauză au fost efectuate cercetări şi s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpaţi pentru infracţiuni de competenţa judecătoriei (art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002), aflate în concurs cu infracţiuni de competenţa tribunalului, ca instanţă de fond (dare de mită), astfel încât competenţa materială a fost stabilită în condiţiile art. 35 alin. (1) C. proc. pen. în favoarea tribunalului.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpatul F.B., Curtea constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au evaluat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind astfel avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise (inculpatul fiind depistat conducând un autoturism pe drumurile publice, fără permis şi sub influenţa băuturilor alcoolice), dar şi circumstanţele personale, care nu îi sunt favorabile (două condamnări anterioare, una dintre ele fiind pentru fapte similare).

Antecedenţa penală a inculpatului dovedeşte perseverenţa sa în comportamentul antisocial şi specializarea în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, fiind relevantă atitudinea inculpatului surprinsă în referatul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune („nu îşi ia carnet pentru că nu are bani şi nici timp să înveţe").

Prin urmare, reducerea pedepsei nu ar echivala decât cu o încurajare a inculpatului de a comite infracţiuni, în special cele prin care se încalcă regimul circulaţiei rutiere, cu potenţiale consecinţe grave pentru alte persoane.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, aceasta nu poate fi decât privarea de libertate, câtă vreme în cauză s-a dispus revocarea suspendării condiţionate şi executarea efectivă a pedepsei aplicate anterior, alături de cea aplicată în prezenta cauză.

În fine, în ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. cu referire la critica inculpatei F.D., ce tinde la menţinerea soluţiei de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, Curtea reţine că în realitate aspectele avute în vedere de instanţa de fond atunci când a aplicat inculpatei o sancţiune cu caracter administrativ, sunt mai degrabă circumstanţe reale şi personale folosite în procesul de individualizare a pedepsei.

În acest context, nu trebuie absolutizată valoarea bunurilor promise pentru a cumpăra influenţa, ci trebuie ţinut seama de scopul urmărit de inculpată prin fapta sa, respectiv neîntocmirea unui dosar penal pentru fiul său, în ciuda faptei comise de acesta.

Prin urmare, nu se poate susţine că fapta săvârşită de inculpata F.D. este lipsită în mod vădit de importanţă şi, de aceea, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, nefiind vorba despre o gravă eroare de fapt comisă de instanţa de apel.

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, obligându-i pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea căilor de atac conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi F.B. şi F.D. împotriva deciziei penale nr. 91 din 10 mai 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 352/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2260/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 227/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 227/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs