ICCJ. Decizia nr. 233/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 233/2012
Dosar nr. 831/44/2011
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 377 din 11 mai 2011 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 831/44/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010.
A fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaţilor B.A. şi B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.A. şi B.I., iar potrivit art. 88 C. pen s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 10 septembrie 2010 pentru ambii inculpaţi, la zi, respectiv 11 mai 2011.
S-a constatat că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligaţi inculpaţii B.A. şi B.I., in solidar, să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. A.A."; Galaţi suma de 1546,38 RON ocazionată cu internarea părţii vătămate C.D.
Conform art. 118 lit. b) C. pen s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a unei bâte (ghioagă), de care s-au folosit la săvârşirea faptei infracţionale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii B.A. şi B.I. în vederea introducerii profilului genetic in Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţa inculpaţilor că probele biologice recoltate au fost utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Conform art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii, fiecare la plata a câte 1.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, Tribunalul Galaţi, a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpaţii B.A. şi B.I. au fost cercetaţi şi trimişi in judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Ca situaţie de fapt, s-au reţinut in sarcina celor doi inculpaţi următoarele:
La data de 7 iulie 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul Postului de Poliţie F., judeţul Galaţi, au consemnat plângerea formulată de către persoana vătămată C.D., aceasta declarând că la data de 18 iunie 2010 a fost agresată de către numiţii B.I. şi B.A., (fraţi) din aceeaşi localitate, ce i-au aplicat lovituri cu bâtele în diverse zone ale corpului, provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că la data de 18 iunie 2010, partea vătămată C.D., zisă „M.";, a mers în satul R., comuna B., de unde intenţiona să cumpere nişte baloţi de lucerna, pentru saivanul său. În acest sens, partea vătămată a mers şi a discutat cu martorul V.A. despre cantitatea ce urma să fie cumpărată şi despre condiţiile efectuării transportului respectiv. După ce cantitatea de lucerna a fost încărcată într-un tractor cu două remorci, martorul V.A., zis „R.";, împreună cu martorii I.F., zis „B.";, I.A. şi D.C., zis „J."; au mers cu tractorul spre comuna F., unde urmau să descarce lucerna la un saivan de oi.
Partea vătămată Cocu Dumitru la rândul său, s-a îndreptat spre comuna Fârţăneşti, cu un motoscuter, luând totodată legătura telefonic cu fratele său, martorul C.I., pentru ca acesta din urmă să dirijeze transportul de lucerna către locuinţa sa.
La momentul la care a ajuns în dreptul unui pod ce traversează râul R. din localitatea F., sensul de mers fiind spre localitatea C., partea vătămată i-a observat pe inculpaţii B.I. şi A., ce păşteau animalele în apropiere, în zona denumită popular „deal";.
Între partea vătămată şi inculpaţi exista un conflict anterior, generat de faptul că fratele părţii vătămate, martorul C.I., fusese agresat de către inculpatul B.A., iar partea vătămată l-a agresat la rândul ei pe inculpatul B.A. Într-o formă sau alta, conflictul a fost confirmat de către toţi cei implicaţi.
În continuare, partea vătămată a oprit motoscuterul şi l-a strigat pe inculpatul B.I., să vină să discute despre faptul că „anterior acesta îl bătuse pe fratele meu mai mic, C.I.";. Inculpatul B.I. s-a apropiat de către partea vătămată şi conform declaraţiei părţii vătămate, acesta avea în mână o ghioagă. În acelaşi timp s-a apropiat şi inculpatul B.A., care la rândul său avea şi el o ghioagă în mână.
Partea vătămată C.D. a declarat, că doar a apucat să-l întrebe pe B.I. ce a avut cu fratele său I., moment în care inculpatul B.A. a lovit-o cu ghioaga în zona cefei, o singură dată, lovitură urmare căreia a căzut la pământ. în urma acestui fapt, inculpaţii au continuat să o lovească cu ghioagele pe partea vătămată, în zona spatelui şi zona abdomenului, partea vătămată încercând să-şi protejeze faţa şi capul.
Conform declaraţiei părţii vătămate, inculpaţii i-au aplicat aproximativ 10 lovituri, fiind „lovit bine"; şi într-un interval de circa 10 minute, iar în urma loviturilor aplicate, partea vătămată a început să plângă de durere. După aplicarea loviturilor, inculpatul B.I. a fugit spre locul unde păştea vacile, iar inculpatul B.A. a fugit spre sat. Inculpatul B.A. a lovit şi motoscuterul cu care se deplasa partea vătămată, lovind carena acestuia de circa 3-4 ori.
După ce inculpaţii au fugit, partea vătămată s-a ridicat de la pământ şi şi-a continuat drumul spre locuinţa sa, mergând de data aceasta pe lângă motoscuter, „având un mers împleticit, ca de om beat";, aşa cum a declarat martorul G.V.. În timp ce se deplasa, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul G.V. şi care a întrebat-o ce s-a întâmplat, partea vătămată spunându-i că a fost lovită de către fraţii B. Martorul G.V. nu a confirmat faptul că ar fi întrebat-o pe partea vătămată ce i se întâmplase, dar a declarat că la data respectivă s-a întâlnit cu partea vătămată.
Când partea vătămată C.D. a ajuns în dreptul unui bar din localitatea F., denumit popular „S.";, s-a intersectat cu tractorul în care se aflau martorii V.A., I.F., I.A., D.C. şi C.I., aceştia din urmă terminând de descărcat lucerna la saivanul părţii vătămate. Toţi martorii au văzut că partea vătămată prezenta urme de lovituri şi au întrebat-o ce i s-a întâmplat, partea vătămată spunându-le că „am fost bătut de ăştia cu vacile";.
Martorul V.A. a confirmat cele declarate de către partea vătămată şi la rândul său a precizat că a văzut-o pe partea vătămată că avea semne de violenţă în zona gâtului, „care începuse să i se umfle";, la întrebarea martorului ce i s-a întâmplat, partea vătămată i-a spus că „a fost bătut cu bâtele de nişte văcari, indicând totodată şesul din apropiere ca fiind locul unde a fost bătută";. Martorul V.A. a mai declarat că din magazinul din apropiere a ieşit o persoană de sex feminin, îmbrăcată cu un halat alb, care a fost recunoscută ca fiind martora E.I.
Martorul I.F. a declarat foarte sugestiv, că a văzut că „băiatul cu motoscuterul fusese pălit";, deoarece acesta „se văita de o mână sau de un picior, nu mai ţin minte exact";. În continuare, partea vătămată C.D. a mers la saivanul său, fiind mai aproape de locuinţă, unde a fost găsită de către mama sa, martora C.P. Întrucât partea vătămată se simţea rău, a fost dusă acasă de către martoră, aceasta fiind cea care a anunţat ambulanţa, partea vătămată fiind transportată la spital.
Partea vătămată C.D. a fost transportată la Spitalul judeţean clinic de urgenţă Galaţi, fiind internată în perioada 18 iunie 2010-24 iunie 2010.
Ulterior, la un interval de circa o săptămână de la data externării, părinţii inculpaţilor au încercat o împăcare cu partea vătămată, în schimbul unei sume de bani, aspect confirmat de către mama părţii vătămate, martora C.P. şi de către fratele părţii vătămate, martorul C.I.
În urma examinării medico-legale a rezultat că:
- numitul C.D. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri active repetate cu corpuri dure alungite de formă cilindrică;
- leziunile pot data din data de 16 iunie 2010;
- a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale;
- interesând peretele toracic şi vasele sanguine, leziunile de la nivelul toracelui au pus în primejdie viaţa susnumitului prin hemoragie internă şi efect compresiv asupra plămânului şi inimii, salvarea acestuia datorându-se tratamentului medico-chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util. Concluziile certificatului medico-legal au fost avizate de către Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L. laşi, care a arătat următoarele:
Comisia a fost de acord cu concluziile certificatului medico-legal din 28 iunie 2010 efectuat de S.M.L. Galaţi, care sunt ştiinţific elaborate şi bazate pe actele medicale inserate în expertiză, iar la întrebările instanţei s-au precizat următoarele:
- leziunile traumatice toracice suferite de C.D., prin ele însele, la data producerii lor, au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie.
- morfologia echimozelor descrise lombar stânga, laterotoracic stânga şi la nivelul flancului abdominal stânga pledează pentru producerea lor cu un obiect contondent de formă alungită.
Situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată a fost dovedită cu: planşele fotografice efectuate cu ocazia fixării locului faptei, copia certificat medico-legal, aviz al Comisiei de Avizare şi Control I.M.L. laşi, declaraţiile martorilor C.P., E.I., B.S., I.F., I.A.V.A., G.V., C.I., declaraţia părţii vătămate C.D., toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor B.A. şi B.I., ce au fost date in cele două faze procesuale.
Inculpatul B.A. a înţeles să recunoască fapta infracţională în modalitatea descrisă în rechizitoriu şi a cerut să-i fie aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 şi cu reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen.
Inculpatul B.I. nu a recunoscut fapta infracţională, a învederat tribunalului faptul că nu a lovit-o pe partea vătămată şi a solicitat achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen..
În drept, urmare a probelor administrate în cauză, fapta inculpaţilor B.A. şi B.I. care în ziua de 18 iunie 2010, în loc public, au aplicat părţii vătămate C.D. multiple lovituri cu un obiect contondent alungit (ghioagă de lemn), inclusiv în zona toracică, producându-i leziuni traumatice care au pus în primejdie viaţa acesteia prin hemoragie internă şi efect compresiv asupra plămânului şi inimii, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel ambii inculpaţi, care au criticat-o pentru următoarele motive: în mod greşit nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpaţi în dispoziţiile art. 182 C. pen. având în vedere că leziunile produse părţii vătămate au fost preponderent în zona toracică şi că au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale; în mod greşit nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice în dispoziţiile art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. având în vedere că fapta nu a fost săvârşită într-un loc public, în accepţiunea art. 152 C. pen.; nu a fost reţinută scuza provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] deşi partea vătămată a aruncat primul cu pietre înspre inculpaţi; în subsidiar au solicitat achitarea inculpatului Berehoiu Ion, arătând că acesta nu se face vinovat de săvârşirea faptei imputate; au solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare care să aibă ca efect coborârea pedepsei spre minimul special prevăzut de art. 76 lit. c) C. pen.
Prin decizia penală nr. 231/A din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B.I. şi B.A. împotriva sentinţei penale nr. 377 din 11 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 13363/121/2010 şi în consecinţă:
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 377 din 11 mai 2011 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpaţi din dispoziţiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi în această nouă încadrare juridică a fost condamnat inculpatul B.A. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, reţinând în favoarea acestuia dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi inculpatul B.I. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Totodată, a fost dedusă în continuare durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 10 septembrie 2010 la zi din pedepsele aplicate inculpaţilor şi a fost menţinută starea de arest a acestora.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii au declarat recurs, solicitând următoarele:
- casarea hotărârii atacate, invocând temeiurile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
S-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice la fond, iar în apel a respins cererea. Sub aspect subiectiv, au arătat că forma de vinovăţie este praeterintenţia, element ce rezultă din leziunile cauzate, care au necesitat 16-17 zile îngrijiri medicale şi intensitatea loviturilor.
Au mai criticat faptul că instanţele nu au avut în vedere faptul că partea vătămată avea antecedente penale şi că i-a provocat.
Referitor la al doilea caz de casare, au solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor personale, care pot fi valorificate ca circumstanţe atenuante.
Examinând recursurile inculpaţilor în limitele mai sus-arătate, Înalta Curte constată că nu sunt fondate, pentru considerentele următoare:
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor şi au dat o corectă încadrare juridică acestora, constatându-se, referitor la criticile invocate, următoarele:
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., se constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică pentru următoarele considerente:
Analizând modalitatea în care a fost comisă fapta - prin aplicarea unor lovituri puternice victimei cu bâta în mai multe zone ale corpului, inclusiv în zona toracică, producându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viaţa prin producerea unei hemoragii interne şi a efectului compresiv asupra plămânului şi inimii - Înalta Curte constată că în mod corect a fost încadrată fapta în infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Deşi prin expertiza medico-legală s-a constatat că partea vătămată a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, nu se poate reţine infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., întrucât această infracţiune se săvârşeşte prin aplicarea de violenţe de mică intensitate, al căror rezultat grav, punerea în primejdie a vieţii, se produce din culpă.
Pentru reţinerea infracţiunii de tentativă de omor nu este relevant numărul zilelor de îngrijiri medicale, ci dacă din elementele obiective constatate (zona vizată, corp contondent, numărul şi intensitatea loviturilor aplicate, vârsta şi starea de sănătate a victimei) se poate deduce că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide victima, spre deosebire de infracţiunea de vătămare corporală gravă unde, modul în care sunt aplicate violenţele şi intensitatea acestora nu trebuie să contureze decât intenţia de a lovi victima, nu de a o ucide.
În speţă, inculpaţii au aplicat cu intensitate mai multe lovituri, cu un corp contondent apt să producă moartea, într-o zonă vitală (zona toracică), care au produs consecinţe grave, de natură să pună în pericol viaţa părţii vătămate, astfel încât chiar şi în cazul în care nu au urmărit, au acceptat că violenţele exercitate ar putea produce moartea victimei.
Ca atare, critica privind greşita încadrare juridică este nefondată, neimpunându-se casarea hotărârii sub acest aspect.
În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, este necesar să se constate că în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoţie puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoţie a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă, prin atingerea gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă. Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator şi tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârşit infracţiunea şi o proporţie între ripostă şi intensitatea tulburării sau emoţiei, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul tulburării sau emoţiei nu poate determina aplicarea acestei circumstanţe atenuante.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză, rezultă că între inculpaţi şi partea vătămată exista un conflict mai vechi, generat de faptul că fratele părţii vătămate, martorul C.I., fusese agresat de către inculpatul B.A., iar partea vătămată l-a agresat la rândul ei pe inculpatul B.A., însă la momentul săvârşirii faptei, deşi partea vătămată a iniţiat discuţia cu aceştia, inculpaţii s-au apropiat de aceasta înarmaţi cu ghioage, împrejurare în care inculpatul B.A. i-a aplicat o lovitură cu ghioaga în zona cefei, cauzându-i căderea la pământ.
Curtea constată că din probe nu rezultă că partea vătămată C.D. Ie-a produs o puternică tulburare inculpaţilor, care i-a determinat să reacţioneze violent, iar reacţia inculpaţilor ulterior iniţierii discuţiei de către partea vătămată a fost total disproporţionată, astfel încât în cauză nu se poate susţine că inculpaţii au acţionat sub imperiul unei stări de provocare.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de ambii inculpaţi, Curtea constată că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor de o gravitate deosebită, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat săvârşirea acestora (prin lovirea repetată şi îndelungată a victimei, cu obiecte contondente, supunând-o la suferinţe fizice), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit.
Raportat la conduita nesinceră a inculpatului B.I. şi gravitatea extremă a faptei comise, dată şi de relaţiile de afinitate dintre inculpaţi şi victimă, nu se impune nici reţinerea în favoarea lor a vreunei circumstanţe atenuante legale.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.I. şi B.A. împotriva deciziei penale nr. 231/A din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.I. şi B.A. împotriva deciziei penale nr. 231/A din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 10 septembrie 2010 la 26 ianuarie 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2273/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2344/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
