ICCJ. Decizia nr. 2368/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2368/2012
Dosar nr. 3532/1/2012
Şedinţa publică din 4 iulie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1138/39/2011 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a domnului judecător G.I.A. formulată de petentul D.C.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a domnului judecător H.L.M. şi a doamnei procuror T.D., formulată de acelaşi petent.
A fost dijunsă cererea de recuzare a domnilor judecători A.T.L., A.V., D.I.C., B.O. şi A.D., formulată de acelaşi petent şi a fost trimisă spre soluţionare completului învestit cu judecarea cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30 martie 2012, petentul D.C. a solicitat recuzarea domnului judecător H.L.M. şi a doamnei procuror T.D., a domnilor judecători G.I.A., A.T.L., A.V., D.I.C., B.O. şi A.D.
A arătat că domnul judecător H.L.M. (s-a pronunţat în Dosar nr. 766/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava). Un alt motiv de recuzare ar fi acela că domnul judecător H.L.M. este coleg cu magistraţii din cadrul instanţelor din Suceava, arătând că există o relaţie de colegialitate între aceştia şi că aceştia au judecat defectuos cauzele sale.
Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen. nu poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.
Pentru a opera acest caz de incompatibilitate în ceea ce-l priveşte pe domnul judecător H.L.M., părerea exprimată trebuie să se refere la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză, ceea ce înseamnă admiterea sau respingerea contestaţiei la executare, aspect ce nu este dat în speţa de faţă.
Apoi simpla formulare a unei plângeri penale împotriva unui magistrat nu poate duce în mod automat la admiterea unei cereri de recuzare, cu atât mai mult cu cât chiar petentul susţine că plângerea nu a fost soluţionată.
De asemenea, motivele invocate de petent cu privire la faptul că domnul judecător H.L.M. este coleg cu toţi judecătorii din cadrul instanţelor din Suceava, nu se pot circumscrie nici cazului de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind dovedite împrejurările din care apare interesul în soluţionarea cauzei într-un anume fel. Cât priveşte cererea de recuzare a doamnei procuror T.D., se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit alin. (2) al art. 51 C. proc. pen., "Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "Nerespectarea condiţiilor prevăzute în alin. (2) sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constată de completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat".
Cu privire la cererea de recuzare a domnului judecător G.I.A. se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (2) C. proc. pen., magistratul indicat nefăcând parte din compunerea completului de judecată a cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 1138/39/2011.
Încheierea penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către petenţii D.C. şi D.N.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursurile declarate de petenţii D.C. şi D.N. sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii.
Potrivit prevederilor art. 3851 alin (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi curtea Militară de Apel.
În speţă, recurenţii-petenţi au formulat recurs împotriva unei încheierii pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, în soluţionarea cererii de recuzare a judecătorilor G.I.A., H.L. şi a doamnei procuror T.D., formulată de D.C., încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac, fiind definitivă.
Faţă de cele reţinute, Curtea va respinge ca inadmisibile recursurile formulate de petenţii D.C. şi D.N.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-petenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile formulate de petenţii D.C. şi D.N. împotriva încheierii din 30 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1138/39/2011 al Curţii De Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1623/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1335/2012. Penal → |
|---|
